PROIECTUL DIDACTIC

al cursului (prelegerii) la
,, Drept constituţional şi instituţii politice”
Specialitatea : Administrație Publica

Autor:
Zaporojan Livia,
Dr., lector universitar

Tema: 5 - Cetăţenia Republicii Moldova.(4 ore)

Teze principale

• Noţiune şi trăsăturile cetăţeniei Republicii Moldova.

• Principiile cetăţeniei Republicii Moldova.
• Dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova.
• Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova.
• Procedura dobândirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova.
• Pluralitatea de cetăţenii.

Obiective:

- Să definească noţiunea de cetăţenie reieşind din opiniile doctrinare privind cetăţenia;

- Să stabilească trăsăturile caracteristice a cetăţeniei;
- Să stabilească natura juridică a cetăţeniei;
- Să identifice principiile de bază privind cetăţenia Republicii Moldova;
- Să determine modalităţile şi procedurile stabilite de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei
Republicii Moldova;
- Să argumenteze modurile şi procedura de dobândire şi pierdere a cetăţeniei;
- Să argumenteze regimul juridic al pluralităţii de cetăţenii;
- Să propună noi modificări la mecanismul de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova.

Acte normative. Surse bibliografice.

1. Lege privind procedura de adoptare a Constituţiei Republicii Moldova, nr.175-XIII din

07.07.1994 (Monitor, nr .7, 2004)
2. Constituţia Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 8 august 1994,
nr.1).
 3. Legea cu privire la iniţiativa populară de revizuire a Constituţiei nr.387-XV din
19.07.2001(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 97-99 din 17 august 2001, art.
783).
4. Lege privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, nr.173-XIII din 6
iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 8 august 1994, nr. 1).
5. Convenţia europeană cu privire la cetăţenie din 6 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 120-122 din 4 noiembrie 1999, art. 583).
6. Legea cetăţeniei Republicii Moldova (nr. 1024-XIV, 2 iunie 2000) (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr 98-101 din 10 august 2000, art. 709).
7. Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova din 16.07.2010, nr. 200
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 179-181/610 din 24 septembrie 2010).
8. Legea "Cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor" din 10
noiembrie 1994, nr. 275-XIII, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 29 decembrie
1994.
9. Alexandru Arseni, Drept constituţional şi instituţii politice (note de curs), Chişinău, 1997,
vol. 1 (ediţia a II-a)
10. Alexandru Arseni, Drept constituţional şi instituţii politice (note de curs), Chişinău, 1997,
vol. 2 (ediţia a II-a)
11. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ediţia IX-a, Ed.
„Lumina LEX”, Bucureşti, 2001
12. Victor Popa, Dreptul public, Secţia de editare a Academiei de Administrare publică pe
lîngă Guvernul Republicii Moldova, Chişinău, 1998
13. Genoveva Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice contemporane, Iaşi 1999
14. Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Ediţia a II-a, (revăzută şi adăugită) Chişinău, 2010

1. Noţiune şi trăsăturile cetăţeniei Republicii Moldova.

Organizarea societăţii, a statului şi în fine a vietii politice formează un cadru în sănul

