Neurologie

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Sistemul nervos reprezinta totalitatea organelor formate predominant din tesut

nervos ce receptioneaza, transmite si integreaza informatiile primite din mediul extern
sau intern si permite elaborarea unui raspuns adecvat mesajului primit.

Ţesutul nervos este constituit din două elemente esenţiale:

 neuronul (celulă nervoasă propriu-zisă) - unitatea anatomo-funcţională a
sistemului nervos - este alcătuit din corpul celular şi prelungirile sale.
Acestea sunt: axonul si dendritele

 nevroglia sau celula gliala (ţesutul de susţinere).

Legătura între doi neuroni poartă denumirea de sinapsă.

1
 Transmiterea sinaptică
A) Componenta presinaptică
B) Componenta postsinaptică
1. Mitocondrie 2. Vezicule cu mediator 3. Autoreceptor 4. Fanta sinaptică 5.
Receptor 6. Canal ionic Ca++ 7. Vezicula ce eliberează mediatorul 8. Pompa de
reabsorbite a mediatorului

Energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase se numeşte influx nervos.
După sensul impulsului nervos se deosebesc:
 un neuron aferent - care conduce impulsul de la periferie către centru
(calea senzitivă)
 un neuron eferent - care conduce impulsul de la centru spre periferie
(calea motorie).

Se deosebesc:
1.sistemul nervos vegetativ - ce coordoneaza activitatea organelor interne
2.sistemul nervos al vietii de relatie sau somatic - ce stabileste legatura intre
organism si mediul extern

Sistemul nervos vegetativ Este o componentă a sistemului nervos, care îşi poate
desfăşura activitatea şi independent de voinţă. Activitatea sa este reglată de
segmentele superioare ale sistemului nervos central şi în mod special de scoarţă.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne:
-bătăile inimii şi presiunea sanguină
-distribuţia sângelui
-frecvenţa mişcărilor respiratorii

2
 -secreţia etc.
Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ - simpaticul şi
parasimpaticul - exercită asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste: unul
stimulează, celălalt inhibă.De ex. simpaticul accelerează bătăile inimii, iar
parasimpaticul rareste bătăile inimii.

Sistemul nervos al vieţii de relaţie(somatic), alcătuit din:

- sistemul nervos central şi
- sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos periferic, alcătuit din:
- ganglionii nervosi,
- nervii spinali
- nervii cranieni.
Excitaţiile mediului extern şi excitaţiile pornite de la muşchi, tendoane, articulaţii, se
transmit prin intermediul sistemului nervos somatic, iar excitaţiile plecate de la viscere
se transmit pe calea sistemului nervos vegetativ. Aceste senzaţii sunt recepţionate de
organe specializate, numite receptori, care pot fi
 exteroceptori, care culeg excitaţiile pornite de la mediul extern
 proprioceptori, care culeg excitaţiile de la muşchi, tendoane, articulaţii
 interoceptori, care culeg excitaţiile viscerale.
Nervii periferici pot fi:
 senzitivi sau senzoriali
 motori
 vegetativi.
 micsti
Din nervii periferici fac parte:
 nervii cranieni, în număr de 12 perechi
 nervii rahidieni sau spinali in numar de 31 perechi
Sistemul nervos central este alcătuit din:
 encefal - format din cele două emisfere cerebrale
 formaţiunile de pe baza creierului
 trunchiul cerebral
 cerebel
 măduva spinării.

3
  Encefalul - sectiune mediana

Emisferele cerebrale:
 reprezintă partea cea mai dezvoltată a sistemului nervos.
 sunt despărţite prin intermediul fisurii interemisferice (la nivelul ei
pătrunde coasa creierului), iar ȋn porţiunea inferioară sunt unite
prin corpul calos, fornix şi comisura albă anterioară.
 Fiecare dintre ele cuprinde câte patru lobi:
-frontal - este sediul neuronului motor central, deci sediul mişcărilor
voluntare. Leziunile lobului frontal se însoţesc de:tulburări motorii
(paralizii),tulburări în articulaţia vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburări de
comportament.
-parietal - sediul cortical al analizorului sensibilităţii generale. La acest
nivel se realizează sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate.
-temporal - cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv.
-occipital - sediul cortical al analizorului vizual.

Encefalul este format din:

-substanţa cenuşie –formata din corpii neuronali, alcătuind la
suprafaţă scoarţa cerebrală, iar în profunzime nucleii centrali.
-substanţa albă - este formată din prelungirile neuronale

4
Formaţiunile de la baza creierului sunt:
 diencefalul alcătuit în principal din:
-talamus, staţia cea mai importantă de releu pentru toate fibrele
senzitive care merg spre scoarţa cerebrală (leziunile talamusului
producând grave tulburări de sensibilitate)
-hipotalamus, coordonatorul sistemului vegetativ şi al sistemului
endocrin
 corpii striaţi - formaţi dintr-un număr de nuclei de substanţă cenuşie, au
un rol deosebit în realizarea mişcărilor automate şi a tonusului muscular,
fiind segmentul cel mai important al sistemului extrapiramidal. Leziunile
acestora duc la apariţia unor tulburări încadrate în noţiunea generică de
sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral:
 este prima porţiune cuprinsă în cutia craniană, în prelungirea măduvei
spinării.
 Are un rol deosebit de important, aflându-se la răspântia dintre emisferele
cerebrale şi cerebel.

