Revista Simpozion 2021

Aleinad, numărul 31, iulie 2021
Publicaţie editată de Şcoala Gimnazială Ioneşti

Editura Silviana – Rm. Vâlcea
„ ŞCOALA TIMPULUI
LIBER”
SIMPOZION NATIONAL
IONEŞTI
IULIE 2021
PROIECT eTWINNING - ȘCOALA DE ACASĂ – LET MY HOME BE
MY SCHOOL/EVIM OKULUM OLSUN
Învățător, DOBRICA VALERIA

Școala Gimnazială, comuna Ionești
În condițiile pandemiei din anul școlar 2020-2021, ca toate școlile din întreaga lume, am
intrat în perioada educației la distanță, după un an anterior desfășurat în aproximativ aceleași
condiții. Toți participanții la actul educațional – cadre didactice, copiii și părinții au depus
eforturi deosebite pentru ca eșecurile, pierderile să fie limitate. Pentru asigurarea confortului
mental la copii, pentru a le asigura motivația învățării, una din soluții a fost să uzăm de
oportunitatea de a-i pune în contact direct cu alți copii din alte comunități, din alte țări, prin
intermediul proiectului eTwinning. Faptul că au intrat în contact cu elevi din Turcia, Republica
Moldova, România, au relizat teme care s-au demonstrat preocupările comune la toate obiectele
de studiu, le-a dat copiilor sentimentul de siguranță pe calea instruirii academice, au căpătat un
imbold în plus în realizarea învățării, văzând că toți elevii sunt supuși aceluiași regim
educațional: învățarea online, DIN ȘCOALA DE ACASĂ.
Curiozitatea, dorința de încadrare în termene, interesul față de subiectele abordate,
formele de realizare a temelor, potrivite cu cele din curriculum, au îmbunătățit atmosfera de
lucru, au facilitat adaptarea la procesul de învățare online. Experiența activităților din programă a
căpătat valențe deosebite prin faptul că au urmărit și produsele elevilor din alte țări, precum și
realizarea de produse comune, în timpul liber al elevilor și cu concursul nemijlocit al părinților.
În cele trei luni cât proiectul a fos activ, au fost create ocazii prin care elevii clasei I au arătat că
sunt sensibili și conștienți la mediu, animale, plante și relațiile umane. Arta, creativitatea,
divertismentul, activitățile practice, jocurile, au fost parte a educației la distanță, asigurându-ne
că elevii noștri nu se plictisesc în această perioadă când trebuie să rămână acasă. Astfel, ei și-au
continuat și completat învățarea cu distracția, cu jocuri și realizarea de diverse produse comune.
Toate subiectele proiectului, realizate în timpul liber, au vizat temele din curriculum și
pot afirma cu siguranță că acest proiect a contribuit decisiv la stimularea interesului pentru
învățătură la elevii clasei I, la finalizarea activităților curriculare, la extinderea și aprofundarea
conținuturilor.
Elevii clasei I au participat la diverse webinarii prin care au făcut cunoștință cu partenerii
din Republica Moldova, din Turcia sau alți copii din România.
De asemeni aceste întâlniri în online au constituit sesiuni de lucru ale proiectului.
Sfaturile dieticianului Merve Yuksek și imaginile prezentate au venit în completarea activității
noastre despre alimentația sănătoasă.
Copiii au învățat și utilizat cu interes noi instrumente Web 2. Au realizat avatarul propriu
cu Pixton-avatarul clasei, iar cu Linoit au participat la sondaje pe temele proiectului, Wordart
pentru logo, Phinsh Collage Maker, Chatter Pix Kids pentru mesaje scurte, etc..
Am realizat fotocolaje cu activitățile: responsabilități în familie, jocuri de inteligență,

jocuri distractive, lectura îm familie, modelaje, activități de îngrijire a plantelor, etc., iar pentru
siguranța online am folosit avatarurile create sau emoticoane pentru protejarea imaginii copiilor.
Produsele comune au constat în realizarea de videoclipuri cu cântece în interpretare

comună, recitare de poezii, calendar cu canva, expoziții virtuale etc.
Mini Mini Bir Kuș – https://youtu.be/_EbW1LX0vDA
Alunelul, Alunelul, hai la jioc - https://youtu.be/BWr8FPo2bmM
Copiii au contribuit de asemeni la schimburi culturale învățând cântece din limbile
participanților. Activitățile proiectului au constituit subiectul unei expoziții virtuale sugestive în
care se regăsesc concentrate toate realizările și eforturile celor cuprinși în proiect -
https://www.artsteps.com/view/6058fef12c6782b900f0c6bb/?currentUser
Pe lângă aportul adus la stimularea interesului pentru învățătură, la realizarea obiectivelor

curriculare, proiectul a contribuit la crearea de exemple pozitive pentru elevi și cadre didactice,
la schimburi culturale, la realizarea de produse comune(prezentări, calendar, videocloipuri,
expoziția virtuală a proiectului). De asemeni, partenerul de bază în timpul activității online au
fost părinții elevilor noștri care s-au implicat cu responsabilitate în activitățile proiectului
eTwinning, Let my home be my school.
Activitatea bogată din Twinspace, opiniile elevilor, părinților și cadrelor didactice,
demonstrază că mediul educațional din școală poate fi menținut în situații de criză, atunci când
există colaborare, conlucrare între parteneri din aceeași instituție, țară sau din diferite țări.
ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
Prof. înv. primar Junc Delia
Școala Gimnazială ”Nicolae Popoviciu” Beiuș
GRUP ŢINTĂ:elevii clasei I Step by Step de la Şcoala Gimnazială ” Nicolae Popoviciu” Beiuș .
ARGUMENT:
Nimic nu e mai frumos pe lume decât un zâmbet de copil iar zâmbetele tuturor copiilor
lumii însumate într-un buchet fac din ziua mult aşteptată a începutului vacanţei de vară-15 iunie
- cea mai îndrăgită şi luminoasă zi a copilăriei.
Excursia şcolară îşi propune sărbătorirea copilăriei în plinătatea inocenţei ei, cu
manifestările deschise , spontane şi debordante de energie ale elevilor, în mijlocul mediului
natural , încărcat de mireasmă şi legendă al ţinuturilor patriei.
Excursia oferă prilejul fixării cunoştinţelor dobândite pe parcursul anului şcolar, în cadrul
educaţional organizat, la toate ariile curriculare
Ieşirea din mediul obişnuit al sălii de clasa stimulează curiozitatea elevilor motivându-i
pentru cercetarea mediului natural , a obiectivelor istorice , geografice şi sociale, a căror
OBIECTIVE :
- să conştientizeze importanţa păstrării tradiţiilor, obiceiurilor şi portului popular local;
- să cunoască obiective turistice,tradiţii şi obiceiuri păstrate din zona Roșia;
- să combine în mod creativ materiale oferite de natură în anotimpul vara, pentru
realizarea unor produse originale;
- să participe activ şi cu interes la activităţi;
Desfășurarea zilei
La ora 08:00 primim elevii în clasă, se fac ultimele îndrumări legate de comportamentul
în excursie,urmand ca la ora 08:30 să ne îmbarcăm.
Ajunși la Roșia, primul obiectiv turistic vizitat, va fi Moara, unde elevii vor primi
informații de la ghid, vor formula întrebări, vor da răspunsuri la întrebările primite, conversând
astfel pe teme legate de cunoașterea mediului.
Următoarea oprire este Peștera Farcu.
Vom lua masa în natură, respectând normele de protecție a mediului înconjurător, apoi
vom desena pe hârtie desene cu temă la alegere, folosind materiale din natură. Dacă timpul ne
permite vom vizita și căsuțele vechi din satul Roșia.Precizăm faptul că această excursie o
organizăm în cinstea învățătorului și sărbătoprirea zilei acestuia.
La ora 14:00 vom fi la școală.
DE LA INIMĂ LA INIMĂ ...

PROIECT EDUCATIV
Prof. înv. primar, SULGER VIORICA VIOLETA

LICEUL TEORETIC „NICOLAE TITULESCU” SLATINA, OLT
ARGUMENT :
Încă din primii ani de şcoală, copilul trebuie ajutat să se privească în oglindă, să se
măsoare, să se analizeze, să înveţe apoi cum să contribuie la propria formare, astfel reuşind cu
succes să-şi prezinte produsele muncii şi să-şi corijeze unele defecte.
Focalizarea atenţiei educaţionale pe grupele vulnerabile este un indiciu al nivelului
de civilizaţie atins de o anumită societate şi impune căutarea unor noi formule de solidaritate
umană, lucru ce are o semnificaţie aparte în societatea noastră.
Latura umanitară a fiecărui copil poate fi educată prin activităţi de colectare de
obiecte ce pot fi donate copiilor nevoiaşi, bătrânilor, copiilor cu handicap etc.
Prin astfel de activităţi îşi propune proiectul să-l implice pe copil în acţiuni
umanitare.
OBIECTIV GENERAL :
• Dezvoltarea laturii umanitare a personalităţii copiilor şi canalizarea acesteia spre acţiuni
caritabile
OBIECTIVE :
• Promovarea mişcării de voluntariat interactiv;
• Dezvoltarea stimei de sine prin implicarea în acţiuni de ajutorare a persoanelor aflate în
dificultate;
• Să întrevadă în activităţile pe care le vor desfăşura o alternativă socială de petrecere a
timpului liber;
• Să fie receptivi la emoţiile celorlalţi;
• Să sensibilizeze comunitatea cu privire la necesitatea activităţilor de voluntariat.
Activitățile desfășurate în proiect :
 Activitatea „Săptămâna legumelor şi a fructelor donate” – care a presupus
colectarea de fructe şi legume, pregătirea pachetelor şi oferirea pachetelor copiilor cu
CES.
 Activitatea „De la inimă la inimă” – elevii au colectat jucării, haine şi dulciuri pe
care le-au oferit copiilor cu dificultăţi.
 Activitate „Un mărţişor pentru fiecare” – elevii s-au implicat în proiectul „Un
strop de bucurie în prag de sărbătoare”, obiectivul proiectului fiind colectarea de
fonduri prin valorificarea de felicitări și mărțișoare confecționate de tinerii din
Centrul de Recuperare Activă „Sfânta Maria” din Slatina.
 Activitatea „Un zâmbet de copil” – a presupus desfășurarea unei activități comune.
Elevii, împreună cu copiii din mediile defavorizate, au lucrat împreună decorațiuni
de Crăciun.
ÎMPREUNĂ PENTRU VIITOR ...

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ!
PROIECT EDUCATIV
Prof. înv. primar, RUSCU FLORINA

LICEUL TEORETIC „NICOLAE TITULESCU” SLATINA, OLT
În cadrul proiectului „Împreună pentru viitor” a fost inițiată Sesiunea Națională -

Dezvoltarea abilităților de viață independentă – de Asociația HoltIS în parteneriat cu
Reprezentanța UNICEF în România,
Această activitate a fost susținută sub umbrela platformei QIE - Quality Inclusive
Education.
Contextul/justificarea proiectului :
 Dezvoltarea abilităților de viață este un proces continuu, derulat pe
parcusul întregii vieți;
 Este mai ușor să dezvolți abilități noncognitive în perioada de
preadolescență și adolescență decât în perioada adultă;
 Dezvoltarea abilităților noncognitive reprezintă un factor foarte important
în evoluția copiilor ca viitori adulți autonomi.
Obiective :
- explorarea diverselor concepte legate de abilitățile de viață;
- identificarea relevanței acestor abilități în evoluția economică, civică și personală;
- conștinetizarea importanței dezvoltării acestor abilități de la o vârstă fragedă;
- descoperirea unor modalități eficiente pentru o stimă de sine sănătoasă;
- distingerea motivația pozitivă de cea negativă;
- înțelegerea faptul că implicarea în diverse activități stimulează creativitatea.
Activitățile desfășurate în proiect :

 Activitatea 1 : Picătura chinezească
Activitatea s-a desfășurat sub forma unui joc, folosindu-se următoarele materiale :4 boluri (2 cu
apă, 2 goale) ; 2 linguri – câte una pentru fiecare echipă.
 Activitatea nr. 2 - Ce este stima de stima de sine?
Activitatea s-a desfășurat sub forma unei discuții libere.
 Activitatea nr. 3 - Eu pot, eu nu pot
Toți elevii au prezentat și au împărtășit cu grupul ceva la care se pricep și ceva la care nu se
pricep.
 Activitatea nr. 4 - Cum ne întărim autonomia?
S-a prezentat elevilor, pe înțelesul lor, ce înseamnă autonomia, apoi au fost adresate câteva
întrebări
 Activitatea nr. 5 – Ce ne motivează?
Elevii au descris ce anume i-a motivat în diferite contexte – pe plan școlar, social (grup de
prieteni), familial, pasiuni, hobby-uri, călătorii.
ZIUA PĂMÂNTULUI E ÎN FIECARE ZI!
Prof. înv. Primar Holubeanu Simona-Elena
Școala Gimnazială Nr. 38 ”Dimitrie Cantemir” Constanța
Având în vedere studiile recente, care demonstrează că maniera în care au fost până acum
exploatate resursele naturale riscă să pună sub semnul întrebării însăşi posibilitatea Terrei de a
asigura supravieţuirea generaţiilor viitoare, precum și faptul că acțiunile ecologice sunt, în
general, datorate unor evenimente culturale sau politice, activitățile realizate frecvent cu elevii
devin sursa principală a dezvoltării și manifestării unor comportamente ecologice autentice.
Asfel, am organizat diferite activităţi prin care elevii să conştietizeze necesitatea luării
unei atitudini în ceea ce priveşte poluarea: scrierea unor mesaje pe pungi de hârtie, pe care le-am
oferit, cu fructe, colegilor mai mici, doamnelor profesoare sau doamnei secretare din școală,
redactarea Manifestului Pământului prin care Planeta, personificată, cerea oamenilor să-şi
schimbe stilul de viaţă nechibzuit şi să protejeze natura, crearea și îngrijirea unui ”colț verde” în
sala de clasă, participarea la acțiuni de ecologizare a unor spații din mediul apropiat, stabilirea
unui plan de acțiuni viitoare (Săptămâna micului grădinar sau Săptămâna reciclării hârtiei.)
Se pot desfășura și activităţi săptămânale, în cadrul unor ore opţionale, care oferă
posibilitatea profesorilor şi elevilor de a dezvolta deprinderi şi comportamente ecologice, de a se
apropia de natură, de a cunoaşte şi respecta reguli de igienă personală, dar şi a mediului apropiat.
Este important ca elevii să pună în practică cunoştinţele dobândite, conştientizând importanţa
acţiunilor personale şi a celor din jur în ceea ce priveşte protecţia mediului.
Prin toate aceste activități și acțiuni, am dorit să-i învăţ pe copii că, făcând lucruri mici,
care uneori par inutile, pot salva planeta. Mai mult, ne-am propus să le împărtăşim şi altora
mesajul nostru: Ziua Pământului e în fiecare zi!
CERCUL DE LECTURĂ ȘI ATELIERUL DE SCRIERE-
METODE EFICIENTE DE ÎNTOARCERE LA LECTURĂ
Prof. Marin Cristina-Mirela
Școala Gimnazială ,,Ion Creangă”, Buzău
Cerințele societății, aflate într-o continuă schimbare, au dus la orientarea școlii spre
formarea multidimensională a personalității copiilor, ținând seama, mai ales, de perspectivele
viitorului previzibil, acordând atenția cuvenită bogăției de forme pe care se structurează
comunicarea umană contemporană.
Activitățile extracurriculare ocupă un loc important în programul nostru; ele sunt o
modalitate de a înscrie școala în viața comunității, de a lărgi orizontul de cunoaștere al copiilor,
de a le stimula curiozitatea și sentimentul de apartenență. Aceste activități sunt apreciate de copii
și de factorii educaționali, în măsura în care îndeplinesc anumite condiții: urmăresc lărgirea și
adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ; valorifică și dezvoltă interesele și
aptitidinile copiilor; organizează timpul liber într-o manieră plăcută, relaxantă; formulele de
organizare a acestor activități au caracter recreativ, dar urmăresc un scop educativ; au un efect
pozitiv pentru munca desfășurată în grup, creează un sentiment de siguranță și încredere.
Printre principalele activități extrașcolare ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a
copiilor se numără cele cu caracter cultural-artistic precum: cercurile de lectură, atelierele de
scriere, cercurile de creație, taberele de creație, toate acestea reprezentând modalități eficiente de
promovare a lecturii.
Un loc aparte între activitățile extracurriculare îl ocupă cercurile de lectură, ce constituie
surse de stimulare a capacității creatoare și a celei de receptare a textului literar. În strânsă
legătură cu cercurile de lectură, se află atelierele de scriere, în cadrul cărora se pot realiza
activități orientate înspre redactarea de texte în scopul formării capacităților scripturale. Pornind
de la binomul scriere-lectură, cercetările recente au evidențiat influența pe care cele două acte le
au unul asupra celuilalt. Activitățile de scriere nu pot fi gândite decât în relație cu cele de
comunicare orală, de lectură și de studiu al limbii. Astfel, elevii pot fi implicați în crearea unor
texte diferite, pornind de la experiențele lor de lectură.
EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER ÎN BENEFICIUL COPIILOR
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR MARDARE FIFICA

EDUCATOARE DICĂ MĂNDIȚA
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PAUL BUJOR” BEREȘTI
- GRĂDINIȚA CU P.N. BEREȘTI – STRUCTURĂ
Apărarea păcii, salvarea mediului, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,

promovarea unor noi ordini economice etc. sunt imperative ale problemelor lumii contemporane,
iar răspunsul sistemelor educative la acestea îl constituie "noile educaţii".
“Noile educaţii” este un concept lansat de pedagogul George Vaideanu (1988) pentru a
reliefa mai ales nevoia de schimbare în conţinuturi (curriculum) şi reprezintă, de fapt, noi
conţinuturi specifice, raportabile la oricare din cele cinci conţinuturi generale ale activităţii de
formare-dezvoltare morală, intelectuală, tehnologică, estetică, psihofizică a personalităţii umane.
Aceste direcţii noi, pot fi implementate în educaţie prin următoarele posibilităţi:
- introducerea de discipline noi, ce promovează aceste tipuri ale educaţiei;
- crearea unor compartimente speciale, în cadrul unor discipline de bază;
- prin introducerea cu mesaje, ce ţin de noile discipline.
"Noile educaţii" sunt adaptabile la nivelul fiecărei dimensiuni a educaţiei, în funcţie de
particularităţile acestora, dar şi de "ciclurile vieţii" şi de condiţiile sociale specifice fiecărui
sistem educaţional. Metodologia valorificării "noilor educaţii" vizează toate dimensiunile
(intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică) şi formele (formală, nonformală, informală)
educaţiei. Implementarea "noilor educaţii" presupune elaborarea şi aplicarea unor strategii
pedagogice şi sociale speciale.
"Noile educaţii" vizează:
- pătrunderea acestora în programele şcolare şi universitare sub forma unor recomandări sau
module de studiu independente, difuzate şi prin sistemele de comunicare moderne: televiziune,
radio, reţele de calculatoare etc ;
- implicarea "noilor educaţii" în programele educaţionale ca alternative proiectate în diferite
formule pedagogice: module de instruire complementară (formală – nonformală ), ghiduri,
îndrumări metodologice, lucrări fundamentale centrate asupra problemelor mari ale lumii
contemporane (dezvoltarea economică, tehnologia societăţii informatizate, educația permanentă,
reforma educaţiei);
- regândirea sistemelor de selectare şi de organizare a informaţiei în cadrul unui curriculum
care, fie "introduce module specifice"- pentru "noile educaţii" - integrate ca discipline distincte
în planul de învăţământ, fie introduce conţinuturile specifice unei "noi educaţii" în sfera mai
multor discipline, printr-o "abordare infuzională" ( Vaideanu, George).
"Noile educaţii" reprezintă, într-un fel, o continuare a curentului pedagogic afirmat la
începutul secolului XX, sub numele de "educaţia nouă". "Educaţia nouă" era centrată îndeosebi
asupra înnoirii raportului metodologic educator - educat. "Noile educaţii" sunt centrate, mai ales,
asupra unor obiective şi mesaje noi, care determină conţinuturile şi strategiile educaţiei în
condiţiile lumii contemporane şi evoluează în funcţie de procesarea realizată la nivelul
obiectivelor propuse care dau şi "denumirea" fiecărei structuri de conţinut, care poate fi proiectat
ca modul sau disciplina de studiu conceput strategic în plan disciplinar, dar mai ales în plan
interdisciplinar şi transdisciplinar.
Educaţia pentru timpul liber presupune cunoaşterea şi însuşirea modalităţilor diverse
de organizare şi petrecere a timpului liber, cunoaşterea unor modele şi tehnici de planificare a
vieţii personale în vederea dezvoltării sentimentului de „satisfacţie a trăirii timpului liber”,
formarea unui stil de viaţă civilizat, valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor, identificarea
modalităţilor de relaxare, cultivarea atitudinii optimiste faţă de viaţă, şcoală şi familie.
Activităţile din afara clasei şi a şcolii în timpul liber, trebuie să fie altceva decât activitatea
didactică, atât în privinţa conţinutului, cât şi a formei de organizare şi metodelor utilizate.
Un loc aparte în stabilirea şi dirijarea bugetului de timp liber, în îndrumarea acestuia, îl
ocupă familia care exercită o puternică şi benefica înrâurire asupra întrebuinţării timpului liber
de către elevi, contribuind în primul rând la folosirea judicioasă a acestuia. Familia sub
îndrumarea cadrului didactic trebuie să acţioneze ca un factor dinamizator al activităţilor
desfăşurate de copil în timpul liber. Familia este datoare să cunoască interesele şi preocupările
propriilor copii şi în funcţie de acestea să-i conducă la alegerea activităţilor din timpul liber. Intr-
un mediu familial sănatos copilul are posibilitatea de a-şi forma deprinderi de folosire judicioasă
a timpului liber, atât în privinţa folosirii acestuia în scopul pregătirii şcolare, cât şi al destinderii,
recreerii, odihnei de care copiii au nevoie. Trei factori pot influenţa pozitiv modul prin care îşi
petrece tânărul timpul liber: familia, şcoala prin profesori şi colegi şi statul prin mijloacele
materiale aferente, precum şi mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de
elevi.
Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, durata “trăită subiectiv” ca fiind
liberă; cu alte cuvinte, este acel timp disponibil în care individul poate alege în mod liber şi poate
controla prin voinţă proprie activităţile pe care le efectuează; este timpul opţiunii libere, în afara
oricăror constrângeri, cu excepţia celor autoimpuse.
Promovarea în educaţia preşcolară a „ noilor educaţii ” (educaţia ecologică, educaţia
rutieră, educaţia sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia pentru democraţie etc.) a
presupus şi îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalităţi de realizare
a obiectivelor propuse.
Dacă unele din noile educaţii sunt destul de bine conturate, altele fac obiectul unor discuţii
în vederea precizării şi delimitării lor; oricum, abordarea noilor educaţii sau a noilor conţinuturi
rămâne o problemă deschisă.
Bibliografie:
*Alvin Toffler, Pedagogia pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Polirom-
Coord- Cerghit Cucoş
* Ion GH. Stanciu, Şcoala şi pedagogia în secolul XX-, ed Polirom , Buc. 1983
* Emile Planchard, Pedagogia şcolară contemporană, Ed. Polirom, R.A. Buc., 1992
*George Văideanu, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti, 1988
VOLUNTARI PENTRU CLIMĂ
Prof. Popa Alina Mirela

Liceul Tehnologic de Industrie Alimentara G.E.Palade, Satu Mare, Romania
Proiectul etwinning “Climate Volunteers” premiul I - Premiile Etwinning Europene 2021

a fost premiat recent la categoria de vârstă 16-19 ani, pentru activitatea de promovare a acțiunilor
privind combaterea schimbărilor climatice.
Schimbările climatice globale sunt cele mai mari probleme de mediu din epoca noastră și
amenință toate ființele vii de pe planetă.
Proiectul nostru are ca scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la atenuarea și
oprirea efectelor schimbărilor climatice globale. În plus, va contribui la dezvoltarea abilităților
secolului 21, cum ar fi participarea la discuții, asumarea responsabilității, comunicarea, munca
colaborativă, utilizarea instrumentelor digitale în mod conștient și eficient, înțelegerea culturală
și dezvoltarea competențelor în limbi străine.
În calitate de profesori, suntem responsabili să învățăm și să îndrumăm elevii în acțiunile
globale ale schimbărilor climatice pentru a ajuta mediul înconjurător și pentru a le schimba
atitudinea pentru acțiuni și schimbări mai bune pentru planetă.
Scopul proiectului este creșterea gradului de conștientizare, dezvoltarea de soluții pentru
atenuarea, adaptarea și scăderea impactului schimbărilor climatice globale. Prin activități
transmitem mesajul nostru ca voluntari pentru conștientizare și acțiuni zilnice active, în școală și
în afara ei. Impactul schimbărilor climatice care afectează toate problemele din lume, protecția
planetei și a mediului, epuizarea stratului de ozon, defrișările cu efectele devastatoare, energia
regenerabilă, influența asupra vieții animalelor și dezvoltarea plantelor, amprenta de carbon și de
apă, dispariția speciilor sau mutații genetice nedorite, hrană durabilă, noi boli și multe altele sunt
subiectele activităților.
Bibliografie:
1. https://www.etwinning.net/en/pub/index.htm
2. https://ec.europa.eu/clima/policies/eu-climate-action_en
3. https://ec.europa.eu/clima/change/consequences_en
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE

POPESCU CLAUDIA
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NORD 2,RM VALCEA
Motto:
“Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală”.
Albert Einstein
La copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în

afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie
acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului.
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de

dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se
folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este
prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă
uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm

grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul.
Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii.
Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că
orice copil de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor
multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat
şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: „Se comportă ca un copil” sau „Parcă nu
e maturizat”; aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o
personalitate nematură, puerilă.
Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se
poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului,
personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar
copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi
prin activitate şcolară. Activitatea şcolară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii,
rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se
consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde.
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare
fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct
de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la

îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a
unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de
concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva
situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un
copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte
cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el
să intre în joc.
Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi
cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte
cu desăvârşire.
Bibliografie : Gordon W.Allport -,,Structura şi dezvoltarea personalităţii”
„SĂ CIRCULĂM CORECT! ”
- PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIV-
prof.înv.primar Dumitrescu Corina Elena
Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea

Motto:
Cel mai de preț lucru este viața.
Ai grijă de ea!
Coordonator: prof. înv. primar Dumitrescu Corina Elena
Tema: „Să circulăm corect!”
Colaboratori: agenți de poliție ai Comunei Budești,județul Vâlcea
Grup țintă: elevii clasei de simultan CP- II
Beneficiari: elevii clasei de simultan CP- II, cadre didactice, părinți
Durata desfășurării proiectului: un an școlar
Argument:
Anual, cea mai mare parte a accidentelor de circulație sunt produse din cauza nerespectării de către
pietoni a regulilor de circulație. Un procent considerabil din totalul accidentelor îl reprezintă cazurile când
victimele au fost copii sau tineri de vârstă școlară.
Printr-o instruire adecvată, copii pot fi încurajaţi să înveţe măsurile de siguranţă rutieră şi de
salvare a vieţii şi să înţeleagă importanţa acestor abilităţi. Această formare ar trebui să facă, pe
viitor, din ei pietoni sau şoferi cu mai multă înţelegere pentru siguranţa rutieră .
Învăţându-i pe copii să circule corect, îi putem feri de necazuri şi putem să ne bucurăm în

continuare de farmecul zâmbetului lor!
Scop:
 Cunoaşterea şi respectarea de către elevi a regulilor de circulaţie rutieră. Conştientizarea de către
copii a pericolelor la care se expun atunci când ignoră aceste reguli;
 Dezvoltarea deprinderilor de comportare civilizată pe drumurile publice în vederea prevenirii
accidentelor de circulaţie;
Resurse:
 a)umane;
 b)materiale ;
 c)informationale;
 d)financiare;
 e)procedurale.
Forme de organizare: activitate frontală, activitate individuală, activitate grupală.
Modalități de realizare:
✓ Lectura unor texte/ Lecturi după imagini/ Convorbiri/ Memorizări
✓ Jocuri didactice/ Concursuri;
✓ Realizarea unor afişe şi panouri prin care să fie ilustrate activităţile desfăşurate;
✓ Întâlniri cu agenţii de circulaţie.
Evaluare:
✓ evaluarea formativă; ✓ portofoliul; ✓ Aprecieri verbale.
Calendarul activităților
EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER
PREDA VERONICA OANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 14 BRAȘOV
Timpul este forma fundamentală de existenţă a materiei în continuă dezvoltare, care exprimă
succesiunea proceselor realităţii obiective. El constituie un instrument eficient de orientare în
perspectiva realizării numeroaselor activităţi şi este perceput şi trăit efectiv în mod diferenţiat de la
om la om.
Fie în exces sau în deficit, timpul liber poate deveni o problemă fără o pregătire adecvată
pentru gestionarea lui.
Pentru a folosi eficient timpul liber, fiecare persoană trebuie să-şi stabilească scopurile,
obiectivele şi mijloacele de valorificare a timpului liber.
Ca urmare, educaţia pentru timpul liber trebuie să înceapă în familie şi să fie continuată şi
consolidată în şcoală.
Rolul de esenţă în înţelegerea folosirii utile a timpului liber de către elev îl are învăţătorul,
care trebuie să ştie să îmbine munca şi distracția, acţiunile de grup cu cele individuale, inoculând
elevului experienţa necesară formării şi dezvoltării fizice şi spirituale pentru a avea succes şcolar
şi pentru a-şi atinge aspiraţiile profesionale.
Obiectivele educaţiei pentru timpul liber constau în formarea deprinderilor de organizare

raţională a timpului și în desfăşurarea unor activităţi cât mai variate, stimulative şi pozitive, care să
contribuie la dezvoltarea psihofizică a copiilor.
Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru a avea o deplină
funcţionalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalitatii : informarea şi
formarea tânărului, recreerea şi divertismentul, satisfacerea şi împlinirea unor opțiuni.
Vorbind despre timpul liber, trebuie amintit faptul că unii părinţi încarcă iraţional regimul de
viaţă al copiilor cu activităţi pentru care, uneori aceştia nici nu au înclinaţii. Pentru copii aceste
activităţi nu mai pot fi considerate ca făcând parte din timpul lor liber întrucât îi obosesc, îi
suprasolicită, provocând o reacţie de respingere, de multe ori nu numai faţă de activităţile
respective, dar şi faţă de orice fel de activitate instructiv-educativă.
Este foarte important ca familia să facă front comun cu şcoala în direcţia educării elevilor
prin şi pentru muncă într-o societate în care criteriul suprem de apreciere a omului este munca.
IMPORTANȚA STUDIULUI ÎN TIMPUL LIBER
Gurgu Elena Adriana, Școala Gimnazială”I. C. Constantinescu-Cueni”
Copiii de astăzi sunt ocupați și, odată ce vor ajunge la programele de liceu, vor deveni și
mai ocupați. În realitate, programul copilului dumneavoastră poate fi uneori agitat și descurajant
uneori. Cu toate acestea, copiii au nevoie de timp liber, mai ales când se apropie de pubertate și
adolescență. Deși a avea prea mult timp liber poate fi deranjant, este important ca părinții să
găsească un echilibru între activitățile planificate și cele neprogramate.
Dacă copilul dumneavoastră nu poate ține pasul cu responsabilitățile sale, va fi învinuit
pentru că are atât de multe.
Chiar și așa, există câteva lucruri de reținut atunci când evaluați timpul liber al copilului
dumneavoastră.
Prioritizarea timpului liber
Deși majoritatea părinților au cele mai bune intenții pentru copii lor, mulți părinți își
programează copiii în exces, umplându-și timpul cu activități extracurriculare, muncă voluntară
și alte obligații. Există mai multe explicații pentru modelul actual de depășire și supra-solicitare a
programului unui copil.
Deși este important ca un copil să urmărească interese, hobby-uri sau pasiuni, este de
asemenea important ca acești copii să învețe cum să se bucure de timpul lor liber.
Studiile arată că copiii care sunt suprasolicitati se simt adesea copleșiți și presați, iar acest
lucru poate duce la o serie de probleme, inclusiv probleme comportamentale și provocări
emoționale. Cu alte cuvinte, copiii suprasolicitati pot fi stresati pana la epuizare mintala, chiar si
fizica.
În concluzie, timpul liber este o unealta prețioasă si foarte importantă pentru fiecare copil
in parte, indiferent de varsta pe care o are sau capacitatea lor, deoarece ii acorda atentie si il lasa
sa se puna pe el pe primul loc, facandu-l sa fie mai creativ, sa se cunoasca pe sine si cel mai
important sa ii crească nivelul de relaxare și fericire, acesta fiind un avans extrem de bun daca
este balansat cu o activitate productiva si stimulatoare pentru copilul dumneavoastra.
BIBLIOGRAFIE
1. Cosmovici A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul și timpul său liber, Editura Junimea,
Iași
2. Rață, G. 2007 Strategii de gestionare a timpul liber, Editura Pim, Iași
3. Stan, C. (2001) Educația. Sistemul Științelor despre Educație, în pedagogie. Suporturi
pentru formarea profesorilor, volum coord.
CAUZE ALE CRIZEI LECTURII LA COPII ÎNTR-O SOCIETATE

DINAMICĂ
PROF. CERNĂIANU CAMELIA, ȘCOALA GIMNZIALĂ ARCANI, JUD. GORJ
În ciuda poziției favorabile pe care o ocupă unii dintre cei mai buni meșteri ai cărților
pentru copii și în contextul unei industrii în plină expansiune a acestor cărți, care a dezvoltat
educația și cercetarea în domeniul științelor umane, se pare că există totuși o criză a lecturii.
Literatura pentru copii este supusă diferitelor influențe care favorizează cărțile în serie, față de
lucrările „experimentale” originale, ceea ce duce la o anumită pasivitate la copii. S-au depistat
cauzele: influențele mass-media, scăderea nivelului mediu școlar, integrarea dificilă a cărții în
viața de zi cu zi, structura economică a ediției supuse imperativelor concurenței. Au fost
întreprinse studii și experimente pentru remedierea acestei crize: cercetări privind învățarea
cititului și pedagogia predării limbii franceze, eforturi ale meșterilor de cărți pentru copii pentru
a face față problemelor actuale, crearea de biblioteci pentru copii.
Amenințarea pe care această criză o reprezintă pentru industria cărții a dat naștere la un
număr de strigăte de alarmă și analize politice și sociologice în ultimii zece ani.
EXPERIMENTUL - METODĂ EFICIENTĂ ÎN ACTIVITĂŢILE DEDICATE

PREȘCOLARILOR
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR MĂDĂLINA
IONELA SFIRCĂ
GRĂDINIȚA CU P.N NR.6 ROȘIORII DE VEDE, JUD.TELEORMAN
Experimentarea şi observarea nemijlocită a realităţii constituie cei doi stâlpi de susţinere ai

unei metodologii active în predarea ştiinţelor. Conceput experimentul de laborator, în corelaţie
cu principiile didactice moderne, urmează treptele ierarhice ale învăţării, conducând copilul de la
observarea unor fenomene fizice sau chimice, pe baza demonstraţiei, la observarea fenomenelor
prin activitatea proprie (faza formării operaţiilor concrete), apoi la verificarea şi punerea în
practică a acestora (faza operaţiilor formale) când se cristalizează structura formală a intelectului
şi în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care, corespunde cu faza cea mai înaltă
din treptele ierarhice ale dezvoltării (faza operaţiilor sintetice).
Metoda experimentală are mai multă forţă de convingere decât oricare altă metodă şi, în acest
fel, posibilităţi sporite asupra formării concepţiei ştiinţifice la copii. Dirijându-i pe copii să
observe lumea înconjurătoare, să mânuiască materialul biologic şi să interpreteze ştiinţific
fenomenele naturii, îi învăţăm să cunoască natura, să o preţuiască şi să o ocrotească.
Preşcolarii învaţă şi înţeleg cel mai bine ştiinţele naturii prin experiment şi investigaţie.
Prin intermediu experimentelor desfăşurate, copiii se vor familiariza cu noţiuni din diverse
domenii, vom încerca să îi introducem în lumea fizicii, chimiei, biologiei, să îi familiarizăm cu
termeni pe care îi vor întâlni si utiliza ulterior în şcoală, să punem bazele şi să stârnim interesul
pentru ştiinţă. Esenţa învăţării prin experiment o constituie provocarea fenomenelor, urmărirea
efectelor variabilei/variabilelor independente asupra celei/celor dependente în scopul verificării
ipotezelor.
Experimentul este o metodă prin care se determină cauzalitatea. Experimentul este o metodă
importantă în predarea–învăţarea ştiinţelor având ca principal scop deducerea informaţiilor
teoretice, concretizării, verificării, aprofundării şi consolidării cunoştinţelor.
ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
-MODALITĂȚI SPECIFICE DE DESFĂȘURARE ÎN MEDIUL ONLINE-
PROF.ONEA ELENA-ALEXANDRA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ANTON PANN”
Pedagogul Jerome Bruner considera că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se
poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Activitățile extrașcolare reprezintă calea prin care copiii au acces la informații pe care nu
le pot afla în cadrul lecțiilor formale, într-un mod mult mai simplu și mai atractiv, fiind motivați
din interior să învețe. Din păcate, contextul pandemiei actuale nu a mai permis desfășurarea
acestor activități în maniera în care ele se desfășurau atunci când realitatea era alta și permitea
mult mai mult relaționarea, socializarea, ieșirea în natură sau în diferite locuri educative din afara
școlii. Totuși, cadrele didactice nu au renunțat complet la realizarea acestor activități și au căutat
modalități cât mai variate și ingenioase de a le desfășura chiar și online. De-a lungul acestei
perioade în care orice fel de interacțiune elev-cadru didactic s-a desfășurat online, s-au desfășurat
numeroase activități extrașcolare, realizate online, după cum urmează: programe artistic/ serbare
cu tema „Întâlnire online cu Moș Crăciun”, manifestări dedicate zilei de 1 Decembrie: vizionarea
legendei tricolorului, despre semnificația zilei, desfășurarea de concursuri online, Brainstorming-
„Ce știm despre Mihai Eminescu?”, expoziție de pictură și desene, roata provocărilor și multe
alte activități în afara programei școlare care au contribuit semnificativ la crearea unei stări de
bine, au diverificat activitățile zilnice, au motivat elevii să participle active și au redus din
oboseala și stresul provocat de expunerea în fața calculatorului.
Bibliografie:
 http://scoalaargeseana.ro/didactica-magna/504-locul-si-rolul-activitatilor-
extracurriculare-in-educatia-copiilor
 Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ”, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti
 Dumitru G., Simiciuc E., Danila I, Serban D., Popescu M., Activitati Extracurriculare si
Extrascolare Indrumator Metodic Antologie de Texte, 2009, Editura Didactiva Nova
ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECTE, UN PAS CĂTRE DEZVOLTAREA

PERSONALĂ
Bucur Mădălina, profesor de
Limba franceză, Școala Gimnazială Arcani, jud. Gorj
Învățarea prin proiecte presupune un model de predare rezultat din curentul

socioconstructivist. Este un proces sau o abordare care duce la o comunicare sau la o acțiune. De
fapt, elevii și-au stabilit mai întâi un obiectiv comun; apoi anticipează abordarea, mijloacele și
operațiunile și progresează treptat către o producție sau o acțiune. Cu alte cuvinte, este o
abordare pedagogică în care profesorul este un mediator între elev și cunoștințe. Elevul, în timpul
realizării proiectului, își construiește activ cunoștințele în interacțiunea cu alți colegi și cu
mediul. Se pare că pedagogia
proiectului este un model de predare care angajează elevul în dobândirea cunoștințelor,
construirea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților. Elevul este invitat să stabilească un obiectiv
și să avanseze, împreună cu colegii săi, într-un timp determinat și datorită sprijinului profesorului
său, către realizarea unei producții concrete care va fi prezentată la sfârșitul procesului, pentru un
public selectat anterior. Prin urmare, pedagogia bazată pe proiecte trebuie să ofere elevilor
posibilitatea de a-și stabili un obiectiv, de a face alegeri, de a adopta o atitudine de cercetare, de a
explora, de a discuta și de a colabora cu colegii de clasă pentru a realiza și prezenta o producție
concretă. Este o formă de pedagogie activă în care elevul este un actor în
proiect. În plus, permite elevului să realizeze proiecte concrete. Adică elevul se poate implica și
poate juca un rol activ, care poate varia în funcție de mijloacele și interesul lor. În pedagogia
proiectului, elevul este implicat în dezvoltarea cunoștințelor. Cu alte cuvinte, el încearcă să dea
sens învățării prin realizarea unui proiect educațional.
TIMPUL VALOREAZĂ, COSTĂ ȘI ADUCE PROFIT
SECRETAR PARASCHIV NELUȚA-MIHAELA, LICEUL TEORETIC VIDELE
În cadrul unităților de învățământ elevul învaţă că timpul este delimitat, structurat,

valorează, costă şi aduce profit, deci timpul este foarte important pentru dezvoltarea unui
elev/student.
Fiecare elev/student are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la
activităţi recreative proprii vârstei sale. Timpul liber al elevului/studentului ar putea fi folosit
pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică, psihică, socială, cognitive și relațională. În acelaşi timp,
trebuie să avem în vedere că: timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar,
semestrial, anual; timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă;
timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe
un drept.
Modul în care copilul îşi petrece efectiv timpul liber poate fi clasificat în timpul liber
activ, în care face lucruri de plăcere şi în interesul dezvoltării sale, şi timpul liber pasiv, în care
îşi omoară plictiseala, făcând ce se nimereşte. Este de la sine înţeles că timpul liber activ trebuie
încurajat, dar şi cealaltă modalitate nu este complet de neglijat, pentru că rolul timpului liber
pasiv este de relaxare şi de odihnă (dar nu în exces).
Timpul liber al copiilor, adolescenților şi tinerilor este poate o problemă mult mai gravă
în societatea românească, în timpul liber luând naștere o serie de comportamente deviante ale
acestora, mai ales în zonele de dezorganizare socială şi în familiile unde părinții sunt ocupați cu
o multitudine de obligații profesionale.
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea
timpul la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea
timpului liber al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre
petrecerea timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de
deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie
un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru a avea o
deplină funcționalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității:
informarea și formarea elevului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor
opțiuni.
Prin jocul liber copiii învaţă să-şi controleze emoţiile şi să relaţioneze cu ceilalţi de la
egal la egal. Astfel, timpul liber şi jocul liber pot fi înţelese drept un teren de pretestare pentru
viaţă, oferind experienţe cruciale fără de care un copil nu se poate maturiza într-un adult
încrezător şi competent.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă mișcare
în aer liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de explorare și
dezvoltare a abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în calcul timpul
care îi rămâne să se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele trăite zilnic, fiind
metoda cea mai ușoară de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
În cadrul instituţiilor şcolare elevul învaţă că timpul este delimitat, structurat, că timpul
valorează, costă şi aduce profit. În acelaşi timp, elevii sunt obligaţi să-şi facă o agendă proprie, să
fie cât mai autonomi în folosirea eficientă a timpului, să-şi planifice singuri activităţile de
învăţare de acasă, să-şi coreleze timpul de pregătire cu cel liber etc.
ȘCOALA TIMPULUI LIBER
Prof. inv. primar SIMA Roxana Ioana

Prof. inv. primar ALDEA Roxana Liliana
Scoala Gimnaziala “Sfantul Andrei”- Bucuresti
Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece
timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de
valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea
preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici
sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate
cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea
unui efort intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor
instituţii şi contexte în structurarea timpului liber al copiilor.
Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub
supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un
program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi
lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de
o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă
alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea
fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi
extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi
autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin
studiu, relaxare, televizor sau computer.
Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o
plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul
unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este
mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în
parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea
voluntară de a se integra într-un anumit program.
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând
cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi
formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul
integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a
părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a
programelor de lucru.
PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAŢIE RUTIERĂ-”ȘTIM SĂ

CIRCULĂM”
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR CHELARU MARIA, GRĂDINIȚA ”ROZA VENERINI”,

PILDEȘTI, JUD. NEAMȚ
ARGUMENT- Motivul care stă la baza inițierii acestui proiect de educație rutieră este de a-i
face pe copiii să-și însușească comportamente adecvate și să fie în siguranță pe stradă.
Titlul proiectului: ”ȘTIM SĂ CIRCULĂM!”
Categoria în care se încadrează proiectul: Domeniul educație civică
Participanți: preșcolari, cadre didactice, părinți.
SCOPUL PROIECTULUI:Însușirea unor cunoștințe de educație rutieră, a unor reguli și norme
corecte de deplasare pe drumurile publice și cunoașterea consecințelor nerespectării regulilor de
circulație.
OBIECTIVELE URMĂRITE:
 Cunoașterea și respectarea indicatoarelor rutiere pentru pietoni în vederea evitării

implicării în accidente rutiere;
 Cunoașterea și respectarea regulilor elementare de circulație rutieră necesare participării
la trafic;
 Cunoașterea rolului agentului de circulație și respectarea semnalelor acestuia;
 Să înțeleagă că strada este un bun cultural și social de care toți pot beneficia;
 Să cunoască că strada este un loc de trafic și de viață, care prezintă ocazii stimulative
pentru a cunoaște locuri și persoane și medii diferite;
 Să cunoască că strada este un loc care prezintă riscuri și pericole;
 Educarea copiilor la respectarea normelor de siguranță, știmulând însușirea atitudinilor
corecte;
PERIOADA DE IMPLEMENTARE: DECEMBRIE 2020-MAI 2021

