Johann Sebastian Bach &

Georg Friedrich Händel

REALIZAT:
BUCȘA ALEXANDRINA
COJOCEA BIAN
CA
MOCANU AL
EXANDRA
PAVEL DANIELA
JOHANN
SEBASTIAN BACH
1685-1750
VIATA SI CREEATIE
 Johann Sebastian Bach

Bach a putut sa scrie o muzica plicticoasa dar niciodata o

muzica proasta.

Johann Sebastian Bach

este unul din cei mai
mari muzicieni ai lumii. S- A compus prima
A fost angajat ca
a născut la 21 martie cantata in 1704 si le.a
La 15 ani a activat deza organist la
1685, în localitatea creeat foarte repede
ca membru al corului Muhlhausen,unde a
Eisenach. A compus 250 reputatia unui
din Ohrdruf. compus numeroase
de lucrari pentru orga, improvizator plin de
cantece noi(131,71,196).
peste 150 de corale virtuozitate.
pentru orga (Toccata in
Re major-1709)
Ca muzician de curte la Weimar şi Köthen şi în calitate
de conducător al “Collegium musicum” studenţesc de la
Leipzig, Bach a fost nevoit să scrie şi muzică instrumentală
de cameră, gen în care regăsim concepţia sa şi
pregnant imagini ale vieţii omului. În muzica de orgă
Bach face sinteza artistică între stilul tradiţional al
organiştilor germani, cunoscut prin Böhm şi Buxtehude, şi
cel al organiştilor italieni, al căror reprezentant de frunte
este Frescobaldi. De la primii preia formele ample
(toccate, fantezii, preludii), cu desfăşurări polifonice
încărcate şi expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de
o puternică vibraţie emoţională, şi o formă mai limpede,
mai puţin încărcată.
❖ Foarte importante sunt cele două
volume din „Clavecinul bine
temperat”, ce cuprind 48 de Preludii
şi fugi, în toate tonalităţile treptelor
gamei cromatice, constituind o
demonstraţie pentru acordarea
clavecinului în sistemul egal
temperat. Este meritul lui Andreas
Werckmeister (1645-1706) de a fi
realizat temperarea egală, prin
împărţirea octavei în 12 semitonuri
egale şi neglijarea comei sintonice.
Acordarea clavecinului în sistemul
egal temperat permite modularea
(transpunerea) la cele mai
îndepărtate tonalităţi, ca şi utilizarea
modulaţiei prin enarmonie,
procedeu important în istoria
limbajului muzical. Odată cu
aplicarea sistemului egal temperat,
termenul enarmonic îşi schimbă
semnificaţia, renunţând la înţelesul
avut în cultura muzicală antică.
 Bach a dat mare amploare şi adâncime
concertului pentru instrument şi orchestră,
dând roluri solistice pentru prima oară şi
clavecinului, ce slujise doar ca instrument
de acompaniament în realizarea aşa-
numitului basso continuo. Pentru clavecin
şi orchestră a scris şapte concerte, şi 16
transcrieri (după Vivaldi, Marcello şi
Telemann), dar şi trei Concerte pentru
două clavecine şi orchestră; două
Concerte pentru trei clavecine şi
orchestră şi un Concert (transcris după cel
pentru patru viori de Vivaldi) pentru patru
clavecine şi orchestră. Un triplu Concert
pentru flaut, vioară, clavecin şi orchestră
completează seria lucrărilor concertante
cu clavecin principal, de fapt un
concerto grosso prin numărul mare de
solişti. Concertul în re minor şi cel în fa
minor pentru clavecin şi orchestră au
deosebită frumuseţe tematică, variate
efecte timbrale şi bogăţie expresivă, fiind
construite în tiparul clasic al timpului.
Doua dintre compozitiile lui Bach

Fantezie Oratoriul
cromatică de Crăciun
și fugă (Bach)
▪ “Dacă ni-i imaginăm pe marii
compozitori sub forma unui lanţ de
munţi, atunci Bach îşi înalţă culmea
departe, deasupra norilor, unde toate
razele arzătoare ale soarelui alunecă
pe suprafaţa de o albeaţă orbitoare a
înv elişului ei de gheaţă Aşa este Bach,
limpede şi strălucitor ca si
cristalul.” Gorki
▪ Georg Friedrich Händel
1685-1759
 Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania),
unde a luat și primele lecții de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă
de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca
violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de
Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de
Feustking, cu care atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă
în Italia și rămâne timp de doi ani în Florența și Roma, studiind cu compozitorii
italieni Arcangelo Corelli, Alessandro și Domenico Scarlatti și cu Agostino
Steffani. În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate
religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult
succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la
Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de
la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu
deosebită măiestrie în spiritul operei venețiene.
  Opera lui Georg Friedrich Haendel
reprezintă, împreună cu creațiile lui
Johann Sebastian Bach, punctele
culminante ale muzicii baroce. Stilul
operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la
folosirea modelelor convenționale la
Händel a compus 50 tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și
de opere, 23 de părților corale. Marile sale opere se
oratorii şi un numar caracterizează printr-o magistrală
considerabil de îmbinare a patosului, scenelor dramatice și
muzică sacră şi interludiilor orchestrale, prin folosirea
religioasă, împreună modulațiilor armonice, instrumentalizării
cu piese instrumentale. colorate, ritmului pregnant și intervenției
soliștilor instrumentali sau vocali. El a
influențat generațiile următoare de
compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig
van Beethoven sau Felix Mendelsohn
Bartholdy.
 Opere: Agrippina (1709), Rinaldo (1711), Radamisto (1720), Giulio Cesare
(1724), Tamerlano (1724), Rodelinda (1725), Scipione (1726), Alessandro'
(1726), Orlando (1733), Ariodante (1735), Alcina (1735), Serse (1735),
Giustino, Berenice (1737), Imeneo (1740), Deidamia (1741).
 Oratorii: Athalia (1733), Saul (1739), Israel în Egipt (1739), Messiah (1742),
Samson (1743), Belshazzar (1745), Judas Maccabaeus (1747), Joshua (1747),
Susanna (1749), Solomon (1749), Theodora (1750), Jephtha (1752).
 Alte lucrări corale: Acis and Galatea (1718), Alexander's Feast (1736), Ode
for St Cecilia's Day (1739), L'allegro, il penseroso ed il moderato (after John
Milton; 1740), Semele (1743); 11 Chandos Anthems (1717-18)