căruia îşi trăieşte viaţa individul. Viaţa individului este influenţată de puterea statală, influenţă
exercitată prin instituţia de cetăţenie.
Anterior am menţionat faptul, că orice stat are la bază trei elemente constituitive:
populaţia, teritoriul, autoritatea publică. Populaţia îşi găseşte reflectare în ştiinţa dreptului
constituţional sub aspectul cetăţeniei.
Cuvăntul “cetăţenie” îşi trage rădăcinile de la latinescul “civitas”, semnificănd iniţial
ideea de cetate, fortificaţie. Mai apoi el este utilizat pentru a desemna locuitorii acestora.
În sens modern noţiunea de "cetăţean", pentru prima dată a fost utilizată în Franţa, în
Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului în anul 1789, substituind astfel termenul de supus.
Într-o accepţiune mai veche cetăţenia era privită ca o legătură, care uneşte un individ, un
grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat. Analiza acestei definiţii ne arată că ea ţine
de teoriile conform cărora raporturile juridice se pot stabili nu numai între oameni ci şi între
oameni şi bunuri, teorii greşite.
Orice individ, indiferent de faptul este cetăţean al statului respectiv, cetăţean al unui stat
străin sau persoană fară cetăţenie pe teritoriul statului dat, se află sub influenţa puterii de stat, cu
alte cuvinte se află într-un raport cu acest stat. Raporturile reglamentate de normele juridice,
legate de cetăţenie se reduc la următoarele momente: pe de o parte aceasta într-adevăr este
o subordonare necondiţionată a persoanei puterii de stat, pe de altă parte, acordarea
persoanei a unor drepturi care asigură participarea la procesul de realizare a puterii de
stat. Prezenţa acestor două aspecte interdependente deosebeşte in mod principial cetăţenia de
supunere, la care fie că lipsesc complet, fie că sînt considerabil limitate atăt drepturile formale,
cît şi drepturile şi posibilităţile pentru participarea reală la exercitarea puterii de stat.
Noţiunea de cetăţenie are în ştiinţa dreptului constituţional două accepţiuni. În
primul rănd, noţiunea de cetăţenie este utilizată pentru a desemna o instituţie juridică,
adică un grup de norme juridice. În al doilea rănd, noţiunea de cetăţenie este folosită şi
pentru a caracteriza condiţia juridică ce se creează acelor persoane care au calitatea de
cetăţean.
În această a doua accepţiune se vorbeşte de cetăţenia unei persoane, dobăndirea şi
pierderea cetăţeniei. În acest sens cetăţenia poate fi determinată, ca fiind legătura politica şi
juridică permanentă dintre o persoană fizică şi stat. Această legătură se exprimă prin
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre o persoană şi statul al cărui cetăţean este şi
mai mult este o legătură juridică specială, reflectată pe plan extern, păstrată şi prelungită oriunde
s-ar găsi persoana, în statul său, în alt stat, pe mare, în cer sau în cosmos. Referindu-ne la dreptul
intern al RM, vom remarca astfel că titlul de cetăţean dovedeşte apartenenţa cetăţeanului la statul
Republica Moldova.
În aşa mod o noţiune a cetăţeniei RM ar fi: Cetăţenia RM este acea calitate a persoanei
fizice ce exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana
fizică şi stat, dovedind aparteneţa sa la statul RM şi atribuind persoanei fizice posibilitatea
de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţia şi legile RM.
Beneficiari ai drepturilor şi libertăţilor democratice, cetăţenii Republicii Moldova sînt în
acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri fundamentale. Titlul de cetăţean impune devotament şi
fidelitate faţă de Patrie, slujirea intereselor poporului, precum şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor
înscrise în Constituţie şi alte legi ale Republicii Moldova. Egali în drepturi şi îndatoriri, cetăţenii
sînt răspunzători deopotrivă pentru dezvoltarea economică şi socială a statului, pentru apărarea
suveranităţii şi independenţei naţionale.
Art. 3 al Legii cetăţeniei Republicii Moldova determină noţiunea de cetăţenie în
felul următor: "Cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi RM o
legătură juridico-politică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce între
stat şi persoană".

Natura juridică a cetăţeniei

La stabilirea naturii juridice a cetăţeniei, savanţii pornesc de la categoria subiectelor
raporturilor juridice, unde se are în vedere că cetăţenia e un element, o parte componentă a
capacităţii juridice.
Capacitatea juridică este posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a avea anumite drepturi
şi obligaţii. Capacitatea juridică poate fi diferită în diverse ramuri de drept. În unele ramuri
capacitatea de drept se împarte în capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, iar în dreptul
constituţional nu există o astfel de împărţire.
Profesorul I.Muraru consideră că capacitatea juridică este conduita necesară, permisă
pentru a pute deveni subiect al raportului juridic şi pentru a-şi asuma în raportul juridic drepturile
subiective şi obligaţiile corespunzătoare.
Din cele expuse rezultă, că cetăţenia poate fi privită ca un element al capacităţii juridice,
dar a capacităţii juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituţional.

