Pilda semănătorului

 A ieșit semănătorul să-și semene sămânța. Și în timp ce semăna, unele

semințe au căzut lângă drum și au fost călcate în picioare și la ele s-au
repezit păsările cerului și le-au mâncat. Altele au căzut pe piatră și, deși au
încolțit și au crescut, s-au uscat pentru că n-au avut apă. Altele au căzut în
mijlocul mărăcinilor și, pentru că au crescut printre mărăcinii, mărăcinii le-
au înăbușit. Iar altele au căzut în pământul cel bun și, crescând, au făcut rod
însutit. Spunând acestea, Iisus a strigat: cel ce are urechi de auzit să audă !
Și ucenicii Îl întrebau: ce înseamnă parabola acesta ?  Iar Iisus le-a zis: vouă
vă e dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți le e
dat (să li se vorbească) în parabole ca, văzând, să nu vadă și auzind să nu
înțeleagă.
  Parabola e așa: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Semințele de
lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și le smulge Cuvântul din
inimă ca nu cumva crezând, să se mântuiască. Semințele căzute pe piatră
sunt cei care, când aud, primesc cu bucurie Cuvântul; dar ei n-au rădăcină;
sunt cei care cred o vreme, dar care, când vin ispitele și încercările,
încetează să mai creadă. Semințele căzute printre mărăcini sunt cei care aud,
dar care, purtați de griji, de bogăție și de plăcerile vieții, se lasă sufocați de
ele și nu rodesc până la capăt. Iar semințele care cad în pământul cel bun
sunt cei care ascultă în inima lor frumoasă și bună, desăvârșită, Cuvântul lui
Dumnezeu, îl primesc, îl păzesc, îl urmează și și-l însușesc și apoi rodesc cu
răbdare.