TITLUL PROIECTULUI: ”ȘTIM SĂ CIRCULĂM”
GRUP ȚINTĂ: Preșcolarii grupei mari și grupei mijlocii
RESURSE - UMANE: preșcolari, cadre didactice, îngrijitoare, părinți;
MATERIALE: hârtie, culori, lipici, trusa ”Micul pieton”, calculator, planșe;
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR PROPUSE SPRE DESFĂȘURARE

Activitatea 1- ”Trotuarul/strada fără trotuar”- decembrie
Activitatea nr. 2 – ” Să traversăm strada/Trecerea de pietoni”-ianuarie
Activitatea nr. 3- ”Atenție la traversare/Semaforul pietonal”- februarie
Activitatea nr. 4-” Definiții stradale (bandă de circulație, curbă, intersecție...)”-martie
Activitatea nr. 5- ” Semnale stradale”-mai
Activitatea nr. 6- ”Preșcolarii știu să circule corect”-iunie
REZULTATE AȘTEPTATE: Interiorizarea unor norme și conduite stradale, care să conducă

stimularea respectării regulelor și mplicit la micșorarea numărului de accidente;
MONITORIZARE -albume foto, înregistrări video, realizarea unui jurnal al proiectului

(imagini, impresii, schimb de experienţă didactică, etc.)
DISEMINARE- Raportul de activitate care cuprinde aspecte pozitive din derularea

proiectului se va prezenta în cadrul lectoratelor cu părinţii, în cadrul comisiilor metodice;
EVALUARE-Organizarea unei expoziţii cu fotografii/lucrări artistico-plastice din timpul

desfăşurării proiectului;
MEDIATIZARE-Prezentarea/ diseminarea rezultatelor obţinute prin: poşta electronică, articole

în reviste de specialitate,Comisia metodică, avizierul grădiniţei;
PARTENERIAT EDUCAŢIONAL: „PRIETENI LA DISTANŢĂ”
EDUC. ANTON MARIA, GRĂDINIȚA ”ROZA VENERINI”, PILDEȘTI, JUDEȚUL

NEAMȚ
ARGUMENTUL PROIECTULUI- Prietenia este un lucru minunat! Prietenia nu are

nici o limită, nu ţine cont de mediul din care provenim, nu ţine cont de distanţă, nu ţine cont de
vârstă…
A oferi prietenie şi a beneficia de ea, este ceva deosebit, ceva fără de care nu am putea
trăi, iar prietenii sunt cel mai de preţ lucru pe care îl putem avea.
Parteneri: Grădinița ”Roza Venerini”, Pildești, județul Neamț-

Grădinița/Școala.............................
Resurse umane:
- Educatoare, învăţătoare, copiii Grădiniței ”Roza Venerini”, Pildești, copiii/elevii
Grădiniței/Școlii.....................................................părinţii copiilor;
Resurse materiale:
- cărţi de specialitate, lucrări ale copiilor, albume cu poze din timpul activităţilor, desene
cu mesaje de prietenie, felicitări cu ocazia anumitor sărbători, evenimente;
Durata proiectului: ianuarie - iunie 2021
SCOPUL PARTENERIATULUI: vizează atât latura morală a educaţiei, cât şi cea estetică
precum şi importanţa prieteniei chiar şi la distanţă, dar şi implicarea părților în acţiuni comune în
vederea colaborării şi sprijinirii reciproce.
Obiectivele proiectului:
- cultivarea sentimentului de prietenie în rândul copiilor;
- stimularea respectului de sine şi faţă de ceilalţi;
- cultivarea unei atitudini pozitive faţă de prietenie;
- educarea gustului estetic;
- stimularea disponibilităţii de a disemina experienţa pozitivă;
Coordonator proiect: Educ. Anton Maria

Evaluarea proiectului:
-desene, picturi, felicări, expoziţie cu lucrările copiilor;
-album cu fotografii şi înregistrări de la acţiunile comune.
CALENDARUL DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE:
Ianuarie 2021: realizarea protocoalelor de parteneriat între cele două instituții

Februarie 2021: ”Să ne cunoaștem”
- realizarea scrisorilor de prezentare a grupelor partenere
Martie 2021 : ”Copacul prieteniei”
- realizarea unor desene cu mesaje de prietenie
Aprilie 2021 : „Cristos a Înviat”
- trimiterea unor felicitări cu ocazia Sărbătorii Paștelui
- prezentarea unor tradiții și obiceiuri specifice Sărbătorii Paștelui
Iunie 2021: „La mulți ani copile”
- realizarea unor desene cu mesaje de prietenie pentru preșcolarii din grădinița
parteneră;
Propunător: Bălan Elena-Lăcrămioara
Școala Gimnaziala, sat Măgura, comuna Mihăești
Școala timpului liber include toate activitățile în care sunt implicați copiii în afara
spațiului organizat din instituțiile școlare. Acestea sunt: activități recreative din parcuri sau locuri
de joacă, activități în aer liber în care copiii socializează, vizite la muzee, grădini botanice,
zoologice, mănăstiri, instituții de cultură, drumeții și excursii.
Dacă sunt supravegheați și activitățile sunt dirijate, copiii învață din absolut orice
experiență ceva. Nu trebuie însă îngrădiți, protejați excesiv sau feriți de contacte cu copiii din
categorii dezavantajate. Ei trebuie să trăiască experiențe diverse, să fie puși în situații de
comunicare, de a se adresa, de a solicita, de a câștiga, de a pierde, de a-și cere scuze, de a-și
asuma succesul sau eșecul. Trebuie protejați numai în ceea ce privește siguranța și integritatea
lor fizică și psihică.
Toți copiii învață experimentând. Adulții de azi s-au format atât în școală, cât și în
familie, la bibliotecă, cursuri de formare etc.
Timpul liber reprezintă intervalul de timp în care copiii nu sunt antrenați în activități
didactice cu profesorii sau în efectuarea temelor de la școală. După programul școlar, copiii pot
participa la activități nonformale de învățare, activități extracurriculare dirijate sau nu de
persoane avizate, pot frecventa diverse cercuri tematice sau de dezvoltare a aptitudinilor.
Prin activitățile din timpul liber copiii își formează și dezvoltă atât capacitățile
intelectuale, cât și pe cele estetice, moral-civice, fizice sau caracterul.
Prin activitățile ce completează mediul formal de învățare, adică prin școala din timpul
liber, se formează și se șlefuiesc:
 trăsăturile moral-civice de respect, politețe, patriotism, civism;

 sentimentele de iubire, ură, dor, teamă, curaj, milă;
 relațiile de prietenie, colaborare;
 atitudinile de nepăsare, grijă, toleranță, protecție, lene, hărnicie;
 trăsăturile de caracter de tipul generozitate, egoism, zgârcenie, ambiție, calmitate,
nerăbdare etc.
Toate acestea sunt puse în practică de copii în activitățile din timpul liber. Chiar dacă la
școală li se prezintă noțiuni teoretice sau studii de caz, copiii asimilează mai ușor dacă nu se află
sub presiunea notării. De asemenea, ei se manifestă cu mai multă dezinvoltură simțindu-se liberi,
fără constrângeri organizatorice, formale. Cu toții am observat comportamentul copiilor în
timpul excursiilor, vizitelor, drumețiilor, atelierelor de lucru sau în mediul familial. Este deseori
diferit față de cel de la școală. Atunci își exteriorizează emoțiile liber, sesizăm relațiile dintre ei,
vocabularul pe care îl utilizează, atitudinile. Atunci fac și mărturisiri ale unor gânduri, țeluri pe
care nu le expun în mediul școlar din lipsa timpului sau a oportunității.
Tocmai din aceste motive tot ceea ce trăiesc, fac sau observă copiii în timpul liber este
socotit tot un conținut de învățare, chiar dacă nu totdeauna a fost planificat sau vizat.
Este necesar ca în timpul liber copiii să se implice în felurite acțiuni, jocuri, concursuri
pentru ca acest timp să nu fie pierdut degeaba ci să contribuie efectiv la formarea lor. Contează
foarte mult dacă familia participă activ la educarea și formarea copilului, dacă îi asigură acestuia
accesul și ocaziile necesare pentru a-și lărgi zona de confort, dacă comunică cu acesta și modul
cum realizează comunicarea. Școala poate oferi șanse de participare a copiilor la activități
nonformale, extracurriculare, poate oferi informații și consiliere despre dezvoltarea unor
aptitudini la copii, dar nu poate suplini implicarea familiei și nici nu poate schimba major mediul
familial al copiilor. Tocmai de aceea, familia este responsabilă de tipul, calitatea și frecvența
activităților desfășurate de copii în timpul liber. Prin supravegherea copiilor, alegerea mediului
de joacă, a anturajului, a corectării abaterilor, a predispozițiilor negative de comportament
(genetice), delegarea de sarcini, va forma un cetățean respectabil. Nu trebuie încurajate la copii
atitudini și manifestări de agresivitate, tupeu, lipsă de respect și responsabilitate, lene, răsfăț,
egoism etc. Acestea se vor răsfrânge asupra formării copilului, influențându-l negativ. Copilul
trebuie să se formeze ca persoană ușor adaptabilă la schimbările neîntrerupte ale societății, ca
individ ce-și poate asuma responsabilități și le duce la îndeplinire, ca om creativ și perspicace în
ceea ce privește găsirea de soluții pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Ca și cadre didactice, nu ne rămâne decât să sperăm în petrecerea a cât mai mult timp
liber în acțiuni de calitate a copiilor pe care îi îndrumăm.
IMPORTANȚA TIMPUL LIBER
POPESCU IULIANA-MARIA
G.P.N.FIȘCĂLIA
Literatura de specialitate definește timpul liber ca fiind ansamblul ocupațiilor cărora individul le
consacră de buna voie, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra, sau pentru a-și spori informația, ori
cultivarea dezinteresată, participarea sa socială, voluntară sau capacitatea sa creatoare dupa ce s- a
eliberat de obligațiile profesionale, familiale sau sociale. Este o evidentă legătură între succesele
şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin
lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii
slabi evită preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei
nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu
sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort
intelectual mai susţinut. Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat
de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un
program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe
care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă
dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de
muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplina lui, la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber
al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi
turistice, sportive, agrement, excursii, etc., mai poate fi autoorganizat (timpul petrecut cu prietenii în
excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer.
,,Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de

conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi
stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile
managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative” (Iosifescu,
2001, p. 72):
 ce sarcini avem de rezolvat?
 care este ordinea de priorităţi?
 în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină?
 ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în
care ne-am planificat activitatea?
Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o
pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui
goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai
mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte,
în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de
a se integra într-un anumit program.
,,Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea
timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”,
„treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”,
„eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu
termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).”
Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea
timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine
dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului
total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a
timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte
sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.
Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de
gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi
nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele
de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze
capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat
în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocuparea cadrelor didactice şi a părinţilor cât
interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.
Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei
generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul
activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor,
sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.
În concluzie, activitățile de timp liber trebuie sa se încadreze în regimul zilnic ca să nu
irosească timpul și forțele necesare învățării (apar cazuri de practicare în abuz a unor activitați
distractive ca vizionarea TV, unele jocuri sportive sau chiar jocurile pe calculator). Activitățile,
chiar dacă au un conținut folositor și plăcut, dacă sunt practicate abuziv, fie că supraîncarcă
timpul, fie îl irosesc. Astfel, „bogația” timpului se poate pierde , îndreptându-ne spre oboseală,
superficialitate și pasivitate. Deci, timpul liber poate deveni un bun prieten sau un dușman al
omului. Timpul liber este o adevărată bogăție dacă știi să îl consumi cu folos, nu să îl irosești cu
activități inutile
Bibliografie
Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,
Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,
Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru
formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană,
Cluj-Napoca
IDEI DE ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE ÎN PERIOADA ONLINE
Prof. Glonţ Ramona Maria, Şcoala gimnazială Măgura,
com. Mihăeşti, Vâlcea

Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea
corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi
stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă,
copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele
din natură.
Pedagogul american Bruner consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se
poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin
procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in
diferite domenii.
In ultima perioadă este destul de dificil să desfăşurăm activităţile extracurriculare aşa
cum ne dorim, dar nu este imposibil. Astfel că putem vizita online muzee, case memoriale,
grădini zoologice, etc. Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului
nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce preşcolarii acumulează în cadrul
activităţilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Spectacolele
constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor
în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de
impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu,
asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de
mass-media şi mă refer la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie
la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental ,
emoţional şi mai presus de toate slab dezvoltaţi intelectual.
De asemenea se pot desfăşura diferite ateliere de lucru:
-Azi sunt un artist
Oricine iubește tricourile cu imprimeuri cool, iar cei mici vor fi încântați să își creeze
propriul design. Copiii se vor distra pictând tricouri pe care le vor putea lua acasă și pe care le
vor purta cu mândrie.
-Rame foto
Un alt mod de a pune în valoare spiritul creativ al copiilor este un atelier de creație pentru
rame foto. Cei mici vor deveni artiști, iar imaginația lor fără limite îi va ajuta să creeze un obiect
unicat – o ramă decorată cu mult drag, în care să pună fotografia lor preferată.
-Atelier de experimente,etc.
Bibliografie:
Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ”, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, „Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar”, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom,
2002.
Timpul scolar reprezinta o resursa pedagogica de natura materiala angajata la nivelul sistemului de invatamant prin intermediul
Nevoia de regândire a calității
unor variabile complementarOptimizarea acest
în contextul pandemiei. Provocări și oportunități
PROF. ÎNV. PRIMAR BĂRĂGAN ELENA MIHAELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA IONEȘTI
Dinamismul, schimbarea, digitalizarea și în general toate atributele definitorii ale

perioadei în care trăim fac din evoluția societății un edificiu provocator, pe care educația încearcă
să reașeze elementele valorice fundamentale. Transformarea digitală fără precedent a economiei
și a societății globale va conduce la creșterea complexității lumii moderne, determinând creșterea
vitezei schimbării, în mare măsură din cauza conectivității sporite. Aceste doua elemente -
complexitatea și viteza schimbării – indică de ce conectarea învățământului la tendințele care
modelează lumea în care trăim nu a fost niciodată atât de urgenta.(OECD,2019)

Cultura calității este un concept gândit ca răspuns la provocări, în timp ce în realitate
este un concept pentru identificarea potențialelor provocări.
Îmbunătățirea educației și a competențelor, reprezintă, așadar, un element-cheie al
viziunii generale pentru transformarea digitală.
Începând cu luna martie 2020, criza COVID-19 a determinat instituțiile de educație și
formare din Europa să își închidă ușile și să treacă rapid la predarea la distanță / online. În câteva
săptămâni, peisajul educațional din Europa și din întreaga lume s-a schimbat fundamental.
Profesorii, elevii și familiile lor s-au adaptat rapid și au continuat să învețe, dând dovadă de
hotărâre și perseverență. Pandemia COVID-19 a determinat conștientizarea lacunelor și
deficiențelor semnificative în ceea ce privește abilitățile digitale, conectivitatea și utilizarea
tehnologiilor în educație. Criza COVID-19 a atras atenția atât asupra oportunităților și riscurilor
vieții online, cât și a necesității unui mediu digital mai bun și mai sigur pentru toți, mai ales
pentru tinerii sub 18 ani.
Drept urmare, decizia și investițiile ce se referă la redeschiderea parțială sau totală a
grădinițelor și școlilor trebuie să fie ghidată de:
• O abordare bazată pe evaluarea riscurilor, pentru a maximiza beneficiile
educaționale, de dezvoltare și de sănătate pentru elevi, cadre didactice, personal și publicul larg
și a ajuta la prevenirea unui nou focar de COVID-19 în comunitate;
• Necesitatea de a atinge echilibrul corect, contextualizat, dintre sprijinirea învățării
eficiente a elevilor, pe de o parte, și asigurarea sănătății, igienei și siguranței elevilor,
personalului și a publicului larg, pe de altă parte.
• Concentrarea eforturilor asupra construcției unui sistem de învățământ rezistent
pentru viitor care presupune un sistem ce nu este doar mai robust și mai bine echipat pentru a
face față potențialelor crize noi, dar și mai flexibil și mai agil, oferind astfel o gamă mai largă de
modalități și tehnologii alternative de învățare pentru toți elevii, astfel încât studiile să aibă loc în
medii sigure, cu sprijin corespunzător pentru învățarea și bunăstarea lor;
• Depunerea de eforturi pentru depășirea decalajelor mari (inclusiv în domeniul
digital) și concentrarea intensă asupra flexibilității, echității și incluziunii, consolidând, în același
timp, capacitățile de gestionare a riscurilor și de implementare a soluțiilor inovatoare.
În față noului context, prima reacție a sistemului educațional românesc este să
continue inerția, să aplice același modus operandi al școlii tradiționale în mediul online.
Provocările sunt însă multiple: în timp ce soluții tehnice se găsesc din plin, în lipsa regulilor și
metodelor de coerciție din școli, elevii nu sunt motivați să participe în mod activ, să colaboreze
în activitatea online sau să inițieze învățarea pe cont propriu.
Aceatea fiind spuse, debusolarea actuală din sistemul educațional poate naște
câteva oportunități:
1. Conectare trio-ului profesor- părinte -copil
Probabil una dintre cele mai mari oportunități din această perioada este conectarea
profesor – părinte, profesor- elev și implicit al trio-ului. În lipsa obligativității de a urma
programa școlară, profesorii au șansă de a se conecta cu elevii și părințîi lor, de a înțelege nevoile
și perspectivele lor și de a crea legătura umană atât de necesară în procesul de învățare ulterior. 2.
Experimentarea unor moduri noi de a inspiră învățarea
Una din lecțiile cu care plecăm din această perioadă este că învățarea nu (mai)
înseamnă predare- evaluare. Învățarea autentică nu depinde de curricula, de absențe și de note, ci
de motivația intrinsecă, de conectarea cu profesorul sau la un grup, de sentimentul de contribuție
și apreciere. Învățarea se construiește pe curiozitatea nativă a oamenilor și pe nevoia de a se simți

utili și apreciați. Libertatea acestei perioade ne da posibilitatea de a regândi ce este învățarea și
de a testa noi moduri de a inspiră și încuraja învățarea autentică. Pornind chiar de interesele
elevului, ale profesorului sau din inspirați din realitatea cotidiană. Prin implicarea activă a
elevului în ceea ce vrea (nu ceea ce trebuie) să învețe.
3. Regândirea rolului profesorului
Educația în izolare aduce în prim plan rolul profesorului: ce este un profesor care nu
mai are obligația de a preda și de a evalua? Care este rolul lui? Cu siguranță a fost o îngustime
din partea sistemului de a gândi rolul profesorului atât de limitativ. În contextul actual ne dăm
seama că profesorul ar trebuie să fie în primul rând un partener de dialog cu elevul, un reper
emoțional, un liant între elev și învățare, apoi un facilitator al procesului și nu în ultimul rând un
lider care nu doar inspiră învățare ci și conectează comunități.
Profesorii și părinți văd pentru prima oară atât de clar la ce (nu) îi ajută școală pe
elevi, pentru ce viitor îi pregătește. Toate aceste aspecte se resimt mai târziu în piață muncii,
unde tinerii intră demotivați, fără o structură, un plan, niște obiective, ci din inerție.
Conștientizarea problemelor, reflecția asupra oportunităților sunt primii pași spre acțiune, spre
regândirea unui sistem de învățământ în plină cădere. Refacerea acestuia va fi premisa spre o
piață a muncii mai dezvoltată, mai performanță, mai eficiente și spre o economie mai puternică.
Educația în perioada de pandemie este oportunitatea conectării, a dialogului și a
soluțiilor.activitati recreative de tip intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic/sportiv.
Valorificarea timpului pedagogic presupune respectarea urmatoarelor principii metodologice aplicabile la nivelul tuturor
variabilelor implicate: a) repartizarea duratei rezervata fiecarei discipline de studiu in functie de obiectivele pedagogice
specifice adoptate la nivelul programelor scolare; b) divizarea materiei in unitati didactice ra-portabile la unitati de timp;
ŞCOALA TIMPULUI LIBER PRIN ACTIVITĂȚI DE TIP
c) alternarea activitatilor
OUTDOOR DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIȚĂ
PROF. POPESCU GABRIELA & PROF. ALEXANDRESCU GABRIELA
G.P.P. NORD 2, RM.VÂLCEA
Învăţarea prin descoperire, învăţarea din propria experienţă este una trainică, iar locul
ideal pentru acest tip de învăţare este spaţiul deschis şi nelimitat pe care-l oferă natura. Educaţia
în aer liber se defineşte ca o combinaţie de activităţi în aer liber, de educaţie de mediu şi de
dezvoltare socială şi personală. Aceasta permite participanţilor să experimenteze „învăţarea
activă” într-un cadru natural: rezervaţie naturală, parc, pădure, orice alt spaţiu aflat în afara
zidurilor unei clădiri.
Educatia outdoor presupune ca procesul de predare-învăţare-formare să se petreacă în
afara şcolii, respectiv în natură şi spaţii culturale. Obiectivul unui asemenea tip de educaţie îl
reprezintă plasarea în cadrul vieţii cotidiene a elementelor pe care copiii le învaţă la şcoală,
dezvoltarea spiritului practic şi a adaptarii la situaţiile concrete de viaţă, modalităţi de înţelegere
a elementelor educaţionale predate la clasă. Acest tip de educaţie o completează pe cea formală
în modul cel mai plăcut, susţinând educaţia dată în familie şi şcoală şi principiile acestei educaţii
prin metode moderne de formare, precum: jocurile de echipă, discuţiile libere, jocurile de
rol, brainstorming-ul, metoda grupului de studio, activităţile practice, studiile de caz (situaţii
concrete şi soluţii), învăţarea prin acţiune, experienţe si experimentări, excursii, vizite,

organizare de evenimente.
Activităţile outdoor care se desfăşoară cu preşcolarii pot fi organizate sub formă
de: ateliere de creaţie, activităţi sportive, excursii, jocuri diverse, acţiuni practic-gospodăreşti
etc.
Fiecare activitate în parte are rolul de a aduce copilului experienţe noi, de a-l pune în
situaţia de a găsi soluţii singur sau de a aduce copilul în situaţia de a conlucra cu coechipierii
pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Organizarea activităţilor de tip outdoor presupune o pregătire temeinică din partea
cadrelor didactice sau instructorilor autorizaţi, de material didactic special, de locaţii
neconvenţionale, de susţinere materială, financiară şi logistică.
Prin toate activităţile desfăşurate vom urmări socializarea, dar și educarea pentru o viaţă
sănătoasă, trăind totodată experienţe inedite în cadrul feeric al naturii. Pe lângă cultivarea
respectului pentru mediul înconjurător, participanţii sunt puşi în situaţia de a-şi cunoaşte şi chiar
de a-şi depăşi propriile limite, fapt ce contribuie decisiv la creşterea stimei de sine, la dezvoltarea
personală şi la creşterea şanselor de integrare socială a acestora.
Există şi alte beneficii directe: creşterea disponibilităţii spre comunicarea cu
părinţii, gestionarea fricii de vorbit şi acţionat în public, înţelegerea, acceptarea şi respectarea
regulilor prezente în familie şi societate, îmbunătăţirea performanţelor şcolare, descoperirea
aptitudinilor şi talentelor, creşterea încrederii în sine, capacitatea de a se integra rapid într-un
grup de copii cu aceiaşi vârstă, dezvoltarea aptitudinilor de leader.către cooperare și
colaborare,fără de care nu poate fi atins Aceste activități îi pregătesc pe copii să facă față
provocărilor vieții: le trezesc interesul de a participa la sarcini noi și complexe, îi încurajează să
nu se sperie de situații imprevizibile și să găsească cea mai bună soluție, își dezvoltă abilitățile de
comunicare fiind orientați obiectivul comun al echipei. Nu există eșec, ci doar feed-back la
sfârșitul unei activități outdoor.
Bibliografie:
 Lespezeanu M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal,

Bucureşti, 2007;
 Life long learning program, Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2010-
2012.
REALITATE-FICȚIUNE- DEPENDENT DE INTERNET
PROF. ÎNV. PRIMAR BOGNEA ADRIANA-NICOLETA
Tehnologia este prezentă în toate casele, sub o formă sau alta și orice familie are măcar
un telefon mobil, util de altfel pentru rezolvarea multor situații de urgență. Prezența tehnologiei
în viața individului nu este neapărat un lucru negativ, dar ceea ce alegem să facem cu tehnologia
poate avea efecte pozitive sau negative.
Conținuturile mass-mediei influențează viața adultului și dezvoltarea spirituală,
intelectuală, psihică a copilului. .
Mass-media are ca principală funcție, funcția de informare, omul racordându-se la
realitate, la ceea ce se întâmplă în lume, prin intermediul acesteia. Funcția culturală a mass-
mediei nu trebuie negată pentru că, prin intermediul mass-mediei, cultura diferitelor popoare se
transmite din generație în generație, fiind accesibilă tuturor pentru formarea unui univers cultural
propriu.
Aceasta are un rol extrem de important în procesul educațional al individului, oferind
informații pe diverse teme, accesul la aceste informații fiind accesibil datorită tehnologiei
moderne. Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra modelelor fals pozitive, modele pe care
copiii și le formează din ceea ce urmăresc la televizor sau pe internet, și spun fals pozitive pentru
că reprezintă un pericol de interpretare, dacă părinții nu explică pe înțelesul copilului că, uneori,
este bine să ne bucurăm de o poveste și nu trebuie să adoptăm neapărat comportamentul prințesei
perfecte care nu se potrivește realității.
Mass-media poate influența negativ dezvoltarea personalității copilului din cauza
conținuturilor care manipulează mințile în dezvoltare, copiii nemaipunând preț pe ceea ce simt și
ce gândesc ei, ci pe ce se spune la televizor sau pe internet. Încă din primii ani de creștere,
copilul trebuie protejat de conținuturile mass-mediei, iar această grijă față de ceea ce vede
copilul pe internet și la televizor, trebuie să persiste pe măsură ce copilul crește. Școala și familia
sunt instituțiile responsabile pentru conștientizarea copilului că nu tot ce vede la televizor sau pe
internet este adevărat sau folositor și deșteptăciunea nu stă în orele petrecute în fața
calculatorului.
Familia și comunitatea sunt instituțiile care trebuie să conștientizeze că nu doar școala

este responsabilă de dezvoltarea copilului, de educația acestuia, pentru că părinții sunt primii
educatori ai copilului, iar mediul are primul impact asupra formării acestuia, până a ajunge la
școală. Educația cunoaște mai multe forme de manifestare: formală, informală, nonformală,
școala fiind responsabilă de educația formală, adică de transmiterea unor conținuturi prestabilite
de documente oficiale pentru formarea unor capacități, a unor deprinderi și a unor aptitudini.
Așadar, educația unui individ nu se rezumă la cantitatea de informație pe care și-o
însușește în școală, de ceea ce face cu această informație, dar cuprinde și ceea ce învață acasă și
în mediul în care trăiește.
Evoluția societății a atras după sine evoluția formelor de educație, pentru că aceasta
trebuia să răspundă necesităților date de progres dar și să se raporteze la noile forme de
organizare a formelor sociale. Încă din cele mai vechi timpuri, educația a avut ca prim scop
formarea unor indivizi care să răspundă nevoilor societății. Prin educație individul trebuie să se
integreze în mod armonios în societatea din care face parte și să contribuie activ la progresul
acesteia. Mass-media, prin toate formele ei de manifestare înlesnește acest proces educativ.
Mass-media răspunde caracterisiticilor societății, la un moment dat. Din această perspectivă,
mass-media este influențată de direcțiile, opiniile unui anumit moment. Cu toate acestea, trebuie
spus că mass-media trebuie să rămână imparțială, iar ideologiile, de orice natură, nu trebuie să
aibă impact asupra acesteia. Și cum știrile, sub orice formă, sunt făcute de oameni, pentru
oameni, desigur depinde de oameni să se asigure că mass-media și modul în care se face
jurnalism, nu pot fi manipulate de repere politice sau de orice alt tip de repere străine de
finalitățile educației.
Chiar dacă este pusă în slujba societății, mass-media și formele acesteia de realizare
trebuie să răspundă individului și apoi societății. Una dintre funcțiile mass-media, referindu-ne
aici la funcția de educare, urmărește transformarea individului, dezvoltarea acestuia, împlinirea
sa spirituală, toate acestea fiind raportate la valorile morale ale umanității.
Dacă idealul educațional este formarea unor adulți responsabili și echilibrați din punct de
vedere emoțional, dependența de internet sigur nu ajuta la formarea unor adulți adaptați societății
în care trăiesc pentru a ajuta la progresul acesteia. Conceptele care stau la baza formării unor
indivizi adaptați și echilibrați sunt: educație, echilibru și comunicare.
scolare cu cu cele de instruire nonformala; d) definitivarea orarului scolar in functie de interesele si posibilitatile reale ale
elevului,
COLABORAREA ȘCOALĂ - FAMILIE - PREMISA DEZVOLTĂRII
ARMONIOASE A COPILULUI
PROF. BUTEAȚĂ MIHAI, ȘCOALA GIMNAZIALĂ IONEȘTI
PROF. BUTEAȚĂ OANA - MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ IONEȘTI
Colaborarea școală-familie este una dintre preocupările zilelor noastre, acest parteneriat
constituind un factor extrem de important în dezvoltarea personalității copilului. Un proces
instructiv-educativ de calitate presupune implicarea tuturor părților responsabile de educarea
copiilor. Astfel, relaţia de colaborare permanentă cu familia este una dintre condiţiile esenţiale
care asigură succesul şcolar.
Este cunoscut faptul că educația, cea care desăvârşeşte fiinţa umană, începe în familie,
continuă în școală și în societate, pe tot parcursul vieții. Părinții exercită o influență decisivă
asupra propriilor copii. Primele noţiuni educative pe care copilul le primeşte sunt cele din
familie. În familie se conturează caractere. Legătura copilului cu familia este extrem de puternică
şi de neînlocuit. Astfel, este esențial ca familia să înțeleagă importanța implicării ei în activitatea
școlară, acest parteneriat cu școala având doar efecte pozitive asupra elevilor. Atât părinţii, cât și
cadrele didactice, trebuie să intervină în numeroase situaţii pentru a corecta comportamentul
copilului. Acţiunile care includ părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc
aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Orice copil trăieşte un
sentiment de mândrie atunci când părinţii săi se implică în activităţile şcolii sau îl sprijină în
realizarea sarcinilor de învăţare. Toate aceste lucruri își aduc aportul în formarea armonioasă a
personalităţii copilului, în conştiinţa lui. Astfel, elevul va dezvolta stima de sine, își va respecta
și aprecia mai mult părinții, dar și persoanele din jurul său, se va îndrepta cu pași siguri spre
succes.
Colaborarea eficientă şcoală-familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional.
Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar implicarea
părinților în viața școlară este absolut necesară. Parteneriatul cu familia trebuie să se concretizeze
într-un program comun de activităţi ale şcolii cu aceasta (lectorate cu părinţii, şedinţe,
consultaţii, vizite la domiciliul elevului, serbări şcolare). Pentru ca relația școală-familie să

funcționeze, este nevoie încredere și dăruire din ambele părți. Părinţii trebuie să vadă în școală
un prieten, un colaborator, care-i poate ajuta prin atitudinea implicată și nepărtinitoare, iar
părinții trebuie să afișeze dorința de a contribui la succesul școlar al propriilor copii.
Demersul educativ devine eficient atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie,
există o conlucrare în interesul comun al copilului. Parteneriatele dintre şcoală şi familie au o
serie de efecte pozitive: ajută profesorii în munca lor, perfecţionează abilităţile şcolare ale
elevilor, îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar, dezvoltă abilităţile educaţionale
ale părinţilor, conectează familia cu membrii şcolii.
Obiectivele educative propuse vor fi atinse doar prin implicarea tuturor factorilor
educaţionali în formarea personalităţii umane. Activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatelor
facilitează înlăturarea barierelor de comunicare dintre participanţi, clarifică unele probleme ivite
la nivelul grupului de elevi, încurajează autocunoaşterea, autodepăşirea, găsirea acelei soluţii
care să conducă la realizarea obiectivelor propuse. Implicând părinţii şi stabilindu-le
responsabilităţi în acţiunea comună de educare a propriilor copii, de supraveghere şi control al
acestora, de participare la activităţile educative comune, rezultatele nu se lasă așteptate.
Dacă cele două medii educaţionale – şcoala şi familia – se completează şi se susţin, ele
asigură într-o mare măsură bună integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în
viaţa socială. Este dovedit faptul că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când
părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa
elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar și scăderea
fenomenului delicvenţei.
Parteneriatele reprezintă o componentă esenţiala în organizarea şi desfăşurarea activităţii
în şcoală şi în clasele de elevi. Atunci când părinții, elevii şi ceilalți membri ai comunităţii devin
şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care
poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct.
Bibliografie:
1. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004

2. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
3. Allport, G. W., „Structura şi dezvoltarea personalităţii”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1998.
SĂ REDESCOPERIM PARFUMUL CĂRȚIOR
PROF. CÎRSTINA DANIELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA IONEȘTI
,,Cine spune că are o singură viață de trăit acela nu știe cum se citește o carte.”
Este binecunoscut faptul că, în general, cărţile contribuie covârşitor la educaţia şi

formarea profesională a indivizilor. Ele lărgesc orizonul de cunoştinţe, dezvoltă intelectul şi
cresc gradul de inteligenţă.
Cărțile spun povești și oferă informații pe care cititorul le transpune în viața sa de zi cu zi.
Astfel,
Modurile în care cărțile citite influențează o persoană sunt numeroase.
Pentru cei mai mulți, contactul cel mai puternic cu literatura apare în timpul școlii. Atunci
încep să înțeleagă importanța cărților în exploatarea ideilor stimulatoare și provocatoare despre
natura umană. Există puține alte medii care pot oferi tinerilor aceeași libertate de a analiza
tipologiile și comportamentele umane așa cum o fac cărțile.
Printre multele avantaje enumerate de specialiştii în psihologie, lectura te ajută să afli
lucruri noi, să îţi îmbunătăţeşti memoria şi să îţi dezvolţi modul de exprimare.
Prin intermediul cărţilor oamenii pot descoperi resurse noi şi îşi pot afla potenţialul lor interior.
Asta, în primul rând, pentru că toate materialele scrise (cărţile) constituie o conversaţie cu
înţelepţii dinaintea noastră.
Cei care suferă de lacune în exprimare, probleme cu memoria şi lipsa capacităţii
deductive pot găsi un remediu natural în lectură. Odată cu creşterea numărului de cărţi citite se
îmbogăţeşte cultura omului şi se dezvoltă personalitatea sub toate formele sale.
Când citești, ai șansa de a observa diferite personaje care trec prin tot felul de situații și
care își arată calitățile și defectele. Când te lași prins de o carte, începi să dezvolți simpatii și
antipatii. Poate că începi să apreciezi vitejia sau inteligența unui personaj și să urăști imoralitatea
altuia.
Așadar, cărțile au rolul de a ajuta la stabilirea principiilor și valorilor unei personae.
Majoritatea cititorilor dezvoltă opinii puternice în urma lecturii, iar acest lucru îi va face să-și
modeleze viziunea asupra lumii. Abilitatea de a judeca și de a critica sau, dimpotrivă, de a lăuda
și admira un personaj și acțiunile sale, cu alte cuvinte, de a emite o judecată de valoare asupra
caracterului său, te ajută să procedezi la fel și cu oamenii reali din jurul tău.
ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
PROF.ÎNV.PREȘC. BALICI DANIELA & MIUȚĂ EMANUELA

G.P.P. NORD 2 – RM. VÂLCEA
Educaţia outdoor este o formă de educaţie care se bazează pe învățarea în aer liber. Realizând
o sinteză a lucrărilor şi studiilor de specialitate, am identificat câteva caracteristici cheie ale
acestui tip de educaţie:
 oferă posibilitatea contactului direct cu natura în acelaşi timp fiind şi o modalitate extrem
de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
 reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – în cadrul unui mediu relexant,
liber, procesul de educare devine puternic şi de natură să schimbe comportamente
sociale;
 facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – unii
elevi care au un nivel scăzut de performanţă şcolară pot deveni mai motivaţi;
 dezvoltă spiritul de echipă;
 oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea elevului.
Există o serie de programe de educaţie outdoor care pot fi utile: programe axate pe sănătate şi
pe educaţie fizică, pe ştiinţa mediului, etc. Spre exemplu un program de educaţie outdoor axat pe
educaţie fizică şi sport ar putea duce la scăderea numărului de elevi cu obezitate (programul ar
include exerciţii fizice, plimbări în aer liber, discuţii cu elevi, specialişti, organizarea şi
desfăşurarea unor activităţi practic-gospodăreşti – stabilirea unor meniuri sănătoase, etc.).
Un program de educaţie outdoor axat pe ştiinţa mediului va avea ca efect informarea elevilor
cu privire la problemele de mediu din comunitatea lor, conştientizarea cu privire la impactul pe
care acţiunile lor le au asupra mediului (se pot organiza diferite activităţi relevante în abordarea
problemei identificate în funcţie de creativitatea cadrului didactic).
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului
de bunăstare al copilului. Pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie de nevoi la
care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, de a fi inclus social, de a
fi activ şi responsabil, de a se simţi în siguranţă.
Toate nevoile precizate mai sus îşi au rolul şi locul lor în dezvoltarea personală a copilului,
dar aş situa pe prim plan nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a
educaţiei outdoor, ea fiind o modalitate de succes, de a depăşi unele dificultăţi ale copilului
(psihice, fizice, sociale, emoţionale), copilul să fie inclus social, să simtă că aparţine unei
comunităţi. Mediul din interiorul celor 4 pereţi ai clasei este mai degrabă unul competitiv, în
timp ce, acel din afara clasei este unul care permite copiilor să se exprime, să relaţioneze cu
ceilalţi, să colaboreze.
Dintre formele de educaţie formală, informală şi non-formală, educaţia outdoor se pliază cel
mai bine cu cea non-formală, întrucât ca şi aceasta, educaţia outdoor se bazează foarte mult pe
participarea activă şi oferă utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate.
Atât educaţia non-formală cât şi educaţia outdoor pot fi integrate cu succes în educaţia
formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învăţământ.
În învăţământul preşcolar, adevărata muncă a educatoarei este în spatele documentului

curricular. Nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere profesional decât a te întrece cu
programa de studiu utilizată la grupă, găsindu-i noi înţelesuri, abordări, strategii de aplicare, etc.
Vom enumera câteva exemple practice de activităţi care se pot desfăşura în aer liber:
Domeniul Limbă şi Comunicare (DLC)
 punerea în scenă a unei poveşti (Scufiţa Roşie sau Capra cu trei iezi), după ce în prealabil
a fost citită. Se poate solicita preşcolarilor să schimbe firul poveşti (pentru a evita haosul
şi dezorganizarea, copiii sunt anunţaţi cu o zi înainte);
 începerea unei poveşti alegând un obiect din natură (un copac, o floare, etc.) – Poveştile
copacilor: aşezaţi grupuri mai mici de copii lângă un copac. Ce sunete se aud? De unde
vin? Dacă copacul ar vorbi, ce poveste ar spune?
Există o varietate de activităţi ce pot fi derulate în aer liber în cadrul cărora copiii îşi pot
dezvolta imaginaţia, creativitatea, limbajul şi exprimarea.
Domeniul Ştiinţe (DŞ)
Activităţi matematice:
 adunaţi o grămadă de pietre din care educatorul şi fiecare copil îşi vor alege câte una,
comparându-le (cine are piatra cea mai mare/mică);
 să adune cât mai multe frunze, să le sorteze după culoare, formă, mărime;
Cunoaşterea mediului se pliază cu activităţile ecologice. Totul porneşte de la deprinderile
simple: hârtiile, ambalajele nu se aruncă la întâmplare ci se depozitează ordonat în containere
speciale. Spaţiile verzi cu flori şi copaci trebuie curăţate, puneţi accent pe condiţiile optime de
dezvoltare a unei plante;
Domeniul Estetic şi Creativ (DEC)
Educaţia plastică oferă posibilitatea manifestării depline a creativităţii şi sensibilităţii
copilului. Desenele, colajele, afişele cu mesaj ecologic constituie o îmbinare a esteticului cu
informaţia ştiinţifică. Prin aceste activităţi, capătă valoare artistică unele obiecte realizate din
materiale refolosibile.
Educaţie muzicală
 organizaţi concursuri muzicale în aer liber sau mergeţi cu copiii la un concert, în acest fel
se pot descoperi elevi cu talent care pot urma o carieră în acest domeniu.
Domeniul Om şi Societate (DOS)
 creaţi un spaţiu de reflecţie în aer liber, lansaţi discuţii despre frumuseţe utilizând
elemente din natură: o frunză, o floare etc.;
 identificaţi o faptă bună făcută de un copil, încurajaţi-i să discute despre ea – de ce e
important să faci bine celor din jurul nostru?
Domeniul Psihomotric(DPM)
 există o varietate de activităţi sportive, diferite exerciţii, toate acestea contribuind la

dezvoltarea fizică şi psihică a copilului într-un mod armonios. Acest domeniu se pliază
cel mai bine cu acest concept de educaţie outdoor. Unde altundeva poţi desfăşura
activitatea de educaţie fizică mai frumos decât în aer liber.
Ar trebui să se considere educaţia outdoor ca parte semnificativă în sistemul de învăţământ, ca

un întreg şir de oportunităţi de învăţare.
Bibliografie:
– Ionescu Miron, Radu Ioan, 2001, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca;
– Răileanu Daniela, Grama Filofteia, 2010, Aplicaţiile noului curriculum pentru învăţământul
preşcolar, Editura DPH, Bucureşti;
– Glava Adina, Glava Cătălin, 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj
Napoca.
TIMPUL LIBER ÎN VIAȚA PREȘCOLARILOR
DOBRICĂ MANUELA-NICOLETA&POPESCU ELENA,

G.P.P. NORD 2, RM. VÂLCEA
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria
evoluţie a individului. În şcoala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună
bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe
copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare social.
Perioada preșcolară este perioada în care copilul manifestă şi îşi dezvoltă aptitudini.
Domeniile diverse în care estae antrenat sunt abordate cu interes şi plăcere şi oferă ocazii de a
trăi satisfacţii. Frecventând şcoala, universul copilului se extinde, depăşind constrângerea
dependenţei materne.
Creativitatea este o capacitate generală, proprie tuturor copiilor, fiecare dispunând de ea
într-o formă mai mare sau mai mică. Depinde de noi, cadrele didactice, să dezvoltăm potenţialul
creativ al copilului, pentru a-l transforma, cu timpul, în creativitate inovativă şi inventivă.
Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie cu minţile
elevilor săi, trăind împreuna, deopotrivă, şi dificultăţile şi victoriile individuale.
Atitudinea adultului faţă de copil, aprobativă şi mai ales participativă, amplifică

disponibilităţile creative. Atitudinea neimplicată şi cea autoritară a cadrului didactic şi a
părintelui diminuează manifestările creative ale şcolarului, generând timiditate. Trebuie să
apreciem toate strădaniile copilului , chiar şi atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase,
şi să-l mobilizăm să-şi finalizeze produsele.
Este ştiut faptul că învăţarea bazată pe imaginaţie şi creativitate este mult apreciată în
rândul copiilor. Comenius argumenta, cu mult timp în urmă că, dacă angajăm învăţarea cum
trebuie, copiii vor veni la şcoală cu tot atâta bucurie cu care se duc la joacă. Poate fi optimist să
ne aşteptăm la asta dar, cu siguranţă, cu toţii recunoaştem că învăţarea imaginativă oferă o
intensă plăcere.
Dacă educatorul reuşeşte sa-i facă pe elevi să înveţe cu drag, să înveţe cu plăcere, să se
bucure învăţând şi să înveţe bucurându-se, rămâne să biruie doar satisfacţia lucrului bine făcut.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm şcoala cu viaţa.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna
deosebite.
BIBLIOGRAFIE
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE LA GRĂDINIŢĂ
PROF. ÎNV. PREȘC. IVĂNUȘ CARMEN & DUȚU GABRIELA