Reglementarea juridică a cetăţeniei Republicii Moldova

La etapa contemporană problemele cetăţeniei constituie probleme – cheie a dreptului
naţional în general, a dreptului constituţional în particular, cât şi a dreptului internaţional.
Astfel, dreptul la cetăţenie este înscris în DUDO, unde în art. 15 este stipulat: “Orice
persoană are dreptul la o cetăţenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici
de dreptul de a-şi schimba cetăţenia”.
Art. 17 din Constituţia RM conţine asemenea prevederi, asigurănd garanţii
constituţionale ale acestei instituţii.
 În RM problemele cetăţeniei şi-au găsit reflectare nu numai în constituţie ci şi în alte acte
normative. De la declararea suveranităţii şi independenţei RM, instituţia cetăţeniei a fost
reglementată de legea cu privire la cetăţenia RM din 5 iunie 1991 şi modificările sale ulterioare.
Ulterior în legislaţia internă au survenit modificări esenţiale. De asemenea statul nostru a aderat
la un şir de tratate internaţionale atât generale, cât şi speciale. Astfel prin Hotărârea
Parlamentului nr. 621-XIV din 14 octombrie 1999 RM a ratificat (a treia după Slovacia şi
Austria) Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, încheiată la Strasburg la 6 noiembrie
1997. Această Convenţie a întrat în vigoare în RM la 2 iunie 2000. Datorită acestui fapt tot la 2
iunie 2000 Parlamentul RM a adoptat prin legea nr.1024-XIV Legea cetăţeniei Republicii
Moldova (M.O. nr. 98-101 din 10.08.2000, art. 709), Hotărîrea Guvernului nr. 197  din 
12.03.2001 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii
cetăţeniei Republicii Moldova.

2. Principiile cetăţeniei Republicii Moldova.

Conform articolului 7 din Legea cetăţeniei RM, regulile asupra cetăţeniei Republicii
Moldova se întemeiază pe următoarele principii:
a) dreptul fiecărei persoane la o cetâţenie;
b) nedescriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobîndirii cetăţeniei;
c) inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei şi de dreptul de a-şi
schimba cetăţenia;
d) evitarea apatridiei;
e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi, asupra cetăţeniei
celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a
părinţilor.

3. Dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova.

Ştiinţa dreptului constituţional cunoaşte două căi de obţinere a cetăţeniei:

1. Prin naştere - această cale de dobăndire se realizează în două varietăţi
* a. conform sistemului “ius sangvinis”, sau în baza dreptului săngelui. În baza acestui
principiu copilul născut din cetăţeni ai statului respectiv devine cetăţean al acestui stat;
* b. conform sistemului “ius loci”, sau în baza dreptului solului, adică copilul devine
cetăţean al statului pe teritoriul căruia s-a născut, indiferent de cetăţenia părinţilor lui.
2. Prin intermediul naturalizării, cănd persoana, cetăţean al unui stat oarecare,
emigrează pe teritoriul altui stat şi conform dorinţei devine cetăţean al acestui stat. În Republica
Moldova cetăţenia se dobăndeşte prin naştere şi prin intermediul naturalizării.
Astfel p.l0 al Legii cetăţeniei Republicii Moldova recunoaşte ambele varietăţi ale
principiului de dobăndire a cetăţeniei potrivit naşterii şi prin intermediul naturalizării prin:
a) naştere;
b) recunoaştere;
c) înfiere;
d) redobîndire;
e) naturalizare.