5
  Este alcătuit de sus în jos din:
-pedunculii cerebrali
-protuberanţa inelară sau puntea
-bulbul rahidian - face legătura cu măduva spinării.
 Ţinând seama de importanţa centrilor nervoşi (respiratori, circulatori, de
deglutiţie), a căilor şi a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral,
leziunile acestora produc manifestări complexe, grave şi adesea mortale.
 De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care
îndeplinesc importante funcţii motorii şi senzitive.
Cerebelul
 aşezat în fosa posterioară a cutiei craniene
 este alcătuit din:
-două emisfere laterale - cu rol în coordonarea motorie
-o regiune mediană, care contribuie în mod deosebit la menţinerea
echilibrului, numită vermis.
 Este legat de nevrax prin pedunculii cerebeloşi.
 Funcţia sa principală constă în reglarea tonusului muscular şi în
coordonarea mişcărilor.

Măduva spinării

6
  ultima porţiune a sistemului nervos central este adăpostită în canalul
rahidian si se prezintă sub forma unui cilindru de substanţă nervoasă, care
începe de la bulb şi se întinde până la L2.
 Este formată din:
-substanţa albă la exterior - alcătuită din: căi motorii descendente şi
căi senzitive ascendente.
-substanţa cenuşie - situată central şi cu aspectul literei H. Coarnele
anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare senzitive,
iar cele laterale au funcţii vegetative.
 Leziunile măduvei provoacă grave tulburări senzitive, motorii şi
vegetative.
 La nivelul măduvei, din cele două rădăcini - anterioară (motorie) şi
posterioară (senzitivă) - se formează nervii spinali.
 Pe traiectul rădăcinii posterioare există o umflătură, ganglionul spinal,
care conţine corpul celular al primului neuron senzitiv periferic.

Sistemul nervos central (encefalul şi măduva spinării) este acoperit şi protejat

meninge, format din cele trei foiţe meningiene:
 dura mater - o membrană fibroasă în contact cu osul,
 arahnoida - o foiţă subţire care căptuşeşte faţa internă a durei mater
 pia mater - un ţesut celular bogat vascularizat care acoperă ţesutul nervos.
Spaţiul subarahnoidian cuprins între pia mater şi arahnoida conţine lichidul
cefalorahidian.
În interiorul encefalului se află un sistem de cavităţi - sistemul ventricular, în
care se formează şi circulă L.C.R

ACTUL ŞI ARCUL REFLEX

Actul reflex este reacţia de răspuns a organismului la excitaţia venită

din mediul extern sau intern care acţionează asupra unui receptor (cu
participarea sistemului nervos). Reflexele pot fi înnăscute sau dobândite (pe
parcursul vieţii, asigurând adaptarea omului la mediu).

Tipuri de reflexe:

-reflexe necondiţionate = sunt înnăscute

= constante pentru toată viaţa
= sunt tipice fiecărei specii
= la stimuli asemănători se declanşează automat un reflex
= se închid la nivelul unui segment inferior al sistemului
nervos (subcortical)ex: salivaţia, deglutiţia, reflexele de orientare, reflexul
alimentar, de conservare etc.
7
 -reflexe condiţionate - sunt dobândite prin învăţare
- se pot uita (nu sunt constante)
- se formează printr-o experienţă legată de întâlnirea cu un
excitant care are valoare de condiţionare
- sunt individuale (nu fiecare individ învaţă la fel)
- sunt conştiente şi voluntare
- se închid la nivelul scoarţei cerebrale
- ex: scrisul, mersul pe bicicletă, condusul maşinii, înnotul

ARCUL REFLEX este calea de transmitere a unui impuls nervos ce

declanşează un act reflex (este baza anatomică a actului reflex). Reprezintă
modelul funcţional al sistemului nervos. Presupune, de fapt, existenţa unui
lanţ de neuroni conectaţi între ei prin sinapse,fapt ce asigură transmiterea
impulsului nervos de la receptor la centrul nervos şi efector.
Arcul reflex este format din: -1-receptor 
- 2-calea aferentă(senzitiva)
- 3-centrul nervos
-4-calea eferentă(motorie)
-5-organul efector 

A r c u l r ef l e x p o a t e f i :
- m o n o s i n a p t i c ( r e a l i z a t d i n d o i n e u r o n i c e s e c o n e c t e a z ă   pr i n t r - o
singură sinapsă chimică) sau
- polisinaptic (mult mai complex).
  

8
 Se cunosc mai multe tipuri de reflexe:
-Reflexele osteo-tendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi
neuroni - unul senzitiv, care recepţionează excitaţia de la nivelul
tendonului excitat prin întindere, şi unul motor (neuronul motor
periferic), care execută răspunsul motor.
-Reflexele superficiale (cutanate şi mucoase) sunt formate din
înlănţuirea mai multor neuroni.
-Reflexele de postură au tot un arc reflex, alcătuit din doi neuroni, dar
sunt reglate în special de sistemul extrapiramidal, care exercită asupra lor
o influenţă moderatoare.
În afara reflexelor somatice, măduva este şi sediul unor reflexe vegetative
(defecaţie, micţiune, erecţie, ejaculaţie, vaso-motricitate).

9
10