G.P.P. NORD 2 – RÂMNICU -VÂLCEA
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai

ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate,
spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară

activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara activităţilor
obligatorii sau activităţi desfăşurate în afara grădiniţei. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se
desfăşoara sub îndrumarea atentă a educatoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo
de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria
evoluţie a individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună
bazele formării personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass media şi ne
referim la televizor, calculator şi internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea
copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental, emoţional şi mai
presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură.
Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă, au la baza toate formele de
acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii. In cadrul activităţilor organizate în mijlocul
naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe
obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în
cadrul acţiunilor turistice, preşcolarii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de
natură, faţă de om şi realizările sale. In urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda
cu mai multă creativitate şi sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi
modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie. Plimbările prin parc din această toamnă, frunzele ruginii, stolurile de păsări care se
pregăteau de plecare, frumuseţea deosebită a acestui anotimp le vor rămâne în suflet celor mici,
creându-le emoţii estetice. La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau
li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Ca educatoare, trebuie
să oferim în mod gradat, în acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice, să
organizăm activităţi educative privind protejarea mediului înconjurător: curăţarea parcului, a
mediului de joacă, ocrotirea unor animale.
BIBLIOGRAFIE
1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei Revista invatamantului
prescolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
EDUCAŢIA ÎN AER LIBER LA GRĂDINIŢĂ
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR. SĂLIȘTE MIHAELA & DRAGOMIRESCU EMILIA

G.P.P. NORD 2 RM. VÂLCEA
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară

activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara activităţilor
obligatorii, sau activităţi desfăşurate în afara spaţiului educaţional al grădiniţei. Este vorba despre
activităţi outdoor care se desfăşoară sub îndrumarea educatoarelor.
Conceptul de ”outdoor education” sau ”educație în aer liber” este o noțiune ce vizează
o educație bazată pe experințe și activitate practică desfășurată în afara grupei în aer liber.
Aceasta se bazează pe filozofia, teoria și practica educației experiențiale, a educației ecologice
și educației pentru mediu, dezvoltându-le copiilor înțelegerea și aprecierea de sine a celor din
jur și a lumii naturale.
Educația de tip outdoor este o formă organizată de invațămant care il pregatește pe copil
pentru viață și care se desfășoară in aer liber .Aceste activități outdoor se desfășoară in natură
și nu au ca finalitate rezultate palpabile cum ar fi diploma, atestate, ci produse vizibile la nivelul
comportamentului copiilor.
Mediul înconjurător devine şantier de aplicare a cunoştinţelor sau arenă de descoperire
a noi probleme a căror rezolvare se poate face la faţa locului prin punere in situație.
Grădiniţa, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor
pe care le comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă
creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor
spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona
puternic, de a fi în stare să iscodescă singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Există o varietate de activități ce pot fi derulate pentru a preda într-un mod inedit
cunoștințe din diverse domenii, astfel preșcolarii isi pot activa imaginația, creativitatea, vorbirea,
exprimarea literară/artistică.
În cadrul activităţilor outdoor desfăşurate în cadrul unităţii noastre au fost incluse: teatre
de păpuşi, plimbări, ieşiri în natură, excursii, concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe sau
între grădiniţe, parteneriate şcolare pe diferite teme, etc.
La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la ce li se arată cu ajutorul imaginilor sau
a substitutelor (prezenţa concretului în orice tip de activitate este absolut indispensabilă). Rolul
educatoarei (dar şi al familiei) este acela de a oferi în mod gradat şi în acord cu particularităţile
de vârstă, cunoştinţe necesare care motivează conduitele şi normele eco-civice, de a crea şi de a
organiza activităţi educative stimulative.
Bibliografie:
• Serbănescu Horaţiu, Misu Silvia, Seuche Radu, „Manualul 100 de idei de educaţie
nonformală”, Editura Asociaţia Creativ, Bucuresti 2010
• Curs de formare continuă „Pedagogia cercetăsească- premisă în educaţia nonformală”
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
BIBLIOTECA-PRIETENA COPIILOR
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR GHIDAN DANIELA-MARIA, G.P.N IONEȘTI

EDUCATOARE PETROȘEL MARIA-MĂLINA, G.P.N MARCEA, COMUNA IONEȘTI
Motto: „În cărți există mai multe comori decât în toate cuferele piraților de pe Insula Comorii.”
Walt Disney
Cartea este elemental etern care are un rol fundamental în educarea şi formarea
personalităţii fiecărui om, încă din prima zi a existenței sale.
Dacă preșcolarul este coordonat pe acest drum pavat cu cărți începe să înțeleagă
importanța acesteia și faptul că ea rămâne cel mai bun mod de informare al omului.
Biblioteca este și va rămâne poarta către miile de cunoștințe, care așteaptă nerăbdătoare
să fie descoperită.
Scopul parteneriatului este acela de a cunoaște biblioteca și a importanța acesteia în
procesul educațional, prin activități în parteneriat cu aceasta, dar și stimularea interesului pentru
lectură în perioada preșcolarității.
Obiectivele parteneriatului sunt: cunoașterea de către copii a rolului bibliotecii și
stimularea gustului pentru lectură, satisfacerea curiozității preșcolarilor pentru o carte frumos
ilustrată, familiarizarea copiilor cu biblioteca, dar și formarea unei atitudini de responsabilitate și
respect față de carte.
Durata acestui parteneriat este de 4 luni, începând din luna februarie.
Resurse:
umane: bibliotecarul, educatoarele grupelor, preșcolarii, părinți sau bunici.
materiale: cărţi, reviste, laptop, CD-uri, video-proiector, portofolii, tablă interactivă, imagini,
prezentări.
Modalitati de realizare: întâlniri Google Meet, expoziție de lucrări, vizionare de film, ore
de lectură, program de desene animate, programe artistice.
Prezentarea activităţilor din cadrul parteneriatului„Biblioteca-Prietena copiilor!”:
1. „Popas la bibliotecă”- luna februarie- vizionarea unui film realizat pentru prezentarea
bibliotecii și a câtorva cărți.
Această activitate a avut rolul de a familiariza copiii cu mediul și regulile din bibliotecă, dar și cu
câteva cărți specifice vârstei, urmând discuțiile libere despre bibliotecile personale. Fiecare copil
a descris biblioteca proprie, împărtășind cu restul colegilor câteva dintre titlurile găzduite de
aceasta.
2. „Ziua Internațională a Poeziei”+,,Ziua Mondială a Apei” – luna martie - program artistic-

poezii pentru copii.
În cadrul acestei activități preșcolarii au ascultat poezia ,,Povestea unei picături de apă”, apoi a
urmat programul artistic de recitare a poeziilor. Copiii de la toate grupele din grădinițele
comunei Ionești, au fost încurajați să recite poezia preferată, oferindu-li-se laude și aprecieri
Prin intermediul unei prezentări redate de doamna bibliotecar, preșcolarii și-au reamintit normele
de protecție a apelor, dar și consecințele nerespectării acestora.
3. ,,Călătorie în Univers” – luna mai – expoziție de desen și pictură, prezentarea Unviersului.

Scopul activității este de a face cunoscut Unviersul în viziunea preșcolarilor și de a-și exersa
talentul picturii și al desenului prin intermediul acestei teme. La finalul activității se va realiza o
expoziție a lucrărilor, iar preșcolarii vor fi premiați pentru efortul depus. Cei mici vor pătrunde în
Spațiul Cosmic grație unui film didactic cu personaje spațiale.
4. ,,E ziua ta, copile drag!” – luna iunie - program artistic de ,,Ziua copilului” și activități
distractive
Activitatea are ca scop oferirea libertății de exprimare a copiilor prin intermediul căreia se
marchează însemnătatea zilei de 1 Iunie. Se vor realiza desene pe asfalt cu tematică liberă,
program artistic de dans, recitarea unor poezii și interpretarea câtorva cântece la alegere și se vor
executa întreceri sportive.
INOVAREA TIMPULUI SCOLAR

SOGOR MARIA CAMELIA,NECULA MIHAELA
GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT NORD 2,RM.VALCEA
timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare
artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările
„serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl
practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de
ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort
intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi
contexte în structurarea timpului liber al copiilor.
lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o
viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea
orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică.
Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum
ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul
petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studio.
Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere,
o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen
etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau
mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie de
gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se
integra într-un anumit program.
RELAŢIA ÎNVĂŢĂTOR – ELEV , PREMISĂ A SUCCESULUI
Prof înv. primar CHIŢORAN NICOLETA

ŞCOALA CU CLS. I-VIII NR. 4 RM. VÂLCEA
Deşi pare a fi un act simplu, relaţia dintre învăţător şi elevi este mult mai complexă, ea
implicând o multitudine de laturi ale personalităţii umane, circumscrise acţiunii de realizare a
scopurilor şi idealurilor învăţământului românesc . În funcţie de calitatea acestei relaţii , procesul
de formare a unei generaţii va avea sorţi de izbândă, iar întreaga activitate a învăţătorului va căpăta
sens.
De aceea dascălul trebuie să cunoască foarte bine specificul comunităţii sociale al zonei
unde îşi desfăşoară activitatea, exigenţele şcolii respective şi bineînţeles colectivul de elevi . Toate
acestea încep o dată cu venirea în clasa I a elevilor . Momentul de trecere de la grădiniţă la şcoală
poate avea repercursiuni nedorite asupra aşteptărilor copilului ( inhibare, împotrivire, respingere,
chiar comportament agresiv uneori ) , dacă învăţătorul nu foloseşte tact pedagogic în activităţile
care vor urma . Este ideal dacă acesta iubeşte copiii, dacă are spirit ludic şi îmbină echilibrat
exigenţa cu destinderea . În momentul în care elevii sunt câştigaţi sufleteşte, putem spune că primul
pas în procesul instructiv-educativ a fost făcut cu succes . Urmează perioada abecedară, perioada
când începe cu adevărat viaţa de şcolar, când se reduce ponderea învăţării prin joc şi când fiecare
devine conştient de sarcinile pe care le are . În aceste momente, învăţătorul trebuie să fie cât se
poate de obiectiv în aprecierile pe care le face, corect cu el însuşi şi cu elevii, trebuie să evite
distorsiunile în evaluarea rezultatelor elevilor datorate trăsăturilor de personalitate, a efectelor halo
sau de anticipaţie . Trebuie să surprindă ce are bun în el fiecare elev şi să pună în valoare acest bun,
fapt ce se poate realiza printr-o tratare diferenţiată, deoarece un cadru didactic ştie multe despre
fiecare dintre elevii săi, însă le descoperă adevărata personalitate numai atunci când se ocupă în
mod special, organizat şi sistematic de fiecare .
De-a lungul timpului , în relaţia dintre învăţător şi elev şi-au făcut apariţia două tendinţe
extreme : magistrocentrismul, care se bazează pe o concepţie autoritaristă în care elevul este obiect
al învăţării şi pedocentrismul, care pune accent pe liberalismul pedagogic . În momentul de faţă,
pedagogia contemporană încearcă să depăşească aceste direcţii extreme şi să-l accepte pe elev ca
subiect al învăţării . Plecând de la această idee, fiecare dascăl încearcă în activitatea pe care o
desfăşoară să modeleze caractere, să formeze personalităţi puternice care să iubească frumosul,
adevărul şi dreptatea . Atunci când comportamentul copiilor, în condiţii de libertate totală ,
este unul civilizat , atunci când elevii vin cu drag în jurul învăţătorului, dorind să comunice cu el ,
atunci când situaţia la învăţătură este bună , atunci când nu există nemulţumiri cu privire la
calificativele, aprecierile sau deciziile luate de învăţător, etc. , putem spune că relaţia învăţător –
elevi în procesul educaţiei funcţionează la parametrii normali .
ȘI NOUĂ NE PLAC POVEȘTILE!

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR TEȘUICĂ LAURA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ IONEȘTI, VÂLCEA
Cărțile, care reprezintă poate cel mai la îndemână instrument pentru a modela intelectual un
copil, pot face parte din viața micuților încă de la vârsta preșcolară.
Numeroase studii arată faptul că obiceiul de a le citi copiilor preșcolari are un impact pozitiv
asupra performanțelor școlare și al capacităților de învățare, asimilare, în general.
Un preșcolar care a intrat de mic în contact cu lumea cuvintelor și a informațiilor se va
integra mai ușor în peisajul școlar și va fi mai familiarizat cu numeroase noțiuni cu care va trebui să
opereze.
Chiar dacă nu știu să citească, preșcolarilor le poate fi insuflat gustul pentru cărți încă de la
vârste fragede. Astfel, începând din anul 2019, Curriculum pentru educație timpurie precizează
desfășurarea zilnică a momentului de lectură în grădiniță, minimum 15 minute. Însă, cu toții știm
că, pentru a reuși să atragem curiozitatea copiilor preșcolari, este necesar să le prezentăm cărți
adecvate vârstei lor, care sunt insufuciente în bibliotecile grădinițelor.
Din acest motiv, grădinițele din localitatea Ionești s-au
înscris în decembrie 2020 în Programul national pentru
stimularea lecturii în grădinițe ”Citește-mi 100 de povești!”,
inițiat de organizația OvidiuRo.
Programul își propune să stimuleze lectura în rândul
copiilor, atât în grădinițe, cât și în familie. Copiii vor avea
oportunitatea de a participa la ateliere de lectură și de a-și
dezvolta atenția, vocabularul, imaginația și, mai ales, motivația
pentru învățare. Programul contribuie așadar, în mod direct, la dezvoltarea literației și a unor
obiceiuri de lectură care favorizează procesul de învățare și de alfabetizare funcțională.
Obiectivul acestui proiect este ca, în următorii cinci ani, toate
grădinițele publice din România să devină Grădinițe Bibliotecă, adevărate
insule de lectură și cultură pentru copii.
Pentru ca și grădinițele din localitatea noastră să primească acest
statut, doamna director va dezvolta și va implementa, alături de echipa sa
de profesori de învățământ preșcolar, un plan anual de lectură dedicat
copiilor, cu sesiuni săptămânale de lectură, cu invitați care să le citească
celor mici, cu activități care să promoveze și să stimuleze plăcerea
copiilor de a învăța să citească.
OvidiuRo a oferit cadrelor didactice 5 sesiuni de formare centrate pe
literație, punând accent pe modalitatea de a le citi copiilor, de a le capta atenția și de a le stimula
curiozitatea. Grădinițele vor fi dotate cu un important fond de carte tipărită și în format digital, iar
copiii vor primi cărți pentru acasă, urmărindu-se astfel încurajarea lecturii și în familie.
Un sprijin deosebit de important ne-a oferit Asociația Comunitară Ionești care a achiziționat un
număr de 60 de cărți adecvate, pe care le vor folosi toți preșcolarii din localitate.
Desigur, toate aceste cărți de care vor beneficia grădinițele din localitatea Ionești sunt de o bună
calitate, atât în ceea ce privește aspectul, cât și conținutul informativ.
Cărțile cu povești ilustrate sunt de obicei primele care intră în viața copiilor. Urmărind
succesiuni de imagini care construiesc firul narativ, copilul va fi capabil, prin exercițiu și cu ajutorul
unui adult, să înțeleagă povești și să cunoască eroi pe care îi va îndrăgi și cu care se va identifica.
Obiceiurile bune se formează de timpuriu. Alocând timp zilnic pentru a-i citi copilului, există
șanse mai mari ca mai târziu, când poate citi de unul singur, acesta să aleagă lectura, în fața altor
modalități de petrecere a timpului liber.
DUCA ȘTEFANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ nr. 2 CARACAL
Timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenţia cadrelor didactice în scopul
folosirii mai eficiente a acestuia în procesul educativ al tinerei generaţii. Valoarea potenţială ridicată
a timpului liber este generatoare de căutări şi de soluţii din ce în ce mai diverse. Copiii, ca şi tinerii,
au nevoie după muncă de activităţi de joc, de dans, de sport. Este şi motivul pentru care noi,
educatoarele, trebuie să acordăm o atenţie deosebită bunei organizări a timpului liber al copiilor din
grădiniţă, îmbinând armonios munca şi învăţarea cu distracţia şi jocul.
Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor, este strâns legată de specificul lor de vârstă,
este încărcată cu numeroase valenţe educative: pe lângă fortificarea biologică a organismului, ea
contribuie la fortificarea morală, cultivând înalte trăsături de caracter.
Excursia este o activitate didactică polivalentă, care poate fi proiectată şi organizată pe
anumite distanţe şi anumite spaţii, cu o durată limitată. De asemenea, excursia este o formă de
activitate didactică extraşcolară, prilej cu care se fac aplicaţii în orizontul local sau pe itinerarii
complexe.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Atât activităţile turistice cât şi cele de concurs contribuie la îmbogăţirea şi lărgirea
vocabularului activ, a socializării, a diverselor conţinuturi stimulative pentru dezvoltarea
biopsihosocială a celor mici; astfel copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea
realităţii în cadrul activităţilor plastice şi practice, a celor de educarea limbajului, iniţiativă în cadrul
jocurilor.
Vizitele şi plimbările prin parcuri, grădini zoologice, botanice şi alte zone ale oraşului – sunt
activităţi care răspund nevoii de cunoaştere şi de petrecere plăcută a timpului liber.
Concursurile pe diferite teme sunt momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau
posibilitatea copiilor să demonstreze practic ceea ce au învăţat acasă, la şcoală, să deseneze diferite
aspecte, să demonteze sau să monteze jucării.
Vizionarea unor filme pentru copii, diafilme, desene animate, spectacole de teatru, constituie
„un izvor de informaţii”, dar în acelaşi timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni
interesante (de exemplu: vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru pentru copii, distractive sau
sportive urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lângă faptul că realizează completarea unor
aspecte educative, stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport,
pictură, etc).
Filmul comic, spectacolele cu caracter distractiv au darul să stârnească râsul copiilor prin
diverse contraste de situaţii sau ironii. Desenele animate sunt cele mai plăcute pentru copii datorită,
mai ales, liniei stilizate pe care o au imaginile.
Bibliografie:
1. Baciu E., Fărcaş F., Pop D., (2005), „Educaţia ecologică în grădiniţă”, Ed. Lyra, Târgu-Mureş;
2. „Revista Învăţământul Preşcolar”, nr. 3-4/2006, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Ed. Coresi, Bucureşti;
3. „Prietenii naturii” – Enciclopedie practică a copiilor, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1983.
ROLUL TIMPULUI LIBER ÎN SUCCESUL ȘCOLAR AL COPIILOR

ED. RĂDOI ANA - MAGDALENA/GPN RADOMIREȘTI,OLT
PROF. ÎNV.PRIMAR SÎIA ELENA/ȘCOALA GIMNAZIALĂ RADOMIREȘTI, OLT
Motto: „Primul principiu al tuturor acțiunilor este

petrecerea timpului liber”. (Aristotel)
Este o evidentă legătură între succesele școlare ale copiilor și modul lor de a-și petrece timpul liber.
De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija
și sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” și își irosesc timpul în
activități cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales
fetele din mediul rural, sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de
energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susținut.
Trei factori pot influenta pozitiv modul prin care își petrece tânărul timpul liber: familia, școala prin
profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale aferente, precum și mijloacele mass-media, internetul,
care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
Părinții trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea
lor se pot aștepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viață
pentru elev, în familie și a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l
învăța pe acesta să prețuiască timpul și pentru a-l feri de o viață dezordonată și delăsătoare. Un program
precis și potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă și distracții contribuie mult la
disciplină lui la dezvoltarea fizică și psihică.
Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de școală prin diferite activități extracurriculare cum ar
fi: activități turistice, sportive, agrement, excursii, etc. și mai poate fi auto-organizat, timpul petrecut cu
prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) și singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer.Rolul
părinților în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacității de gestionare a timpului
liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor și nerealizărilor, stimularea alegerii
responsabilităților, obligațiilor, sarcinilor.
Rolul școlii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la
grădiniță și până la învățământul universitar ajută copii/ elevi/ studenți să-și formeze capacitatea de
organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-
educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice și a părinților cât interesul manifestat de elevi, de
capacitatea lor de supunere și acceptare a programelor de lucru.
Clubul Copiilor reprezintă unitatea școlară care se ocupă de educația nonformală a tinerei generații prin
care se aprofundează și se completează cunoștințele dobândite în școală. Scopul activității în această
instituție este ocuparea utilă, eficientă și plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea competentă și
pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilități.
Palatul Copiilor este soluția inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor și adolescenților
între 5 și 18 ani. Cu o tradiție veche, cu profesori experimentați și pasionați, diverse domenii de interes sunt
astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioși, inteligenți, veseli,
creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-și pună în evidență inteligența, creativitatea,
curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare și recompensele care să-i motiveze.desigur nu găsim
oriunde un astfel de palat, dar în fiecare județ există cel puțin unul în care copii să își poată ocupa timpul
liber cu activitățile preferate.Rolul de esență în înțelegerea folosirii utile a timpului liber de către elev îl are
dirigintele sau învățătorul care trebuie să știe a îmbina munca și distracția, acțiunile în masă cu cele de grup
și individuale, înlocuind elevului experienta necesară formării și dezvoltării fizice și spirituale pentru a
avea un succes școlar și pentru a-și atinge aspirațiile profesionale.
Este necesar să creăm elevilor posibilități de destindere și repaus, pentru a asigura regenerarea, întru-
cât activitatea școlară solicită îndeosebi intelectul. Trebuie promovată în timpul liber mai mult educația fizică
și cea estetică spre `compensare`.
”Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației”

Bertrand Russel.
ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE ÎN GRĂDINIȚĂ

PROF. NIȚĂ NICOLETA ROXANA, G.P.P. NR. 6 BUZĂU
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi, această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să îi învăţăm să se adapteze."
Maria Montessori - "Descoperirea copilului"
Activitatea extracurriculară în sine, prin structură, conţinut specific, este firesc
complementară activităţii de învăţare realizată în sala de grupă. Acest gen de activitate are o
deosebită influenţă formativă asupra copiilor, în toate formele ei de organizare: plimbări, excursii,
vizite, concursuri, spectacole, programe artistice, etc
Fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor.
În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii preşcolarilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psiho-intelectual,
fizic şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o
necesitate.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.
Activităţile extracurriculare organizate de grădiniţă au conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor,
dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
În cadrul activităţilor extracurriculare copiii se confruntă adesea cu situaţii noi, prin acţiuni
directe în care sunt puşi în situaţia de a utiliza în diferite contexte,cunoştinţele sau abilităţile
dobândite anterior .
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în
modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copiii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a copiilor.
Bibliografie:
Ionescu M. Chiş,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire’’.Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca,2001,
Lespezeanu M.,,Tradiţionalism şi modern în învăţământul preşcolar’’Editura S.C.
Omfal,Bucureşti,2007
EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER ÎN BENEFICIUL COPIILOR
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR PREDA MARIETA

G.P.N. COCHIRLEANCA; JUD. BUZĂU
Educaţia pentru timpul liber presupune cunoaşterea şi însuşirea modalităţilor diverse

de organizare şi petrecere a timpului liber, cunoaşterea unor modele şi tehnici de planificare a vieţii
personale în vederea dezvoltării sentimentului de „satisfacţie a trăirii timpului liber”, formarea unui
stil de viaţă civilizat, valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor, identificarea modalităţilor de relaxare,
cultivarea atitudinii optimiste faţă de viaţă, şcoală şi familie.
Bertrand Russel afirma că “folosirea înţeleaptă a timpului liber este un produs al culturii şi
al educaţiei”. Utilizarea timpului liber, atât la copii cât şi la adulţi, în scopul realizarii şi/sau
menţinerii dimensiunii culturale a personalităţii, obligă la existenţa unor direcţionări favorabile în
acest sensSe urmăreşte formarea unor deprinderi şi practici specifice ,,umplerii'' timpului liber cu
activităţi recreative, productive etc. care să aducă bucurii şi împliniri personale.
Rolul de esenţa în întelegerea folosirii utile a timpului liber de către copii îl are cadrul
didactic care trebuie să ştie să îmbine munca şi distracţia, acţiunile în masă cu cele de grup şi
individuale, inoculând elevului experienţa necesară formării şi dezvoltării fizice şi spirituale pentru
a avea un succes şcolar si pentru a-şi atinge aspiraţiile profesionale.
Timpul liber are rolul de a restitui armonia şi integralitatea persoanei; în consecinţă, timpul
liber trebuie să fie şi un obiectiv al educaţiei, precum şi o cale prin care educaţia poate contribui la
formarea personalităţii tânărului. Timpul liber al copilului va fi utilizat pentru recreere şi
divertisment, pentru muncă sau activităţi suplimentare de învăţare (impuse sau opţionale).
Bibliografie:
*Alvin Toffler, Pedagogia pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Polirom-Coord-
Cerghit Cucoş
* Ion GH. Stanciu, Şcoala şi pedagogia în secolul XX-, ed Polirom , Buc. 1983
*George Văideanu, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti, 1988
ACTIVITAȚILE EXTRAȘCOLARE
ȘORLEI ELENA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ BODEȘTI
Rolul activităților extrașcolare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică, dar și
psihică a copiilor.
Educația nu se rezumă doar la cunoștințele acumulate de-a lungul anilor de studiu, dar și la
activitățile din afara programei școlare.
Educația extrașcolară îi va ajuta pe cei mici să își valorifice timpul într-un mod util,
constructiv și educativ.
Scopul acestor activități extrașcolare este de a-i învăța pe cei mici să interacționeze mai ușor
cu persoanele din jur, de a le cultiva interesul pentru activitățile culturale și nu numai.
Principalele avantaje ale activităților extracurriculare:
1. Activități sportive
Acest tip de activitate este potrivită și chiar indicată pentru toți copii, fie că vorbim despre
elevii introvertiți sau timizi, fie că vorbim despre cei hiperactivi sau extrovertiți.
Nu este niciun secret că rutina unui sport început în copilărie are efecte benefice pe viață, că îi ajută
pe cei mici să se dezvolte armonios.
Copii care ajung să practice un sport încă din copilărie vor ajunge să aibă un stil de viață sănătos,
să conștientizeze beneficiile vieții active.
Copii care de mici sunt activi și care practică un sport sunt cei care vor crește având
încredere în sine și în forțele proprii. Astfel, șansele ca acești copii să devină stresați sau depresivi
scad considerabil, iar beneficiile unei astfel de activități sunt clar pe termen lung.
2. Cursuri de limbi străine

Conform specialiștilor, copii sunt perfect capabili să învețe o limbă nouă încă de la vârsta de
3 ani. De exemplu, după vârsta de 7 ani aceștia nu mai au capacitatea de a învăța intuitiv o limbă
străină și de aceea este indicat să meargă la cursuri sau la meditații înca de când sunt mici.
Printre avantajele învățării unei limbi străine se numără:
Dezvoltarea socială
Pe lângă învățarea materiei care face obiectul studiului, copii vor socializa foarte mult, atât
cu profesorii, cât și cu colegii, cu alte cuvinte, pot lega prietenii cu cei de vârsta lor, dar și cu cei
mai mari.
Dezvoltarea vocabularului
În momentul în care copilul este expus la o nouă limbă are acces la o serie nouă de cuvinte, care vin
să îmbunătățească vocabularul deja existent.
Îmbunătățește memoria
Creierul este adesea comparat cu un mușchi, deoarece funcționează mult mai bine în urma unui
exercițiu susținut.
De aceea, cu cât ne folosim mai mult creierul, cu atât funcționează mai bine. Acest lucru este
valabil și atunci când se învață o limbă străină.
Învățarea unei alte limbi, în afară de cea maternă presupune familiarizarea cu vocabularul și cu
regulile de gramatică și folosirea lor în comunicarea cu cei din jur.
Un alt aspect foarte important este acela că le oferă copiilor un avantaj pe piața muncii.
În momentul de față, cunoașterea unei limbi străine, engleza de exemplu, nu mai are același efect
wow cum avea în urmă cu câțiva ani.
3. Cursuri de instrumente muzicale
Studierea unui instrument muzical este o variantă de luat în calcul pentru copii care nu au o
fire sportivă.
Specialiștii au descoperit că lecțiile de muzică pot determina sensibilitatea creierului la anumite
sunete, îi poate ajuta să își perfecționeze urechea muzicală și chiar auzul. De asemenea, acest tip de
cursuri stimulează și memoria.
La fel ca în cazul activităților sportive, dar și al cursurilor de limbi străine, studierea unui
instrument muzical îi ajută pe copii să devină disciplinați, deoarece este aproape imposibil să devii
bun la un instrument fără disciplină.
În general, pentru a obține rezultate foarte bune trebuie stabilită o rutină zilnică pentru a
exersa.
Pentru a cânta la un instrument muzical, trebuie să existe o foarte bună coordonare între ochi
și mâini. Prin parcurgerea vizuală a notelor muzicale creierul trebuie să transforme, la nivel
subconștient, notele muzicale în activități motorii.
În încheiere putem spune doar că activitățile extrașcolare sunt o alta formă de educație a
copilului, însă recomandat este ca acestea să fie integrate în paralel cu lecțiile de la școală.
DEZIDERATE ALE EDUCAŢIEI PENTRU TIMPUL LIBER AL ELEVILOR
PROF. ÎNV. PRIMAR STOIAN ADELA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ I. GH. DUCA RM.
VÂLCEA
PROF. STOIAN TEODORA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ I. GH. DUCA,
BUCUREŞTI
Timpul liber este una dintre problemele amajore ale pedagogiei. El determină două realităţi:
în primul rând, timpul liber privit ca lipsă de ocupaţie provoacă inadaptare, descumpănire psihică
omului, în al doilea rând, timpul liber este o valoare de sine stătătoare de eliberare de stresul muncii,
de eliberare a energiilor fizice şi spirituale ale omului. Din această perspectivă se vor dezvolta acele
laturi ale educării elevilor prin promovarea activităților de educaţie permanentă - pedagogia
timpului liber, loisir-uri educative, pregătire pentru libertate, care au o conotaţie de ordin mondial.
Din această perspectivă, abordarea pedagogică a conceptului de timp liber cunoaşte o largă
circulaţie în ştiinţele educaţiei.
Scopul educației pentru timpul liber este de a ajuta pe elevi la diferite niveluri de vârstă să
obţină o calitate a vieţii prin dorinţa de gestionare rațională a timpului liber în beneficiul propriei
dezvoltări.
Examinarea evoluției conceptului de timp liber, a dezvoltărilor teoretice multiaspectuale
realizate în acest plan, a practicilor internaționale de proiectare și realizare a educației pentru timpul
liber, a condus la a se pune accentul pe problema necesității conceptualizării, proiectării și realizării
unei educații pentru timpul liber, în cadrul învăţământului şcolar în ţara noastră. Acest tip de
educaţie ar trebui dezvoltată din perspectiva axiologică, având în vedere lipsa unei orientări valorice
constatată, în cadrul pre-experimentului, care are menirea strategică de a îngloba triada formelor
educaţionale: formală, informală, nonformală prin care se identifică pozitiv elevul- ca personalitate
integră, în raport cu sine şi cu cei din jur.
Prin implementarea în practica didactică în învățământul gimnazial a modelului pedagogic
de educație pentru timpul liber, ne va rezulta un impact pedagogic pozitiv asupra formării
competenței de gestionare valorică a timpului liber la elevi.
Bibliografie:
Veronica Clichici, ş.a.: „Educaţia pentru timpul liber din perspectiva axiologică. Monografie.
Conceptualizare – Modelizare – Implementare”, 2018, Chişinău, F.E.-P. "Tipografia Centrală",
ISBN 978-9975-3285-2-4.
PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
PROF. COCOANĂ ROSEMARIE DELIA- ȘCOALA GIMNAZIALĂ EȘELNIȚA
Activitățile extrașcolare reprezintă acea oază de relaxare care permite copiilor să se simtă
utili, atrași de acțiuni, siguri pe ei și creatori. Sunt acele momente petrecute ”altfel”, poate cele mai
fericite momente din viața școlarilor. În cadrul activităților extrașcolare copiii se exprimă liber, într-
un mod creator și acest fapt se datorează lipsei sistemului de notare. Acolo nu există constrângeri
privind timpul, nota obținută, competiția cu ceilalți colegi ci există colaborare, cooperare, muncă în
echipă, rezultate comune și pline de frumos.
Fiecare elev are posibilitatea să aleagă tipul activității extrașcolare la care vrea să participe.
La nivelul fiecărei clase se organizează activități, există un calendar prestabilit la începutul anului
dar acesta este flexibil, în sensul, că, pe parcursul anului școlar elevii pot participa și la alte
activități care nu sunt înscrise în calendar.
Proiectele extrașcolare, în speță proiectele de educație interculturală, reprezintă modalitatea
de cunoaștere și autocunoaștere a elevilor, de înțelegere și descoperire a unor valori comune,
obiceiuri, tradiții specifice diferitelor etnii și de interrelaționare într-o manieră plăcută și
constructivă.
Educația interculturală se referă la teme ca “acceptare și participare” “învățarea conviețuirii
– a învăța să trăiești împreună”, evitarea “stereotipiilor și a prejudecăților” și propune soluții pentru
promovarea valorilor democrației și interculturalității /multiculturalității. Dezvoltarea abilităților de
comunicare interculturală presupune învățarea acestora atât în cadrul organizat (educația formală),
cât și în și prin activități de educație non-formală și informală.
Educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii și își propune să-i sensibilizeze la respectarea
diversităţii, toleranţei şi solidarității.
Încurajând atitudinea interculturală se deschide calea spre dialog şi comunicare între
grupurile culturale, cu consecinţe benefice asupra înţelegerii dintre ele. Cultivând valori precum
respectul pentru celălalt, toleranţă faţă de diversitate, complementaritatea dintre valori, şcoala este
în măsură să fructifice bogăţia potenţială a multiculturalităţii fără a anula identitatea nici unei
culturi.
Obiective majore ale educaţiei interculturale la nivelul şcolii sunt:
 Păstrarea şi apărarea diversităţii culturale
 Formarea competenţelor interculturale ale elevilor
Perspectiva interculturală de concepere a educației, dacă este corect concepută, poate să
conducă la atenuarea unor conflicte și chiar la eradicarea violenței în școală prin formarea unor
comportamente pozitive, cum ar fi: aptitudinea de a comunica (a asculta și a vorbi); cooperarea și
instaurarea în cadrul unui grup școlar sau de joacă, precum și în cadrul grupurilor interetnice;
respectul față de sine și toleranța față de opiniile diferite; atitudinea pozitivă față de persoane
indiferent de cultură și de limbă; soluționarea pașnică și cu responsabilitate a problemelor
interpersonale.
BIBLIOGRAFIE:
 Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale., Iaşi, Ed. Polirom, 2000.
 Antonesei, L., Modernitatea, globalizarea şi dialogul culturilor privite din perspectiva
educaţiei interculturale, p. 22, în Cozma, T. (coord.) O nouă provocare pentru educaţie:
interculturalitatea., Iaşi, Ed. Polirom, 2001.
COMUNICARE ȘTIINȚIFICĂ PRIVIND EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ

MIJLOACE DE REALIZARE ALE EDUCAŢIEI INTERCULTURALE
PROFESOR, CIOBANU ANA-MARIA,

COLEGIUL ENERGETIC, JUDEŢUL VÂLCEA.
În lumea contemporană, în condiţiile creşterii contactelor, a interacţiunilor, indivizii şi

societatea, în general, se acordă o atenţie tot mai mare dimensiunii culturale a existenţei.
Problematica acestei lumi include numeroase discriminări (rasism, apartheid, sexism),
dorinţa popoarelor de autodeterminare şi înţelegere, sărăcia şi foametea, terorismul internaţional,
intoleranţa religioasă, fundamentalismul, traficul de persoane şi stupefiante, noi forme de rasism şi
de epurare etnică, poluarea mediului, dezarmarea.
Interculturalitatea este expresia următorului tip de raport: culturile intră în contact,
dialoghează, interacţionează, se influenţează mutual. Totuşi, aceasta dinamică interculturală nu este
decat forma exterioară a dinamicii culturale umane.
Şcoala are rolul de a forma indivizi adaptaţi şi adaptabili la mediul social propriu unui cadru
temporal şi spaţial delimitat. Educaţia este astfel procesul prin care indivizii învaţă să funcţioneze în
mediul lor social, prin transmiterea normelor sociale şi a regulilor explicite sau implicite ale culturii
naţionale. Educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii, autohtoni sau emigranţi, şi caută să-i
sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă, solidaritate. Educaţia interculturală corespunde
unei opţiuni ideologice şi politice care, departe de dificultatea unei alegeri clare în sistemele de
valori (absenţă care se reproşează uneori educaţiei actuale), face această pledoarie pentru a pregăti
viitorii cetăţeni în perspectiva unei vieţi armonioase în societăţile multiculturale.
Formele de realizare a educaţiei interculturale sunt aceleaşi cu cele ale oricărui tip de
educaţie: educaţie formală, activităţi nonformale, influenţe informale exercitate în afara
perimetrului şcolar.
Concluzii
Omul este o fiinţă culturală şi, în consecinţă, una educabilă, permeabilă la contactele,
dialogurile, influenţele culturale. Planul de învăţământ ca şi programele analitice ar trebui să fie
structurate astfel încât să formeze la elevi o conştiinţă europeană şi universal, încă din clasele
primare este de dorit să se cultive respectul şi solidaritatea faţă de cultura altor popoare. Pentru
aceasta câteva valori-cheie trebuie să-şi facă loc în programele şcolare şi în procesul de învăţământ:
aspiraţia către democraţie, respectul drepturilor omului, respectul drepturilor copilului, justiţia
socială, echilibrul ecologic, toleranţa şi pacea, tradiţiile culturale etc.
Pe parcursul tuturor activităţilor întreprinse, trebuie să ne gândim la faptul că schimbările
care au avut loc şi care au bulversat acest secol, au avut diverse influenţe asupra tinerilor. Ca
urmare, educaţia este invitată la promovarea unei educaţii pentru respectarea drepturilor umane,
care depăşesc etnocentrismul, dacă ea poate face în aşa fel încât noile generaţii să recunoască rolul
esenţial al interdependenţelor şi interacţiunilor şi să-şi însuşească activ o manieră mai constructivă
şi dinamică a drepturilor omului în viziune interculturală, se poate spera că ea va pregăti aceste noi
generaţii să înţeleagă mai bine noile mize care se conturează pentru societăţile noastre şi le va
asigura o dezvoltare nu numai economică, ci şi socială, culturală, solidară, durabilă.
Încurajând atitudinea interculturală se deschide calea spre dialog şi comunicare între
grupurile culturale, cu consecinţe benefice asupra înţelegerii dintre ele. Cultivând valori precum
respectul pentru celălalt, toleranţă faţă de diversitate, complementaritatea dintre valori, şcoala este
în măsură să fructifice bogăţia potenţială a multiculturalităţii fără a anula identitatea niciunei culturi.
EDUCAȚIA PENTRU TIMPUL LIBER

PROFESOR ÎNV.PREȘCOLAR ȘTEFAN GABRIELA
G.P.N BUDEȘTI
Educația pentru timpul liber, ca deziderat al „noilor educații”, se încadrează în direcția de

înnoire și diversificare a ofertei educaționale și a modalităților de influență pedagogică la vârsta
adolescentină a elevilor, coroborată cu evidențierea unei probleme pedagogice.
Activităţile extraşcolare sunt o provocare, încă de la vârsta preşcolarităţii. Suntem, an de an,
puşi în situaţii cât mai provocatoare, în selectarea activităţilor extraşcolare în funcţie de obiectivele
propuse, pentru fiecare an şi după nivelul de dezvoltare al grupei. Ţinem cont de mai mulţi factori
care ar putea influenţa desfăşurarea activităţilor, cum ar fi: starea vremii, mijlocul de transport
(ţinând cont de faptul că noi venim din mediul rural), sprijinul financiar de care am avea nevoie
pentru a desfăşura aceste activităţi şi, nu în ultimul rând, posibilitatea copilului de a se deplasa.
Toate aceste impedimente sunt depăşite cu eforturi şi multă implicare, reușind să desfăşurăm acţiuni
de succes, în urma cărora copiii rămân impresionați pozitiv, pentru o lungă perioadă de timp.
pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen
Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea
timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci
la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un
puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”,
„de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).
Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în
petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli
şi bine dispuşi.
Un studiu din anul 2007 al Consiliului Naţional al Audiovizualului aratǎ cǎ, în timpul liber,
98% dintre copiii cu vârsta cuprinsǎ între 6 şi 15 ani au în preferinţe privitul la TV, iar 45% doresc
sǎ se joace pe calculator.
Sarcina noastrǎ, a adulţilor, este aceea de a nu facilita accesul copiilor la un computer, mai
ales fǎrǎ a se preciza clar timpul şi modul în care poate fi utilizat, pentru cǎ s-ar putea sǎ nu avem
sorţi de izbândǎ în cazul în care dorim sǎ înlǎturǎm acest obiect din viaţa şi din rutina zilnica a
copilului. Cu toate acestea, lumea noastrǎ este într-o continuă mişcare. Trebuie sǎ facem faţǎ
provocǎrilor, iar copiilor noştri li se oferǎ oportunitǎţi în şcoalǎ, în faţa şi, uneori, numai în acţiune
directă asupra calculatorului – manuale digitale. Nu trebuie confundat timpul alocat studiului cu
timpul alocat jocului pe calculator.
Bibliografie:
1. Bacus, Anne, „Jocuri pentru copii de la o zi la şase ani”, Ed. Teora, (2015)
2. Cosmovici, A. Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi, (1985)
3. Raţă, G. Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, (2007)
4. Stan, C. Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea
profesorilor, volum coord. de M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-
Napoca(2001)
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL

PREȘCOLAR
PROF. FRÂNCU ALINA-ELENA
G.P.P. „VOINICELUL” – SLOBOZIA
În această lucrare am încercat să evidențiez importanța activităților extrașcolare în

învățământul preșcolar.
Am descries în câteva rânduri pe ce subiecte se pune accent și ce dezvoltăm prin

desfășurarea acestor activități, ce rol joacă în viața fizică și psihică a copiilor.
Activitățile extrașcolare le oferă copiilor oportunitatea de a se confrunta direct cu lucruri

inedite, cu situaţii nemaintâlnite, cu locuri şi istorii doar auzite. Prin implicarea lor în vizitarea unor
muzee, pot vedea pe viu vieţuitoare (peşti, păsări, reptile), pot vedea instrumentele și locurile care
definesc marile personalități ale ţării. Le transmitem respectul faţă de valorile culturale româneşti,
respectul faţă de artă şi de frumos.
Prin limbaj copilul comunică cu cei din jur: îşi prezintă gândurile, formulează întrebări şi
construieşte răspunsuri, dezvoltă idei, argumentează afirmaţii, trăieşte emoţii, îşi manifestă
sentimente, realizează relaţii cu ceilalti, îşi dezvoltă vocabularul.
Concluzionând aceste vorbe cu desfășurarea acestor activități care ne fac modalitatea de

lucru cu copiii mai ușoară, deoarece nu punem presiune și nu forțăm copiii în realizarea acestora, ci
vine din propria inițiativă și copiii le desfășoară cu mult entuziasm și distracție pe măsură.
ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE ȘI IMPORTANȚA LOR
BUCUR MIHAELA ALEXANDRA-G.P.P. VOINICELUL, SLOBOZIA
Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează

implicarea tinerei generații in actul decizional în contextul respectării drepturilor omului si al
asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta
cognitiva si cea comportamentala. În urma plimbărilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu
mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj,
iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta
şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legătură cu mediul, fiind
dispuşi să acţioneze în acest sens.
Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele
din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu,
asupra dezvoltării elevilor. Educaţia prin activităţile extrașcolare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat,
precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă
vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi
fenomenele din natură. Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne
permite să împăcăm şcoala cu viaţa. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să
primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci
rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească
surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii
se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal al scolii.
Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care
pot participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine.
Cele mai plăcute activități extrașcolare pentru copii sunt serbările cu tematică diversă,
expozițiile cu lucrări realizate chiar de ei, vizitele la zoo, la grădina botanică, la muzee, excursii
tematice, concursuri școlare, carnaval, întreceri sportive, activități de plantare și îngrijire a spațiului
verde.
Educaţia unui copil nu se realizează doar într-un cadru formal, în cadrul grădiniţelor și
școlilor, ci și prin activităţi extracurriculare, extrașcolare. Acest lucru își propune și programul de o
săptămână „ Scoala altfel”.
Scopul acestui program este implicarea tuturor copiilor preșcolari/elevilor și a cadrelor
didactice în activități care să răspundă intereselor și preocupărilor diverse ale copiilor
preșcolari/elevilor, să pună în valoare talentele și capacitățile acestora în diferite domenii, nu
neapărat în cele prezente în curriculumul național și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate,
în contexte nonformale.
În cadrul grădiniţei activităţile din această perioadă pot fi variate de la ateliere de pictură,
concursuri la nivel de grădiniţă sau între grădiniţe, activităţi în comunitatea locală, vizite la muzee,
teatru, bibliotecă, parteneriate educaţionale cu diferite instituţii.
Programul „ Școala altfel’’ propune un alt mod de a pregăti copiii pentru lume,într-un mod
practic, creativ, inovator, care să-i implice pe copii în activităţi deosebite și interesante pentru ei.
Aceste activități dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în actul
decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)
PROGRAME EDUCAȚIONALE ȘI IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR

EXTRAȘCOLARE
PROF. NICOLAE GEORGIANA-CRISTINA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT

”VOINICELUL”
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip
de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă..
Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa
pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi
resurselor de care dispune clasa de elevi .
Activitățile extracurriculare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii
educaționali în masura în care :
 valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor;

 organizează într-o manieră plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor contribuind la
optimizarea procesului de învățământ ;
 formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
 copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de inițiativă;
 participarea este liber consimțită, necondiționată, constituind un suport puternic pentru o
activitate susținută;
 au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup;
 sunt caracterizare de optimism și umor;
 creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților;
 urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ;
 contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
“IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN GRĂDINIŢĂ”
ED. DREZALIU ALEXANDRA
G.P.P “VOINICELUL” SLOBOZIA
Educația extracurriculara (realizată dincolo de procesul de învățământ) își are rolul si locul bine stab
iltîn formarea personalități copiilor. Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificare
a si cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat,
precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă
vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-
i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natura.
În școala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar avem misiunea de a-i forma pe copii
sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel se
impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară ci de copii, conform
intereselor şi dorinţelor lor.
În procesul instructiv-educativ, activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu

plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor, în
mod sistematic şi organizat, informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale , de a
interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează
în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea
şi creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare,
spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ –
participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze
limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri.
Activitățile extrașcolare realizate dincolo de procesul de învățare își au rolul și locul bine
stabilit în formarea personalității copiilor. Educația unui copil nu se realizează doar într-un cadru
formal (grădinițe, școli), ci și prin activități extrașcolare și extracurriculare. Copiii participă cu
însuflețire și dăruire la astfel de activități, iar succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația,
bucuria și dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și
valoroase.
Activităţile extracurriculare nu intră în domeniul curriculumului oficial dar au finalităţi menite

să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin programele şcolare; au caracter
complementar activităţilor de învăţare realizate la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei
şi cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaştere. Astfel de activităţi funcţionează, în
general, cu rol de „curriculum suplimentar”.
Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine.
Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie.
Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară,
care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activităţile extraşcolare aveau scopul de a
oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera
activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării educaţiei nonformale în
spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă importantă.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE ELEVILOR
Prof. înv. primar Pană Gabriel Alin

Școala Gimnazială Gușoeni, jud. Vâlcea
Serbările au importanţă deosebită în educarea copiilor, În primul rând prin conținutul lor,
transmit un anumit mesaj, apoi elevii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru
realizarea unui scop comun, reuşita serbării.
Serbările aduc lumina în sufletele copiilor, dau aripi imaginaţiei, creează o atmosferă plină
de plăcere, bucurie, În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările şcolare am pornit de la
ideea că nu există un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului
educaţional ca serbările şcolare. Pentru copii, ele reprezintă o distracţie veselă, plăcută, iar pentru
profesor constituie prilejul de a le oferi mănunchiul bucuriei de-a lungul unui şir întreg de repetiţii
La vârsta școlară mică tradițiile sunt greu de înțeles, de aceea, noi, învățătorii, încercăm să
transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile și datinile, așa cum le-am moștenit
de la străbuni folosind diferite ocazii: vizionarea unor spectacole de folclor, lecturarea unor opere
din literatura populară, prezentarea de obiecte de artă populară și nu îi ultimul rând interpretarea
unor roluri în cadrul serbărilor școlare organizate cu diferite ocazii. Ele sunt izvor de bucurii și
satisfacții ce creează copiilor o stare de bună dispoziție, favorabilă atât dezvoltării psiho-fizice cât și
estetice.
Textele cântecelor şi poeziilor, ale colindelor, pluguşorului, sorcovei, transmit urările de
bine în legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: aratul, semănatul, păstoritul. Cu
aceste ocazii, copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături,
pătrund în tainele limbii materne şi în comorile înţelepciunii populare.
Serbarea „Bradului de Crăciun” cuprinde întotdeauna colinde, scenete legate de nașterea lui
Iisus, dansuri populare, dansul caprei sau al călușarilor, plugușorul sau sorcova. Copiii interpretează
diferite roluri: solist vocal, dansator, povestitor, recitator, formându-și sau perfecționându-și o serie
de abilități artistice.
Pentru a realiza o serbare reuşită, care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, este
necesară o adaptare şi prelucrare a repertoriului specific vârstei şcolare ce cuprinde în forme
tradiționale poezii și cântece specifice Crăciunului.
Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele „spectacole” urmărim
atât un efect artistic, cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a
cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
În concluzie, consider că valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul
serbărilor cu elevii reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești
și rolul important pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri sau modul în care aceste
tradiții au dăinuit peste timp.
Bibliografie:
1. Ion Apostol Popescu, Studiu de folclor și artă populară, Editura Minerva, București, 1970;
2. Ion Ghioiu, Mică enciclopedie de tradiții românești, Editura Agora, 2008.
3. Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, Editura București, 1976;
4. A. Rujan, Colinde și obiceiuri de iarnă, Editura Paralela 45, Pitești, 1998.
MAI MULT TIMP ÎN NATURĂ!
Prof. înv. preșc. Bunduc Claudia, Școala Gimnazială ,,George Coșbuc” -Structura G.P.P. Nr.
27 Iași
„Exista mai mult în tine decât crezi!”, era motto-ul după care se ghida Kurt Hahn,
fondatorul primei școli de Educație Outdoor – Outward Bound – în 1941. În opinia lui, societatea
modernă suferea de câteva „boli”, acestea apărând ca revers negativ al evoluției tehnologiei:
declinul condiției fizice, al spiritului de antreprenoriat, al imaginației, creativității și abilităților
practice, al autodisciplinării și al compasiunii interumane. ,,Principala sarcină a educației este să
asigure supraviețuirea următoarelor calități: o curiozitate inovatoare, o voință invincibilă,
tenacitate în atingerea țelului, lepădare de sine și deasupra tuturor: compasiune!”.
Profesorii din unitatea noastră utilizează ȋn prezent această metodă inovatoare, educația de tip
outdoor atât în timpul programului, cât și în cadrul activităților extracurriculare. Este timpul să
conştientizăm beneficiile şi facilitățile acestui tip de educație, „să părăsim prispa” instituției/clădirii
pentru a ne aventura, cu puțină creativitate şi imaginație, ȋn natura ce ȋncă ne ȋnconjoară, „să rupem
barierele” ȋnălțate de rutină, indiferență, comoditate, necunoaştere şi să oferim copiilor/elevilor
noştri o alternativă interesantă şi mai atractivă.
Ghidată fiind de principiile educației de tip outdoor, am propus în cele ce urmează un exemplu
de activitate pentru grupa mare, o zi petrecută într-un cadru feeric, înconjurați de natura din
mijlocul orașului:
1. Locul de desfăşurare: parc
Activitate integrată: DȘ: ,,Fluturaşii veseli”- Joc didactic/DOS 2: ,,Fluturaşul meu” –
Activitate practică/ MM: ,,Sfoara rezistentă”- Joc de grup
2. Titlul activităţii: Fluturașul
3. Resursele:
a) umane: 24 preșcolari, profesor învățământ preșcolar
b) materiale: Jetoane cu flori și fluturi, pahare, semințe, găleți cu apă, recipiente,
diferite materiale din natură (frunzulițe uscate, crenguțe, pietre), sfoară.
4. Descrierea activității:
 Jocul ,,Fluturașii veseli” (activitate ȋn echipă- joc didactic)
Se formează 5 echipe a câte 5 preșcolari. Aceştia trebuie să colecteze cât mai multe
semințe (nectar) aflate la 10 metri distanță de echipă. Echipa se poate deplasa doar cu
ajutorul apei aflate într-un pahar găurit. Sursa de apă se află la o distanță egală de fiecare
echipă. Echipa/ jucătorul care rămâne fără apă în pahar pierde. După oprirea ȋntrecerii, se
numără semințele adunate. Este câştigătoare echipa care a adunat cele mai multe.
 Jocul ,,Fluturașul meu” (activitate în perechi)
În perechi, preșcolarii au adunat din parci diferite materiale din natură (frunzulițe,
firicele de iarbă uscată, etc.), cu ajutorul cărora au realizat propriul lor fluturaș. La final,
copiii au descris fluturașul realizat.
 Jocul Sfoara rezistentă
Preșcolarii sunt împărțiți în două echipe. Între cele două echipe este desenată o linie,
care delimitează terenul echipei 1 de terenul echipei 2. Sfoara care va fi trasă are la mijloc
legată o panglică. Câștigă echipa care trage panglica/ mijlocul sforii în terenul ei.
Nu există timp nepotrivit pentru natură, ci HAINE NEPOTRIVITE!
Bibliografie:Glava Adina, Glava Cătălin, 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia,
Cluj Napoca;
 Ionescu Miron, Radu Ioan, 2001, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca.
TIMPUL ÎN NATURĂ- DEPĂȘIREA ,,GRANIȚELOR” GRĂDINIȚEI
PROF. ÎNV. PREȘC. BUNDUC ELENA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GEORGE COȘBUC” -

STRUCTURA G.P.P. NR. 27 IAȘI
Educatia în afara ,,granițelor grădiniței” se adresează tuturor celor trei nivele de învățare:
nivelul acumulărilor de cunoștinte (Cognitiv), nivelul deprinderilor fizice (Motric) și cel al
individualizării unor trăsături de comportament (Afectiv).
Activitățile în natură reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare- un mediu
relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei patru pereţi” ai unei săli de grupă. Poate
oferi copiilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional şi
de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între copii, bazată pe
sprijin reciproc.
În general, fiecare unitate preşcolară, inclusiv din mediul urban are câte un spaţiu verde
disponibil sau un parc în apropiere, ceea ce înseamnă că au numeroase oportunităţi de a desfăşura
activităţi de tip nou, inovator și modern în afara grupei.
O zi frumoasă şi însorită de primăvară poate fi un bun prilej de a studia insectele prin
intermediul Jocului vânătoarea de insecte în pădure și de a desfășura activități plăcute în pădure.
 Joc Vânătoarea de insecte
Pentru început pregătim materialele necesare. Pe o foaie facem o listă cu insectele pe care le
întâlnim în mod frecvent în spaţiul verde al grădiniţei/parcului. Nu este nici o problemă dacă în
ziua respectivă nu le găsim pe toate. Le vom spune copiilor că vom completa lista cu altă ocazie.
Lista se întocmeşte împreună cu copiii, chiar dacă va include şi alte vieţuitoare decât insecte. Vom
desena în dreptul numelui vieţuitoarelor alese spre descoperire imaginea lor.
Mergem afară şi safari-ul poate începe. Copiii vor căuta insectele în pădurel. Cu un marker
fiecare copil va nota pe listă câte insecte a găsit. La sfârşit se va face totalul. Copiii învaţă cel mai
bine din experienţa proprie. Căutând şi găsind insecte ei obsevă direct unde se adăpostesc, cum
sunt organizate, eventual cu ce se hrănesc. Odată reveniţi în sala de grupă se poate realiza o carte a
insectelor în care vor fi consemnate toate concluziile vânătorii sau safari-ul de insecte.
Rezultate aşteptate:
❖ Fixarea cunoștințelor despre insecte și anotimpul de primăvară;
❖ Cooperare în cadrul echipelor.
Rezultate înregistrate:
❖ Realizarea sarcinilor de învăţare
❖ Colaborare între copii
Bibliografie:
 Glava Adina, Glava Cătălin, 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj
Napoca;
 Ionescu Miron, Radu Ioan, 2001, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca.
CUM GESTIONĂM TIMPUL LIBER?
CIUREL CRISTINA, LIC. SAN. „ANTIM IVIREANU
Orice activitate din timpul liber trebuie sa aduca un beneficiu pentru minte și trup, să fie
diversificată, recreativa, fără aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.
Ce poate face un copil la sfârșitul unei săptămâni? La început trebuie să se întrebe „Ce-mi
este mai folositor ?” „ Să citesc o carte ?”„ Să mă plimb ?”„ Să vizionez programe TV ?” „ Să
merg la un spectacol ?”„ Să ascult muzică ?” „ Să mă joc pe calculator ?” „ Să-mi vizitez bunicii
?” „ Să mă întâlnesc cu prietenii ?” sau „ Să ies în față blocului ?”
Dacă rolul educatorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.
Este greșită ideea conform căreia părintele este mulțumit că televizorul sau calculatorul „ține”
copilul în casă, lăsându-l să vizioneze orice emisiune și la orice ora.
Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atentie in alegerea lor, luând în
considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiți. Firește , apar și conflicte.
Este bine că acestea să fie rezolvate de ei înșiși. În cadrul acestor jocuri, de grup, copilul
dobândește nu numai o mare ingeniozitate, dar și răbdare și tenacitate , o mai bună autocunoaștere,
respect pentru ceilalți. Această contribuie într-o măsură însemnată la dezvoltarea armonioasă a
personalitățîi unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființă fericită.
Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la sfârșitul săptămânii poate fii dirijat, rolul educatorului
se diminuează când e vorba de timpul din vacanțe și este preluat de familie. Putem afirmă că timpul
liber poate fi dirijat sau nedirijat.
Așadar timpul liber poate fi petrecut în diverse moduri, important este să îl ajutăm pe copil
să aleagă modalitățile benefice dezvoltării sale intelectuale sau personale iar aici un rol essential îl
are educatorul sau învățătorul și bineînțeles părintele.
Pedagogii sunt de părere că cei mici învață ceva și în somn. Asta că să nu te mai
temi,că dacă nu îți vezi copilul cu cartea în mâna, pierde vremea. Joacă în natură sau o excursie îi
îmbogățește cunoștințele mai mult decât cartea de botanică ori geografie. Mai mult de atât, orele
petrecute în compania prietenilor îl ajută să cunoască oamenii, rectiile, calitățile și defectele lor.
Din ce în ce mai mulți elevi sunt amenințați de obezitate, din cauza lipsei de activitate. În
ziua de azi, copilul în loc să fie activ, devine din ce în ce mai sedentar din cauza orelor petrecute în
față televizorului și a calculatorului, că să nu mai vorbim de alimentia foarte nesănătoasă pe baza de
snacks-uri, chips-uri, sucuri acidulate, hamburgeri și cât mai multe dulciuri, efect amplificat și de
pandemie.
TIMPUL LIBER SI LUCRURI INVATATE DE LA BUNICI
CORNĂCEL MARIA ROXANA – SCOALA GIMNAZIALĂ NR.13,

GRADINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR.14, RM.VLÂCEA
Lumea satului tradiţional a fost şi rămâne o adevărată sursă de material etnografic, un

domeniu de studiu interesant prin modul de a gândi şi comporta. Întreaga existenţă a locuitorilor săi
este stăpânită de o multitudine de fenomene şi de acte tradiţionale, de datini şi obiceiuri repetate şi
adaptate, toate aparţinând unei conştiinţe colective. În ansamblul culturii populare româneşti,
obiceiurile formează un capitol important cuprinzând, într-un sistem unitar, manifestările folclorice
şi de artă populară şi marcând o multitudine de evenimente legate de ciclul biocosmic, ciclul vieţii
sau de datele calendaristice. Obiceiul este prezent în întreaga lume rurală, fiind un mod de a stabili
o rânduială în cadrul vieţii acesteia, ceea ce crează o stare de stabilitate a comunităţii respective.
Lumea satului românesc ascunde incredibile tradiţii legate de renaşterea si revenirea naturii la viata,
moment care este situate in apropierea sarbatorilor pascale, care nu numai că s-au păstrat în
mentalul locuitorilor săi, ci multe dintre acestea încă sunt practicate.
Un aspect particular în cadrul sărbătorilor pascale răspândit şi în Oltenia, mai pecis în satul
natal al bunicilor mei, Ioneşti, comuna Foteşti, Judeţ Vlâcea, este acela al vopsirii ouălelor cu
planete şi vopseluri cât mai naturale precum foile de la ceapă roşie sau învelirea oului fiert în bucati
de hârtie sau material colorate şi apoi ungerea acestuia cu ulei pentru strălucire.
Metoda este relativ simplă şi a fost practicată şi la clasă, cu copiii de la grupa mijlocie
,,Albinuţele,,, care au lucrat cu bucurie şi multă indemânare. Procedeul este simplu: se taie bucăti
sau faşii de hârtie creponată şi se aşează de jur imprejurui oului, apoi cu ajutorul unei pensule şi al
apei se umezeşte bine hârtia creponată şi se lasă să se imprime culoare pe ou. Se inlătură apoi hârtia
creponată şi ouăle sunt şterse cu un şerveţel sau cârpă imbibată în ulei pentru a oferi strălucire.
Culorile obţinute pe coaja oului nu sunt toxice şi nu pătrund pe supratafa albusului oului dacă acesta
se crapă sau se sparge în timpul procedurii. Pentru a obţine culori mai intense se foloste hârtie
creponată ce conţine culori mai intense şi se lasă mai mult pe ou aplicată aceasta, iar pentru
obţinerea unor culori pastelate se lasă hârtia creponată mai puţin pe ou sau se folosesc fâşii de hârtie
ce conţin culori cu o inensitate mai redusă.
Un alt procedeu de colorarea oului mai este şi pictura cu acuarele pe
suprafaţa albă a acestuia, ca în imagine (încondeiatul ouălelor).
Rezultatul: bucurie, încântare şi

fericire pe chipurile
micuţilor.
Un alt obicei practicat în aproierea
sărbătorilor pascale este acela de
,,văruire,, a camerelor sau a cuptoarelor
pentru a coace cei mai buni cozonaci.
Pentru a menţine această tradiţie am ,,văruit,, planse mari si am
înfrumuseţat clasa, oferindu-le astfel copiilor un spaţiu
reîmprospătat cu iamgini primitoare din lumea minunată si inocentă
a copilăriei plină de râsete, veselie si iubire.
Rezultatul: fericire şi multumire

pe chipurile copiilor.
Concluzii:
Lumea tradiţionala a satului cu toate minunăţiile şi misterele ei trebuie pastrată în inimile
noastre mari şi transmisă mai departe copiilor nostri. Bucuria, dărnicia, harul, hărnicia şi iubirea de
tot ceea ce ne inconjoară primite de la bunicii şi părintii nostri trebuie păstrate şi pretuite în inimile
noastre şi predate, asemeni unei ,,flăcări olimpice,, copiilor nostri şi elevilor cu acelaşi har şi iubire
cu care ne-au fost înmânate.
Bibliografie:
1. Cercet. şt. III, dr., Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”,
Craiova al Academiei Române.
2. Ernest Bernea, Introducere teoretică la studiul obiceiurilor, în: „Revista de etnografie şi
folclor”, tom 13, nr. 5, 1968, p. 381.
3. Proiect de cercetare Credinţe creştine şi practici rituale în spiritualitatea oltenească,
inclus în programul de cercetare al Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S.
Nicolăescu-Plopşor” din Craiova, al Academiei Române: Biserică şi societate în sud-
vestul României (sec. XVI-XX).
COPIII ŞI TIMPUL LIBER
PROF. ȊNV.PREŞC RISTACHE ANDREEA MARIA
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT “ELENA FARAGO” CRAIOVA
Lucrarea „Copiii şi timpul liber” îşi propune să aducă în atenţia tuturor importanta timpului
liber în dezvoltarea globală a copiilor. În cadrul lucrării m-am axat asupra faptului că aşa cum
adulţii au nevoie de timp liber, aşa şi copiii simt nevoia de acest timp pentru a se recrea după o zi
lungă.
Şcoala şi timpul liber sunt două căi pe care copilul îşi îmbogăţeşte educaţia şi se dezvoltă
armonios din toate punctele de vedere. Timpul liber nu poate exista fără timpul alocat şcolii. Aceste
două categorii sunt asociate şi au o importanţă deosebită asupra creşterii copilului.
În lucrare am scos în evidenţă faptul că societatea actuală oferă o gamă largă de alternative
de petrecere a timpului liber atât împreună cu familia, cât şi singur sau grupul de prieteni.
Părinţii sunt încurajaţi să-şi petreacă împreună cu copiii timpul liber pentru a atinge în nivel
cât mai înalt al educaţiei, dar şi dezvoltării armonioase a copilului. Copilul este încurajat să îşi
petreacă timpul liber cât mai eficient astfel încât acesta să se şi poate relaxa,dar şi să evolueze.
De asemenea, în lucrare am menţionat faptul că nu trebuie să facem rabat de la educaţie
indiferent de modul cum alegem să ne petrecem timpul liber, căci educatia fără timp liber nu poate
funcţiona şi nici invers.
Concluzionând, dezvoltarea globală a copilului este influenţată de două dintre coordonatele
vieţii şi anume educaţia reprezentată, în cazul de faţă, prin şcoală şi timpul liber.
TIMPUL LIBER AL ELEVULUI
Prof.inv.primar Toarna Reghina
L.T. Baia de Fier - Gorj
“Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației”
Timpul liber poate fi „un ansamblu de activități cărora individul li se dedică în mod liber,
de bună voie și cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra și a-și satisface nevoile
estetice, fie pentru a-și îmbogăți informația sau a-și completa în mod dezinteresat formația, pentru
a-și lărgi și dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de
obligațiile profesionale, sociale și familiale”.Timpul liber al copiilor, adolescenților şi tinerilor este
poate o problemă mult mai gravă în societatea românească, în timpul liber luând naștere o serie de
comportamente deviante ale acestora, mai ales în zonele de dezorganizare socială şi în familiile
unde părinții sunt ocupați cu o multitudine de obligații profesionale.Organizarea timpului poate fi
de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul la şcoală copilul este indrumat de
un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea timpului liber al copilului ţine foarte mult
de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre petrecerea timpului liber într-un mod cât mai
eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de deconectare pentru copil, să contribuie la
dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului
din care face parte copilul.Timpul petrecut împreună cu cei mici reprezintă cea mai eficientă şi
simplă metodă de a forma o relaţie sănătoasă copil-părinte, îi va oferi un mediu armonios în care să
se dezvolte şi va avea un model când va fi părinte la rândul său.Trei factori pot influența pozitiv
modul prin care își petrece elevul timpul liber: familia, școala prin profesori și colegi și statul prin
mijloacele materiale aferente, precum și mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai
îndrăgite de elevi.Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru a avea o
deplină funcționalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității: informarea
și formarea elevului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor opțiuni.
PROIECT EDUCAȚIONAL-,,MUZICA ÎN JURUL LUMII”
Prof. înv. preşc. : Dragoş Claudia Alina
G.P.P. ,,Dumbrava Minunată” Bistriţa
a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 25 preșcolari, 3 cadre didactice

b. Beneficiarii direcţi şi indirecţi:
- 25 preşcolari, de la de la G.P.P. ”Dumbrava Minunată” Bistrița.
- 3 cadre didactice de la G.P.P. ”Dumbrava Minunată” Bistrița.
- 1 cadru didactic de la altă unitate parteneră
- reprezentanți ai comunității locale: Liceul de Muzică ”Tudor Jarda” Bistrița și presa locală.
c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura;
- ,, Călătorie în Africa”- euritmie pe ritmuri africane
- ”Alunelul”-atelier-confecționare instrumente muzicale
- ”Micii muzicieni”- ateliere muzicale
- PREZENTAREA PROIECTULUI
- Argument:
- Muzica, cea mai profundă și complexă dintre arte, este exprimarea ideilor și sentimentelor
prin mijlocirea sunetelor muzicale.
- Educația muzicală este una din componentele principale ale educației estetice. Ea contribuie
într-o mare măsură la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor, noțiunilor,
emoțiilor și sentimentelor estetice ale copiilor.
- Proiectul răspunde nevoii de comuniune a fiecăruia dintre noi, bazându-se pe conceptul
“music brings people closer”(muzica reuneşte oamenii), pe dorinţa fiecărui copil de a se
bucura împreună cu cei apropiaţi cu ocazia unor momente speciale.
- ”Muzica în jurul lumii” își propune îndrumarea copiilor cu înclinații de gen spre Liceul de
Muzică ”Tudor Jarda” din municipiul Bistrița, cu implicarea părinților și a cadrelor de
specialitate și este dovada că răspunde atât nevoilor preșcolarilor, cât și ale comunității
locale.
- Scopul proiectului:
- Cultivarea interesului pentru educația muzicală, ca mijloc de exprimare a emoțiilor, de
explorare a trărilor afective individuale și colective, în vederea descoperirii și promovării
talentelor muzicale în comunitate.
EDUCAREA SCOLARILOR
IN SPIRITUL PASTRARII TRADITIILOR
prof. înv. primar Hriţac Rodica

Scoala Gimnazială ,,Teofil Vȃlcu’’ Hăneṣti, judeţul Botoṣani
Prin procesul educaţional în general, prin activităţile extracurriculare în special, patrimoniul

valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie. Se urmăreṣte în acest fel
familiarizarea cu valorile naţionale materiale şi moral-spirituale; renaşterea, valorizarea şi
perpetuarea tradiţiilor; utilizarea potenţialului educativ al datinilor şi obiceiurilor calendaristice
populare; formarea conştiinţei naţionale; educarea civismului, umanismului.
Şi în cadrul şcolii noastre, Scoala Gimnazială ,,Teofil Vȃlcu’’ Hăneṣti, judeţul Botoṣani,
există preocupări ale cadrelor didactice ṣi ale elevilor pentru păstrarea portului popular, a tradiţiilor
şi a folclorului specific zonei noastre, fiind conṣtienţi de faptul că folclorul este singura şcoală care
a existat şi a continuat să existe ca izvor mereu viu şi prezent.
În acest sens, în Planul activităţilor educative al şcolii ne-am propus atingerea următoarele
obiective: cunoaṣterea valorilor folclorice locale; dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea,
păstrarea şi transmiterea portului popular românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice poporului
nostrum; dezvoltarea interesului pentru promovarea tradiţiilor; trezirea curiozităţii ṣi dezvoltarea
interesului ṣcolarilor faţă de valorile culturii naţionale; crearea unui climat educaţional caracterizat
prin deschidere faţa de diversitatea etno-culturală a ṣcolarilor ṣi prin valorificarea pozitivă a
diferenţelor.
In acest sens am desfăṣurat diverse activităţi: realizarea unor panouri decorative pentru
ornarea spaţiului ṣcolar; realizarea unor expoziţii cu lucrări ale elevilor: ouă încondeiate, măşti
confecţionate de elevi şi părinţi, cusături tradiţionale; achiziţionarea de costume populare;
prezentarea de programe artistice la serbări şcolare şi cu alte ocazii;colecţionarea de material de la
locuitorii satului pentru dotarea sălii de muzeu de la Biblioteca Comunală.
„COPII SǍNǍTOŞI, COPII FRUMOŞI!”
PARTENERIAT EDUCAŢIONAL DE EDUCAŢIE SANITARǍ
Prof. înv.preşc. Panait Mihai Mihaela Elena

Școala Gimnazială Galicea,jud.Vâlcea
TITLUL PROIECTULUI: ,, Copii sănătoşi, copii frumoşi ! “
PROPUNĂTOR Prof. înv.preşc. Panait Mihai Mihaela Elena
DURATA PROIECTULUI: 1 an şcolar
GRUPA : Fluturaşilor - mijlocie
ARGUMENT:
Iniţierea parteneriatului de faţă, prin tematică şi conţinut, cu cabinetul medical vine în
întâmpinarea nevoilor îşi propune promovarea unui stil de viaţă sănătos prin conştientizarea în
rândul preşcolarilor a faptului că sănătatea este o valoare şi o condiţie indispensabilă pentru
celelalte activităţi umane. Copiii, de mici trebuie să înţeleagă că sănătatea nu înseamnă absenţa
bolii, ci un mod de viaţă echilibrat/o respectare strictă a normelor de igienă, un mod de comportare
şi exigenţă igienică.
DESCRIEREA PROIECTULUI:
Proiectul se derulează pe parcursul unui an şcolar, perioadă în care preşcolarii vor învăţa din
ce este format corpul uman, să respecte regulile de igienă, să recunoască modul în care alimentaţia
sau miscarea pot influenţa starea de sănătate .
PARTENERI:Grupa Fluturaşilor – mijlocie;Grădiniţa P.N. Galicea;Prof. înv.preşc. Panait
Mihai Mihaela Elena ;Cabinet medical- medic de familie.
GRUP TINTǍ:copiii preşcolari cu vârste între 4-5 ani; educatoarea grupei, pǎrinţi;doctor –
medic de familie.
METODE:conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, întâlniri de lucru, dezbateri,
expuneri, vizite, activităţi
individuale şi colective
REZULTATE:copii sănătoşi şi frumoşi;atitudini pozitive faţă de sănătatea lor şi a celor din
jur;dezvoltare psiho-fizică corectă;grijă pentru sănătatea proprie;postere, fotografii, pliante,expoziţii
de lucrări;
IMPACTUL ESTIMAT AL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI:
În urma desfăşurării activităţilor cuprinse în planificarea activităţilor din cadrul proiectului
educaţional, copiii vor fi mai preocupaţi de îngrijirea corpului lor, de ceea ce mănâncă, de activităţi
sportive desfăşurate în aer liber, în general de sănătatea lor.
Vor apela cu mai multă încredere la cadrele medicale, deoarece teama de doctor în mare parte
va fi înlăturată.
Părinţii vor fi captaţi să participe ca parteneri în procesul educativ, fapt ce va duce la
înţelegerea importanţei colaborării cu grădiniţa, cu educatoarele. Se vor implica mai activ în
derularea activităţilor pe care le desfăşoară copilul în grădiniţă şi vor colabora în scopul dezvoltării
armonioase a copiilor.
BIBLIOGRAFIE:
 Marcela, Peneş ,,Igiena personală”, ed. Ana, Bucureşti, 2004
 Codul bunelor maniere ,,Cei şapte ani de acasă”, ed. Coresi, Bucureşti
 Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr.1-2, 2016
 Siminica Şova ,,Activităţi opţionale în grădiniţă” ed. ASS
TIMPUL LIBER AL ŞCOLARILOR
PROF. ÎNV. PRIMAR: BIREȘ ROZALIA

ȘCOALA PRIMARĂ NR 2 FĂGETU, JUD. SĂLAJ
Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul
liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică,
fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi
îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod
sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc,
care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut.
Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea
timpului liber al copiilor.
petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau
computer.
Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de conducere
şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi stabilirea
ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile managementului
timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):
 ce sarcini avem de rezolvat;
 care este ordinea de priorităţi;
 în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină;
 ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care
ne-am planificat activitatea.
Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea timpului
se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la
învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un
puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”,
„de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).
Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea
timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine
dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului
total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a
timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte
sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele
de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze
capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în
procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât
Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei
generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul
activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub
îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.
Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi
adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse
domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor
noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi
pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi
recompensele care să-i motiveze.
Bibliografie:
formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană,
Cluj-Napoca.
PROIECT EDUCATIV: IDENTITATE VERSUS ALTERITATE

CULTURALĂ ȘI RELIGIOASĂ
Prof. Nicolae Grigore, C.N. ,,Andrei Mureșanu”
GRUP ȚINTĂ :
ELEVI din clasele IX-XII de la C.N.,,Andrei Muresanu” , C.N. ,,Liviu Rebreanu “, Liceul de
Arte,,Corneliu Baba”
Scop:
 Dezvoltarea personală și profesională a elevilor
Obiective:
 Să conștientizeze raportul dintre identitatea națională și cea europeană;
 Să conștientizeze și să accepte alteritatea culturală și religioasă;
 Dezvoltarea simțului estetic.
Activități desfășurate ;
1. Dezbatere cu tema Identitate versus Alteritate cultural și religioasă.
Alteritatea în spaţiul cultural reprezintă întâlnirea şi acceptarea celuilalt. Acest tip de
acceptare presupune conştientizarea diferenţelor esenţiale care pot funcţiona împreună. Activitatea
se desfășoară în sala B3 și va avea ca invitat și moderator pe domnul profesor de istorie.
2. Excursie pe traseul: BSTRIȚA – FLORENȚA – ROMA – BUDAPESTA- BISTRIȚA
3. Diseminarea:
Fotografii , impresii, prezentari PowerPoint.

PROIECT DE PARTENERIAT „CARAVANA PRIETENIEI”
PROF .NICOLAE ANAMARIA SABINA G.P.P.,,DUMBRAVA

MINUNATĂ” BISTRIŢA
Tipul activităţii principale din cadrul proiectului: program artistic şi expoziţie

Domeniul în care se încadrează proiectul: domeniul cultural artistic
a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 45 preşcolari, 4 cadre didactice,
b. Beneficiari direcţi şi indirecţi: 25 preşcolari ai GPP „Paradisul Piticilor”, 20 preşcolari ai GPS
„Dumbrava Minunată” , 4 cadre didactice implicate, părinţii copiilor implicaţi, partenerii
proiectului.
c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura: constituirea echipei de proiect, lansarea
proiectului, schimb de felicitări între copiii implicaţi în proiect, schimb de CD-uri cu serbări de
Crăciun, încondeiere ouă de Paști, excursie la Herghelia Beclean.
d. Evaluarea proiectului - serbare de 1 iunie, expoziţii cu lucrări artistico- plastice.
e. Impactul educativ estimat asupra grupului ţintă:valorificarea trăirilor emoţionale ale copiilor prin
activităţi artistice(activităţi practice, artistico-plastice, programe artistice), stabilirea unor relaţii de
prietenie şi colaborare între copiii celor două grădiniţe.
STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN

ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
Prof. Olariu Mirela Mariana

Liceul Tehnologic de Turism Călimănești
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele

extracurriculare. Scopul activităţilor extraşcolare rămâne dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual.Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra elevilor. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Educaţia extracurriculară, cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Educaţia nonformală cuprinde diferite activităţi,
desfăşurate fie în cadrul şcolii, cum ar fi: sesiuni de comunicări ştiintifice, cercuri la diferite
discipline, proiecte educative, olimpiade, competiţii sportive; fie în afara şcolii, cum ar fi vizite,
drumeţii, excursii, tabere, activitatea pe cercuri din cadrul palatelor şi cluburilor copiilor. Aceste
activităţi, la fel ca şi în cazul educaţiei formale, sunt coordonate de profesori de specialitate, dar,
care în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori. Fără îndoială că aceste
activități contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter
atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă la astfel de activităţi. Potenţialul larg al acestora
este generator de căutări şi soluţii variate. Scopul lor este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar. Ele oferă un suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificând talentele personale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-
un cadru nonformal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. Urmăresc identificarea și cultivarea
corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și
stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Un impact pozitiv al activităților
extracurriculare îl are formarea și dezvoltarea personalității elevilor, inițierea, proiectarea și
implementarea de programe și proiecte prin atragerea de fonduri extrabugetare.
Totodată, particularităţile educației extracurriculare facilitează implementarea noii abordării
didactice prin care elevul devine resursă, producător, lider de opinie, deci participant activ. Oricât ar
fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera
influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului,
în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. Au menirea de a
valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă
educaţională. Activităţile extraşcolare au un rol important în cultivarea gustului pentru lectură,
pentru carte. Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea unor piese de teatru, filme istorice,
comedii, participând la lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin
implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere
creativă. Ele se realizează în mediul socio-cultural, ca mijloace de divertisment, petrecere a timpului
în mod constructiv. Sunt destinate tuturor categoriilor de vârstă, iar avantajele educației nonformale
sunt multiple: este centrată pe procesul de învățare nu pe
cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții;
dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat,
propunându-le elevilor activități diverse și atractive, în
funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de
aspirațiile lor; contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii
generale și de specialitate a acestora, oferind activități de
completare a studiilor; asigură o rapidă actualizare a
informațiilor din diferite domenii, fiind interesată să
mențină interesul publicului larg, oferind alternative
flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii
profesionle, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a
cunoștințelor și nu pe memorarea lor; antrenează noile
tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul
societății; răspunde cerințelor și necesităților educației
permanente și, mai mult decât orice, aceste tipuri de
activități stimulează creativitatea elevilor.
Sistemul activităţilor extraşcolare din liceu se proiectează pentru un an de studii, dar adeseori se
modifică pe parcurs, dat fiind că astfel de activităţi se caracterizează printr-un mare dinamism.
Foarte important este că educaţia nonformală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare,
capătă caracter facultativ; elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea
activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă răspunsuri concrete la cerinţele fixate; permite
momente de abstractizare, prin utilizarea cunoştinţelor din viaţa practică; pune în valoare
aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor; facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui
demers interdisciplinar; scoate din educaţie funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de
învăţare.Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de
trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul
orelor de curs. Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Deşi această formă de activitate îl pune
pe copil în majoritatea cazurilor în rolul
de spectator, valoarea ei deosebită rezidă
în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice,
precum şi în faptul că apelează,
permanent, la afectivitatea copilului sau
nu, asupra dezvoltării elevilor.
Bibliografie:
1. Dulamă, Maria Eliza -
Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj
Napoca, 2006;
2. Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile -
Psihopedagogia pentru formarea
profesorilor, Oradea, Ed. Universităţii din Oradea, 2003;
3. Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor
extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003;
4. Orţan, Florica - Management educaţional, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2004;
5. Cerghit Ioan, Neacșu Ion, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001;
6. Costea Octavia, Ligia Sarivan, Matei Cerkez, Educația nonformală și informală: realități și
perspective în școala românească, București,
Editura Didactică și Pedagogică, 2009.
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII ELEVILOR
Prof.înv.primar: Munteau Mihaela Sorina

Școala Gimnazială Achim Popescu, Păușești Măglași
„A instrui pe tineri cum se cuvine, nu constă în a le vârî în cap mulțime de cuvinte, fraze,
expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.” Jan
Amos Comenius
Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut odată cu societatea umană şi este
specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului din
punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic.
Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul
vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în trei tipuri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia
formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele pe care individual le preia zi
de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine
majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau
activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ.
În societatea contemporană, problematica educaţiei dobândeşte noi conotaţii, provocate de
schimbările care se produc în toate domeniile vieţii sociale. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor
şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Din
acest motiv, un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul
educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educaţional presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor
obligatorii. Oricât de importantă ar fi educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Educatia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Activităţile extraşcolare constituie
modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei.
Prin activităţile extracurriculare, educaţia urmăreşte identificarea şi cultivarea
corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivare a unui stil de viaţă civilizat, precum şi
stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Activităţiile extraşcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi
dăruire, la astfel de activităţi.
Scopul activităţilor extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în proiecte cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, fructificarea talentelor personale şi
corelarea aptitudinilor cu atitudini caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru
informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii
şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual
Activităţile extracurriculare au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod
plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională. Este necesar ca în activităţile
extracurriculare obiectivele instructiv-educative să primeze, dar trebuie să fie integrate în mod
echilibrat şi momente recreative.
Bibliografie
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Decun, Livia, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în ,,Învăţământul Primar” nr. 4, 1998;
Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lespezeanu, M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C.
Omfal, Bucureşti, 2007
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002.
GESTIONAREA TIMPULUI LIBER AL ELEVILOR
PROF. OPREA CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ACHIM POPESCU, PĂUȘEȘTI MĂGLAȘI
“Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației” Bertrand

Russel
Este o evidentă legătură între succesul şcolar al copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul
liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică,
fără a neglija şi sporturile, plimbările etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi
irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod
sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc,
care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut.
Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea
timpului liber al copiilor.
petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau
computer.
Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului total.
Educarea copilului pentru a-şi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a timpului
liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini
precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu
cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze
capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în
procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât
Bibliografie
Clichici, Veronica; coord. şt.: Maria Hadîrcă, Educația pentru timpul liber din perspectivă
axiologică: Conceptualizare. Modelizare. Implementare: (Monografie), Inst. de Științe ale Educației. –
Chişinău: Lyceum, 2018
Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea
profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca
Sclifos,Lia, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în Didactica Pro…, nr. 1 (35)/2009
Educaţia copiilor prin intermediul activităţilor extraşcolare
Şcoala Gimnazială „Lucian Grigorescu” Medgidia, Judetul Constanţa

Prof. ETEM ŞENIZ
Educaţia nonformală vine ca o solutie ce deschide calea către cultivarea sensibilităţii, a

creativităţii, a abilităţilor mentale, a abilităţilor de comunicare, de lucru în grup, a discuţiilor şi
dezbaterilor, a proiectelor şi realizărilor practice, a aplicării şi a validării rezultatelor şi a altor
direcţii, axată pe formarea de oameni plenari cu personalităţi morale, echilibrate şi umane. Aceste
caracteristici facilitează dezvoltarea complexă a personalităţii incluzând performanţele mentale, de
orice tip (intelectuale, artistice, etc) dar şi a performanţelor sportive, deci, o minte sănătoasa într-un
corp sănătos, animat de un suflet nobil si isi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei. O
caracteristică nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces
la educaţia formală, şi anume cei: saraci, retraşi, analfabeţi, persoane cu handicap.
Pedagogii de specialitate au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori ai acestor

activitati cum ar fi: emisiunile radio şi televiziune, care sunt create anume pentru elevi şi au un
nivel ridicat al cunoştinţelor ; ziarele şi revistele şcolare, la care participă foarte mult elevii, dar
oricum sunt coordonaţi de pedagogi. Învăţarea limbilor străine, cursurile de calculator, artele
marţiale, teatrul, arta fotografică, pictura sunt doar câteva din activităţile recreative pe care copiii
şi tinerii le pot accesa în cadrul unor centre educaţionale, altele decât Şcoala.
Palatele şi Cluburile copiilor reprezintă forma de învăţământ preuniversitar în care se

realizează educaţia non-formală a copiilor. Aici se pot înscrie toţi copiii, indiferent de condiţia
materială, de criterii etnice sau religioase. Foarte solicitate sunt cercurile de muzică vocală şi
instrumentală, cercurile de teatru, teatru de revistă, cercurile de dans modern, clasic şi popular,
fotocineclub-urile, cercurile de artă plastică, de informatică, de cultură şi civilizaţie străină
(engleză, franceză, germană etc.), cercurile de gimnastică.
BIBLIOGRAFIE
Iucu, R. – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Iaşi, Editura Polirom, 2003
Jinga I. – Conducerea învăţământului. Manual de management educaţional, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993
Jinga, I. – Managementul grupului educat, în volumul Educaţia şi viaţa cotidiană, Editura Didactică
şi Pedagogică R. A., 2005
Joiţa, Elena – Profesorul – manager. Roluri. Metodologie. Editura Polirom, Iaşi, 2001
Păun, E. - Şcoala – abordare sociopedagogică, Iaşi, Editura Polirom, 1999
Stoica, C. – Conflictul interpersonal, Iaşi, Editura Polirom, 2004
TIMPUL LIBER AL ELEVILOR

Prof. ȋnv. primar Iosif Maria Magdalena
Ṣcoala Gimnazială Ionești
Prof. ȋnv. primar Iosif Larisa Ștefania
Liceul de artă Sibiu