Dobîndirea cetăţeniei RM prin naştere

Cea mai importantă modalitate de dobândire a cetăţeniei este prin naştere. În Republica
Moldova a fost adoptat sistemul care are la bază atât dreptul sângelui “ius sangvinis”, căt şi
dreptul locului “ius loci”. Dreptul săngelui este din toate punctele de vedere cel mai potrivit
sistem, el fiind expresia legăturii dintre părinţi şi copii, a continuităţii neîntrerupte pe pământul
strămoşesc a generaţiilor care au luptat pentru împlinirea idealurilor de libertate socială şi
naţională. Dreptul locului se consideră că are neajunsuri serioase. Astfel, dacă părinţii copilului
născut pe teritoriul Republicii Moldova nu au cetăţenia Republicii Moldova, este puţin probabil,
ca acesta să dorească să rămână cetăţean al Republicii Moldova, el fiind ataşat prin familia sa,
prin sănge la un alt stat, al cărui cetăţeni sunt părinţii săi. Cu toate acestea, reeşind din faptul, că
Republica Moldova şi-a asumat obligaţiunea de a evita apatridia, acesta fiindu-i şi un principiu
de reglementare a cetăţeniei, legislaţia noastră acceptă la dobândirea cetăţeniei prin naştere şi
sistemul care are la bază “ius loci”.
Conform articolului 11 din Legea cetăţeniei RM, la dobîndirea cetăţeniei prin naştere este
considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul;
a) născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este
cetăţean al Republicii Moldova (principiul ius sangvinis în RM);
b) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi apatrizi (principiul ius loci în RM);
c) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau
unul dintre care este apatrid, iar celălalt cetăţean străin. (principiul ius loci în RM).
d) copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atît timp cît
nu este dovedit contrari ul, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani (principiul ius loci în RM).

Dobîndirea cetăţeniei RM prin recunoaştere

Articolul 12 al Legii cetăţeniei RM reglementează dobîndirea cetăţeniei prin
recunoaştere. Această modalitate de dobândire a cetăţeniei nu este nouă pentru RM. În legea cu
privire la cetăţenie de la 5 iunie 1991 şi modificările ulterioare, acest mod de dobândire a
cetăţeniei se numea prin repatriere. La adoptarea noii legi era necesar de a ţine cont şi de
legislaţia anterioară referitoare la cetăţenie, în final această modalitate de dobândire numindu-se
de acum prin recunoaştere. Astfel :
(1) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobîndit si au
păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobândit
cetăţenia conform prezentei legi.
(2) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au exprimat
dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:
a) persoanele născute pe teritoriul Republicii Moldova (principiul ius sangvinis în RM)
sau persoanele unul dintre ai căror părinţi sau bunei s-a născut pe teritoriul numit(principiul ius
loci în RM);
b) persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în
ţinutul Herţa şi in R.A.S.S.M. (principiul ius loci în RM), urmaşii lor(principiul ius sangvinis în
RM), dacă domiciliază în mod legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova;
c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu 28
iunie 1940, precum şi urmaşii lor.
d) persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent. (completat ulterior -2003).

Dobîndirea cetăţeniei RM prin înfiere

Un alt mod de dobândire a cetăţeniei este adopţia.
Dobîndirea cetăţeniei prin înfiere este reglementată de art. 13,14 al Legii cetăţeniei RM
unde sunt prevăzute trei modalităţi de dobândire:
(1) Copilul apatrid dobîndeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin înfiere dacă
înfietorii (înfietorul) sînt cetâţeni ai Republicii Moldova.
(2) Asupra cetăţeniei copilului apatrid înfiat de soţi unul dintre care este cetăţean al
Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin hotărăsc, de comun acord, înfietorii. In cazul în
care înfietorii nu cad de comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica Moldova va
decide instanţa, de judecatâ, ţinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit
vîrsta de 14 ani, se cere consimţământul lui, autentificat de notar.
 (3) Copilul cetăţean străin înfiat de soţi ambii sau numai unul dintre ei fiind cetăţean al
Republicii Moldova sau unul fiind cetăţean al Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin sau
apatrid poate deveni cetăţean al Republicii Moldova dacă renunţă la cetăţenia statului străin, cu
excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 14 reglementează cetăţenia copilului în cazul nulităţii sau anulării înfierii. În
cazul declarării nulităţii sau al anulării înfierii copilului apatrid sau cetăţean străin, acesta este
considerat că nu a fost niciodată cetăţean al Republicii Moldova dacă domiciliază legal şi
obişnuit în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în stiăinătate.