Bertrand Russel
Timpul de calitate înseamnă activități plăcute și relaxante și chiar și atunci când nu este mult,
rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil.
Problematica timpului liber în educație s-a dezvoltat din antichitate până în prezent, iar
conceptul de timp liber a evoluat de la un sistem de cunoștințe empirice până la rangul de „nouă
educație”, educația pentru timpul liber fiind astăzi o parte integrantă a politicilor educative.Fiecare
copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi recreative
proprii vârstei sale.
Timpul liber al copilului ar putea fi folosit pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică, psihică,
socială, cognitive și relațională.Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu
este supus unor constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al elevului este
timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar (inclusiv sarcinile
extraşcolare aferente acestuia) şi timpul necesar somnului. În acelaşi timp, trebuie să avem în
vedere că:
• timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar, semestrial, anual;
• timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă
• timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe un
drept;
• “nemunca” nu este timp liber.
Modul în care copilul îşi petrece efectiv timpul liber poate fi clasificat în timpul liber activ, în
care face lucruri de plăcere şi în interesul dezvoltării sale, şi timpul liber pasiv, în care îşi omoară
plictiseala, făcând ce se nimereşte. Este de la sine înţeles că timpul liber activ trebuie încurajat, dar
şi cealaltă modalitate nu este complet de neglijat, pentru că rolul timpului liber pasiv este de
relaxare şi de odihnă (dar nu în exces).
Timpul liber al copiilor, adolescenților şi tinerilor este poate o problemă mult mai gravă în
societatea românească, în timpul liber luând naștere o serie de comportamente deviante ale acestora,
mai ales în zonele de dezorganizare socială şi în familiile unde părinții sunt ocupați cu o multitudine
de obligații profesionale.
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul la
şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea timpului liber
al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre petrecerea
timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de deconectare
pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de
unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Sfera petrecerii timpului liber s-a remarcat prin dinamismul evoluţiei sale din ultima perioadă,
relevând o ascensiune a ofertelor de practicare a activităţilor fizice şi sportive. Necesitatea
practicării diferitelor exerciţii fizice sau sporturi a devenit un obiectiv principal al normalităţii şi
modernităţii societăţii secolului XXI.
Timpul liber pentru cei mici este înţeles ca timp fără restricţii faţă de autoritatea părinţilor, a şcolii
sau a instituţiilor extraşcolare. Această perspectivă subliniază dorinţa copiilor de a decide în
legătură cu structura şi conţinutul programului lor.
După fiecare zi de școală, copilul are nevoie de un timp de deconectare, indiferent cât de încărcată a
fost ziua. Cel mai bun mod de a-și oxigena creierul și de a se pregăti pentru temele de a doua zi este
de a petrece minim o oră în aer liber. Fie că merge în parc, fie că se joacă în propria grădină, este
recomandat ca el să exploreze în voie, să se cațere, să se dea pe tobogan după pofta inimii.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă mișcare în aer
liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de explorare și dezvoltare a
abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în calcul timpul care îi rămâne să
se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară
de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
În cadrul instituţiilor şcolare elevul învaţă că timpul este delimitat, structurat, că timpul valorează,
costă şi aduce profit. În acelaşi timp, elevii sunt obligaţi să-şi facă o agendă proprie, să fie cât mai
autonomi în folosirea eficientă a timpului, să-şi planifice singuri activităţile de învăţare de acasă, să-
şi coreleze timpul de pregătire cu cel liber etc.
Bibliografie:
- Lia Sclifos, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în Didactica Pro…, nr. 1 (35)/2009
- Geanina Toma, Ștefan Toma, Utilizarea rațională a timpului liber în scopuri educațional
formative, Ed. Universitaria - Craiova; Ed. Pro Universitaria – București, 2013
- Veronica Clichici; coord. şt.: Maria Hadîrcă, Educația pentru timpul liber din perspectivă
axiologică: Conceptualizare. Modelizare. Implementare: (Monografie), Inst. de Științe ale
Educației. – Chişinău: Lyceum, 2018
- Lucia Coșa, Timpul liber și copilul meu
- Camelia Bota Rafiroiu, Copiii noștri și timpul – arta de trăi în tandrețe, în Consiliere și
psihoterapie de familie, octombrie 2015
FRUCTIFICAREA TIMPULUI LIBER ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE
Prof. înv. preșc. Blîndu Alexandra

Grădinița cu Program Normal ,,Țăndărică” Suceava
Timpul liber reprezintă un element fundamental în formarea noastră, deoarece ne permite să

ne dezvoltăm și manifestăm creativitatea și potențialul, să ne exprimăm gândurile și sentimentele,
prin intermediul artei sau prin pasiunilor noastre. În perioada preșcolarității, fiecare moment
reprezintă un prilej pentru învățare, descoperire, dezvoltare și manifestare a potențialului
copiilor.vTimpul liber al copiilor trebuie valorificat permanent, prin implicarea acestora în activități
care să îi dezvolte global, să le confere o stare de bine și să îi învețe cum să își structureze, pe
viitor, timpul și activitățile importante.
Fiind implicați, activizați și antrenați în acest proces al educației, încă de la cele mai mici
vârste, copiii, și viitorii adulți, vor interioriza acest sistem de valori, de comportamente și acțiuni,
devenind parte componentă a vieții lor. Această interiorizare a procesului educațional, va stârni în
copil dorința de a cunoaște mai mult și mai diversificat, de a căuta noi domenii de interes, de a citi,
de a se documenta, de a studia anumite subiecte pentru a trece informațiile prin filtrul personal, iar
în viitor, de a se perfecționa în domeniul de activitate în care va profesa. Deducem astfel că
educația timpurie, ca prim contact al copilului cu sfera cunoașterii și descoperirii, reprezintă
fundamentul învățării continue, adică, pe durata întregii vieți. Maniera în care un copil este educat și
informat, precum și responsabilizat, îndrumat, apreciat și valorificat, va avea atât efecte pozitive și
cât și efecte negative, asupra acestuia și întregii societăți.
Mediul educațional al grădiniței le oferă copiilor posibilitatea de a învața cum să își petreacă
timpul, mai ales momentele în care nu sunt sub îndrumarea educatoarei sau părinților. Oferta de
lucru prezentată de educatoare le formează copiilor capacitatea de a își alege singuri activitățile pe
care doresc să le desfășoare, atât în mediul instituționalizat, cât și în cel familial. Deducem astfel că
rolul educatoarei este fundamental în ceea ce privește formarea capacității copiilor de a petrece
timpul liber în mod eficient și constructiv.
Timpul liber este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie
a fiecărui om în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi
capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program. În principiu, este important să avem
în vedere amenajarea unui spațiu unde copilul să se poată juca și învăța liber. Activitățile pentru
timpul liber în educația timpurie sunt: plimbările în natură, activități de grădinărit, muzică, desen,
mișcare, pictură, modelaj, jocuri senzoriale, activități de citit-scris, vizionare de povești, lucru
manual, etc.
Astfel, educatoarele informează părinții, prin intermediul activităților de consiliere, cu
privire la activitățile, materialele și strategiile eficiente pe care le pot folosi pentru a le asigura
propriilor copii, un timp liber de calitate. Un prim pas îl constituie identificarea unor modalitǎţi
prin care sǎ îl provocǎm pe copil sǎ se joace cu noi, oferindu-i variante, dar, totul depinde de cât
putem noi, adulţii, sǎ alocǎm din timpul nostru. Copiii învaţǎ cel mai bine manipulǎnd obiectele,
prin acţiune directă. Părinții trebuie să îi pună copilului la îndemână obiecte care îi stimulează
creativitatea: creioane, pixuri, abțibilduri, plastilină, acuarele, pensule, carioci, coli de hârtie,
foarfecă cu vârf rotunjit, diverse figurine, etc. Un alt aspect îl reprezintă amenajare și reorganizarea
locuinței în funcție de nevoile și particularitățile psiho-individuale ale fiecărui copil.
COMUNICAREA DIDACTICĂ PRIN UTILIZAREA
METODELOR INOVATIVE DE PREDARE
Prof. Constantinescu Dragoș
Colegiul Național ''Alexandru Lahovari'' , Rm.Vâlcea
Comunicarea este procesul de transmitere a informaţiei de la emiţător la receptor, este un

proces informaţional. Emiţătorul şi receptorul sunt elevul şi cadrul didactic, aflaţi în posibilitatea de
schimbare a statutului; între ei se interpune canalul de comunicare, pe care circulă un mesaj
transpus într-un cod comun, interiorizat(limba) la care se adaugă elementele para-verbale şi non-
verbale.
Dincolo de particularităţile ei, comunicarea didactică este ştiinţa de a folosi mijloacele de

exprimare, de a orienta mesajul spre celălalt, de a înţelege nevoile celuilalt şi de a te face înţeles de
el, “ştiinţa de a găsi drumul spre celălalt”. Această ştiinţă implică sincronizarea corporală (expresia
feţei, gesturi, respiraţie, ritm), sincronizarea limbajului (folosind aceleaşi semnificaţii pentru cuvinte
şi imagini ca şi partenerul) şi sincronizarea sistemului de valori (acceptarea valorilor partenerului).
Comunicarea didactică stă la baza procesului de predare – asimilare a cunoştinţelor şi cere o

selecţie documentată şi justificată a conţinuturilor educaţionale.
În cadrul activităţii de predare-învăţare accentul va fi pus în permanenţă pe elev, ca subiect

activ al educaţiei. Din multitudinea de metode şi strategii didactice pentru a dinamiza activitatea
colectivului, se va opta pentru metodele de formare activă, de învăţare prin cooperare cum ar fi:
„Brainstorming-ul” (asaltul de idei), „Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”, „ Eseul de 5 minute”și alte
metode.
Bibliografie
[1]. Băban, A. ,Consiliere educaţională, Cluj-Napoca 2001
[2]. Cosmovici ,A. , Iacob,L. Psihologie şcolară,Editura Polirom Iaşi, 1999
[3]. Cucoş, C, Pedagogie, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Ed. POLIROM , Iaşi 2006
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof. înv. preșc. Bălescu Mariana

Prof. înv. preșc. Boncan Ruxandra
Grădiniţa cu P.N. Toți Sfinții Rm. Vâlcea
În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să
pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma
pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea
procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în
acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate.Activităţiile extracurriculare sunt deosebit
de importante deoarece, contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea,
prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la
astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul. Activităţile extracuriculare sunt activităţii
complementare, activităţi de învăţare realizate la grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor
primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag
copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
contribuind în felul acesta la formarea personalităţii copilului. De aceea grădiniţa trebuie să ofere
diverse astfel de activităţi pentru ai atrage pe copii. Din seria activităţilor extraşcolare amintim:
taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică.În procesul instructiv-educativ,
activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu plăcere şi să fie interesat de activităţile
propuse. În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor, în mod sistematic şi organizat, informaţii
din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice accesibile, formându-se astfel anumite
competenţe: de a audia anumite piese muzicale , de a interpreta roluri.Toate activităţile
extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca persoane inteligente, sigure pe ele
capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de vedere cultural în această societate
plină de pseudo-cultură. În cadrul activităţilor didactice şi extracuriculare, alături de îndrumătorii
lor, aceştia dovedesc creativitate, imaginaţie, atitudine, talent, afirmându-şi în mod original
personalitate. Menirea noastră este de a trezi curiozitatea viitorilor indivizi ai societăţii, de a le
potoli această curiozitate şi de ai pregăti pentru viaţă, atât cu ajutorul activităţilor didactice pe care
le desfăşurăm la grupă cât şi prin intermediul activităţilor extracuriculare.
BIBLIOGRAFIE:
Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de success,
Poarta Albă, 2010
Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământu preprimar, Craiova, Editura Nova.
PROIECTUL EDUCATIV TRANSFRONTALIER
,,COMUNIUNEA CU NATURA-SĂ FIM INVENTIVI ȘI CREATIVI”
POPESCU LUMINIȚA, ȚURCANU MONICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 280, SECTOR

5, BUCUREȘTI
Pornind de la acest deziderat, analizând experienţele anterioare, am gândit un nou proiect,

bazându-ne pe implicarea şi dorinţa tinerilor de a salva planeta, reciclând. Pentru copii, implicarea
în astfel de programe înseamnă cultivarea şi dezvoltarea comportamentelor prosociale, educarea de
la vârste timpurii a unor trăsături pozitive de caracter, conştientizarea problemelor reale cu care se
confruntă societatea.
Scopul proiectului se referă la promovarea voluntariatul ca mod de implicare a copiilor în

acțiunile comunităţii privind soluţionarea problemelor cu care se confruntă aceasta prin implicarea
activă a tinerilor. Ne dorim implicarea activă a copiilor în acțiunile comunităţii privind soluţionarea
problemelor cu care se confruntă aceasta pentru protejarea mediului înconjurător.
Școlile implicate în proiect - Şcoala Gimnazială Nr. 280, sector 5, București - Popescu
Luminița - prof. biologie, Țurcanu Monica - prof. fizică, elevii claselor a VI-a A și a V-a E și I.P.
Gimnaziul Viișoara, raionul Glodini, R. Moldova -Bordian Veronica - prof. științe, biologie, chimie,
director, cu elevii claselor a V-a.
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PROIECTULUI
1. „Parteneri pentru mediu!”- încheierea parteneriatelor cu atribuțiile fiecăruia și pașii ce trebuie

urmați –noiembrie 2020
2. „Sănătatea ta, sănătatea mediului!”- salutul virtual –întâlnire între parteneri, prezentarea
proiectului – 11 decembrie 2020 -Zoom
3. “Reciclăm și ne jucăm!” –activități practice, pe grupe –ianuarie 2021
4. “Reciclând azi…ești sănătos mâine!” – expoziție cu produsele realizate, promovarea
evenimentului pe FB –februarie 2021
5. “Reunindu-ne, vom reuși!” – work-shop cu partenerii pentru împărtășirea ideilor – martie 2021
6. “Și gestul tău contează!” - editarea unei reviste cu materiale de bune practici privind protecția
mediului – 2 aprilie 2021
7. “Toți pentru mediu, pentru sănătate” – campanie de informare a finalizării proiectului, obținerea
feed-back-ului, comportament durabil format – mai 2021
Proiectul se desfășoară în anul școlar 2020-2021, cu întâlniri online lunare, datorită
pandemiei, având în vedere rezultatele proiectului:
- editarea unui film/CD cu momentele semnificative ale activităţilor desfăşurate în timpul

proiectului
-promovarea în mass-media a concluziilor privind activitățile proiectului
- realizare de afișe pe baza temei
- realizarea unui film/CD cu poze ale activităţilor desfăşurate în timpul proiectului.
DIFERIŢI, DAR EGALI
prof. Laura Stroescu
Școala Gimnazială nr. 10
Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea
Moto: „Semeni fapte bune şi culegi deprinderi,
Semeni deprinderi şi culegi un caracter,
Semeni caracter şi culegi un destin”
(Vechi proverb chinezesc)
o Diferiţi, dar egali – este un principiu al democraţiei şi respectului reciproc. În

diversitatea etniilor de pe pământ constă frumuseţea universului uman, fiecare dintre
acestea contribuind la patrimoniu cultural cu specificul său. Istoria, tradiţiile, cultura
fiecărei etnii reprezintă un capitol important al universalităţii.
o Având în vedere că numărul rromilor şcolarizaţi este destul de ridicat, educaţia
interculturală derulată prin acţiuni la nivelul grădiniţei şi şcolii sau al comunităţii
locale şi nu numai, vizează:
 promovarea de valori comune la nivelul partenerilor implicaţi: decidenţi, oameni ai şcolii,

familiile, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi celor nonguvernamentale;
 promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească între români
şi rromi;
 promovarea unei politici şcolare care să favorizeze egalizarea şanselor în educaţie, al
dezvoltării personale şi al inserţiei în comunitate, al ameliorării modalităţilor de informare
adresate preşcolarilor şi şcolarilor, în sensul revigorării spiritului civic şi a mentalităţilor
comunitare;
 atragerea efectivă a copiilor în organizarea unor activităţi extracurricular, conducând la
creşterea numerică şi calitativă a acestor activităţi.
o Dorinţa de progres real, afinităţile profesionale, aspiraţiile şi preocupările comune au
constituit premisele proiectelor interşcolare la care conlucrează partenerii. Din
experienţa acumulată în timp considerăm că cele mai eficiente demersuri didactice
menite să integreze pe toţi copiii în activitatea şcolară sunt cele prin care le oferim
cât mai multe ocazii să acţioneze împreună, să se joace la olaltă, să descopere lucruri
noi împreună. Oferindu-le copiilor o multitudine de experienţe de învăţare, le uşurăm
integrarea în învăţământul de masă.
o Pentru aceasta am iniţiat (printre alte acţiuni) parteneriate educaţionale cu alte unităţi
de învăţământ din oraşul / judeţul nostru urmărind transformarea reală a copiilor în
actori principali ai demersului educaţional, urmărind atingerea unor obiective de
natură formală, informală, socio-comportamentală. Obiectivele parteneriale au fost
concepute prin raportarea la cele formulate prin celelalte parteneriate care au ca
obiectiv final implicarea în schimbarea mentalităţilor de tip tradiţional. Exemplu: să
comunice cu copiii din grădiniţe, elevii din şcoli şi medii diferite (învăţământ
alternativ step – by - step); să conştientizeze activitatea de grup ca suport al
prieteniei;
să dovedească un comportament atent, tolerant, civilizat; să dobândească sentimente de înţelegere,
respect faţă de toţi oamenii indiferent de poziţia socială, etnie, limbă, orientare religioasă.
În cadrul proiectului educaţional „Diferiţi, dar egali” am urmărit o schimbare în relaţia
biunivocă cadre didactice – copii, copiii fiind implicaţi în conducerea democratică, ei putând să facă
alegeri, să propună teme, să hotărască cum, cât şi când se implică în funcţie de posibilităţile
individuale şi interese. Astfel ei se obişnuiesc cu o varietate de activităţi de acţiune. S-au stabilit
teme de comun acord cu titluri sugestive propuse chiar de copii: „Cine eşti tu, cine sunt eu?”;
„Ochii mamei mele / luminează două stele”; „Cântecele noastre toate”; „Eu muncesc, tu munceşti,
noi muncim”; „Copil ca tine sunt şi eu”; „Din moşi strămoşi” etc.
Copiii au aflat astfel că legea tradiţiei rromilor poartă numele de RROMANIPEN şi este un
sistem de norme care se organizează în jurul modelului de identitate a culturii tradiţionale: familia.
În centrul tradiţiei familiale a rromilor se află trei valori esenţiale: PHRALIPE – frăţie, ajutor
reciproc; PAKIV – credinţă, respect şi încredere reciprocă, precum şi păstrarea purităţii trupeşti şi
sufleteşti; BAXT – noroc, soartă. Norocul apare în viaţa celor care respectă legile frăţiei şi credinţei,
iar de BIBAXT – nenoroc, neşansă, au parte toţi cei care nu respectă aceste legi.
Membrii cei mai valoroşi ai familiei rrome tradiţionale sunt copiii şi bătrânii. De asemenea
tinerii trebuie să ceară permisiunea de la cei mai bătrâni pentru a putea vorbi: „kamav aj mangav te
phenav vi me jekh duma!” (vreau şi cer să spun şi eu o vorbă); datorită respectului (rr „pakiv) pe
care au obligaţia să-l poarte celor bătrâni: „te des pakiv” (să respecţi). Copiii au mai aflat că în
cultura tradiţională rromă există un pahar special, transmis din tată în fiu „taxtaj”, simbol al unităţii
familiei şi al autorităţii, care se foloseşte în cadrul obiceiurilor de căsătorie şi la masa de împăcare
(rr”pakiv) dată de cel vinovat pentru împăcarea cu victima în cazul unui conflict pentru care se
decide reconcilierea.
În cadrul aceleiaşi acţiuni, elevul Ovidiu Boceanu, din clasa a VI-a B, a prezentat obiceiuri
şi tradiţii de sărbători în comunitatea rromă: „la sărbătorile mari, mai ales la Anul Nou, rromii
obişnuiau să pună în vasul cu apă de băut monede din argint şi din aur, un potir din metal preţios
(taxtaj) – cine avea – pentru ca anul care vine să fie bogat, să le aducă bani, aur, bogăţie, noroc şi
sănătate.
La Crăciun pleca primul bărbat dintr-un capăt al şatrei la vecinul său şi îi făcea urări: „cum
ai ajuns anul acesta, aşa să te găsească şi anul care vine: cu bani mulţi, cu cai… „.
Plecau împreună la cortul următor şi procedau la fel aşa încât, când ajungeau în celălalt
capăt, ser adunau toţi bărbaţii. De aici plecau spre capătul celălalt făcând urări şi cântând colinde.
Fiecare trebuia să fie colindat şi fiecare trebuia să-şi arate omenia. Scoteau toţi la vedere galbenii,
potirele din metal preţios, covoarele şi tot ce aveau mai de preţ, bani nu se dădeau colindătorilor,
numai mâncare, băutură, omenie. La Anul Nou se proceda la fel dar nu se colinda.
BIBLIOGRAFIE:
1. Grigore Delia, RROMANIPEN-UL (rromani dharma) şi mistica familiei, Bucureşti,
Ed. Miniprint SA, pag. 34, 35;
2. Băţălan Costică, NESTEMATE DIN FOLCLORUL RROMILOR, Bucureşti, Ed.
Kriterion, 2002, pag. 92, 94.
PROIECT EDUCAŢIONAL PENTRU TIMPUL LIBER
,,JOC ȘI JOACĂ”
PROF. ÎNV.PREȘC. HUSARIU ANDREEA,
GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 25, IAȘI
Jocul este o activitate dominantă în copilarie, ocupă locul central în viaţa copilului şi este mijlocul prin
care îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, aptitudini şi valenţe, acţionând conştient şi liber.
Prin joc se sporeşte dezvoltarea generală psiho-fizică, copilul se socializează în procesul de comunicare şi
relaţionare intra şi interpersonală, ia decizii în diferite împrejurări în care se află la un moment dat.
Prin joc îşi poate utiliza, fortifica şi întări voinţa şi atenţia. Jocul este esenţial pentru dezvoltarea
personalităţii copilului şi contribuie la dezvoltarea capacităţilor şi competenţelor de bază.
BENEFICIARII PROIECTULUI: Copii preşcolari, părinţi, specialişti, cadre didactice;
DESCRIEREA PROIECTULUI
SCOPUL: Informarea, educarea şi asigurarea accesului preşcolarilor la toate formele de relaxare, destindere
şi recreere prin joc.
OBIECTIVE PENTRU COPII: Să cunoască, să participe şi să propună activităţi intelectuale, culturale,

recreative şi distractive, de interes pentru ei; Să-şi aleagă şi să utilizeze adecvat accesoriile, obiectele şi
ustensilele necesare desfăşurării unor activităţi ludice, relaxante.
OBIECTIVE PENTRU CADRE DIDACTICE: Identificarea nevoilor copiilor şi a familiilor acestora

referitoare la timpul liber, cunoaştere, creaţie şi vocaţie.
GRUP ŢINTĂ: preşcolari din unitate şi din unităţile partenere; părinţii copiilor; cadre didactice din unitate şi
din unităţile partenere.
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI: mese rotunde, întâlniri cu specialişti, vizionări, jocuri de atenţie, distractive şi
sportive, ateliere de creaţie, concursuri, expoziţii, carnaval, drumeţii, prezentare de modă, serbări.
REZULTATE PRECONIZATE: chestionare pentru părinţi, creaţii ale copiilor, calendar de activităţi, pliante,
lucrări plastice şi practice, fotografii, CD-uri, parteneriate.
EVALUARE: portofoliul proiectului, album foto, pliante, CD-uri cu imagini.

STIMULAREA POTENȚIALULUI CREATOR PRIN ARTELE PLASTICE
PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR CORINA PREDIȘOR
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.10 RM. VÂLCEA
Elevul din clasele primare se află la vârsta la care este necesară stimularea potenţialului
creator prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor; în educaţia micului şcolar trebuie să se ţină cont
de cultivarea originalităţii, perseverenţei, intereselor cognitive, dar şi artistice. Prin orele de
educaţie plastica dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic sentimentele, interesele,
afectivitatea şi voinţa fiecărui elev.
Activităţile de educaţie plastică dezvoltă şi imaginaţia. Învăţându-i să combine imaginile
pentru a compune scene, dam copiilor posibilitatea de a-şi exterioriza gândurile cu ajutorul unei
activităţi concrete, contribuind astfel la dezvoltarea forţelor lor de creaţie. Caracterul concret al
gândirii scolarilor şi rolul pe care îl joacă intuiţia la această vârstă determină importanţa însuşirii
unor deprinderi de exprimare a gândurilor lor prin imagini grafice sau plastice.
Tehnica frotajului - este tehnica imprimarii dupa suprafetele unor structuri din natura. Se
imprima prin suprapunerea foii de hartie peste structura aleasa, usor denivelata, cu ajutorul
creionului negru moale sau al creioanelor colorate, cu care se freaca atent hartia. Se poate freca si
cu minele colorate asezate pe lat.
Tehnica decolorarii cu pic („Flori de gheaţă‖, „ Peisaj de iarnă‖, „ Ghiocei‖), presupune sa se
coloreze mai intai plansa suport cu cerneala, iar dupa uscare, cu ajutorul unui instrument ascutit
(varful unui betisor, pensula, scobitoare) inmuiat in solutie de pic sau clor se dese-neaza forma
dorita.
În realizarea temelor: „Ploaia culorilor‖, „Câmp cu flori‖, mi-am propus ca obiectiv principal
realizarea – obţinerea – punctelor folosind tehnica stropirii forţate.
Formele spontane – exerciţii de invenţie cu efecte plastice surpriză – pot fi obţinute prin mai
multe procedee:presarea între două foi a unei pete de culoare uşor fluidizată, din care rezultă noi
forme cromatice spontane, similare cu reprezentări vizuale deja cunoscute – fluturi, flori, gâze,
suflarea cu paiul, folosirea hârtiei mototolite, a ştampilelor, tratarea cu ceară.
Prin suflarea cu paiul, culoarea fluidizată de pe foaie se răspândeşte dirijat ( pe suport ) şi
obţinem forme spontane ce pot sugera anumite forme. Imaginaţia copiilor nu are limite, de aceea
răspunsurile la întrebarea: „Spune cu ce seamănă?‖ nu au fost deloc surprinzătoare – flori, păienjeni
, melci, coarnele cerbului, gărgăriţe, plasă, cumpănă, etc. Folosirea hârtiei mototolite – este un
procedeu simplu ce constă în tamponarea suprafeţei albe sau colorate în prealabil sau rostogolirea
hârtiei pe foaie. Exemple: „Culorile toamnei‖, „Flori‖, „Fantezie şi culoare‖.
Materialele folosite în pictură facilitează realizarea imaginii artistice de către copil. Astfel,
în afară de suportul obişnuit hârtie, carton, sticlă, faianţă, material textil , putem folosi şi altele, cum
ar fi: cartoful, morcovul, dopul de plută pentru confecţionarea ştampilelor, formele spontane
obţinute cu ştampile pot fi completate cu pensula: „Fluturi si flori‖, „Motive florale‖, „ Flori ―.
Pentru tehnica tratării cu ceară, elementul surpriză se obţine folosind o lumânare aprinsă
care se ţine aplecată astfel încât din ea să se prelingă pe hârtie picături de ceară topită. Copiii
colorează cu pensula toată suprafaţa hârtiei în culorile dorite şi rămân uimiţi la apariţia petelor ivite.
Am folosit griş, nisip, orez, mălai, spumă de ras şi tempera – pentru tehnica tratării suprafeţelor :
„Fructe‖, „ Clopotelul ‖, „Ursul polar‖. Folosind spumă de ras şi tempera am realizat pictura cu
tema: „Copacelul in anotimpul primavara ‖. Elevii au trasat diferite linii cu degetul înmuiat în
amestecul de spumă colorată cu tempera pe faianţă. O coală albă de hârtie a fost aşezată deasupra
lucrării, au presat-o iar apoi au ridicat-o. Aplicând ca tehnică monotipia , liniile şi semnele lăsate pe
suprafaţa colorată produc o impresie diferită faţă de cele desenate direct pe hârtie, deoarece au o
influenţă mai puternică, direct vizuală. Presupunând că tempera folosită este mai închisă sau neagră
, valoarea dramatică este prezentă deoarece liniile albe pe fond închis sunt vizual mai puternice
decât liniile negre pe fond alb.
Pentru a folosi acest procedeu , fiecare copil trebuie să aibă o bucată de faianţă sau sticlă ,
tempera, o pensulă lată - foarte bogată (stufoasă ), cu ajutorul căreia să poată întinde culoarea pe
toată suprafaţa. Liniile pot fi desenate cu un băţ de chibrit, cu pensula, degetul, unghia, peria. Dacă
o foaie de hârtie este pusă peste pictura respectivă şi apoi presată cu palma va lua naştere o
reproducere exactă a liniei sau liniilor desenate.
Lumea concreta este mereu prezentă în lucrările copiilor, chiar daca este redusă la formula
sintetică a elementarului. Natura este cu adevărat un sine al qua non al creaţiei lui. A crea devine la
copil echivalent cu a pune la încercare moduri noi de existenţă în univers.
BIBLIOGRAFIE :
 Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela,‖Metode interactive de grup‖, Editura ARVES, p.277-
301
 Dan Mihăilescu „Limbajul culorilor şi al formelor‖, Bucureşti, Ed. Stiinţifica şi Enciclopedică, 1980
 Filoteanu, N., Marian D. - „Desen artistic şi educaţie plastică― , Ed. All, Bucureşti , 1998
 Ludmila Preda, Mirela Paraschi , „Educaţia plastică în ciclul primar‖, Editura Didactica Nova, Craiova, 2003
 Miron Ionescu, Ioan Radu—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005
Pavel Muresan, ―Culoarea în viata noastra‖, Editura Ceres, Bucuresti, 1988
PROF. ÎNV. PREȘC. TABACU ADRIANA

GRĂDINIȚA CU P. P. NORD 1, RM. VÂLCEA
Bertrand Russel afirma că: „ Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii si
al educației”.
Un timp liber, ca să fie de calitate, trebuie să-i creeze copilului o stare de bine, de bucurie, de
fericire, sentimentul că este util, respectat și apreciat de cei din jur.
Timpul liber poate deveni cel mai mare dusman atat pentru copil cat si pentru părinti. El
trebuie valorificat la maximum deoarece este o modalitate de descărcare de stres acumulat si în
același timp o reîncarcare cu energie pozitivă benefică celorlalte activități ale copilului.
Miscarea in aer liber dezvoltă deprinderi de viață sănătoasă si echilibrată.
Întâlnirile cu prietenii sunt normale si necesare. Grija părinților este ăa cunoască anturajul și
preocupările acestuia.
Jocul trebuie să ocupe un loc important. Este activitatea cea mai iubită de copii care a
pierdut poziția de activitate fundamentală în fțta învățării, dar a ramas o activitate complementară.
Unii părinți nu înteleg că nevoia de joc este acută și daăa nu este satisfăcută poate să aibă
repercursiuni asupra activității de învățare. Întrebarea acestor părinți nu ar trebui să fie “Iar te joci?”
ci “Ai terminat ca să te poti juca?”. Lasă-i timp să se joace. Să stie ce are de făcut, să fie condiționat
de încheierea celorlalte activități (nu exagera) și dă-i voie să dispună liber de o parte de timp.
Timpul liber al vacantelor este croit in general de familie pentru evenimentele importante
(excursii, vizite, drumetii, concerte, sporturi, tabere, concedii etc).
Timpul liber petrecut cu parintii
Până la finalul grădiniței copilul este dependent în organizarea timpului liber de prezenta
părinților pentru a putea realiza diferite activitati.
Acestea permit dezvoltarea și întărirea relațiilor dintre părinte si copil. Se detasează de subiectele
impuse (scoala, masa, orar) si pot aborda diferite subiecte. IÎn astfel de discutii copilul preia diferite
informații într-un mod plăcut, are curajul să puna intrebările care îl frămantă. Poti sesiza schimbari
in orientarea intereselor, diferite probleme pe care copilul le resimte. Este de dorit să considere
părintele ca fiind prietenul lui de suflet, să dobandească încredere și să incurajeze comunicarea
dintre ei.
Sportul si miscarea
Natura oferă modalitati multiple de folosire a timpului liber in functie de anotimp.
O plimbare in pădure, o ieșire in parc, o deplasare la pista de biciclete, la patinoar, la bazinul de
înot sunt doar câteva lucruri care ar putea ocuăa timpul liber al copilului. Ar putea fi însțtit de
părinti, de prieteni si colegi îi de ce nu singur uneori dacă vârsta îi permite (isi va largi treptat cercul
de prieteni).
Un interes din ce in ce mai mare îl manifestă atât părinții cât si copiii față de activitatile
Cluburilor copiilor. Părinții sunt mult mai liniștiți deoarece își stiu copiii supravegheati și îndrumati
in timpul activităților.
ATELIERELE DE CREAȚIE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ PENTRU

COPII ȘI PĂRINȚI
PROF. DURLA ADINA
ȘCOALA GIMNAZIALA GUȘOENI
Un mod inedit și interactiv de a dezvolta gândirea contextuală, limbajul, creativitatea,

relația cu părinții, relațiile sociale, partea emoțională și chiar și cea fizică, a copilului, este de a
participa împreună cu acesta la ateliere de creație și dezvoltare personală pentru copii și părinți.
Un atelier de creație și dezvoltare personală pentru copii și părinți, în primul rând, este
o întâlnire de lucru practic cu copii și părinți, într-un cadru adecvat, care stimulează creativitatea și
libera exprimare, menit să dezvolte și să îmbunătățească relația copil-părinte.
Pe de altă parte, urmărește dezvoltarea anumitor abilități precum: imaginația,
concentrarea, inteligența emoțională, limbajul, cogniția, componenta socială, abilitățile practice și
simțul artistic, cu ajutorul jocurilor, poveștilor, tehnicilor de dezvoltare personală și emoțională și
dialogului din timpul atelierelor.
Fiecare atelier este dezvoltat și atent adaptat tematic după nevoile și vârsta copiilor.
Datorită caracterului social al atelierelor, copiii pleacă mai încrezători în propriile
abilități de comunicare, își fac prieteni noi și devin mai deschiși în relațiile pe care le au, mai ales cu
parinții. Aceștia învață să-și controleze emoțiile și să le accepte.
Copiii vor învăța să îndeplinească sarcinile sau să rezolve problemele într-un mod
creativ și performant, vor învăța să gândească liber și bineînțeles că își vor dezvolta un simț critic,
care o să-i ajute să hotărască singuri ce este bine și ce este rău.
Relația dintre copil și părinte, trebuie tratată cu atenție și concentrare voluntară pentru a
evolua într-una puternică, de încredere și de onestitate. Pentru asta trebuie să ne dedicăm timp și să
investim resurse de toate tipurile.
Părinții ar trebui să crească și să se dezvolte personal, la rândul lor, alături de copii, prin
diferite activități, cum ar fi: sportul, timpul liber de calitate petrectut împreună și atelierele de
creație special concepute pentru copii și părinți.
APLICAȚII DIGITALE INTERACTIVE
PROFESOR VĂRZARU ȘTEFANIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1, COMUNA DRĂGOEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA
Eficientizarea procesului instructiv-educativ presupune utilizarea unor resurse educaționale care

să faciliteze accesul elevilor la informație și implicarea acestora în proiecte de învățare (rezolvare
de probleme complexe, luare de decizii ), accentul fiind pus pe explorare și reflexie.
Crearea unui mediu de învățare adaptat societății aflate într-o continuă schimbare prin utilizarea
noilor tehnologii reprezintă preocuparea fiecărui dascăl. Elaborarea unor metode interactive de
predare-învățare-evaluare necesită utilizarea competențelor digitale. Elevii vor învăța, la rândul lor,
prin jocuri interactive să utilizeze computerul pentru a accesa, evalua, stoca, produce, prezenta,
schimba informație, precum și pentru comunicarea și participarea în rețele prin intermediul
internetului.
Oportunitățile de învățare on-line, utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor
tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii şi permit utilizarea
eficientă a timpului profesorului. Strategia de combinare a învățării on-line cu cea clasică este utilă
pentru a adapta conținutul noțional și pentru a permite fiecărui elev să studieze în ritmul propriu.
Interesul și curiozitatea elevilor pentru tehnologii mobile și digitale poate fi transformat în act de
învățare activă și critică. În acest scop au fost create progrme pentru a ajuta copiii să transforme
obiceiul lor de a utiliza telefoanele sau tabletele tot mai des şi de la vârste mici, într-o oportunitate
de învățare.
Următoarele aplicații pot fi utilizate atât în cadrul orelor de curs, dar și în activitățile
extrașcolare.
Chatter Pix Kid este o aplicație de editare foto prin care utilizatorii pot să dea voce unor
imagini, fotografii sau desene, recomandată elevilor care vor să-și dezvolte imaginația creativă.
Folosită eficient, aplicația îi va cuceri pe elevi mai ales în activități creative. Chiar dacă aplicația
nu prezintă conținut din programa școlară, avantajul său este acela de a determina exersarea
interactivă a noțiunilor studiate, încurajând creativitatea și încrederea în sine. Este precursoare
altor aplicații video mai complexe. Elevii se pot înregistra cu vocea proprie, exersând astfel
competențe de comunicare atât la școală cât și în timpul liber.
Voki este o aplicație care îi ajută pe elevi să-şi învingă teama de a vorbi în public sau de a
comunica într-o limbă străină. Este foarte uşor de realizat şi păstrează anonimatul elevilor.
Este un instrument gratuit care permite crearea unui avatar animat și care poate fi făcut să
vorbească. Textul scris poate fi transformat în mesaj vocal. Voki poate fi utilizat de elevi pentru a
descrie pe scurt o activitate, un personaj, o temă anume, pentru a se prezenta într-un mod atractiv și
original, pentru a posta mesaje audio pe un blog, pe profilul personal sau cel al clasei, în mesaje de e-
mail sau ca prezentări atunci cînd sunt implicați în proiecte.
Infograficele sunt reprezentări vizuale ale unor cifre, date, informații și evenimente.
În activitățile școlare sau extrașcolare pot fi folosite pentru a adăuga valoare prezentărilor despre
orice subiect. Acestea evidențiază vizual relații dintre diferite elemente sau variabile care ar putea fi
dificil de înțeles dacă ar fi exprimate numai în cuvinte sau numai în cifre. Infograficele prezintă
conținutul prin combinarea, într-un mod creativ, de cuvinte, numere, imagini, ilustrații, grafică și
clipuri video. Acestea pot îmbunătăți comunicarea, facilitând înțelegerea noțiunilor expuse. Daily
Infographic este o colecție de infografice care conțin informații din știință și tehnologie pe care
elevii o pot accesa gratuit.
Resursele educaționale digitale stimulează creativitatea, încurajând astfel gândirea critică.
Bibliografie:
1. https://digital.educred.ro/resurse-educationale
2. https://l-www.voki.com/
3. https://www.duckduckmoose.com/educational-iphone-itouch-apps-for-kids/chatterpixkids/
4. http://rom.explainwell.org/index.php/table-of-contents-handle-numbers/what-infographics-
are-and-which-tools-can-you-use-to-create-them/
ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE
ȘI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
Prof.înv.preșcolar. BERCEA CAMELIA

G.P.P.NORD 1-RM VALCEA
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie,
cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner (1970) consideră
că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată
progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia
extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în
formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură.
Dacă alegem să ne petrecem timpul în natură avem şi mai multe variante la dispoziţie.
Putem merge într-un parc unde putem aduna fel de fel de materiale precum conuri de brad,
pietricele, frunze, seminte şi din ele, acasa, să realizăm lucrări interesante la masa din sufragerie ori
pe covor. De asemenea putem merge la plimbare sau într-un parc de distracţii.
Dacă la toate aceste actiuni copilul îi are alături pe ambii părinţi, se simte protejat, legăturile
emoţionale se îmbogăţesc şi se consolidează, curajul copilului se dezvoltă, organismul se căleşte şi
devine mai puternic, mai pregătit să reziste la eforturi. De asemenea, timpul liber dacă nu putem să-
i fim alături, este un moment potrivit în care copiii pot fi încurajaţi să-şi practice hobby-urile. Tot
acum ei pot să-şi descopere noi talente. Este important să-l ghidăm în alegerea activităţilor de timp
liber pentru a-l împiedica să asocieze timpul liber cu televizorul sau calculatorul, deoarece numai
aşa ne asigurăm că vom avea un copil echilibrat emoţional şi sănătos.
PROMOVAREA EDUCAȚIEI PRIN PROIECTE EDUCAȚIONALE
PROFESOR: OLTEANU ROXANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 6,
SECTOR 1, BUCUREȘTI
La nivelul Municipiului București, platforma CIVITAS propune crearea și

operaționalizarea unui cadru organizațional eficient de promovare și reprezentare a copiilor și
tinerilor, prin formarea unor parteneriate viabile în plan local. Scopul CIVITAS este de a încuraja și
susține logistic și financiar proiecte extrașcolare, inițiate și derulate în concordanță cu obiectivele
Parteneriatului Civic pentru Educație.
Gradinita este o componentă de bază a comunităţii, aptă să acţioneze ca un agent al

inovaţiei, schimbării şi dezvoltării locale pentru că este o instituţie cheie în comunitate prin rolul
esenţial pe care îl are în pregătirea unor generaţii de viitori cetăţeni. Dispune de spaţii şi resurse
materiale care fac posibil demersul educaţional si are resursele umane ce deţin competenţe specifice
şi sunt extrem de valoroase. Intră în contact, prin natura activităţii sale, cu numeroşi membri ai
comunităţii pe care îi poate antrena în identificarea de probleme, resurse şi soluţii.
Echipa de implementare a Proiectului educational “Artisti mari de gradinita” de la

Grădiniţa nr. 250 a lansat o provocare menită să-i responsabilizeze pe cei mici faţă de mediul
înconjurător. Fiecare preşcolar aduce la grădiniţă diverse materiale reciclabile PET-uri, maculatură,
resturi textile, doze de aluminiu şi baterii uzate, după un program agreat de părinţi. Cu ajutorul
materialelor reciclabile si cu materialele puse la dispozitie (ața, linguri de lemn, carton colorat,
foarfece, lipici, fetru, etc), în urma finanțării proiectului de PMB - preșcolarii/parinții/cadrele
didactice au confecționat diverse jucării, reprezentând personaje de poveste. Astfel preșcolarii au
avut libertatea să creeze singuri povești și personaje, apoi să le pună în scenă printr-o dramatizare.
Activitățile propuse au dus la transmiterea de informații cu caracter interdisciplinar cu

privire la elemente de istorie și cultură. Ca o încununare a efortului nostru și o reală satisfacție a
celor care au lucrat cu entuziasm la proiect, au fost produsele finale realizate în parteneriat.
Succesul obținut de acest proiect s-a datorat într-o măsură semnificativă și acțiunilor de
conștientizare publică, diseminarea activităților fiind popularizate cu sprijinul mijloacelor de
comunicare locală, publicând articole și imagini ilustrative referitoare la proiect. Proiectul “Artiști
mari de grădiniță” asigură copiilor experienţe concrete de viaţă necesare formării şi dezvoltării
deprinderilor și apitudinilor necesare construirii unei societăţi durabile, şi permite interacţiunea
directă cu mediul și cu oamenii de vârsta lor sau cu adulţii.
PROF.ÎNV.PRIMAR: ROMAN ELENA-BIANCA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ SAT GURA VĂII,
COMUNA BUJORENI, JUDEȚUL VÂLCEA
Timpul libeг constituie peгioаdа în cагe se ceг luаte аnumite decizii. Selecțiа unei
аcțiuni sаu а аlteiа depinde mаi аles de un sistem de vаloгi, аpгecieгi și înțelegeгi, inteгese și
cаpаcități ce sunt adesea pгomovаte pгin educаție. Totodаtă, gгаdul de îndemânагe în
desfășurarea unei аcțiuni, demonstгeаză inteгesul аcoгdаt, plăceгeа și doгințа de а întгepгinde
аceаstă аctivitаte. Аșаdаг, folosirea timpului libeг în scop educativ constituie pгincipаlа
гesponsаbilitаte peгmаnentă а instituției școlагe în гelаție cu аlegeгeа аctivitățiloг destinаte
petгeceгii аctivitățiloг de гecгeeгe. Recгeeгeа se caгacteгizează cа fiind o аctivitаte sociаlă
plăcută, lа cагe individul iа pагte de bună-voie și cагe îi аduce sаtisfаcție imediаtă și de duгаtă.
Relаțiа educаție-гecгeeгe este foагte stгânsă. Recгeeгeа și educаțiа аг tгebui să fie un tot
indivizibil. Lа un nivel înаlt, ele nu pot fi deosebite. Gгecii аu fost pгimii cагe аu făcut pгogгese
în аcest sens: foloseаu pentгu distгаcție: skole - școаlă. (Păisi & Lăzăгescu, 2005, p.83.)
Diveгsitаteа аctivitățiloг extгаșcolагe cгește inteгesul copiiloг pentгu școаlă și pentгu
ofeгtа educаționаlă. Elevii sunt аtгаși de аctivitățile агtistice, гecгeаtive, distгаctive, cагe аjută lа
dezvoltагeа cгeаtivității, gândiгii cгitice și stimuleаză implicагeа în аctul decizionаl în legătuгă
cu гespectагeа dгeptuгiloг omului, conștientizагeа uгmăгiloг poluăгii, educаțiа гutieгă, educаțiа
pentгu păstгагeа vаloгiloг, toleгаnțа, comunicагeа inteгcultuгаlă, dгept dovаdă că fiecaгe
subiect din lumeа гeаlă poаte fi luаt sepагаt și intгodus în contextul lumii școlагului, și dezbătut
lа nivelul înțelegeгii lui.
Oгgаnizагeа de аctivități pentгu timp libeг poаte include cele mаi vагiаte teme, după
modelul evenimenteloг de inteгes local, nаționаl și inteгnаționаl, pгecum: Săгbătoгiгeа Zilei
euгopene а siguгаnței гutieгe; Săptămânа Educаției Globаle; Ziuа Nаționаlă а României; Uniгeа
Pгincipаteloг Române; Lunа măгțisoгului; 8 Martie; 9 Mаi, Ziuа Euгopei; Ziuа Eгoiloг; 1 Iunie;
Ziua Recoltei.
BIBLIOGRAFIE
1. Liliаnа-Soniа Ionescu, Eusebiu Ionescu, (2002), Timpul liber, o problemă аcută а societății
contemporаne, Revistа Română de Studii Culturаle;
2. Paiși M., Lăzărescu M., (2005), Psihologia educației copilului preșcolar și școlar mic, Pitești:
Editura Paralela 45;
ACTIVITATE EXTRAŞCOLARĂ ÎN PARTENERIAT CU LUDOTECA
Prof. Înv.primar, Drăniceanu Dorina, Școala Gimnazială”Mihai Eminescu” Craiova

Prof. înv. Primar, Cîrstea Georgeta, Școala Gimnazială”Eliza Opran ” Ișalnița
DATA: 19 noiembrie 2019
UNITATEA ŞCOLARĂ: Şcoala Gimnazială “ Mihai Eminescu” Craiova
GRUPUL ŢINTǍ: elevii clasei a II a B
TIPUL ACTIVITAŢII: extraşcolară

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Fascinanta lume a junglei
MIJLOC DE REALIZARE: - vizionare film
LOC DESFĂŞURARE: Ludotecă+ Biblioteca Judeţeană- Alexandru şi Aristia Aman Craiova

Spațiul de desfășurare: Ludoteca Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”.
Organizatori: învățătorul clasei Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene „Alexandru și
Aristia Aman
SCOPUL PROIECTULUI
- diversificarea ofertei culturale a Bibliotecii Județene “Alexandru și Aristia Aman” în sprijinirea

procesului educațional
- dezvoltarea interesului și motivației pentru lectură
- adoptarea unui comportament civilizat față de folosirea și îngrijirea cărților
- formarea obișnuinței de a merge la bibliotecă și de a se comporta adecvat mediului
- atragerea cât mai multor utilizatori care să apeleze la serviciile bibliotecii.
OBIECTIVE URMĂRITE:
- formarea deprinderilor de lectură de la cea mai fragedă vârst
- familiarizarea copiilor cu biblioteca
- crearea obișnuinței de a frecventa biblioteca
- Vizionarea, în întregime, a filmului pentru copii ,,Fascinanta lume a junglei,,
- Cunoaşterea mediilor de viaţă diferite, a faunei şi florei din diferite zone geografice
- Dezbaterea comportamentelor personajelor prezente în film;
- Formarea unui comportament adecvat de spectator
- Transpunerea în desene a unor scene din film-povestire;
- Realizarea unei expoziții cu produsele activității (desene).
-ASPECTE PRIVIND EDUCAȚIA TIMPULUI LIBER-
PROF.RĂILEANU DIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ AMĂRĂȘTI
În condiţiile în care timpul liber are tendinţa să crească, elevii trebuie să fie învăţaţi să se
bucure de aceasta. Fără o pregătire adecvată, timpul pentru sine poate deveni o povoară, un motiv al
decăderii, al alunecării în plictis şi inactivism. În acest sens, se pot identifica, din sistemul educaţiei,
timpul elevului divizat în: timp şcolar, timp extraşcolar, timp nonşcolar.
Timp şcolar - timpul educaţiei formale care se derulează la şcoală.
Timp extraşcolar, timpul intermediar între timpul liber “după dorinţă”, care se derulează în
afara şcolii, în timpul timpului nonşcolar.
Timp nonşcolar, reprezintă toată perioada de timp scursă între momentul în care elevul
părăsea incinta şcolii şi acel al revenirii aici.
În prezent, psihologia educaţională consideră că acest timp nonşcolar nu se mai prezintă
monobloc, ci divizat în trei secvenţe de bază:
a. elementul cotidian, constând din segmentul de timp dintre terminarea cursurilor şi masa de
seară; în cel dintre masa de seară şi momentul somnului de noapte; în cel dintre masa de dimineaţă
şi cel al sosirii în incinta şcolii;
a. elementul săptămânal, segmentul de timp scurs între ultima oră de curs din ziua de vineri
şi prima oră de curs din ziua de luni;
a. elementul periodic, segmentul de timp liber al vacanţelor.
De ce atunci atât de multă îngrijorare pentru acest timp liber atât de diminuat şi de segmentat
în timpul şcolar şi timpul nonşcolar al elevului?
Deoarece studiul analitic al acestor noţiuni ne-a determinat să constatăm următoarele: timpul
nonşcolar al elevului include activităţile educaţiei nonformale şi activităţile informale, timpul şcolar
include activităţile educaţiei formale, de asemenea, ambele noţiuni semnifică dimensiunea timpului
liber (cu denumirea: pauze, recreaţii, zile de weekend, vacanţe) şi dimensiunea intelectuală
(pregătirea temelor de acasă).
În contextul acestor definiţii, propunem o nouă definiţie, timpul liber nonşcolar: timp
caracterizat prin schimbarea, flexibilitatea, spontaneitatea, autodeterminarea liberă a elevului de a-şi
alege în mod raţional activităţi de destindere (odihnă) - divertisment (distracţie) - dezvoltare
(cultură).
Drept argument al definiţiei timpul liber nonşcolar este că, elevul se află de cele mai multe
ori în afara şcolii, statistic este prevăzut că timpul nonşcolar constituie 7 luni din an, considerat de
pedagogia franceză “faţa ascunsă” a educaţiei. Cel mai important, din punct de vedere calitativ a
educaţiei este reuşita şcolară, care depinde de libertatea elevului formată prin prisma facultăţii
motivaţiei şi intereselor din timpul liber nonşcolar.
Studiind literatura, privind dezvoltarea conceptului educaţia pentru timpul liber am determinat
două tendinţe de bază:majorarea timpului liber la elevi, deoarece se discută problema micşorării
numărului de ore la lecţii,valorificarea timpului liber cât mai raţional a elevilor în timpul nonşcolar,
deoarece fluxul informaţional este nelimitat în perioada timpului nonşcolar al elevului.
Aceste tendinţe de dezvoltare a conceptului din noile educaţii ne orientează să cercetăm
conceptul în învăţământul preuniversitar din Romania, care vizează aceeaşi problemă globală timpul
liber nonşcolar al elevilor.
Bibliografie:
• Arhip, A., Noile educaţii: Imperative ale lumii contemporane, Chişinău, 1996.
• Cucoş, C., Pedagogie, Iaşi: Editura Polirom, 2003.
• Lazăr, V., Cărăşel, A., Psihopedagogia activităţilor exracurriculare, Editura Arves, 2004.
• Relaţia profesor-elevi: blocaje şi de blocaje, Bucureşti, Editura Aramis, 2005.
• Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Bucureşti: Editura Politică, 1988.
„COPILĂRIE ÎN CULORI”
PROF. ÎNV.PREȘ. TRUȚESCU GABRIELA
GRĂDINIȚA CU PP NR.3, TULCEA
„Copilărie în culori” este proiectul educaţional

extracurricular pe care l-am desfășurat la grupa mare, iar prin
activităţile propuse, acest proiect educaţional a urmărit să
deruleze activități care să corespundă intereselor şi
preocupărilor diverse ale copiilor, să pună în valoare talentele şi
capacităţile acestora în diferite domenii, să stimuleze
potenţialului artistic şi creativ al copiilor.
În cadrul acestui proiect copiii au putut intra în contact cu o lume nouă pentru ei, cea a
jocurilor de altădată, a teatrului pentru copii, a dulciurilor din copilăria părinților sau bunicilor, care
i-a ajutat să-şi dezvolte imaginaţia, să îşi cunoască şi să-şi modeleze personalitatea, să-şi cunoască
aptitudinile artistice și sportive. Activităţile proiectului au vizat încurajarea și îndrumarea copiilor
șă lase deoparte pentru o săptămână jocurile pe calculator, poveștile cu monștri și roboți, stimularea
copiilor să exploreze realitatea din care fac parte, să identifice şi să înveţe jocuri de grup simple,
rudimentare, dar foarte educative, să pregătească dulciuri sănătoase, să urmărească piese de teatru,
să creeze o lume colorată, să participe la un vernisaj.
Iniţiatorii acestui proiect, cadrele didactice, au invitat copiii, părinţii, comunitatea locală să
devină parteneri pentru o săptămână în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi cultural-artistice,
sportive şi gastronomice în scopul realizării unui proiect comun, precum şi sensibilizarea copiilor
pentru valorile umane.
Acest proiect educațional extracurricular a avut următoarea structură:
 Argumentul proiectului
 Scop
 Grup țintă
 Durată
 Resurse implicate: umane,materiale
 Modalitățile de evaluare
 Calendarul activităților
 Obiectivele propuse
 Rezultate așteptate
 Mediatizare
 Concluzii
Activitatile planificate au fost gândite astfel încât să vină în sprijinul intereselor și nevoilor de
cunoaștere ale copiilor și au fost stabilite în urma organizării unor întâlniri cu părinții grupei,
moment în care au completat chestionare de identificare a activităților preferate pe care și le doresc
pentru copiii lor.
Pornit la iniţiativa echipei de educatori a grupei nr.4 din cadrul Grădinitei cu PP nr.3, proiectul
educaţional „Copilărie în culori” a reuşit să conştientizeze în rândul copiilor şi parinţilor acestora
importanţa jocului în aer liber și a jocurilor din copilărie pentru o o viaţă sănătoasă, încărcată de
bucurie si fericire. Consider că acest proiect a oferit un plus de valoare educației copiilor din grupa
noastră.
SERBĂRILE ŞCOLARE ŞI IMPORTANŢA LOR
Profesor învăţământ primar: Dobra Carmen Mădălina

Şcoala Gimnazială nr. 13 Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele au o mare contribuţie în
dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa,
prezentând particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Având un
caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire,
la astfel de activităţi.
Serbarea şcolară reprezintă un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat, menit să
evidenţieze într-o formă estetică achiziţiile acumulate de copii pentru dezvoltarea creativităţii. În
procesul de învăţare multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi,
dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. Importanţa unor
asemenea festivităţi este deosebită, pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie
la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afectivă, stimulând sentimente
nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate anterior; contribuie la dezvoltarea simţului de
răspundere, prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării
programului, prezenta spectatorilor (părinţi, bunici, cadre didactice), trezind în copil energia de a
învinge timiditatea, stimulându-i independenţa de acţiune. Într-o serbare şcolară pot fi valorificate
toate achiziţiile dobândite de elevi de-a lungul unui semestru sau an şcolar, conferind evenimentului
artistic un caracter educativ şi creator.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca
un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu – le viaţa, făcând – o mai frumoasă, mai
plină de sens.
Serbarea la care voi face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor
Sărbători de iarnă. Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii să ne bucurăm de
bradul împodobit, de cadourile lăsate de Moş Crăciun. Pentru această activitate a fost ales
materialul, a fost ordonat într-un montaj literar – muzical.
Frumoasele obiceiuri şi tradiţii româneşti constituie o indiscutabilă carte a vieţii, un
îndrumător pentru demnitate, cinste, omenie, care duce la dezvoltarea mândriei naţionale. Creşterea
şi educarea copiilor în cultul respectării şi păstrării obiceiurilor şi tradiţiilor revine tuturor factorilor
implicaţi în instrucţie şi educaţie. Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului,
sorcovii, transmit urările de bine în legatură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul,
semănatul, păstoritul.
Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea spirituală, să le împlinească setea de
cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să caute singuri pentru a-şi
forma convingeri durabile.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea
sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind
respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
BIBLIOGRAFIE
Apostol Popescu, Ion : "Studiu de folclor şi artă populară", Bucureşti, editura Minerva, 1970
Berluşcă Aurelia, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010
PROIECT EDUCAȚIONAL
BIBLIOTECA, PRIETENA COPIILOR
Prof. Hele Rodica
Școala Gimn. ,,Nicolae Popoviciu” Beiuș
ARGUMENT:
Biblioteca și școala sunt locuri minunate unde copiii își petrec timpul în compania cărților.
Cartea este un prieten tăcut al omului, care te învață, căci ea este o ,,poartă spre cunoaștere” și ,,o
comoară neprețuită”, te îndrumă și te sfătuiește.
În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea
personalităţii fiecărui om. De aceea orientarea elevilor spre frecventarea bibliotecii în vederea
dezvoltării gustului pentru lectură, pentru participarea activă la activitățile culturale: lansări de
carte, medalioane culturale, proiecții de filme si piese de teatru, expoziții de documente, întâlniri cu
scriitori sau oameni de culturăeste și trebuie să fie o prioritate a cadrelor didactice și a părinților, în
același timp.Prin aceste activități desfășurate în colaborare cu biblioteca se obțin realizarea unor
conexiuni, între anumite discipline școlare pentru o percepere unitara și coerenta a celor studiate.
Oraganizarea unor activiăți interdisciplinare, cum ar fi: prezentarea reperelor bibliografice, ale
marilor scriitori români, marcarea unor evenimente semnificative prin oraganizarea de expoziții,
evocări, medalionae literare, etc sunt binevenite în contextul în care se pune accent pe transpunerea
în viață a celor învățate. A educa nu înseamnă doar a transmite informaţii, ci a-i pregăti pe
viitorii adulţi pentru viaţă, a le dezvolta simţul estetic, cultura generală, imaginaţia şi respectul faţă
de cel de lângă el, de cei de alte culturi, popoare şi faţă de lucrul în echipă. Şi mai presus de toate
înseamnă a cunoaşte tradiţiile româneşti, sărbătorile religioase și a transmite generațiilor viitoare
această zestre moștenită din moși strămoși. Orice popor îşi pierde entitatea dacă uită de unde a
plecat sau îşi neglijează istoria sau tradiţiile.
SCOPUL :
Prin acest proiect, partenerii vor aplica principiul interdisciplinarității în activitatea
educativă. Viziunea interdisciplinară este o componentă esențială a procesului instructiv-educativ,
iar acțiunile realizate în parteneriat cu biblioteca vor forma elevilor o atitudine pozitivă față de
lectură și vor facilita receptarea actului cultural- artistic de către elevi.
OBIECTIVE CADRU:
1. Dezvoltarea capacității de receptare a operelor literare; 2.
Dezvoltarea compețentelor de exprimare scrisă și orală; 3. Stimularea
interesului pentru lectură; 4.Descoperirea și stimularea talentelor
artistice ale elevilor.
IMPACTUL PROIECTULUI:
Activitățile derulate în cadrul proiectului vor cultiva la elevi gustul pentru lectură, le vor
deschide un orizont mai larg asupra cărții, le vor forma deprinderea de a citi cât mai mult,
dezvoltându-le în același timp dragostea de tot ce este bine, adevăr și frumos și îi va conduce spre
autoeducație, căci ,,învățătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde
în suflet prin dragoste și bunăvoință, aceea rămâne acolo pentru totdeauna”(Sf. Ioan Gură de
Aur).
Prof. Inv. Primar Maier Ana- Maria

Șc. Gimnazială ” Ax. Sever”, Aiud, jud. Alba
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.”
(Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,
fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor
educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare.
Implicarea elevilor în proiectele educative, atât la nivel naţional cât şi internaţional a crescut în
ultimii ani acesta dovedind interesul crescut al elevilor faţă de unele activităţi educative.
Concursul de creaţie literară şi plastică urmăresc stimularea implicării elevilor în activităţile
extraşcolare, descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi literare ale copiilor din ciclul
primar . Prin participarea la astfel de proiecte elevii îşi dezvolta aptitudinile artistice şi literare
,spiritul de echipă- (în realizarea lucrărilor colective) ,îşi vor testa aptitudinile,îşi vor putea pune
în valoare calităţile artistice.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice

cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în
modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte
interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
EXCURSIE ÎN BUCOVINA
Lalu Mihaela Victoria – Liceul Tehnologic „Ferdinand I”, Rm. Vâlcea
Lalu Jany – Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, Rm. Vâlcea
În perioada 27-29 septembrie 2019, elevii liceului nostru împreună cu cadrele didactice
implicate în desfăşurarea Proiectului ROSE, au participat la excursia organizată pe frumoasele
meleaguri ale Bucovinei.
Itinerariul parcurs a fost ales de profesorii organizatori cu scopul de a facilita învăţarea
elevilor prin metoda „learning by doing” , îmbinând noţiunile teoretice cu cele practice şi realizând
legătura dintre teorie şi aplicaţie.
Ne-am început călătoria spre nord, pe vechiul drum roman, Calea lui Traian. Am parcurs
Carpaţii Meridionali, pe Valea Oltului, Depresiunea Colinară a Transilvaniei, staţiunile Sovata şi
Praid, Carpaţii Orientali, Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Barajul Bicaz, Lacul Izvorul Muntelui,
Subcarpaţii Moldovei, Podişul Sucevei. La întoarcere am vizitat staţiunea Vatra Dornei şi am trecut
Carpaţii prin Pasul Tihuţa. De asemenea, am vizitat oraşele transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş.
Elevii au observat unităţile de relief şi au făcut legătura dintre peisajele pe care le-au admirat şi
caracteristicile reliefului acestora: mod de formare, înălţimi, tipuri de roci, forme de relief. Ei au
făcut diferenţa dintre climatele regiunilor parcurse până în partea de nord a ţării, în Bucovina.
Am vizitat obiective precum: minunata cetate medievală a Sighişoarei, Cetatea Neamţului,
Mănăstirile Agapia, Voroneţ, Suceviţa, Gura Humorului, Putna. Elevii au putut face legătura pe
baza explicaţiilor primite între obiectivele istorice şi evenimentele istorice legate de aceste
importante centre culturale ale ţării noastre.
O serie de obiective turistice au fost identificate de elevi şi au făcut legătura cu operele
literare învăţate la limba şi literatura română. Printre acestea se numără Casa memorială „Ion
Creangă” din Humuleşti. Lângă casa din Humuleşti se găseşte Parcul tematic „Ion Creangă”.
Excursia de documentare în Bucovina a adus un bagaj de cunoştinţe bogat ceea ce a
contribuit la abordarea cu eficienţă a învăţării şi a pregătirii pentru Bacalaureat.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sighi%C8%99oara
http://monumenteneamt.ro/muzeu-casa-memoriala-ion-creanga
PROIECT EDUCAȚIONAL “RĂSPLATA MUNCII”
Rusu Andreea Petronela, G.P.P. “Micul Prinț”, Rădăuți
Tanasă Elena Mădălina, G.P.N. Nr. 7, Suceava
Pe parcursul anului școlar implementăm proiectul educaţional ,,Răsplata muncii’’ în cadrul

căruia copiii desfășoară activități și jocuri atractive care stimulează dezvoltarea cognitivă,
creativitatea, spiritul antreprenorial, contribuind la însușirea unor comportamente conform
intereselor și nevoilor preșcolarilor.
Deoarece alfabetizarea financiară este un demers necesar, un prim pas care trebuie început
încă din familie şi din grădiniţă, considerăm că este benefic să derulăm acest proiect, rezultatele
activităților putându-ne aduce beneficii pentru tot restul vieții.
Pornind de la sfaturile psihologilor care sunt de acord că, de pe la vârsta de 4-5 ani, copiii
pot învăţa câteva noţiuni despre bani şi despre valoarea lor, prin joc, evident, avem convingerea că
oportunităţile de învăţare pe care le vom oferi vor favoriza dezvoltarea unor deprinderi şi a unor
cunoştinţe utile, necesare în viaţă.
Pornind de la promovarea unor valori şi abilităţi de viaţă cultivate şi exersate prin joc, pe
parcursul derulării proiectului avem speranţa că reuşim să cultivăm copiilor un comportament
responsabil, în raport cu munca şi cu banii care va fi, cu siguranță, benefic în viitor.
Dialogul permanent care există în cadrul acţiunilor educative propuse, între cadrele
didactice, preşcolari şi membri ai comunităţii locale este un act de cunoaştere şi căutare de soluţii la
problemele ridicate. Pentru a realiza acest dialog toţi cei implicaţi în acest proiect vor coopera în
permanenţă.
Prin modul în care se organizează şi desfăşoară întreaga paletă de activităţi, vom reuşi să
dezvăluim copiilor noţiuni concrete despre bani, ideea de limită în cheltuirea banilor, ideea de
amânare sau cea de valoare.
Vom realiza pe deplin obiectivele propuse folosind mijloacele educative şi de învăţare
moderne, care să fie acceptate de către copii.
Lăsând loc spontaneităţii şi actului liber, valorificând fiecare moment, suntem convinşi că
prin derularea acestui proiect vom facilita în mod evident condiţiile de adaptare şi integrare a
învăţământului la noile cerinţe impuse de noul curriculum, la realitatea contemporană.
Proiectul este viabil şi vrem să fie încă un pas făcut în sensul desfăşurării şi altor activităţi
comune, împărtăşind astfel fiecare din experienţa proprie, învăţând unii de la alţii.
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂŢII ADOLESCENȚILOR
Prof. Radu Ramona - Șc.Gim. Anton Pann, Rm. Vâlcea
Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la

maturitate a unui individ. Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât
și modificări la nivel de comportament și personalitate, când adolescentul devine mai preocupat de
propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală).
În același timp, adolescentul tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi

independent și de a decide pentru el însuși. Adolescența reprezintă de asemenea un punct de
răscruce din punct de vedere al vocației: momentul de alegere a carierei.
O altă sarcină specifică acestei perioade este stabilirea unei identități moral-spirituale, ceea
ce face referire la dimensiunile etice ale fiecărui om, la principiile ce îi vor călăuzi de-a lungul
vieții.
Educația adolescentului reprezintă piatra de temelie pe care se va susține întreaga sa personalitate și

viață.
Educaţia nonformală reprezintă orice program planificat de educaţie personală sau socială,
conceput pentru a îmbunătăţi anumite competenţe prin activităţi educative desfăşurate în afara
sistemului formal de învăţământ de către diferite instituţii educative. Educația nonformală urmărește
identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă

legătură cu activitatea lor, alegerea activităților care contribuie la dezvoltarea caracterului, creșterea
încrederii în sine, dezvoltarea abilitaților de socializare, identificarea pasiunilor și luarea deciziilor.
CONTRIBUȚIA ACTIVITĂȚILOR DIN TIMPUL LIBER AL ȘCOLARULUI ÎN
FORMAREA ADULTULUI COMPETENT
Prof. Popescu Angela, Prof. Borța Alina Ionela
C.N. ,,Mircea cel Bătrân”, Rm. Vâlcea
Cerere actuală a pieței muncii pretinde mai ales creativitate, responsabilitate, lucru în
echipă, flexibilitate, adaptabilitate. Vom încerca să identificăm rolul pe care activitățile din timpul
liber îl au în formarea acestor calități indispensabile unei adult competent.
O resursă de mare importanță a mileniului 3 o constituie timpul. Cel care reușește să
gestioneze eficient această resursă realizează sarcinile într-un timp mai scurt, diminuează stresul și
își procură pentru sine mai mult timp liber. Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de
întrebuinţare nu este supus unor constrângeri sociale sau biologice, oferind autonomie personală
totală. Prin analogie, timpul liber al elevului este timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul
alocat programului şcolar şi timpul necesar somnului. Timpul liber, ca parte din sistemul educativ,
trebuie să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității: informarea și formarea
elevului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor opțiuni. Prin satisfacțiile
dobândite din activitățile desfășurate în timpul liber școlarul își construiește motivația pentru a
depune zilnic eforturi variate solicitante.
Mijlocul cel mai utilizat de școlar în petrecerea timpului liber este jocul, prin intermediul
căruia copiii învaţă să-şi controleze emoţiile şi să relaţioneze cu ceilalţi de la egal la egal. Astfel,
timpul liber şi jocul liber pot fi înţelese drept un teren de pretestare pentru viaţă, oferind experienţe
cruciale fără de care un copil nu se poate maturiza într-un adult încrezător şi competent. Jocul din
ultimii ani s-a mutat în interior, într-un mediu ireal, virtual, care sfidează regulile vieții, afectează
sănătatea fizică și psihică, capacitatea de relaționare, de empatizare, de autocontrol. Aceste efecte
negative trebuie compensate prin activități fizice și prin jocuri în aer liber ce elimină stresul și
oxigenează creierul.
În concluzie, activitățile din timpul liber construiesc autonomia școlarului, îi formează
capacitatea de a lua decizii, de a se autoaprecia, de a lucra în echipă, furnizându-i astfel
competențele necesare obținerii succesului în viitorul lui de adult.
1. “The activities of students in leisure time”, 2016, https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED569495.pdf,
28.04.2021, 16:30
2. https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-
de-calitate/timpul-liber-al-elevilor
PROIECT EDUCAȚIONAL
Ziua Pământului
Profesor Cotet Geanina
Liceul Teoretic Amărăstii de Jos
ARGUMENT
Proiectul educațional privind semnificația zilei de 22 aprilie –Ziua Pământului, urmărește
realizarea unor activități cu caracter trandisciplinar care să conducă la formarea unor deprinderi
pozitive și a unei atitudini corecte față de mediul înconjurător. Prin activitățile derulate ,pe
parcursul unei zile se vor sublinia efectele benefice dar și influențele negative pe care omul le
poate avea față de mediu.
SCOPUL PROIECTULUI
- Înțelegerea impactului pe care îl au activitătile distructive ale omului asupra mediului
- Implicarea elevilor si părinților în activități de documentare si realizare de materiale
informative cu privire la mediul inconjurător
Obiective
a)promovarea interdisciplinarităţii ca mijloc de dezvoltare şi stimulare a creativităţii elevilor

b)realizarea unor creații plastice libere privind atitudinea faţă de Planeta Pământ
c) conştientizarea tuturor participanţilor asupra importanţei protejării naturii pentru o viaţă
sănătoasă, pentru un aspect estetic al mediului, pentru alinierea la standarde europene
d) promovarea modelelor de bune practici şi valorizarea muncii de echipa interdisciplinară
GRUP ȚINTĂ: elevii claselor a V a, a VI a a IX –a
LOCUL DE DESFĂȘURARE: sala de clasa
PERIOADA DE DESFĂSURARE: 15-22 aprilie 2021
RESURSE MATERIALE: - internet
- prezentări power –point
- referate
- fișe de lucru, coli de desen, culori, carioci
RESURSE UMANE : elevi ,profesori
FACTORI IMPLICAȚI: scoala, comunitatea locala
REZULTATE ASTEPTATE:
-implicarea activă a elevilor în procesul de inițiere și derulare a proiectului
- dezvoltarea atitudinii pozitive fața de protectia pământului
-însușirea de noi cunoștințe
-realizarea de materiale informative cu tematica “Protectia mediului”
MODALITĂTI DE MONITORIZARE SI EVALUARE
-imagini surprinse în timpul derulării activităților
-postarea materialelor pe platforma școlară
Activități propuse
1. Întocmirea proiectului
Popularizarea activitătilorpovestea pământului
2. Prezentarea modului de formare si evoluție a terrei
3. poluarea mediului
Prezentarea referatelor despre poluarea mediului natural
4. Discutarea celor 3 r- reciclare, reducere, refolosire
5. Realizarea materialelor postere, afise
TIMPUL LIBER ȘI VALORIZAREA LUI

- ÎN ȘCOALĂ ȘI ÎN AFARA EI-
PROF.INV.PRIMAR: BÎZDOACĂ DANIELA-ELENA

LICEUL SANITAR ANTIM IVIREANU,RM.VÂLCEA
Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu este supus unor
constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al elevului este timpul care îi
rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar (inclusiv sarcinile extraşcolare
aferente acestuia) şi timpul necesar somnului.
plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul
unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este
mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în
parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea
voluntară de a se integra într-un anumit program.
Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre
organizarea timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de
învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până
acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că
nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta”.
Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii
de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând
cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi
formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul
integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a
părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a
programelor de lucru.
Activităţile extraşcolare sunt o provocare, încă de la vârsta preşcolarităţii. Suntem, an de
an, puşi în situaţii cât mai provocatoare, în selectarea activităţilor extraşcolare în funcţie de
obiectivele propuse, pentru fiecare an şi după nivelul de dezvoltare al grupei. Ţinem cont de mai
mulţi factori care ar putea influenţa desfăşurarea activităţilor, cum ar fi: starea vremii, mijlocul
de transport, sprijinul financiar de care am avea nevoie pentru a desfăşura aceste activităţi şi, nu
în ultimul rând, posibilitatea copilului de a se deplasa. Toate aceste impedimente sunt depăşite cu
eforturi şi multă implicare, reușind să desfăşurăm acţiuni de succes, în urma cărora copiii rămân
impresionați pozitiv, pentru o lungă perioadă de timp.
Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, cu alte cuvinte, este acel
timp disponibil în care individul poate alege în mod liber şi poate controla prin voinţă proprie
activităţile pe care le efectuează; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu
excepţia celor autoimpuse.
PROIECT EDUCAŢIONAL PENTRU TIMPUL LIBER
,,JOCUL-DISTRACȚIA STELUȚELOR”
PROF. SAFTA ELIZA/ PROF.BOGDAN ȘTEFANIA
G.P.P. ,,RAZĂ DE SOARE”, PITEȘTI
Jocul este o activitate dominantă în copilarie, ocupă locul central în viaţa copilului şi este
mijlocul prin care îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, aptitudini şi valenţe,
acţionând conştient şi liber.
Activitatea de joc se întâlneşte şi la adolescenţi, la maturi, sau chiar la bunici. Toţi ne aducem
aminte însă cât de multe lucruri am învăţat, prin joc, în grădiniţă. Copilul preşcolar are doar nevoie
de îndrumarea noastră fermă şi responsabilă, prin care el să înveţe a se îndeletnici cu ceea ce îi
place, pentru a descoperii noi zone de interes, pentru a interacţiona cu alţii, pentru a-şi afirma latura
creativă, artistică sau sportivă. Din aceste considerente, obiectivul principal al acestui proiect
educativ este acela de a ajuta copiii, părinţii, bunicii şi chiar alte cadre didactice cum să se joace în
mod util şi plăcut împreună, ce jucării sunt educative şi cum să le utilizeze şi ce jocuri pot să
desfăşoare mai plăcut şi mai eficient, cum să relaţioneze verbal şi comportamental cu alţi copii la
nivelul subiectului de joc, în asumarea şi interpretarea rolurilor unor personaje, eroi ai unui subiect
real sau imaginar.
Proiectul educațional se adresează preșcolarilor din grupa mare, se desfășoară pe parcursul unui
an școlar și conține 15 teme.
ORGANIZAREA ȘI PETRECEREA TIMPULUI LIBER AL

PREȘCOLARILOR – REZUMAT -
PROF. ÎNV. PREȘC.: BEJGU VASILICA, G.P.P. “PRICHINDEL”, AMARA
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă.
Există o serie de activităţi pe care le putem realiza cu copiii, fie că alegem să stăm în casă,
fie că decidem să ieşim în natură. . În funcţie de vârsta copilului, putem alege diferite jocuri
educative, de socializare, jocuri de rol, diferite activităţi sportive sau activităţi care pot contribui la
dezvoltarea creativităţii şi a spiritului de echipă, a competitivităţii sau limbajului. Dacă alegem să ne
petrecm timpul în natură avem şi mai multe variante la dispoziţie. Putem merge într-un parc, unde
putem aduna fel de fel de materiale precum: conuri de brad, pietricele, frunze, seminte şi din ele,
acasa, să realizăm lucrări interesante la masa din sufragerie, ori pe covor.
Munca, stresul, treburile casnice, activitățile educative pentru copii, timpul liber programat -
acestea fac parte din rutina familiilor moderne, iar modul de răspuns al copiilor la programele
supra-încărcate sau indisponibilitatea părinților și comportamentul lor viitor se supun acestor
riscuri. Iubirea înseamnă TIMP! Contează mai puțin numărul jucăriilor, ci modurile creative în care
le folosim, mai puțin locurile exotice sau activitățile costisitoare și la modă, ci cât reușim să ne
bucurăm de ele și cum ne simțim împreună cu cei pe care-i avem în jur.
rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil:
- Alegeți un joc și jucați-l împreună!
- Ocupați-vă de treburile casnice împreună!
- Mergeți la o plimbare!
- Gătiți împreună!
- Organizați jocuri senzoriale!
Bibliografie:
1. Lia Sclifos, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în Didactica Pro…, nr. 1
(35)/200
2. Geanina Toma, Ștefan Toma, Utilizarea rațională a timpului liber în scopuri educațional
formative, Ed. Universitaria - Craiova; Ed. Pro Universitaria – București, 2013
Autor: Prof.Savu Diana

Instituṱia : $coala Gimnazială Nr 4 Râmnicu Vâlcea
rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil.
Problematica timpului liber în educație s-a dezvoltat din antichitate până în prezent, iar
conceptul de timp liber a evoluat de la un sistem de cunoștințe empirice până la rangul de „nouă
educație”, educația pentru timpul liber fiind astăzi o parte integrantă a politicilor educative.Fiecare
copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi recreative
proprii vârstei sale.
Timpul liber al copilului ar putea fi folosit pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică, psihică,
socială, cognitive și relațională.
Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi
recreative proprii vârstei sale.
Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece elevul timpul liber: familia,
școala prin profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale aferente, precum și mijloacele
mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă mișcare în aer
liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de explorare și dezvoltare a
abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în calcul timpul care îi rămâne să
se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară
de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
Bibliografie:
Lia Sclifos, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în Didactica Pro…, nr. 1 (35)/2000
Geanina Toma, Ștefan Toma, Utilizarea rațională a timpului liber în scopuri educațional formative,
Ed. Universitaria - Craiova; Ed. Pro Universitaria – București 2013
ȘCOALA TIMPULUI LIBER -

CONTRIBUȚIA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PREGĂTIREA PENTRU VIAȚĂ A ELEVILOR
Prof. Armeanu Carmen-Florentina
Școala Gimnazială Sat Popești, Comuna Golești
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în

actul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se astfel, o
simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.
Activităţile extrașcolare organizate împreună cu elevii pot avea un conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale, contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase. Modelarea, formarea şi educaţia omului cer timp şi dăruire.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform
naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestui obiectiv depinde în primul
rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a
temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături
specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească
setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
BENEFICIILE ACTIVITĂŢILOR DE TIMP LIBER ÎN VEDEREA
SOCIALIZĂRII
Prof.Mihai Maria
Colegiul Național,,Mircea cel Bătrân,,RM.-Vâlcea
Sportul recreativ a reuşit, încă de la apariţia sa, să aibă o semnificaţie socială foarte mare şi
acest lucru s-a realizat doar prin prisma caracterului său mobilizator, a numeroaselor sale pilde şi
modele, a numeroaselor sale principii care au găsit tot mai mulţi adepţi. Este foarte adevărat că
există o varietate mare de forme de sprijinire a sportului de către stat, ele diferind de la ţară la ţară şi
de la o perioadă la alta în raport cu specificul fiecărei ţări.
Considerăm că participarea în activităţile sportiv-recreative creează numeroase avantaje:

formă fizică (o condiţie fizică excelentă şi un corp mai estetic);
 atitudini mentale pozitive (eliminarea complexului de perdant şi o autocunoaştere

mai bună);
 spiritul de echipă ce poate aduce efecte benefice asupra mediului de muncă;
 simţul apartenenţei, paralel cu cel de echipă contribuie la o dezvoltare benefică a
activităţii;
 sănătatea (activităţile fizice reduc absenteismul şi îmbunătăţesc starea generală de
sănătate);
 ameliorează comunicarea (sportul este un stimulent al comunicării);
 stimulează viaţa comunitară (introduce norme şi valori de conlucrare )
 De aici şi caracterul de generalitate al sportului care poate fi practicat de orice
categorie de persoane indiferent de rasă, sex,:a) vârstă sau convingeri religioase.
 b) motivaţia: sportul nu mai este orientat exclusiv către performanţă şi competiţie, ci din ce
în ce mai mult către noi forme de motivaţie – recreere, valori estetice, comunicare socială,
integrare socială, stare de sănătate;
 c) organizarea sportului: sportul şi activitatea sportivă în ultimele decenii nu mai sunt
oferite doar de organizaţiile private sau de stat, ci şi de furnizori şi agenţi sportivi, fiind
practicat tot mai mult în moduri neformale.
VALOAREA MIȘCĂRII ÎN TIMPUL LIBER
Prof. Stoicănescu Denisa Iuliana
Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Rm. Vâlcea
Timpul liber reprezintă sectorul de activitate cel mai spontan şi mai imaginativ al
copilului, exercitând influenţă educativă multiplă în sfera vieţii intelectuale, fizice, artistice, morale.
Elevii trebuie îndrumaţi şi orientaţi spre cât mai multe activităţi sportive, artistice, culturale pentru
valorificarea timpului liber de care dispun.
O activitate fizica începută de la o vârstă fragedă va avea numeroase beneficii asupra

celor mici. Dezvoltarea armonioasă, creșterea toleranței la efort, stimularea imunității și
menținerea unei posturi corecte sunt doar câteva dintre avantajele pe care copiii le vor avea
făcând mișcare. Prevenția obezității, incepută cât mai devreme, trebuie să fie conștientizată
de parinți. Părinţii au un rol deosebit în această direcţie, informându-se asupra tuturor mijloacelor
care sunt la dispoziţia copiilor în vederea ocupării timpului liber.
Practicarea unui sport te învaţă să-ţi organizezi timpul mai eficient. Timpul petrecut în faţa
calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber
scade odată cu înaintarea în vârstă. Școala on line a făcut ca foarte mulții elevi să nu mai facă
mișcare, să nu mai practice sportul într-un mediu organizat și din această cauză să apară foarte
multe probleme de sănătate.
Activităţile sportiv-recreative devin un prilej de a te deschide către celălalt, de a relaţiona, şi

de a-l cunoaşte. Cu această ocazie se pot descoperi afinităţi, se pot lega prietenii şi se pot închega
grupuri, are loc o socializare în interiorul grupului. Mai mult se observă că cei care practică un
sport, sunt mult mai sociabili şi în afară domeniului sportiv.
EDUCATOARE: OLTEANU DELIA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT ”SF. ANA”, CRAIOVA
Școala timpului liber este un concept care, în zilele noastre a ajuns a fi perceput ca
”educația” timpului liber și este o deprindere ce trebuie formată încă din copilărie. Timpul liber
petrecut poate fi activ, atunci când continuă învățarea în interesul dezvoltării personale sub diverse
forme și timpul liber pasiv când este implicată odihna, relaxarea și ”plictiseala” -atât de necesară în
viața fiecărui copil sau adult. Timpul liber petrecut cu noi înșine ajută la cunoașterea de sine,
stapânirea emoțiilor și autocontrol.
Fiecare copil are nevoie de timp liber petrecut cu activități specifice vârstei și propriilor
interese. În cazul preșcolarilor, părinții au rolul definitoriu în organizarea timpului liber al copiilor
prin organizarea de activități recreative cu rol de învățare, în contexte non-formale sau organizarea
de activități fizice și relaxante, de stabilirea unor rutine în viața copiilor mici.
În ultimul an, provocarea maximă a stat pe umerii părinților, mai ales în perioadele de
închidere a unităților școlare. Ghidați de cadrele didactice și de creativitatea și originalitatea
proprie, fiecare părinte s-a văzut pus în situația de a organiza timpul liber al copiilor. Cum,
activitățile de predare online, în cazul preșcolarilor nu pot ocupa tot atâta timp ca în zilele de
frecventare a gradiniței, părinții au fost sfătuiți să implice copiii în cât mai multe activități
gospodărești, unele cu caracter educativ, altele de relaxare prin activități sportive sau prin crearea
condițiilor pentru joc liber.
Școala altfel reprezintă un program binevenit și necesar, în contexte nonformale, copiii și
cadrele didactice sunt mai relaxați, mai deschiși, mai receptivi.
Timpul liber este folosit într-un mod mai eficient și educativ.
În lucrarea concepută de mine voi prezenta programul stabilit pentru desfășurarea
activităților din săptămâna ”Școala altfel”, activități deșfășurate cu grupa mica.
ÎN LUMEA MINUNATĂ A LECTURII
PROF. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR TRANDAFIR FILOFTEIA

ȘCOLA GIMNAZIALĂ BUDEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA
Motto: ”Literatura se face prin cultură, iar cultura prin lectură”

(Seneca)
Mircea Cărtărescu spunea că „Lectura nu are ca inamic ceva din afară. Nu televizorul,
computerul, ritmul vieţii ne face să nu mai citim (cum trebuie), ci slăbirea interesului pentru viaţa
interioară”.
Lectura cărţii oferă cititorului prilejuri unice de reflecţie. Ea îndeamnă la introspecţie,
angajează valori formativ educative care îşi pun amprenta asupra întregului comportament al
cititorului. Puterea cărţii este mare. În faţa cărţii trebuie să stai cu inima deschisă, căci ea te
instruieşte chiar şi fără i-o ceri, sau poate chiar atunci când nici nu te gândeşti. Spre deosebire de
celelalte surse de informaţie–televizorul, radioul, cinematograful, internetul, -cartea are un mare
avantaj –ea este un prieten tăcut şi discret, căci îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns la
fiecare întrebare şi-l repetă până ce l-ai înţeles. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori
vrei. Cartea îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la
altul pe care l-ai parcurs în grabă, să o reiei oricând doreşti. O găseşti oricând, la fel de discretă şi de
credincioasă, ea este foarte înţelegătoare chiar şi atunci când tu n-ai înţeles-o şi te aşteaptă să revii.
Competenţa de lectură şi analiză postlectorală se formează începând cu clasele primare, apoi
în ciclul gimnazial se perfecţionează, ca să ajungă la performanţă în clasele de liceu. În era
internetului elevii (dar şi maturii) citesc puţin, dar asta se poate schimba atât prin educaţia corectă în
familie, cât şi prin intermediul profesorului de limba şi literatura română. Dacă mama, tata, fratele
citesc o carte seara, în loc să privească televizorul sau să se „joace” la calculator, fiica va lua o
carte, o va răsfoi mai întâi, apoi, poate o va citi.
Copilul, atunci când citeşte o carte, se identificǎ cu personajele literare care-i apar în poveste
şi astfel, treptat,treptat, îşi formeazǎ un tipar de personalitate. Primul contact cu cartea este foarte
important,de aceea el trebuie încurajat şi îndrumat în permanenţǎ. Uneori, copilul, din proprie
iniţiativǎ doreşte sǎ studieze o carte, dar de cele mai multe ori învǎţǎtorul este cel care îl îndrumǎ sǎ
facǎ acest lucru.
La vârsta şcolarǎ micǎ lecturile literare sunt foarte importante. Acestea au un mare impact
asupra dezvoltǎrii personalitǎţii copilului din toate punctele de vedere:
 îmbogǎţirea orizontului de culturǎ al elevilor;
 oferirea de exemple de conduitǎ moralǎ superioarǎ,
 prezentarea de cazuri de comportamente pentru a-i învǎţa sa distingǎ binele de rǎu,
 dezvoltǎ gândirea,imaginaţa,capacitatea de comunicare.
Dacǎ dascǎlul ştie sǎ îndrume bine lectura, cartea devine partener de viaţǎ al elevilor, acel
prieten devotat, ca un vehicul plǎcut, gratuit care îi poartǎ prin toatǎ lumea, prea mare pentru a fi
strǎbǎtutǎ altfel.
Pentru că lectura tinde să devină mai puţin atractivă pentru elevi, trebuie găsite modalităţi de
stimulare a interesului şi gustului elevilor pentru lectură, în vederea îmbogăţirii vocabularului şi a
deprinderilor de exprimarea fluentă.
Nicolae Iorga spunea un mare adevǎr despre carte:,, Cultura unui om se formeazǎ,în primul
rând, prin lecturǎ. De aceea, din fragedǎ copilǎrie, e bine sǎ iubim cartea, sǎ o citim, sǎ o pǎstrǎm
cu grijǎ, ca pe un bun de preţ.”
Bibliografie:
*www.timpul.md/articol/lectura-cea-de-toate-zilele
* Nuţǎ Silvia,”Metodica predǎrii limbii române în clasele primare”,Ed. Aramis, Bucureşti,2000;
* Ȋnvǎţǎmântul primar,Nr.4,Ed. Miniped,Bucureşti,2008;
*Şerdean Ioan,”Didactica limbii şi literaturii române în învǎţǎmântul primar”,Ed.Corint,
Bucureşti,2005.
STIMULAREA LECTURII DE PLĂCERE PRIN ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE

PROF. ÎNV. PRIMAR BĂJAN MARGARETA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 13, RM. VÂLCEA
Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să iubească cartea, să le
satisfacă interesul pentru a cunoaște viața, oamenii și faptele lor. Lectura contribuie într-o măsură
însemnată la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat, la dezvoltarea
dragostei față de țară și la educația estetică.
Ca să-și îndeplinească rolul său formator, lectura cere muncă organizată de îndrumare și
evaluare. Folosind caracterul divers al lecturii, învățătorul trebuie să dezvolte gusturile și înclinațiile,
să-i atenționeze pe elevi asupra operelor cu importanță deosebită și să coreleze lectura cu celelalte
obiecte de învățământ și cu evenimentele curente.
Şcoala trebuie să organizeze cât mai multe activităţi extraşcolare de cultivare a lecturii
suplimentare, activităţi la care poate fi antrenată şi familia, comunitatea locală, instituţiile şi
organizaţiile de educaţie şi cultură. Dacă elevul face parte dintr-o familie mai elevată, atunci se poate
recomanda părinţilor să poarte discuţii întâmplătoare cu copilul, despre cărţile citite, ce l-ar interesa,
discuţii despre opere şi diverşi autori. În excursii trebuie propus vizitarea unor case memoriale,
muzee, biblioteci şi alte obiective culturale, prin care vor cultiva în mod implicit dorinţa de a şti mai
multe despre un lucru, despre un sciitor, despre o carte.
Activităţile extracurriculare au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod
plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională. Este necesar ca în activităţile
extracurriculare obiectivele instructiv-educative să primeze, dar trebuie să fie integrate în mod
echilibrat şi momente recreative.
Îndrumarea lecturii este o necesitate care izvorăşte din importanţa acestui act, din caracterul
permanent al lecturii, pe tot parcursul vieţii, derivă din necesitatea de a găsi pe toate treptele
dezvoltării individului căile cele mai potrivite cu scopul de a-l apropia de carte.
Bibliografie:
1. Alexandru, Gheorghe, Şincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi şi

elevi,1993, Editura ,,M. Duţescu’’
2. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extraşcolare la optimizarea procesului de învăţământ în

învăţământul primar,nr.1/2000,Editura Discipol, Bucureşti
3. Costea Octavia, Didactica lecturii, o abordare functională,2007, Ed. Institutul European,Iași.