Dobîndirea cetăţeniei RM prin intermediul redobândirii

(În special pentru foştii cetăţeni ai RM care au dobîndit cetăţenia unui alt stat şi au fost
impuşi de a renunţa la cetăţenia RM)
Articolul 16 al Legii reglementează posibilitatea redobândirii cetăţeniei RM:
(1) Persoana cate a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobîndi la cerere,
păstrîndu-şi, la dorinţă, cetăţenia străină, dacă nu cade sub incidenţa art.20 lit.a)-d) (a) a săvîrşit
crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii; b) a fost implicată în activitate
teroristă; c) a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi are
antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală; d)
desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei;).
(2) Persoana căreia i s-a retras cetăţenia Republicii Moldova în conformitate cu art.23 lit.
c) nu o mai poate redobîndi, iar în restul cazurilor stipulate la acelaşi articol o poate redobîndi
numai în condiţiile naturalizării şi numai după 5 ani de domiciliu legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova din momentul retragerii cetăţeniei.

Dobîndirea cetăţeniei RM prin naturalizare

Prin naturalizare în condiţiile prevăzute de legea cetăţeniei RM se consideră acordare a
cetăţeniei la cerere persoanei care domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 17 prevede condiţiile naturalizării:
(1) Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere persoanei care a împlinit
vîrsta de 18 ani şi care:
a) deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin în
ultimii 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani, sau
domiciliază legal şi obişnuit nu mai puţin de 3 ani la părinţi sau copii (inclusiv înfietori şi înfiaţi)
cetăţeni ai Republicii Moldova; sau
b) domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea
împlinirii vîrstei de 18 ani: sau
c) este apatrid sau recunoscută ca fiind refugiată, conform prevederilor legii naţionale, şi
domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 8 ani; precum şi
d) cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei; şi
e) cunoaşte limba de stat în măsură suficienta pentru a se integra în viaţa socială:
f) are surse legale de exisienţă; şi
g) pierde sau renunţă la cetăţenia unui alt stat, dacă o are, cu excepţia cazurilor cînd
pierderea sau renunţarea nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută.

Nivelul cunoaşterii limbii de stat este reglementat de articolul 18 al Legii.

Se consideră că persoana cunoaşte limba de stat dacă:
a) înţelege suficient limba uzuală, informaţiile cu caracter oficial:
b) discută şi răspunde la întrebări despre viaţa cotidiană:
c) poate citi şi înţelege suficient orice text cu caracter social, orice lege sau alt act
normativ:
d) poate scrie o expunere la o temă despre viaţa cotidiană.
La examinarea cererilor de naturalizare, condiţia cunoaşterii limbii de stat nu se pune:
a) pensionarilor pentru limită de vârstă:
b) invalizilor a caror invaliditate este stabilită pe o perioadă nedeterminată.

Temeiurile refuzului de a acorda cetăţenie

Conform art.20 din Lege, Cetăţenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care:
a) a săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii:
b) a fost implicată în activitate teroristă;
c) a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru intracţiuni premeditate şi are
antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală;
d) desfaşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei:
e) este cetăţean al unui stat cu care Republica Moldova nu a încheiat acord asupra dublei
cetăţenii, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 17 alin.(1) lit. g) şi la art.24 alin.(2).

4. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova.