Prof. Năsui Mariana- Școala Gimnazială Ionești
Deși termenii ,,școală” și ,,timp liber” sunt, în aparență, două cuvinte care nu se
pot alătura, există touși o legătură bine definită între ele.
De pildă, Mircea Sântimbreanu vorbește în ,,Să stăm de vorbă fără catalog”
despre școala timpului liber, mai exact despre felul de a ne petrece vacanța.
Chiar dacă în ceea ce privește vacanța, cuvântul de ordine este odihnă, cred că
suntem de acord asupra faptului că, de multe ori, acesta include și termenul de
plictiseală.
Cu siguranță, mulți dintre noi vor spune că jocul și joaca ne împiedică să ne
plictisim, dar ele ascund și un pericol- cel al neutilizării active a creierului.
Ca să evităm acest pericol, putem reflecta totuși la afirmațiile lui Mircea
Sântimbreanu ,, Există totuși sute de jocuri ale vacanței, ale căror resorturi sunt făcute
din oțelul agerimii, al voinței și al inteligenței, jocuri pionierești, întereceri la care
sunt invitate să ia parte nu numai picioarele, dar și gândirea”.
Timpul liber este o componentă extrem de prețioasă a timpului, în general.
Valorificarea lui optimă depinde de competența fiecărui individ de a-și gestiona
acțiunile și de a le programa astfel încât demersurile lui să-l mulțumească și să-i ofere
satisfacție.
Pentru unii, timp liber înseamnă descifrarea unor taine, cercetarea unor locuri,
exersarea unei pasiuni, în timp ce pentru alții înseamnă o corvoadă a odihnei fără
justificare, o lene cronică ce implică o așteptare infinită, lipsă de activitate și chiar
dezinteres față de irosirea resursei de timp.
Un principiu prețios al timpului liber ete acela că oferă un prilej nemaipomenit
pentru odihnă și distracție, dar și pentru cunoaștere, autocunoaștere și dezvoltare
personală.
Există, deci, o școală a timpului liber. În timpul liber se rezolvă mistere, se
cercetează locuri minunate, se vizitează biblioteci, case memoriale, muzee și alte
locașuri de cult.
Timpul liber este o admirabilă școală a educației personale, manifestată la
nivel cognitiv, motric și atitudinal.
La vârsta școlară, timpul liber este valorificat de unii copii în direcția stabilirii
atingerii unor obiective, care le oferă pe lângă o personalitate nouă și capacități
empatice sporite.
O elevă de clasa a V-a, de pildă, își stabilește obiective de fiecare dată când
urmează o vacanță, știind că atunci dispune de timp liber. A făcut din pasiunea ei
pentru lectură o bucurie a existenței zilnice, dar și o bucurie a colegilor care abia
așteaptă câteva minute de pauză pentru a intra în lumea minunată a literaturii
împreună cu A. I.
Acum, A. I. a devenit un lider care deține capacitatea de a le oferi și colegilor
de clasă recomandări de lectură care îi bucură și de care se simt mândri, la rândul lor,
să le împărtășească.
Dacă timpul liber înseamnă destindere, bucurie, activități interesante, prilej de
modelare a personalității, nu trebuie să uităm că el este un prilej de a-i ajuta pe cei din
jur, de a le oferi prietenilor o prietenie de calitate, de a le oferi bunicilor bucuria
vizitelor iar părinților, bucuria surprizelor plăcute.
ȘCOALA ONLINE-ÎNTRE NECESITATE ȘI PROGRES
Prof. înv.primar Proroc Elena Teodora
Școala Gimnazială Sat Măgura, loc Mihăești, jud Vâlcea
Un domeniu important al statului este și trebuie să rămână educația, care la rândul său,
are nevoie de o formare continuă pentru a corespunde cerințelor actuale ale societății și să
pregătească tinerii pentru a se integra activ în viața socială și personală.
În ultimul timp, situația de criză a scos la iveală anumite probleme care vor impune o
schimbare radicală a mentalității oamenilor. Aceste schimbări trebuie să-i facă mai conștienți pe
educabili, să-i facă mai flexibili și mai bine pregătiți pentru viața de mâine cu surprizele sale.
Această schimbare trebuie să includă, implicarea mai largă a părinților, dar și a
membrilor comunității, în calitate de parteneri activi ai cadrelor didactice, în educația tinerei
generații.
Elevii ar trebui să fie învățați să învețe, devenind fideli parteneri ai dascălilor, deschiși să
învețe în primul rând pentru sine, valorificând eficient multiplele sale inteligențe, care ulterior să
devină achiziții importante pentru progresul societății.
Ca în orice studiu trebuiesc respectate anumite etape: adunarea unor informații și date
statistice referitoare la problemele educației, mai ales în perioada organizării învățării de la distanță,
analiza bunelor practici ale diferitelor actori educaționali, propunerea unor modalități de
îmbunătățire a sistemului educațional.
Trecerea de la învățământul tradițional la învățământul la distanță (online) s-a făcut
destul de brusc și au fost identificate anumite particularități, în comparație cu învățământul
organizat în școală.S-a constatat o implicare mai activă a actorilor educaționali, alături de cadrele
didactice, managerii școlii, specialiști în educație, membrii comunității educaționale (elevi, părinți)
dar au fost și reprezentanți ai societății civile.
Conceptul cercetării a inclus politicile și modalitățile în care au fost oferite comunității
educaționale instrumente eficiente de participare în evaluarea calității educației, inclusiv
învățământul la distanță.
O sursă importantă au fost platformele educaționale existente, dar și instrumentele
digitale pentru asigurarea învățământului online, managementul timpului și a resurselor pentru elevi
în condiții de criză.
Majoritatea celor implicați sunt de acord că nu prea mai au valoare teoriile și dogmele
însușite ani în șir, ci, mai importante sunt relațiile care se stabilesc între oameni, comunicarea
eficientă și grija față de persoanele apropiate, adică atitudinile și valorile care constituie
fundamentul noii paradigme ale educației .
S-a ajuns și la concluzia, că sistemul educațional tradițional trebuie resetat, fiind în mare
parte rigid, fiind axat preponderent pe domeniul cognitiv și mai puțin pe cel afectiv și psihomotor.
Cu certitudine atât cadrele didactice dar și elevii trebuie să-și îmbunătățească substanțial
abilitățile digitale, ceea ce va schimba calitativ relația profesor-elev dar și școală-familie. În același
timp și societatea civilă va trebui să fie conectată mai activ la problemele educației, venind cu
sugestii constructive de îmbunătățire, în special a modalităților de învățare de la distanță și a
instrumentelor digitale.
Învățarea de la distanță este și va fi un șir de invenții și descoperiri, creativitate și
comunicare eficientă, și va contribui la consolidarea abilităților de muncă independentă,
promovarea unei culturi a încrederii și a stării de bine. Totodată, cadrele didactice, precum și elevii,
părinții, managerii școlari trebuie să fie autodidacți, să învețe din propria experiență dar și a
celorlalți.În viitor trebuie pus accentul pe elementele învățării personalizate/ individualizate, dar și
pe posibilitățile copilului. Elevii nu vor pune accent doar pe conținuturi, ci și pe analiza strategiilor
și modalităților de învățare, precum și pe relațiile stabilite între participanții la actul învățării.
Bibliografie:
1) Constantin Cucoş, Olimpius Istrate, Ion - Ovidiu Pânişoară, Petre Bodnariuc, Simon
Vela,„Şcoala online-elemente pentru inovarea educaţiei”, Ed.Universităţii, Bucureşti, 2020
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE PENTRU ELEVI
ÎNV.SANDU ANA-MARIA,
ȘC.GIM.,,ANTON PANN,, RM.VÂLCEA, JUD.VÂLCEA
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
liber. Promovarea exemplelor de bună practică din domeniul educaţiei şi cercetării psiho –
pedagogice, cunoaşterea şi valorificarea metodelor şi tehnicilor de îmbunătăţire a calităţii actului
educaţional. Optimizarea calităţii educaţiei se poate realiza prin demersuri didactice interactive ,
centrate pe elev, cât şi prin includerea competenţelor de relaţionare interculturală în implementarea
curriculumului formal şi nonformal la nivelul învăţământului. Temele abordate îşi propun tratarea
problematicii actuale a învăţământului în contextul asigurării standardelor de calitate in educaţie.
Totodată, creşterea calităţii procesului educaţional este complet prin dezvoltarea şi promovarea
potenţialului activităţilor educative extraşcolare ca modalitate complementară de integrare socială şi
participare activă a tinerilor în comunitate şi îmbunătăţirea activităţilor instructiv - educative din
învăţământul contemporan.Transformările importante intervenite în dezvoltarea societăţii afectează
într-o măsură importantă şi viaţa şcolii. Cererea crescândă de educaţie, educaţie permanentă,
integrarea învăţământului cu cercetarea şi producţia, obligă şcoala să-şi revizuiască principiile,
obiectivele, structura, metodologia şi stilul de lucru, pentru a răspunde adecvat exigenţelor tot mai
mari pe care societatea i le pune în faţă. Obiectivele care stau în faţa şcolii contemporane,
numeroase şi complexe, pot fi îndeplinite numai cu un personal devotat, temeinic pregătit şi
înzestrat cu valoroase calităţi personale şi profesionale. Este subliniată cu deosebire sarcina
formativă ce revine personalului didactic în educarea tinerei generaţii şi nu numai aceea de instruire
a elevilor. Inversarea de accent de pe informativ pe formativ, nu poate fi realizată doar prin simpla
formulare a unor deziderate elevate, întrucât reclamă o reconsiderare a întregului sistem de
învăţământ şi în special o subliniere specială a locului şi rolului profesorului în acest sistem, el fiind
specialistul care participă la formarea cadrelor pentru toate sectoarele de activitate. Fiecare
educator, învăţător şi profesor din întregul sistem de învăţământ, trebuie să fie atât un bun specialist
în domeniu, cât şi un bun educator. Numai îmbinând aceste două calităţi, cadrele didactice îşi vor
îndeplini în bune condiţii sarcina de înaltă responsabilitate şi onoare în formarea tinerei generaţii.
Bibliografie:
1.Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu. Editura
Emia, 2011,
2.Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint, 2010,
3.Stoica, Marin, Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru, 2002,
ROLUL ȘI IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXRAȘCOLARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PREUNIVERSITAR
PROF.DĂNCĂU MONICA-ADRIANA, ȘC.GIM.,,ANTON PANN,,RM.VÂLCEA, JUD.VÂLCEA
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori) Pornind de la acest citat pot spune că activitățile extrașcolare sunt foarte
importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Studiile de specialitate susțin că acesta ajută
elevii la formarea unei atitudini pozitive față de învățare, aceștia au performanțe școlare mai
ridicate, li se formează abilități practice diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de
probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar
sentimentul de împlinire este mult mai ridicat. Activitățile extrașcolare se referă la acele activități
realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai
multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ. Activitățile extrașcolare vizează, de
regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a
acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la
alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități
artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de protecția mediului etc. Iată câteva
caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de
artă/ muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie
un mediu formator mai atractiv, în afara contextului institutional.
Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
PROIECT DE PARTNERIAT EDUCAȚIONAL
,,PRIETENIA, FARMECUL COPILĂRIEI”
Prof. ptr. înv. Primar Badea Viorel
Școala Gimnazială ,,Constantin Ștefan” Albești - Ialomița
Proiectul prezentat în cadrul acestui simpozion a fost desfășurat în anul școlar 2017-2018,
realizat din dorința mea de a scoate elevii din zona lor de confort, de a deschide puțin orizonturile.
Scopul proiectului a fost promovarea dialogului şi a comunicării între elevi în vederea lărgirii
cercului de prieteni, a educării în spiritul devotamentului civic, a dragostei faţă de oameni, față de
natură. Proiectul a urmărit implicarea elevilor, profesorilor și a comunității locale în acțiuni
ecologice, dezvoltarea conștiinței și a conduitei ecologice la elevi bazată pe respectul față de natura
și protectia mediului, transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor în stiluri de viată
ecologice, economice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat, responsabilizarea
pentru prevenirea poluării si gestionarea resurselor fără a periclita echilibrul mediului si sanatatea
comunitatii.
Din acest motiv am considerat necesară derularea acestui proiect in vederea dezvoltării în
rândul elevilor și a spiritului antreprenorial. Cu siguranţă şcolii îi revine sarcina de a forma elevilor
o atitudine conştientă şi responsabilă faţă de mediu. Prin realizarea acestui proiect am dorit să se
dezvolte spiritul de iniţiativă, comunicarea, sa aiba loc un schimb de bune practici în vederea
formării unei educaţii demne de cetăţean european.
„PRIETENIA,UN DAR DE PRET!”

PARTENERIAT EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN-REZUMAT
Profesor învățământ preșcolar Ungurean Loredana Luminita Școala Gimnazială

Nr.27/Structură G.P.P.Nr.3
Timișoara,Timiș
Argument :
Grădiniţa contribuie la procesul construirii personalităţii copilului într-una din etapele de
vârstă cele mai maleabile şi mai vulnerabile.
În cadrul acestui parteneriat, scopul urmărit a fost stabilirea unei mai bune comunicări, a
realizării ceea ce putem înţelege prin trainice prietenii, a creşterii prestigiului unității noastre prin
popularizarea activităţilor.
Scop:
Experimentarea de către educatoare şi preşcolari a unor situaţii noi, stimulative pentru procesul
cognitiv, adaptarea comportamentului la situaţii inedite; educarea sentimentelor de prietenie,
toleranţă, armonie şi bună dispoziţie în relaţiile cu copiii preşcolari din grupele partenere;
antrenarea copiilor în activităţi specifice vârstei, în vederea dezvoltării armonioase;
Obiective:
 să iniţieze activităţi care presupun dezvoltarea climatului afectiv – pozitiv;
 să-şi formeze reprezentări corecte asupra sinelui şi a celorlalţi;
 să justifice diferite acte de comportament;
 să descrie şi să dezvolte relaţii şi atitudini sociale
 să manifeste dorinţa de participare la activitățile proiectului;
 să stabilească relaţii de prietenie şi colaborare între copiii din cele trei clase ale grădiniţei/
scolilor, promovarea dialogului dintre copii;
 să atragă copiii în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi cu caracter extracurricular care să
conducă la socializarea copiilor;
AN ȘCOLAR :2018-2019
IMPLEMENTAREA PARTENERIATULUI:
Se va urmări:
 colaborarea între instituţii;
 stabilirea unor strategii și metodologii comune în ceea ce priveşte derularea proiectului;
 promovarea reciprocă, în cadrul acţiunilor comune, a imaginii instituţiilor partenere;
 comunicarea permanentă în ceea ce priveşte buna desfăşurare a proiectului;
 derularea de activităţi civice/artistice;
 expoziţii cu creaţii ale elevilor/preșcolarilor.
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA PARTENERIATULUI:
 Urmărirea periodică a activităților derulate.
 Întocmirea unui album foto în care să se prezinte momente din activitățile realizate în
vederea atingerii obiectivelor propuse.
 Realizarea unor expoziții cu lucrări ale copiilor, desene, pliante etc.
DISEMINAREA REZULTATELOR:
Raportul de activitate care cuprinde aspecte pozitive din derularea proiectului se va prezenta
în cadrul unui lectorat cu părinții, în cadrul comisiilor metodice, pe site-ul www.didactic.ro.
ȘCOALA ȘI TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

Prof. Înv. Primar Dogaru Nicuța Aura
CNI „Matei Basarab” Rm. Vâlcea
I. Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă
nevoilor comunității și să dea acesteia persoane competente pentru viața privată, profesională
și publică.
Cunoașterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur,
posedarea unor tehnici de învățare eficientă și creativă, luarea unor decizii și rezolvarea unor
probleme sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .
„Orice copil are dreptul de a-și exprima opiniile în toate chestiunile care îl privesc .”(
art.12-15 Conveniență Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lângă
dreptul de a i se asigura asistență de sănătate, copilul are dreptul de a se juca în voie, de a-și
satisface anumite dorințe în timpul liber.
II. Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită după voia și priceperea
fiecăruia. La vârstă școlară mica copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către
activități utile, plăcute, care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.
Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă sau de delectare.
Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptămână sau timp liber în vacanțe.
Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activități cum ar fi:
orele de curs, activități extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești și
activitățile neprevăzute.
Acest timp diferă de la individ la individ în funcție de vârstă, ritm de munca, familie.
Exemplu:
Unui copil de clasa a IV-a, cu un ritm lent de muncă intelectuală, dar sârguincios, care
nu este susținut de familie și este obligat să presteze activități gospodărești nu îi mai rămâne
timp liber zilnic, poate doar la sfârșit de săptămână.
Dimpotrivă, uni copil care poseda un ritm alert de muncă intelectuală , este susținut
de familie și nu prestează activități gospodărești îi rămâne mult timp liber.
O altă categorie este aceea a copiilor care „omoară” timpul. Rezultatele benefice ale
folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a și-l organiza.
Daca timpul liber zilnic se rezuma la 2-3 ore, cel de la sfârșitul săptămânii este mult
mai întins; atunci copilul își poate planifica activități multiple. Acum se impune dirijarea
elevului către o dozare eficientă a timpului, din partea școlii, prin educator și a familiei.
Orice activitate din timpul liber trebuie să ducă un beneficiu pentru minte și trup, să
fie diversificată, recreativă, fără aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie
omorât”.
III. În concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte importante în formarea și
dezvoltarea fizică și psihica a copilului.
Orice activitate trebuie făcută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi
îmbunătățite și recompensate.
Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive, dacă
activitățile au fost bine organizate și trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

profesor pentru învățământul primar Drăguț Elena-Ramona,
Școala Gimnazială Ionești, județul Vâlcea
Activităţiile extrașcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare,
la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a
timpului lor liber. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului
pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport
pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru
informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Implicarea elevilor, încă din clasele mici, în proiecte și parteneriate la nivel național și
internațional oferă oportunități de relaționare, cooperare și colaborare, cercetare, schimburi de
experiență și, nu în ultimul rând, de socializare.
Proiectele eTwinning oferă elevilor noi oportunităţi de învăţare, o diversificare a
activităţilor didactice şi, astfel, noi provocări atât pentru contactul cu noile informaţii, cât şi
pentru dezvoltarea de noi competenţe sau formarea de atitudini. Implicarea în astfel de
proiecte a avut un rol important și în modul în care ne-am putut adapta provocărilor școlii
online: elevii cunoșteau aplicații și instrumente digitale deoarece le-au utilizat în cadrul
proiectelor,au luat parte la întâlniri online cu prieteni din Macedonia de Nord, Turcia, Spania,
Slovacia, Cehia. Pentru aceste întâlniri, pentru realizarea materialelor, pentru conversațiile de
pe forumul de discuții este necesar să utilizezi limba engleză. Astfel, elevii, ajutați de
profesorul de la clasă, și-au exersat și perfecționat abilitățile de comunicare într-o limbă de
circulație internațională.
Scientix este o inițiativă finanțată de Comisia Europeană care promovează și susține o
colaborare la nivel european între profesori STEM (știință, tehnologie, inginerie și
matematică), cercetători în educație, decidenți în politici educaționale și alți profesioniști din
domeniul educației STEM. Portalul http://www.scientix.eu/ oferă profesorilor resurse,
proiecte privind educația STEM, buletine informative, cursuri online, webinarii, posibilitatea
traducerii tuturor resurselor. Sunt resurse pe care le putem utiliza atât în predare cât și în
activități extrașcolare, care se bazează, în primul rând, pe implicarea elevilor în învățare, pe
experimente și activități practice.
Activităţile extraşcolare sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc
bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia
să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin
acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal: pregătirea copilului
pentru viaţă.
Bibliografie:
1. Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii
ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu, Editura PoliromSTEM
IMPORTANȚA PARTENERIATELOR EDUCAŢIONALE ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ,

EMOȚIONALĂ ȘI SOCIALĂ A COPIILOR
Prof. înv.primar Pascu Luminița Mihaela
Liceul Sanitar Antim Ivireanu, Rm. Vâlcea
Educaţia este un parteneriat între acasă şi şcoală. Este esenţială implicarea părinţilor la
toate nivelurile şi este nevoie de colaborarea dintre cele două instituţii. Pentru ca această
colaborare să fie funcţională trebuie să se stabilească o comunicare eficientă.
Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică,
emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este
perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest
stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau
organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Ele au rolul de a proteja, creşte
şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale
specifice care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Educaţia timpurie asigură
fundamentele dezvoltării fizice şi psihice sănătoase şi ale dezvoltării sociale. Ceea ce învaţă
copiii în primii ani de viaţă reprezintă mai mult de jumă¬tate decât vor învăţa tot restul vieţii.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului
în grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează
siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării
copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Părinţii au o influenţă mai mare în ceea ce priveşte performanţa şcolară, simţul
responsabilităţii, comportamentul faţă de adulţi, iar grupul de prieteni este important pentru
învăţarea cooperării, a negocierii şi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale.
Dezvoltarea este influenţată atât de factori genetici cât şi de mediul în care trăieşte copilul.
Atât potenţialul transmis genetic cât şi experienţele din cadrul familiei, al şcolii sau
interacţiunile cu alţi copii sunt importante pentru dezvoltarea cognitivă şi socio-emoţională a
copilului.
Parteneriatele cu instituţii care pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului
de vârstă timpurie pot include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităţilor locale, a
parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor
economici, a conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor
comunităţilor.
Acest gen de parteneriate vizează stimularea mentală, antrenarea fizică şi dezvoltarea amplă a
abilităţilor copiilor prin diferite activităţi, cum ar fi: muzica, abilitatea manuală; formarea
unor deprinderi de colaborare; desfăşurarea unor activităţi didactice cu teme istorice şi
creştine etc.
Încheierea unui parteneriat între grădiniţă / şcoală şi comunitate înseamnă participarea
activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării elevilor la viaţa
comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile locale (ex.

Poliţia) în rezolvarea unor probleme.
Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează
formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Educaţia este contiună. Ea începe din primele
momente ale vieţii şi se încheie odată cu ea.
Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale
fiecărui copil. Rolul educatoarei este extrem de mare în acest sens.
Doar prin efortul comun al şcolii şi al familiei, de a stimula şi sprijini dezvoltarea
copilului, într-un climat armonios şi lejer, accesibil, educaţia se va realiza cu succes, în
avantajul copilului.
Bibliografie:
Culea , Laurenţia. - Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare ? , Editura Diana,
2009
Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G - Parteneriatul pas cu pas , Editura Fundaţia
Internaţională pentru sisteme Electorale, Chişinău, 2000
Velea , Luciana şi colaboratorii - Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid pentru
profesori şi elevi , Editura Agata , 2006
Vlăsceanu ,Gheorghe coord., Neculau , Adrian - Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom ,2002
ÎNVĂŢAREA ÎNTRE TIMPUL LIBER ŞI ŞCOALĂ

Prof. Hodineţi Mihaela
Grădiniţa cu Program Prelungit “Mihai Eminescu”
Școala este derivată din cuvântul latin Schola, adică timp liber dedicat învățării.
Învățarea vine în mod natural și se bucură intrinsec dacă are loc în contextul timpului liber.
Sistemul școlii publice a devenit modelul nostru de funcționare a lucrurilor.
Presupunem că învățarea este cel mai bine împărțită în materii definite, că testele sunt cea mai
bună măsură a învățării, că ar trebui să terminăm cartea de matematică în fiecare an și, mai
ales, că școala este muncă ...
Caracteristicile de bază ale timpului liber sunt relaxarea, plăcerea, libertatea de
alegere, motivația intrinsecă, angajamentul, controlul și provocarea.
Unele activități obișnuite de petrecere a timpului liber la copiii din școală sunt citirea,
vizionarea la televizor, utilizarea computerelor, activitățile spectatorilor, artele și meseriile,
jocurile și activitățile fizice și alte hobby-uri, în funcție de interesul lor. Timpul liber al
copilăriei facilitează competența la vârsta adultă.
Este important să identficăm preferinţele de petrecere a timpului liber la copiii prin

intermediul listei de verificare Interes sau Timp liber. Astfel, facilităm participarea activă,
automată și încurajarea activităților de agrement active la copiii din școală, care are un efect
pozitiv asupra bunăstării fizice și mentale, sporește participarea elevilor și contribuie la

realizarea academică. Prin urmare, este esențial să promovăm timpul liber activ în școli.
Lipsa timpului liber și utilizarea necorespunzătoare a timpului pot duce la anumite
probleme, cum ar fi abuzul de droguri, obiceiuri dependente, probleme psihosociale care le
pot influența bunăstarea fizică și mentală și care afectează realizări. Sistemele școlare pot
încuraja jocuri de grup, sport, arte și meserii și aerobic sau pot fi jocuri socilae care dezvoltă
unitatea și integrarea socială în rândul elevilor.
PROIECTUL EDUCAȚIONAL
“CREEAZĂ-ŢI MEDIUL!”
Prof. Manda Mihai

Şcoala Gimnazială „Take Ionescu” Rm.Vâlcea
Prof. Manda Claudia
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Rm.Vâlcea
Opţionalul este realizat la nivelul mai multor arii curriculare şi urmăreşte problema
raportului dintre om şi mediul ambiant. Unul din argumentele acestui opţional este faptul că
materialele utilizate cât şi sursele de inspiraţie sunt la îndemâna oricui, atât în mediul urban
cât şi în cel rural, iar desfăşurarea lui nu implică o dotare materială specială a spaţiului în care
se lucrează.
Un alt argument care pledează pentru acest opţional îl constituie multitudinea
priceperilor şi deprinderilor practice pe care le formează, odată cu dezvoltarea creativităţii, a
plăcerii de a lucra independent sau în grup în mediul înconjurăror.
De asemenea, opţionalul propune elevilor chiar un mijloc agreabil şi util de petrecere a
timpului liber, care totodată dezvoltă imaginaţia, fantezia creatoare şi le pune în slujba
îmbunătăţirii ambientului locuinţei, al clasei şi al mediului înconjurător.
Elevul va înţelege că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că
această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea
repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la
dezvoltarea economică şi socială. Căile pentru sporirea calităţii vieţii şi menţinerea unei bune
calităţi a mediului înconjurător sunt utilizarea resurselor acestuia în aşa fel încât să se poată
regenera şi conserva în permanenţă.
Scopul opţionalului “Creează-ţi mediul!” este responsabilizarea elevilor şi, implicit a
părinţilor şi a întregii comunităţi locale, în vederea protejării mediului înconjurător.
Competenţele create de acest opţional vizează ştiinţa, dorinţa şi atitudinea manifestă de a

proteja viaţa !
Cuvinte-cheie: mediul înconjurător, poluare, forme de poluare, poluatori, surse de

poluare, dezvoltare durabilă.
CONTRIBUŢIA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR
PROF. ÎNV.PREŞ. BADEA ALINA
G.P.P.NORD 1,RM VÂLCEA
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să
se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
timpul la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea
timpului liber al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta
spre petrecerea timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un
prilej de deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a
copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun
bazele ,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete
şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca
haina plină de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul
american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate
preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o
formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic
spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării
elevilor. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul
şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ
în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de
cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm şcoala cu viaţa. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele
vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse
informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII

ȘCOLARULUI
Profesor de psihopedagogie specială: COMAN ADRIANA

Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Buzău
Formarea şi cultivarea gustului pentru lectură, reprezintă unul dintre obiectivele

fundamentale ale orelor de limba şi literatura română. Prin marea lor varietate, textele literare,
reprezintă un real suport, ce poate asigura dezvoltarea şi nuanţarea vocabularului, a limbajului
literar, a creativităţii copiilor, precum şi dezvoltarea unor capacităţi intelectuale, imaginative
şi motivaţionale. Astfel, lecturile selectate de cadrul didactic în cadrul procesului instructiv-
educativ au rolul de apropia copilul de realitate, de a-i oferi o gamă largă, diversificată de
informaţii şi experienţe umane, modele morale, emoţii şi sentimente. În formarea tuturor
acestor competențe o importanță deosebita revine cărților.
Scopul lecturii în perioada şcolarităţii primare este acela de a forma progresiv unnui
copil o cultură comunicaţională şi literară de bază, să devină capabil să înteleagă lumea din
jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimandu-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om şi, în viitor, să
poată continua procesul de învatare în orice fază a existenţei sale. Lectura ajută la observarea
mediului înconjurător, îi învaţă pe elevi să gândească, îmbogăţeşte cunoştinţele despre natură,
lume şi viaţă, cultivă sensibilitatea şi imaginaţia, modelează caracterele, contribuie la
educarea moral-cetăţenească, ajută omul în aspiraţiile sale spre autodepăşire, într-un cuvânt
ajută fiinţa umană să-şi formeze o personalitate puternică şi bine conturată.
În alegerea cărților potrivite, cadrului didactic îi revine responsabilitatea de a ține cont
de particularităţile de vârstă şi psihice ale copiilor, preferinţele lor, climatul familial. În acest
sens, pentru a veni în sprijinul înțelegerii informațiilor citite, cadrul didactic trebuie să
realizeze mai multe etape, temeinic structurate și ierarhizate. Astfel deosebit de importante
pot fi: planul de întrebări propus, ce are rolul de ajuta copilul să înţeleagă conţinutul textului,
mesajul transmis de acesta; exerciţiile de îmbogăţire a vocabularului; povestirile cadrului
didactic, formă de bază a activităţilor cu școlarii mici, ce contribuie, totodată, la înţelegerea şi
transmiterea mesajelor, la educarea capacităţii de a audia cu atenţie un text; memorizările ce
contribuie la dezvoltarea gândirii logice a copilului, dezvoltarea atenţiei şi a puterii de
concentrare, dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite, prin
conştientizarea unui efort intelectual minim necesar pentru fixare.
În conclzie, urmărind comportamentul copiilor în contactul cu cartea, sub îndrumarea
mai mult sau mai putin directă putem concluziona urmatoarele: rolul cărții în pregatirea
acțiunii de citit este esential; timpul are o valoare aparte în formarea motivației interioare
pentru citit prin recepționarea cuvintelor de timpuriu (ceea ce depaseste domeniu psihomotor).
A învăța să citească și a iubi acest lucru, implică anumite cerințe psihopedagogice care trebuie
respectate de adult in dirijarea copilului. Oferirea cărților să fie persuasivă la dispoziția
copilului, sugerându-i cu ce să înceapă. Când va ști să citească, va cere ajutor pentru o carte
mai complicată. A da ajutor este o placere pentru ceilalți copii, în cazul grupelor eterogene
(fapt ce implică coordonata socio-afectivă). Deasemeni trebuie creat momentul în care,
împreună cu copilul, să se povestească despre carte. Cărțile să fie atractive, ilustrațiile
sugestive, dar nu acaparatoare. Nu predarea citirii este cheia, ci sprijinirea ei, ceea ce implică
necesitatea de a forma copilului deprinderea de a citi, ca mijloc de informare.
Bibliografie:
- Alexandru Gheorghe – Lecturi literare pentru ciclul primar – îndrumător metodic pentru
învăţători, părinţi şi elevi, Editura „ Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1995
- Cornea P. – Introducerea in teoria lecturii, Editura Minerva, București, 1988
- Slama Cazacu T. – Lectura – diverse finalități și niveluri de complexitate, Buletin de
informare știintifică și documentare, Constanța, 1990
Resurse
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI IMPORTANȚA LOR

Prof. înv. Primar Buleteanu Iuliana
Liceul ,,George Țărnea” Băbeni,jud. Vâlcea
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai
ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie
un mijloc de a intuit și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru.
Vizionările și spectacolele constituie o alta forma de activitate extracurriculara în
grădinițe, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunata a artei.
Desi aceasta forma de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebita rezida în faptul că ea constituie o sursa inepuizabila de
impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum și a emisiunilor tv, poate
constitui de asemenea o sursa de informații, dar în același timp un punct de plecare în
organizarea unor acțiuni interesante.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate
în grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de
exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente
morale , care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-
educativ.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în
primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu
elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în
cadrul activităţilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult
modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un

feed- back pozitiv.
GRĂDINIȚA ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
PROF.ÎNV. PREȘCOLAR- TOPALĂ ADINA-IONELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.12, GRĂDINIȚA P.P. C.F.R., TIMIȘOARA
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.

Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La
pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a
oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai
frumoasă, mai plină de sens: Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an; Serbări cu caracter
istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae, Crăciun, Paşti, 1
Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval; Serbarea este
modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea
armonioasă a personalităţii copiilor. Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza
buna dispoziţie şi participarea cu interes de-a lungul pregătirii şi desfăşurării spectacolului.
Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor.
Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca
momente de neuitat în viaţa fiecăruia. Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie,
bucurii, creează buna dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare
istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu
însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie,
satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens: Ziua mamei, Ziua copilului,
Sfârşit de an; Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf.
Nicolae, Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei,
Carnaval; Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. Micii artişti trebuie încurajaţi,
stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cu interes de-a lungul pregătirii şi
desfăşurării spectacolului. Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru
copii, cât şi pentru părinţii lor. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului
şi rămân de-a pururi ca momente de neuitat în viaţa fiecăruia.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 110.
2. Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de
success, Poarta Albă, 2010, pagina 230.
4. Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative
pentru
învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.
ÎNVĂȚAREA ÎN AFARA MEDIULUI ȘCOLAR

PROF. NIȚA ANA-MARIA
GRĂDINIȚA CU P.P. ,, SFÂNTA ANA’’, CRAIOVA
Un studiu recent, realizat în România, a arătat faptul că 85% dintre copiii cu vârste
între 5 și 16 ani petrec, în medie, 5 ore pe zi pe rețelele sociale.
Copiii noștri cresc folosind calculatorul, implicit internetul, fiind expuși la o multitudine de
stimuli și mesaje.
De asemenea, e cunoscut faptul că și copiii mai mici de 5 ani folosesc device-urile „smart“, în
special telefonul mobil și tableta, fiind pasionați de jocuri online, desene animate sau diverse
clipuri amuzante pe YouTube.
De mai bine de 1 an se vorbește tot mai mult despre învățarea online și cum o afectează pe
cea clasică astfel încât, în timp, s-au format mai mult sau mai puțin două grupuri: pro și
contra. Chiar dacă aceste stiluri educaționale au ambele limitări, dar și puncte forte, eu
consider un mix al acestora ca fiind abordarea ideală pentru dezvoltarea optimă a copiilor
noștri.
În ultimii ani, educația românească a permis pătrunderea unor instrumente noi și
eficiente de învățare: manualele digitale, platformele educaționale și, în general, metode
alternative de învățare.
Învățământul românesc a avut și are în continuare neșansa de a fi obligat să practice ”școala
online” în lunile cele mai dificile și încărcate ale anului școlar.
A fost foarte greu să devenim peste noapte profesori digitali, după o carieră la clasa reală, cu
bănci în care elevii au socializat nemijlocit, care au interacționat multiplu, au învațat, s-au
jucat, au râs, s-au ceartat și s-au împăcat etc.
Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă chiar și acum, după atâta vreme, este ușor debusolant
pentru adulți și copii deopotrivă, chiar dacă folosind aplicațiile Zoom, Meet, Classroom etc
spre exemplu, profesorul și preșcolarii/elevii/studenții ”se pot vedea” și se pot încuraja. Pentru
că e vorba de o altă vizibilitate, de realități, mai precis, de virtualități cu totul diferite față de
cele din școala tradițională.
Tehnologia este parte a vieții noastre a tuturor, iar copiii au fost atrași în mod
deosebit de mediul digital – dinamic, colorat, interactiv. Totuși, utilizarea excesivă a
computerului nu-i ajută pe cei mici să-și dezvolte abilități de viață reale, de aceea a fost
necesar ca noi, profesorii, să-i ghidăm pe micuți cu multă atenție, diplomație și pricepere.
Bibliografie :
1. Ausubel David, Floyd R., (1981), Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
2. Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul
preşcolar, nr.2-3 1991;
3. Miron Ionescu, Educaţia şi dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti.
ȘCOALA PENTRU VALORI AUTENTICE
PROF. ELENA ILISOI, LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC „VIRGIL

MADGEARU” IASI
„Școala pentru valori autentice” nu reprezintă doar un amplu proiect

educațional lansat în premieră în județul Iași, dar şi un demers menit să pună în
valoare principii morale, civice, estetice - repere esențiale pentru o educație completă.
Educația înseamnă dezvoltare, formare, centrare nu doar pe achiziții, cât mai
ales pe o temeinică pregătire pentru viață, prin comportamente și acțiuni concrete,
implicare și responsabilizare. Nevoia de a dezvolta în școală, în mod explicit,
coordonat, aceste activități de impact a dus la apariția acestui amplu proiect
educațional. Astfel, în anul școlar 2019-2020, unitățile de învățământ ieșene si-au
înscris activitățile educative derulate lunar în programul „Școala pentru valori
autentice”, un proiect educațional complex, coordonat de I.S.J. Iași, centrat pe
valorizarea și educarea anumitor comportamente ale elevilor.
Proiectul a sensibilizat elevii, profesorii și părinții față de valorile autentice și
comportamentele asociate acestora, exersându-le, în mod conștient, sistematic și
îndelungat.
Obiectivele proiectului au vizat cultivarea valorilor umane clasice la elevii din
toate unitățile de învățământ preuniversitar și nivelurile de școlarizare, dezvoltarea
climatului organizațional şi promovarea unui mediu armonios, sigur și sănătos,
precum și sensibilizarea cu privire la nevoile comunității şi implicare activă în viața
cetății.
Tematica activităților educative a fost așezată sub semnul educației pentru
valori autentice, astfel încât fiecărei luni i s-a atribuit o valoare, generatoare de
comportamente și atitudini. Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu” Iași s-a
înscris în această competiție educativă în lunile octombrie, pe tema Cetățenie activă şi
Leadership şi decembrie – Unitate şi democrație, câștigând titlul de Şcoală a Unității
şi Democrației.
PROIECT DE PARTENERIAT EXTRACURRICULAR

GRĂDINIŢĂ - FAMILIE
CU FINANŢARE EXTRABUGETARĂ
„COLABORĂM PENTRU BINELE COPIILOR!”
Profesor pentru învăţământul preşcolar: CREȚU NICOLETA
ARGUMENT
Grădiniţa constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin

conţinutul ştiinţific al procesului instructiv-educativ, ci şi prin libertatea de acţiune asupra mediului
înconjurător oferită preşcolarului, libertate care-i stimulează interesele de cunoaştere şi contribuie la
lărgirea câmpului de reprezentări şi de relaţii sociale.
Intrarea copilului în grădiniţă constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind “statutul” şi
“rolul” de preşcolar, natura relaţiilor cu adulţii şi cu colegii de grupă, noutatea condiţiilor de activitate
şi mai ales specificul învăţării, act complex care angajează dintr-o nouă perspectivă întreaga sferă a
vieţii sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate informaţiile pe care le va dobândi în
anii de grădiniţă.
Parteneriatul grădiniţă-familie, acţiunile ce se desfăşoara de comun acord şi sunt cuprinse în
planul de acţiune, continuarea de către familie a activităţilor desfăşurate în grădiniţă, nu fac decât să
ducă la o mai bună formare a copilului, să se pună bazele omului modern de mai târziu.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului in programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea preşcolarilor respect de sine,
încredere în forţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate
bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o
colaborare prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în
cadrul acestui parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune ce
deschide porţile succesului educaţional.
SCOP
Creşterea calităţii procesului de învăţământ printr-o colaborare coresponsabilă între cei doi
factori educaţionali familia şi grădiniţa, în vederea dezvoltării integrale şi creative a personalităţii
preşcolarului.
OBIECTIVE
 Informarea părinţilor despre activităţile desfaşurate cu preşcolarii în grădiniţă;

 Atragerea de fonduri extrabugetare pentru îmbunătăţirea spaţiului educaţional;
 Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate să desfăşoare un proces educaţional;
 Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
 Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor dezbateri
pe teme date;
 Valorificarea unor experienţe personale;
 Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui
parteneriat
 Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă îmbunătăţiri actului educaţional
din grădiniţă/familie.
ȘCOALA DE DUPĂ ȘCOALĂ
Prof. Ungureanu Daniela
Școala Gimnazială ,,Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
În contextul actual, timpul liber este o realitate ambiguă, deoarece el poate fi o sursă
de progres și de bunăstare pentru societate, dar și o cauză de degradare și de regres social.
Totul depinde de modul cum este conceput și utilizat. Activitățile extracurriculare au
menirea să le ofere elevilor oportunități multiple de recreere, să le dezvolte spiritul de
competiție, să le valorifice potențialul intelectual și aptitudinile, să le stimuleze imaginația,
creativitatea și inițiativa.
Educația nonformală asigură legătura dintre instruirea formală și cea informală.

Aceasta se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în afara sistemului școlar, cuprinzând
activități desfășurate sub îndrumarea unor cadre didactice specializate în proiectarea unor
acțiuni educaționale, care asigură realizarea corelației subiect/educator-obiect/educat.
O caracteristică importantă îl reprezintă caracterul opțional al activităților extrașcolare.