Temeiurile pierderii cetăţeniei sunt reglementate de capitolul III, articolul 21 al Legii,

confor căruia cetăţenia Republicii Moldova se pierde:
a) prin renunţare;
b) prin retragere;
c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

a). Renunţarea la cetăţenie

Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă persoanei care a împlinit vîrsta de
18 ani, cu excepţia cazului în care:
a) nu va prezenta adeverinţa deţinerii sau dobândirii cetăţeniei unui alt stat, ori garanţia
dobândirii unei alte cetăţenii. În cazul în care persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia
Republicii Moldova, în pofida garanţiei, nu va dobândi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni
apatridă, partea din decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la
cetăţenia Republicii Moldova referitoare la această persoanâ se va abroga în modul stabilit;
b) a primit ordin de chemare sau se află în serviciu militar în termen sau de aliernativă, cu
condiţia deţinerii unui domiciliu legal şi obişnuit in Republica Moldova.
b). Retragerea cetăţeniei
(1) Cetaţenia Republicii Moldova poate fi retrasa printr-un decret al Preşedintelui
Republicii Moldova persoanei care:
a) a dobândit cetătenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă sau
prin ascunderea unui fapt pertinent;
b) s-a înrolat benevol in forţe armate străine;
c) a săvirşil fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului,
dovedite de instanţa de judecată;
(2) Retragerea cetăţeniei nu se admite în baza temeiurilor prevazute la alin.(1) daca
persoana va deveni apatrid, cu exceptia celor de la lit.a).
(3) Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu produce, nici un efect asupra
cetăţeniei soţului şi copiilor ei.
 5. Procedura dobîndirii şi pierderii Cetăţeniei Republicii Moldova

Autorităţile publice ce au atribuţii în domeniul procedurilor privind cetăţenia:

1. Preşedintele Republicii Moldova (a) soluţionează problemele cetăţeniei conform
Constituţiei şi prezentei legi; b) emite decrete în cazul acordării, redobîndirii, renunţării şi
retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un
răspuns argumentat.)
2. Agenţia Servicii Publice, primesc de la persoane cu domiciliu legal şi obişnuit pe
teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi, cereri privind cetăţenia, adună date
despre solicitant, întocmesc un aviz argumentat şi, împreună cu avizele Ministerului Afacerilor
Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, îl expediază
Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare; b) determină apartenenţa sau neapartenenţa la
Republica Moldova a persoanelor care domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul ei; c) pregătesc
materialele de retragere a cetăţeniei Republicii Moldova şi le înaintează Preşedintelui Republicii
Moldova; d) eliberează acte ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetăţeniei Republicii Moldova
persoanelor domiciliate legal şi obişnuit pe teritoriul ei; e) ţin evidenţa persoanelor care au
dobîndit sau au pierdut cetăţenia Republicii Moldova; f) execută decretele şi deciziile
Preşedintelui Republicii Moldova privind cetăţenia şi eliberează actele de rigoare).
3. Ministerul Afacerilor Externe, reprezentanţele diplomatice şi instituţiile
consulare ale Republicii Moldova (îndeplinesc atribuţiile Ministerului Dezvoltării
Informaţionale şi organelor lui în străinătate).
4. Ministerul Afacerilor Interne (a) adună date despre solicitant, efectuează controalele
necesare pentru a stabili temeiurile de refuz al acordării cetăţeniei, întocmeşte avize privind
acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova şi le prezintă Ministerului Dezvoltării
Informaţionale; b) prezintă Ministerului Dezvoltării Informaţionale propuneri privind retragerea
cetăţeniei Republicii Moldova.)
5. Serviciul de Informaţii şi Securitate (întocmeşte aviz privind persoana care solicită
acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, precum şi aviz în cazul propunerii de
retragere a acesteia şi le prezintă organului care le-a solicitat.)
6. Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă
Preşedintele Republicii Moldova (activează pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova pentru
examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei Republicii Moldova)
Pentru dobîndirea şi redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova solicitantul prezintă
următoarele documente:
a) cerere-chestionar (formă stabilită de Hotărîrea Guvernului nr. 197  din  12.03.2001
pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii cetăţeniei
Republicii Moldova. Cererea se prezintă personal sau prin mandatar);
b) autobiografia;
c) adeverinţă de la domiciliu despre componenţa familiei;
d) bonul de plată a taxei de stat; (de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova - 90 lei ; de
renunţare la cetăţenia Republicii Moldova - 180 lei)
e) fotografii de format respectiv;
f) adeverinţă că nu deţine cetăţenia anterioară sau adeverinţă despre aprobarea renunţării
la această cetăţenie, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.16 alin.(1) şi art.17 alin.(1) lit.g).
Adeverinţa despre aprobarea renunţării la cetăţenia unui alt stat poate fi prezentată după emiterea
hotărîrii Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele
Republicii Moldova privind aprobarea acordării cetăţeniei, în temeiul căreia organul abilitat să
recepţioneze cererile privind cetăţenia Republicii Moldova eliberează, după caz, garanţia de
dobîndire a cetăţeniei Republicii Moldova .
Termenul de examinare a cererilor şi a propunerilor privind cetăţenia Republicii Moldova
nu poate depăşi un an. Persoana căreia i se acordă cetăţenia Republicii Moldova prin naturalizare
sau redobîndire în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a decretului Preşedintelui
Republicii Moldova, în faţa preşedintelui raionului sau primarului municipiului ori, după caz, în
faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al Republicii Moldova, următorul
jurămînt de credinţă faţă de Republica Moldova : "Eu (numele, prenumele), născut la (data şi
locul naşterii), jur să fiu cetăţean devotat Republicii Moldova, să respect cu sfinţenie Constituţia
şi celelalte legi ale ei, să nu întreprind nici o acţiune care i-ar prejudicia interesele şi integritatea
teritorială". Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte la data depunerii jurămîntului.
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în
Curtea Supremă de Justiţie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare. Celelalte acte şi
acţiuni ale persoanelor oficiale se atacă în instanţa de judecată.

6. Pluralitatea de cetăţenii.

Legea cetăţeniei RM în art.24 defineşte pluralitatea de cetăţenii ca deţinere simultană a

două sau mai multe cetăţenii de către aceeaşi persoană;
Cazurile de pluralitate de cetaţenii:
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
a) copiilor care au dobândit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetatenia
unui alt stat:
b) cetăţenilor sai care deţin concomitent cetaţenia unui alt stat, când această cetăţenie este
dobândită automat prin căsătorie;
c) copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobândit cetaţenia unui alt stat in urma
infierii;
d) dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte:
e) în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau
nu poate fi rezonabil cerută.
Legea permite reglementarea prin lege şi a altor cazuri de pluralitate de cetăţenii, dar prin
alin.(3) al art.24 prevede că „Dobîndirea de către cetăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui
stat nu atrage pierderea cetăţeniei Republicii Moldova”. Astfel se legalizează posibilitatea de a
deţine pluralitate de cetăţenii pentru toţi cetăţenii RM cu excepţia persoanelor ce dobîndesc
cetăţenia RM prin naturalizare, pe care în acest sens îi defavorizează.
În interesele Republicii şi în cazuri excepţionale, cetăţenii unor alte state pot deveni şi
cetăteni ai Republicii Moldova, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, daca nu cad sub
incidenţa art.20 lit.a) - d) (poate fi considerată cetăţenia de onoare).
Articulul 25, 26 al Legii reglementează Drepturile şi îndatoririle persoanelor, care deţin
pluralitate de cetaţenii. Astfel, cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe
teritoriul Republicii Moldova, care posedă legal şi cetăţenia unui alt stat beneficiază in egală
mâsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege. Posibilitatea deţinerii pluralităţii de cetăţenii în RM o au doar
Colaboratorii SIS;
Persoana care este cetăţean al Republicii Moldova şi care posedă legal şi cetăţenia unui
alt stat este supusă serviciului militar faţă de Republica Moldova dacă domiciliază legal şi
obişnuit pe teritoriul ei, chiar dacă este scutită de obligaţiunea militară faţă de alt stat.