Evaluarea acestora este, de asemenea, facultativă și poate fi sub formă de concurs sau
activitate demonstrativă. Educația nonformală este centrată pe cel care învață, propune
participanților diverse activități atractive, contribuie la lărgirea culturii generale și de
specialitate a participanților, creează ocazii de petrecere oraganizată a timpului liber; răspunde
cerințelor și necesităților educației permanente.
Activitățile nonformale au trei funcții importante: de odihnă (destindere), de distracție

(divertisment), de dezvoltare a personalității.
Bibliografie:
Ioan Cerghit, ,,Metode de învățământ”, Ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1997
Ioan Cerghit, ,,Metode de ănvățământ”, Ediția a IV-a, Editura Polirom, Iași, 2006
Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie”, Editura All Educațional, 1998
ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE DEZVOLTARE PERSONALĂ ÎN

EVOLUŢIA ELEVILOR
PROF. PĂUŞESCU IOANA CONSUELA

COLEGIUL ECONOMIC RM. VÂLCEA
Activităţile de dezvoltare personală au rolul de a cultiva personalitatea elevului,

de a forma competențe necesare obţinerii succesului şcolar, în carieră şi în viaţă. Contribuie la
dezvoltarea emoţională, socială şi pentru carieră a elevului. Valorificarea experienţelor
elevilor fundamentează autenticitatea învăţării. Există o raportare permanentă la ceea ce
gândesc şi simt, precum şi la modul în care se comportă elevii.
Activitățile tematice îi ajută pe elevi să conştientizeze cine sunt, să analizeze
emoţiile pe care le au, să se raporteze sănătos la ceilalţi (diversitate), să fie motivaţi să
înveţe cu succes, să exploreze ce meserii/profesii le-ar plăcea să practice.
Misiunea acestor activităţi constau în :
 Asigurarea unei educaţii de calitate, care să ducă la egalizarea şanselor, la pregătirea
copiilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacităţi, deprinderi şi competenţe
care să le permită să-şi găsească locul în societate și să contribuie la îmbunătățirea
bunăstării.
 Descoperirea înclinațiilor, talentelor și aptitudinilor, în vederea folosirii acestora în
îmbunătățirea rezultatelor învățării, înregistrării progresului școlar și a performanțelor
copiilor.
 Promovarea unui comportament decent, caracterizat de cinste, onoare, respect
reciproc, toleranţă, de gen intercultural/ pentru diversitate, responsabilitate faţă de
propriile acţiuni.
 Dezvoltarea dimensiunii europene a educației prin activități, programe, parteneriate și
proiecte specifice.
 Formarea de competenţe în contextul unei societăţi bazate pe dezvoltarea liberă,
integrală si armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome.
Datoria noastră este aceea de a oferi copiilor instrumente de a se cunoaște,
de a privi viitorul cu încredere, de a se înțelege și poziționa ca indivizi, să-i învățăm
cum să fie responsabili, să-și poarte de grijă lor și altora, să-și exprime liber gândurile
și sentimentele fără teama de a rămâne neînțeleși. Atunci când copiii au ocazia de a
experimenta idei în diferite situații și cu o varietate de resurse, ei descoperă conexiuni
și ajung la o înțelegere nouă, mai bună și la alte modalități de a face lucrurile. Acest
lucru le dezvoltă abilitatea de a gândi critic și, în final, de a pune întrebări și de a găsi
soluții creative.
De aceea, activitățile de la clasă trebuie sa fie completate de un program de
activități care să le dezvolte o conștiință socială, abilități de a interacționa și o
înțelegere a normelor instituționale și comunitare. În această categorie intră activități
precum vizite, excursii, proiecte în care sunt implicați copiii și părinții împreună,
spectacole și expoziții, parteneriate. În cadrul școlii, dezvoltarea personală reprezintă
o arie de dezvoltare bine definită, pentru care profesorii de la clasă planifică activități
în mod constant sau o includ drept componentă atitudinală în alte activități.
Părinții sunt informați despre aceste activități și sunt încurajați să
completeze consecvent demersul școlii acasă. Orice problemă devine mai uşoară dacă
este discutată şi analizată cu cineva. Copiii trebuie să ştie că nu sunt singuri şi că pot
solicita sfatul profesorului, părintelui sau unui specialist/consilier.
Există o serie de modalități, pe care le folosim în mod spontan, prin care ne
putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi îi putem ajuta să se deschidă mai mult
faţă de noi sau să comunice mai eficient între ei, înlăturând conflictele cu colegii.
Unele probleme pe care le are elevul se pot rezolva la nivelul ascultării, deoarece fiind
ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime dificultatea, s-o conştientizeze mai bine, s-o
analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o soluţie.
Activităţile de dezvoltare personală oferă un cadru semnificativ pentru
stimularea flexibilităţii cognitive şi a creativităţii elevului, aceştia fiind încurajaţi să
adreseze întrebări, să comunice propriile opinii, să aibă intervenţii argumentate, să
reflecteze asupra temelor puse în discuţie, să manifeste iniţiativă, să exprime idei
originale şi emoţii autentice despre ceea ce învaţă.
Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme,
stimulează participarea activă, în mod individual sau în echipă. Accentul în aceste
activităţi este dat de spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor elevilor la sarcinile
propuse. Analizele succesive, momentele de autoevaluare şi de reflecţie oferă copiilor
cadrul necesar pentru interiorizarea conceptele tematice, pentru dezvoltarea încrederii
în sine, pentru conturarea perspectivei pozitive asupra resurselor personale, astfel încât
să facă faţă provocărilor şcolare sau celor din viaţa de zi cu zi.
O atenţie deosebită este acordată explorării intereselor şi exersării abilităţilor
de învăţare, identificării experienţelor anterioare şi cunoaşterii aşteptărilor elevilor cu
privire la activităţile care urmează a fi derulate. La finalul unor activităţi de dezvoltare
personală , elevii sunt invitaţi să îşi exprime emoţiile cu privire la ceea ce au
descoperit sau experimentat. Expoziţiile, discuţiile pe baza portofoliului sunt
oportunităţi pentru valorizarea intereselor şi aptitudinilor personale.
Bibliografie:
www.didactic.ro
https://tikaboo.ro/7-activitati-de-dezvoltare-personala/
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE

ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPIILOR
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR MATEESCU MARIA ALINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ STOENEȘTI , G.P.N. DOBRICENI , JUD. VÂLCEA
Practicate de la vârste fragede, activităţile extracurriculare joacă unul dintre cele mai
importante roluri în formarea şi dezvoltarea viitorului cetăţean. Ele oferă copilului
oportunitatea de mişcare, interactiune directă, exprimare liberă, relaxare, descoperirea unor
lucruri noi, experimentarea diferitelor situaţii, etc.
Dezvoltarea sănătoasă a copiilor se bazează foarte mult pe acumulările ce provin din
multitudinea de surse oferite. Copilul trebuie să primească o mulţime de informaţii pentru a
putea desfăşura o activitate. Aceste informaţii pot proveni din mai multe direcţii şi pot
canaliza aptitudinile copilului spre anumite domenii, singur dându-şi seama de ceea ce-i
place să facă şi ce nu .
Schimbările din toate domeniile vieţii sociale determină ca educaţia să fie privită din
cu totul altă perspectivă. Aspectul formativ ia locul din ce în ce mai mult caracterului
informativ al educaţiei. Totul tinde spre depăşirea valorilor naţionale, spre universalitate,
spre integrarea în patrimoniul valorilor umanităţii.
Activităţile extracurriculare se pot desfăşura atât în grădiniţă cât şi în afara ei. Ca şi
activităţile de tip curricular, cele extracurriculare se desfăşoară sub atenta supraveghere a
educatoarei şi au o importanţă deosebită în formarea personalităţii copiilor şi integrarea lor
în societate.
Într-o lume dominată de mass media , aceste activităţi sunt necesare pentru a modela
comportamentul copiilor, pentru a-i pregăti atât emotional, cât şi intelectual.
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară este o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să îi acorde atenţie,
adoptând o atitudine creatoare atât în modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu
copiii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a acestora.
COPILUL ŞI TEMPORALITATEA
Profesor-educator TOMA RAMONA – CLAUDIA
Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Comuna Filipeștii de Târg, județul

Prahova
Conştientizează faptul că acum, în acest moment creezi ceva. Aceasta este

realitatea. (Sara Paddison)
Dezbaterea noţiunii de timp, definirea şi descoperirea cauzalităţii şi influenţei sale
asupra vieţii a pus la grele încercări pe marii savanţi ai istoriei. Ce este timpul şi cum ne
influenţează a rămas o temă ce încă se studiază şi care găseşte încă multe răspunsuri
generând direcţiii multiple de cercetare.
Cum explicăm copiilor ce înseamnă timpul? De obicei educatoarea sau
învăţătoarea aduce în faţa copiilor o planşă, un material didactic ce reprezintă efectiv noua
temă ce trebuie învăţată. Când vine vorba despre timp planşele nu pot reprezenta decât
activităţi din timpul zilei cu un soare mare şi strălucitor sau din timpul nopţii când luna
tronează. Practic copilul este învăţat secvenţialitatea timpului şi nu ce este el efectiv. Nu
poţi explica ce formă are, sau ce culoare are, sau ce gust are, sau cum miroase, sau cât de
mare sau de mic este. Este greu să ceri copilului hai să împărţim timpul întrucât pentru el
va însemna ceva la genul dă-mi şi mie un pic de timp, asta din perspectiva în care timpul ar
putea fi ceva material, uşor de divizat.
Educaţia pentru timpul liber există şi este importantă, datorită faptului că timpul
liber poate reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, în funcţie de modul în care este folosit.
Majoritatea viciilor ce desfigurează şi otrăvesc civilizaţia noastră îşi au originea în
încercările oamenilor de a scăpa de plictiseala şi monotonia vieţii lipsite de activitatea
creativă. Cheltuim milioane de dolari în fiecare an pe sisteme de apărare naţională, dar ar fi
bine să ne amintim că nici o mare civilizaţie din trecut nu a fost distrusă până nu s-a distrus
singură din interior. Alger prezintă pericolul reprezentat de timpul liber, spunând: ,,O
civilizaţie care nu îşi foloseşte raţional timpul liber este într-un pericol mai mare decât una
care nu are timp liber deloc.
Educaţia pentru timpul liber ar trebui transferată de la nivelul familiei, la nivelul
şcolii, în mare parte pentru că familiilor le lipseşte ,,timpul” necesar a fi dedicat educaţiei
copiilor sau nu au capacitatea gestionării propriului timp disponibil astfel încât să se dedice
şi educării copiilor în acest sens şi astfel ajungem la situaţia în care copiilor le lipseşte
exemplul modelului de familie şi de viaţă personală împlinită. Creşterea şi educarea
copilului „este o artă” susceptibilă de perfecţionare prin acumularea continuă de experienţă
de către cei ce o făuresc.
DE VORBĂ CU TOAMNA
Ungureanu Anca-Paula, Școala Profesională, Fântânele, județul Iași
Elevii Școlii Profesionale, Fântânele, coordonați de profesorul de limba și literatura

română și directorul unității au desfășurat o activitate dedicată toamnei și roadelor acesteia,
intitulată DE VORBĂ CU TOAMNA. La activitate a fost invitată și o poetă locală, care i-a
ajutat pe elevi să se exprime mai ușor prin intermediul versurilor. În clasa în care s-a
desfășurat activitatea a fost amenajat colțul toamnei, reprezentând bunătăți pe care aceasta le
oferă și frunze arămii așezate precum un covor.
Apoi, elevii au recitat din creațiile lor proprii poezii despre toamnă, urmând ca apoi să
realizeze un acrostih plecând de la cuvântul EDUCAȚIE. Ajuntându-se de cuvintele pe care
le-au găsit, aceștia au creat o poezie care a fost scrisă pe tablă.
La activitate a fost prezentă și poeta locală, care le-a dăruit cărți de poezii scrise de ea, le-a
oferit autografe și le-a explicat cum să scrie o poezie, cum să se exprime, cum să realizeze
rima.
TIMPUL CA RESURSĂ LIMITATĂ

Profesor psihopedagogie specială BOTEZATU MĂNDIȚA
Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Comuna Filipeștii de Târg, județul

Prahova
Tot ceea ce avem cu adevărat este timpul, chiar şi cel care nu are nimic altceva
are timp. (Baltasar Gracián)
Tic – tac. . . . Timpul. . . .
Trăirea timpului în mod conştient a devenit o calitate a individului tradusă în
eficacizarea acţiunilor sale şi într-un final în progres, în timp ce tratarea timpului cu
indiferenţă, fără a-l conştientiza apare astăzi ca risipă, inactivitate, note ce nu ar trebui să
facă parte din felul de a fi al omului modern preocupat de bunul demers al lucrurilor, al
vieţii în general.
Astăzi definirea timpului nu mai constituie o preocupare. Problema este folosirea
sa cât mai eficientă întrucât varietatea activităţilor umane, modul diferit de a-l percepe de la
o persoană la alta, felul în care este împărţit şi utilizat determină în ultimă instanţă gradul
de civilizare al societăţii.
Lucrul cel mai dificil pentru un om este să-și organizeze timpul liber (Goethe).
Timpul liber apare ca un timp rezidual, ceea ce rămâne după ce toate celelalte au fost
făcute. Asta nu înseamnă că este o perioadă fără semnificaţie sau importanţă. De altfel nici
nu se poate face o ierarhizare a celor trei subcapitole temporale (şcolar, extraşcolar şi liber)
în funcţie de importanţă, fiecare dintre ele având rolul său bine stabilit. Deci, chiar dacă
pare o pierdere de timp, timpul liber desemnează o stare de a fi, o atitudine, o modalitate de
a face ceva prin intermediul activtăţilor liber alese care formează în final personalitatea
copilului, a viitorului adult.
Timpul liber folosit eficient poate avea un efect pozitiv asupra dezvoltării
personalităţii copilului. Timpul liber folosit creativ, distractiv reprezintă timpul în care se
realizează o plăcere, destindere, relaxare. Este foarte important ca şcoala şi familia să se
preocupe de îndrumarea de a-şi petrece cu copiii timpul liber vizând satisfacerea unor
interese, înclinaţii, aptitudini, recomandarea unor lecturi, vizionarea de spectacole, vizite la
muze, etc. Uneori aceste activităţi nu-şi pot găsi uşor locul în timpul cotidian dar, cu
siguranţă, ele se pot regăsi în timpul liber săptămânal sau în vacanţe.
CEI SAPTE ANI DE ACASA

Vâneaţӑ Persida Elena C.Ṣ.E.I Bӑbeni
Pîrvu Oana Maria C.Ṣ.E.I Bӑbeni
Realitatea de zi cu zi a familiilor de astăzi este diferită de cea a generaţiilor anterioare.

Părinţii îşi petrec din ce în ce mai puţin timp alături de copiii lor, majoritatea confruntându-se
cu problema echilibrării atribuţiilor din cadrul familiei cu cele de la serviciu. În momentul în
care un copil depăşeşte sfera familiei şi intră într-o colectivitate, începe o nouă etapă a vieţii
lui, dar şi a părinţilor.
La începerea grădiniţei are loc o restructurare a programului zilnic, care cuprinde

programe bine delimitate, nu numai din punct de vedere al conţinutului activităţilor şi
reperelor orare, ci şi privind mediul în care îşi desfăşoară aceste activităţi (o parte din zi
copilul stă la grădiniţă, iar o altă parte, acasă). Este important ca părinţii să cunoască
programul copiilor de la grădiniţă, pentru a putea adapta activităţile de acasă astfel încât, să se
asigure că există coerenţă şi unitate între demersul educativ al grădiniţei şi cel al familiei.
Lipsa de informaţie, de comunicare între educatoare şi părinţi poate conduce la situaţii în care
copilul este supus în familie unui regim de suprasolicitare, într-o cursă epuizantă de obţinere
de performanţe, sau, dimpotrivă, poate genera cazuri în care copilul nu mai este stimulat în
dezvoltarea sa de către părinţi, considerându-se că această sarcină este exclusiv a grădiniţei.
Pentru ca părinţii să se asigure că există echilibrul necesar , trebuie să se informeze, la

începutul fiecărei săptămâni, ce activităţi se vor desfăşura la grădiniţă, ce materiale vor fi
utilizate, ce priceperi deprinderi şi cunoştinţe vor fi vizate. .Comunicarea dintre părinţi şi
copii este foarte importantă pentru că ajută la formarea imaginii de sine. Activităţile propuse
copiilor ţin de imaginaţia, inspiraţia şi priceperea fiecărui părinte, precum şi de interesele şi
particularităţile copiilor. Părinţii trebuie să le pună la dispoziţie materialele de care au nevoie,
să-i organizeze corespunzător spaţiul, să le dea posibilitatea să exploreze, să descopere, să se
joace în diferite spaţii, să interacţioneze cu adulţi şi copii şi, nu în ultimul rând, să ofere prin
propriul lor comportament modele de urmat.
CERCUL DE BIOLOGIE
PROFESOR: CIOCAN RAMONA MARIANA
LICEUL TEHNOLOGIC ”ALEXANDRU VLAHUȚĂ” ȘENDRICENI
Elevii din clasele de gimnaziu manifestă un tip de căutare aparte. Ei îmbină

curiozitatea anilor de copilărie cu o imaginaţie bogată, putând realiza conexiuni şi deducţii
dintre cele mai surprinzătoare. Oferirea informaţiilor în această perioadă îi pregăteşte şi îi
instruieşte pentru a acumula uşor cunoştinţe şi, în special, pentru a avea un teren favorabil
posibilelor descoperiri ulterioare. Orele de curs prevăzute în programa de biologie pentru
gimnaziu nu sunt suficiente pentru a descoperi întreaga complexitate şi frumuseţe a fiinţelor
din mediul înconjurător şi a mecanismelor biologice care le menţin în interdependenţă.
Un motiv pentru a cultiva legume la școală, acasă este ca vor avea tot timpul legume
proaspete, tratate rațional, fără produse dăunătoare mediului înconjurător și sănătății.
Cercul de biologie corect integrat în activitatea instructiv-educativă a elevilor

reprezintă una dintre cele mai importante forme de activitate extraşcolară, deoarece conţinutul
ştiinţific, caracterul atractiv şi varietatea activităţilor desfăşurate oferă largi posibilităţi de
dezvoltare a iniţiativei creatoare, a spiritului de observaţie, trezeşte în rândul elevilor
dragostea pentru natură, dorinţa de a studia, de a cerceta, de a descifra „misterele” viului.
Realizarea unei activităţi extraşcolare precum acest cerc de biologie, oferă copiilor
interesaţi de cultivarea plantelor, în mod special de cea a tomatelor posibilitatea descoperirii şi
aprofundării cunoştinţelor specifice. Caracterul interdisciplinar este o condiţie obligatorie
pentru funcţionarea unui astfel de cerc, deoarece lumea în care trăim şi despre care dorim să
învăţăm este, în aceeaşi măsură, biologică, istorică, socială şi spirituală.
Utilizarea celor mai noi şi interactive metode de lucru cu elevii, va permite

dezvoltarea capacităţilor motrice şi intelectuale a acestora, iar folosirea mijloacelor de
învăţămâmt adecvate, moderne, va oferi o viziune realistă şi practică asupra temei studiate.

Prof.înv.primar Oprea Andreea Elena
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu”, Râmnicu Vâlcea
Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de

conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare
şi stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Timpul liber
folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o pasiune, un
hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen etc. ) în
principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau mai
mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie
de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se
integra într-un anumit program. Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al
elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A
introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a
veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe
acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program
precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii
contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai
poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice,
sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în
excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer. Rolul
părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice
începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi
să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului,
pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor
didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi
acceptare a programelor de lucru.
ROLUL ȘCOLII ȘI AL FAMILIEI ÎN ORGANIZAREA TIMPULUI

LIBER AL ȘCOLARILOR
Prof. înv. primar Florea Marinela

Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” Alexandria
Există o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi
petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate,
spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită
continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse
formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din
mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele
de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut..
Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea
capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al
realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.
Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a
tinerei generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală.
Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber
al copiilor, sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale
disponibilităţi.
Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi
adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi,
diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii
zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul Copiilor este locul
unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi
pună în valoare şi recompensele care să-i motiveze.
Bibliografie
formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea
clujeană, Cluj-Napoca
MANAGEMENTUL TIMPULUI - O CAUZĂ A STRESULUI LA COPII
Profesor psihopedagogie specială CURSARU ELENA - CRINA
Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Comuna Filipeștii de Târg, județul Prahova
Trebuie să te gândeşti la lucruri mari în timp ce faci lucruri mărunte, astfel încât
toate lucrurile mărunte să meargă în direcţia bună (Alvin Toffler)
Activitatea zilnică a omului se desfăşoară astăzi pe mai multe planuri paralele şi

câteodată total diferite, din domenii diferite. Pot fi activităţi simultane sau înlănţuite, dar
simplul fapt că individul este forţat să treacă de la o idee la alta, de la o analiză la alta, să
gândească calea cea mai bună de rezolvare şi dacă se poate şi cea mai rapidă execită o
anumită presiune asupra individului, o tensiune resimţită la nivel psihic. Peste toate
acestea, de multe ori, se poate ca situaţii urgente, neprevăzute să intervină inopinant facând
ca tensiunea să fie şi mai apăsătoare sau cum se spune să se creeze o situaţie stresantă.
Aceeaşi stare poate fi dată si de situaţia în care pur şi simplu nu este gasită rezolvarea unei
probleme stringente, sau atunci când persoana este forţată să facă anumite activităţi
nedorite sau neînţelese. Toate duc la acelaşi lucru şi anume la resimţirea stresului.
Cel mai important lucru care îi scapă din vedere adultului este darul cel mai de
preţ şi cel mai la îndemână pe care copilul şi-l doreşte: timpul, timpul pe care i-l acordă,
timpul pe care adultul îl petrece alături de el, timpul în care este ascultat, în care i se
vorbeşte, i se ascultă părerea, este sfătuit şi nu împins, forţat să facă ceva, timpul în care
simte că este înţeles şi că nu este singur, timpul în care primeşte cu adevărat ceea ce are
nevoie. Tot acest timp, toate aceste dorinţe nu se realizează cu bani, nu trebuie cumpărate
deşi sunt inestimabile, trebuie doar oferite cu căldură şi dragoste pentru că în sensibilitatea
lui specifică micuţul le va resimţi imediat. Ce-ar putea face el cu jucăria cea nouă, abia
primită, dacă adultul se scuză că este obosit şi nu-i poate fi partener de joacă sau nu-l poate
însoţi în parc să se joace cu alţi copii? Ce-ar putea face atunci când adultul n-are chef, este
nervos, când alte probleme, preocupări sunt mai importante şi nu suportă amânare? Ce
fericire ar mai simţi în parcul de distracţii, în locul de joacă, sau chiar acasă dacă mama sau
tata nu-i împărtăşesc bucuria? Poate că de fapt este vina lui… aşa va gândi copilul.
O A DOUA ŞANSĂ
Dir. adj. prof. Rada Daniela

Școala Gimnazială Nicolae Popoviciu Beiuș, Bihor
,,Şi ei sunt ai noştri, să-i primim, aşadar”

Argument:
Civilizaţia umană parcurge una dintre treptele ei cele mai agitate , determinând
schimbări structurale profunde în toate domeniile vieţii . Ritmul rapid al schimbărilor a
determinat constituirea unei problematici complexe a lumii contemporane . Schimbările
politice din Europa centrală şi de est , produse în ultimul deceniu , au generat o problematică
nouă pentru educaţie, introducerea în şcoală a unor teme precum:drepturile omului şi ale
copilului, sărăcia şi progresul economic, violenţa şi agresivitatea, protejarea copilăriei şi a
adolescenţei, etc.
Conferinţa Mondială asupra Educaţiei pentru persoane cu Cerinţe Speciale, de la
Salamanca, precum şi Congresul Internaţional al educaţiei Speciale au evidenţiat necesitatea
asigurării unui nou concept în atingerea obiectivului Educaţie pentru toţi. Acest nou cadru
vine să întâmpine cerinţele societăţii:-fiecare copil are dreptul fundamental la educaţie; -
persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă acces la educaţie în şcolile de masă; - persoanele cu
deviaţii comportamentale trebuie monitorizate; - orice persoană are dreptul la ,,o a doua
şansă”.
Din această perspectivă, cea a egalizării şanselor, propunem proiectul intitulat ,,O a
doua şansă”.
I.Titlul proiectului : O a doua şansă
II. Scopul : Integrarea copiilor cu dizabilităţi în viaţa şcolară şi combaterea abandonului
şcolar prin reabilitarea socio-comportamentală a elevilor.
III. Obiective :
1.Integrarea tuturor copiilor de vârstă şcolară şi formarea unei atitudini favorabile faţă de
şcoală;
2.Identificarea elevilor cu devieri comportamentale şi cuprinderea lor într-un program de
reabilitare socio-comportamentală;
3.Organizarea unor activităţi de consiliere în scopul reintegrării şcolare şi sociale a posibililor
beneficiari ;
4.Depistarea cauzelor care duc la înregistrarea absenţelor şi efectele imediate resimţite în
înregistrarea succesului şcolar , analiza complexităţii problemelor puse de prevenirea ,
diminuarea şi înlăturarea lor;
5.Optimizarea procesului de educaţie prin antrenarea capacităţilor şi deprinderilor bine
dezvoltate ;
6.Asigurarea unei bune colaborări a şcolii cu familia şi monitorizarea copiilor a căror părinţi
lucrează în străinătate;
IV. Beneficiari :
- elevii cu dizabilităţi din clasele CP-VIII;
- elevii cu devieri comportamentale din clasela CP-VIII care manifestă comportamente
agresive faţă de colegi ;
- elevii care înregistrează absenţe nemotivate ;
- elevii care au părinţii plecaţi în străinătate.
Aplicarea acestei strategii va apropia învăţământul românesc de generosul ideal al ,,
educaţiei pentru copii- educaţie pentru fiecare”.
Activitatea proiectului va fi cunoscută prin articole în revista şcolii, în activităţile

metodice ale cadrelor didactice, simpozioane la nivel judeţean şi naţional, articole în reviste
de specialitate.
CĂLĂTORIA MEA INTERCULTURALĂ
Prof. Dragomir Roxana

Școala Gimnazială Nr. 1 Mădăras, Bihor
În perioada 22-24 martie 2019, s-a desfășurat în județul nostru, la Oradea, Concursul
Național „Călătoria mea interculturală” – ediția a VI-a.
Pentru a participa la acest concurs național, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1 Mădăras, au
avut de trecut preselecția pe județ, obținând Premiul I.
Micii artiști, coordonați de doamna director prof. Cionca Ancuța și prof. Rada
Roxana, au format echipajul Copiii din Mădăras. Ei au pus în scenă povestea de viață a
inimoasei doamne învățătoare, Labai Ana, au descris munca de la catedră, dar și munca de
pregătire a programelor cultural-artistice cu toți elevii, indiferent de etnie: română, slovacă
sau maghiară.
Draga noastră dăscăliță a avut o misune minunată: să-i învețe să scrie și să citească,
dar și să-i coordoneze pe drumul cântecului și dansului popular slovac. Totodată i-a îndemnat
să păstreze cu sfințenie tradițiile strămoșești și să poarte cu mândrie și respect costumul
popular.
La etapa națională, echipajul Copiii din Mădăras a fost alcătuit din elevii clasei a VIII-
a: Iabloncic Radco, Szekeres Andrada și Timiș Flavia.
Aceștia au obținut Premiul II, pentru că au probat, atât abilităţi artistice şi
disponibilitate de asumare a valorilor culturale definitorii pentru minorităţile pe care le-au
reprezentat, cât și imaginaţie şi creativitate, capacitate de comunicare interpersonală şi de
lucru eficient în echipă.
Felicităm elevii şi profesorii echipajului care au reprezentat cu succes școala noastră,
dar și județul Bihor, dorindu-le mult succes și la alte competiții viitoare!
ŞCOALA TIMPULUI LIBER

Iacobescu Liliana,Grădinița cu P.P.Nr.3
„Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr. ’’(Mircea Eliade)
Timpul reprezintă o dimensiune a existenţei umane, care îi permite omului să

acumuleze o anumită experienţă de viaţă. Important este să reţinem fenomenul ireversibilităţii
timpului, ca să nu avem apoi remuşcări de conştiinţă cu privire la faptele noastre, modul de
viaţă ales, calitatea acesteia. Timpul liber poate fi definit ca intervalul de timp pe care îl
folosim la bunul nostru plac, care poate fi planificat şi dirijat în conformitate cu propriile
imbolduri, interese, dorinţe, alegând şi realizând activităţile care corespund înclinaţiilor şi
aspiraţiilor personale
Educația pentru timpul liber reprezintă o formă specializată a procesului educaţional
integral/de bază, care include mai multe domenii (cultural-artistic, turistic, social, economic
etc.) şi are în vedere formarea la elevi a competenţei de gestionare a timpului liber.
Educaţia pentru timpul liber are ca principal scop obişnuirea indivizilor în a-şi
gestiona cât mai bine timpul, astfel încât să beneficieze şi de timp liber.
Se urmăreşte formarea unor deprinderi şi practici specifice ,,umplerii'' timpului liber cu
activităţi recreative, productive etc. care să aducă bucurii şi împliniri personale
Tinerii au nevoie de ajutor pentru înțelege că timpul liber nu este irosirea vieţii cu plăceri
minore, ci este un bun prilej de pregătire pentru viaţa.
Şcoala, familia, palatul copiilor, celelalte instituţii culturale, trebuie să-i ajute pe elevi
să cunoască multiplele activităţi ce se pot organiza în timpul liber, activităţile în cercuri şi cele
individuale şi să selecteze fapte şi activităţi, să stabilească priorităţi şi opţiuni. Numai astfel se
pot crea elevilor posibilităţi de a-şi fructifica predispoziţiile în funcţie de înclinaţii, aptitudini
şi interese pentru anumite sectoare de activitate . M. Cozărescu și M. Palicica consideră că
educația pentru timpul liber ar trebui dezvoltată într-o nouă ramură a pedagogiei –„Pedagogia
timpului liber”, care să se ocupe de problematica folosirii raționale și eficiente a diverselor
activităţi ale timpului liber, precum: colecţionarea; lectura; plimbarea; drumeţia; vizionarea
spectacolelor; practicarea sporturilor; participarea cu suporteri sportivi; activităţi creatoare:
ştiinţifice, tehnice, artistice; jocul de societate: cărţi, table, remy, domino, scrable; lucru
manual: tricotat, croşetat, broderie; vizite la cunoştinţe; aniversări; serbări; excursii; călătorii
etc.
Activitățile din timpul liber al școlarilor ar trebui să devină de interes major pentru
toți actorii educației (familie, școală, mass-media etc.), toate centrate pe cuvinte-cheie,
precum: interactivitate, pro-activitate, creativitate, reconfortare, atitudine tonică, pozitivă și
constructivă, coparticipare, bucurie a vieții.
Este necesar să cream elevilor posibilități de destindere și repaus,pentru a asigura
regenerarea ,întrucat activitatea școlară solicită îndeosebi intelectul.Trebuie promovată în
timpul liber mai mult educația fizică și cea estetică spre compensare și vom folosi multiplele
activități la care m-am referit pentru dezvoltare.
Bibliografie:
*Alvin Toffler, Pedagogia pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Polirom-
Coord- Cerghit Cucoş
* Ion GH. Stanciu, Şcoala şi pedagogia în secolul XX-, ed. Polirom , Buc. 1983
*George Văideanu, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, București, 1988
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE
LĂCĂTUȘ IONEL
ȘCOALA GIMNAZIALĂ,,JEAN BART,,SUCEAVA
Începem prin a relata faptul că activitățile extracurriculare sunt o necesitate de

netăgăduit,în contextul în care copilul are nevoie de relaxare,odihnă activă și de ce nu-
împrospătarea cunoștințelor provenind și din alte surse adiacente. Aceste activități
extracuriculare trebuie îmbinate cu activitățile curriculare. Acest tip de activități dezvoltă
creativitatea,imaginația.Ca exemple de activități putem reda-drumeții,excursii,jocuri
educative,precum și activități alese de copii ,acestea formând valențe educative,măsurabile.
Desigurse pot învăța multe și prin jocca și element ludic,de aceea este preferatul copiilor,prin
joc putem ameliora,verifica,reactualiza acele competenți specifice cognitive. Jocul
favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a unui sistem de
imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu
reprezentări după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului. Despre
importanța jocului cunoaștem-cel mai important efect ce produce este acel al stimulului
afectiv,cognitiv,locomotor.Bineînțeles ,aceste jocuri sunt interesante pentru că la nivel
criterial apelează la tipul de vârstă psihologică,fiind insertat în activitatea recreativă a
copilului.Drumețiile,excursiile,pe lângă componenta de informare presupune și pe cea de
formare,componentele acestui tip de activitate presupunând stimuli din domeniul
fizic,psihic.afectiv-,atentează,,la aparatul locomotortrezește pasiuni,sentimente,afectivitate,nu
în ultimul rând oferă un bagaj informațional deloc de neglijat.Jocurile educative,concursurile,
olimpiadele,îți pun amprenta pe partea de cogniție,urmând apoi sentimentul de
apartenență,copilul dorind ca aceste elemente ă fie reiterate,interferând omogen utilul cu
plăcerea.Copilul își exprimă voința ,acordul,fiind animat atât intrinsec,cât și extrinsec vis-a-
vis de conținutul educativ.
SĂ CITIM SAU SĂ DĂM CLICK?

prof. Ani Felicia Cichi,
Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu”,
loc. Iași, jud. Iași
Există o falsă dispută pe tema „Internet vs carte, susținută de pe poziții radicalmente

opuse și însoțită de lamentări nostalgice. În țara noastră Internetul a fost și este considerat un
rău necesar, uitându-se despre moartea culturii scrise.
În Occident au apărut nenumărate studii care le arată oamenilor diferența dintre
Internet și carte. Nicholas Carr a publicat o carte în care susținea cu argumente solide că
Internetul prostește, ne face superficiali, pentru că fugim de la un site la altul, nu mai știm să
medităm la ce am citit, nu ne mai concentrăm supra profunzimilor unui text, ne pierdem
capacitatea de abstractizare.Cartea se numește “Superficialii.Efectele Internetului asupra
creierului uman” și găsim în ea exemple de studii făcute de neurologi serioși de la Harvard și
alte universități care descriu efectele navigării pe net asupra creierului uman.
Clay Shirky crede că suntem într-o perioadă de început a noilor tehnologii și că se vor
găsi reguli pentru a le face cât mai folositoare: Societățile alfabetizate au devenit alfabetizate
investind resurse extraordinare, în fiecare an, învățându-i pe copii să citească.Acum e rândul
nostru să găsim răspunsul potrivit pentru a ne organiza felul în care folosim uneltele
digitale.Căci lumea digitală aduce un surplus cognitiv.
De fapt, astăzi în lume se citește mai mult ca oricând, inclusiv datorită Internetului. Nu
numai pentru că mediul online asigură accesul la un număr tot mai mare de cărți și reviste, dar
și pentru că e un bun mijloc de a promova cititu printre tineri.
Așa încât răspunsul e simplu: nu, Internetul nu e opozabil cărții și nu omoară lectura ( și
cultura în genere). Chiar dacă plătim costurile superficialității, Internetul a readus scrisul și
cititul în centrul activităților umane, pentru un număr tot mai mare de oameni.Problema e cum
va avea loc, de acum înainte, alfabetizarea digitală de masă. Căci, deocamdată, în timp ce
intelectualii se ceartă pe tema Internetul omoară cultura, marele dușman rămâne tot
televiziunea, care-și exportă tot mai mult conținutul și stilul ( bazat pe entertainment lejer) în
mediul online.
Ca să discutăm cu adevărat despre asta, mai întâi trebuie să închidem televizorul!
Biblioteca digitală.Testarea aplicației realizată de Vodafone. Aplicația e un proiect
în evoluție, bazat pe inovație. Biblioteca Digitală a fost lansată la metroul din București, în
2012, printr-un parteneriat cu Editura Humanitas. Călătorii puteau descărca volumele digitale
scanând cu telefoanele codurile QR asociate unor titluri. Mai târziu, în 2013, Biblioteca
Digitală a marcat o premieră - Mircea Cărtărescu a oferit atunci autografe pe ediția digitală a
cărții sale Ochiul căprui al dragostei noastre. Mai târziu, Biblioteca Digitală a ajuns în peste
300 licee din țară.
Aplicația, disponibilă azi pentru telefoanele care utilizează sistemele Android și iOS,
oferă utilizatorilor acces la 500 de titluri. Proiectul a continuat în 2017 cu lansarea secțiunii
Istori@, realizată în parteneriat cu Editura Humanitas.
Bibliografie:
 Nicholas Carr “Superficialii.Efectele Internetului asupra creierului uman” , Edit.
Publica, 2012;
 „ Dilema veche”, nr 634 din 22 nov 2017;
 paginiromanesti.ca/2013/02/15/internetul-si-cartea-doi-frati-inamici.
TIMP DEDICAT NATURII, MAMA NOASTRĂ
Smarandache Luminiţa, Grădiniţa P. N. Budeşti

loc. Budeşti, jud. Vâlcea
Problema de stringentă actualitate, în condițiile epocii contemporane, este educarea și

formarea elevilor în spiritul unor responsabilități umane ce cuprind: protecția mediului
înconjurător, utilizarea rațională a resurselor naturale, colaborarea și cooperarea
internațională, progresul civilizației umane.
Cunoastrea elementelor, proceselor și fenomenelor ce caracterizează mediul natural,
formarea priceperilor și deprinderilor de ocrotire a mediului înconjurător, cunoaşterea
principalelor aspecte legate de resursele naturale ale planetei, înțelegerea necesității
conservării și utilizării raționale sunt obiective prioritare ce vizează educarea ecologică a
elevilor.
Ecologia este o știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre viețuitoare și mediul
lor de viață. Dat fiind faptul că omul este singurul răspunzător de poluarea în mod conștient,
deliberat a mediului, termenul de ecologie a luat o tentă nouă, aceea de protecție a mediului.
Educația înseamnă formarea unor mentalități și modelarea acestora după niște matrițe care să
promoveze valorile societății și a importanței protecției mediului. Ori, cel mai greu în
societatea actuală, este să schimbi mentalitatea.
Educația ecologică / civică este un proces de lungă durată, astfel că timpul este unul dintre cei
mai buni profesori, bineînțeles combinat cu diferite forme ale învățării și modelării. Însă
educația morală nu constă numai în a face să se nască idei drepte, largi, omenești sau, prin
cuvinte potrivite, sentimente lăudabile, căci nici ideile, nici sentimentele nu sunt de ajuns;
trebuie să urmeze acțiunea.
Omul învață mai repede din propriile greșeli decât din cele ale semenilor, însă când e vorba de
"reparat", de suportat consecințele greșelilor altora, lucrurile se inversează. Astfel, acțiunile de
igienizare le insuflă copiilor dispreț față de atitudinea neglijentă a celor ce au poluat mediul
înconjurător. Copiii vor căpăta o atitudine pozitivă faţă de natură, lucru pe care îl vor
transmite familiilor, anturajului, astfel putând spera la o adevărată schimbare a raporturilor
noastre cu mediul ce ne înconjoară.
A educa înseamnă a-i face pe copii să-și însușească,prin experiență, un sistem de valori care
să le permită să se integreze în mod inteligent și moral într-o lume în rapidă prefacere.
Acțiunile practice, de ecologizare și igienizare își au rostul lor atâta timp cât reușesc să insufle
această mentalitate și atitudine atât față de mediu, cât și față de cei care nu-i respectă
curățenia.
TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE

Profesor Învățământ Preșcolar Haneș Mariana
Școala Gimnaziala Nicolae Dragan, Galda de Jos-G.P.N Galda de Sus
Inteligența este una dintre cele mai importante componente ale personalității umane,
mulți specialiști au încercat să o definească cât mai precis și cât mai complex. Ca urmare, s-au
formulat diverse definiții ale inteligenței. Astfel, putem spune că, inteligența este definită ca o
aptitudine intelectuală (V. Oprescu), un ansamblu de factori (Thurstone).
În cele din urmă, s-au formulat diverse teorii cu privire la inteligență, și anume: teorii
factoriale (teoria bifactorială – Spearman; teoria triarhică – Burt și Vernon, teorii genetice –
(Piaget), teorii sistematice (teoria inteligențelor multiple – Gardner). Fiecare teorie este
considerată nesatisfăcătoare, deorece aceasta nu reușește să explice inteligența.
Lucrarea de față a presupus o analiză generală a teoriei inteligențelor multiple a lui
Howard Gardner, precum și o analiză practică, a felului în care aceasta se poate aplica în
cadrul orei de Limba și literatura română.
Analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor experimentale a fost orientată în:
- Analiza măsurării în care conținutul științific propriu disciplinei Limba și literatura română
se referă la valorificarea teoriei inteligențelor multiple;
- Identificarea implicațiilor utilizării strategiilor didactice bazate pe teoria inteligențelor
multiple;
- Stabilirea efectelor instrurii diferențiate bazată pe teoria inteligențelor multiple asupra
activității școlare.
Principalele efecte ale demersului experimental sunt:
- Obținerea unor rezultate școlare mai bune;
- Îmbunătățirea elevilor la participarea lecției, elevii fiind mai activi, mai entuziaști etc.
Asumarea teoriei inteligențelor multiple elaborată de Howard Gardner și a
implicațiilor sale educaționale oferă posibilitatea organizarea unei instruiri diferențiate și
interactive. Implementarea strategiilor didactice bazate pe teoria inteligențelor multiple s-a
dovedit a fi benefică. Utilizarea teoriei inteligențelor multiple presupune următoarele aspecte:
cunoașterea profilelor de inteligență ale elevilor, proiectarea și realizarea activităților

didactice în așa fel încât să angajeze cât mai multe tipuri de inteligențe.
Inteligențele indentificate de Gardner, ar trebui să fie valorificate de către cadrele
didactice, astfel:
 Inteligența lingvistică ca aptitudine a cuvântului, ca abilitate de a utiliza limbajul;
 Inteligența logico-matematică ca abilitate de a calcula, de a efectua operații logice, de
a grupa și ordona date;
 Inteligența vizuală / spațială ca abilitate de percepe spațiul;
 Inteligența corporal -kinestezică ca abilitate de a valorifica activitățile motrice,
mișcările întregului corp;
 Inteligența intrapersonală abilitatea de conștientiza propriile sentimente, emoții;
 Inteligența interpersonală abilitatea de cunoaște și înțelege alte persoane, de a colabora
și coopera;
 Inteligența naturalistă abilitatea de a crea produse cu ajutărilor reprezentărilor despre
mediul înconjurător.
Valorificarea inteligențelor multiple facilitează abordarea unor teme, prin organizarea
de grupe de elevi. Studiile lui Gardner au dus la concluzia că inteligențele sunt independente.
Inteligențele predominante trebuie valorificate pentru ca elevii să rezolve cu ușurință sarcini
școlare din diferite discipline de învățământ.
ABILITĂȚI EDUCAȚIONALE IMPLICATE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

TIMP LIBER AL PREȘCOLARILOR
PROF. ÎNV. PREȘC. ȘOLDAN OANA

PROF. ÎNV. PREȘC. MIHAI SILVIA
GRĂDINIȚA CU P.P. NR.8 BÂRLAD
La ora actuală, societatea caută o împărțire ideală a timpului vieții în: timp școlar și
extrașcolar, timp de lucru, timp familiar, timp liber sau timp personal, care să-i permită atât
realizarea necesităților sale economice, precum și soluționarea unor probleme de ordin social,
cultural, familial, personal, pe care ființa umană ar putea să le rezolve, dacă ar ști cum să-și
organizeze mai bine timpul.
Educația pentru timpul liber reprezintă o formă specializată a procesului educațional
integral/de bază, care include mai multe domenii (cultural-artistic, turistic, social, economic
etc.) și are în vedere formarea la elevi a competenței de gestionare a timpului liber.
Educația pentru timpul liber, ca deziderat al „noilor educații”, se încadrează în direcția

de înnoire și diversificare a ofertei educaționale și a modalităților de influență pedagogică la
vârsta adolescentină a elevilor, coroborată cu evidențierea unei probleme pedagogice.
Activităţile extraşcolare sunt o provocare, încă de la vârsta preşcolarităţii. Suntem, an
de an, puşi în situaţii cât mai provocatoare, în selectarea activităţilor extraşcolare în funcţie de
obiectivele propuse, pentru fiecare an şi după nivelul de dezvoltare al grupei. Ţinem cont de
mai mulţi factori care ar putea influenţa desfăşurarea activităţilor, cum ar fi: starea vremii,
mijlocul de transport (ţinând cont de faptul că noi venim din mediul rural), sprijinul financiar
de care am avea nevoie pentru a desfăşura aceste activităţi şi, nu în ultimul rând, posibilitatea
copilului de a se deplasa. Toate aceste impedimente sunt depăşite cu eforturi şi multă
implicare, reușind să desfăşurăm acţiuni de succes, în urma cărora copiii rămân impresionați
pozitiv, pentru o lungă perioadă de timp.
Cultivarea spiritului de comunicare, de exprimare spontană, ne dă posibilitatea de a-i
cunoaşte mai bine pe copii. Cu acestă ocazie, ei fiind mai cooperanţi, mai deschişi dialogului,
dispersând parcă acea limită dintre „doamnă” şi „copii”. Au mai multă încredere în ei şi în
educatoare, devenind mai apropiați, mai prietenoşi.
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului, el simţindu-
se valoros, important, cu potenţial creativ şi inerpretativ, cu spirit de echipă şi dragoste de
muncă.
ȘCOALA ȘI TIMPUL LIBER AL ELEVILOR
Prof. Lascu Angela Geanina

Clubul Copiilor Caransebeș
timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de
valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea
preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei
nici sportul nu îl practică în mod sistematic.
Timpul de calitate înseamnă activități plăcute și relaxante și chiar și atunci când nu
este mult, rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil.
plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou,
cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest
timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui
individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi
capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program.
Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la
activităţi recreative proprii vârstei sale.
Modalitățile de organizare a timpului pentru elevi sunt multiple: sport, muzică, lectură,
plimbări în aer liber, calculator, televizor, reviste, toate sunt surse de informare și dezvoltare,
de relaxare şi descărcare a energiilor negative acumulate în timp. Pentru ca un timp liber să fie
de calitate, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: să se desfășoare într-o perioadă
suficient de mare; să ducă la satisfacția copilului, să-i creeze bucurie; să lase copilul să se
manifeste liber; să-i dea copilului posibilitatea să devină sociabil; să nu fie constrâns sau
obligat să facă ceea ce nu-i place; să-i sporească încrederea în sine; să-i ofere copilului
libertatea de a alege, astfel încât să-și dezvolte abilitățile, aptitudinile, curiozitatea,
creativitatea, imaginația; să-i înlesnească copilului posibilitatea de a-și dezvolta personalitatea

unică, în continuă transformare și adaptare.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă
mișcare în aer liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de
explorare și dezvoltare a abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în
calcul timpul care îi rămâne să se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele
trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
În cadrul instituţiilor şcolare elevul învaţă că timpul este delimitat, structurat, că
timpul valorează, costă şi aduce profit. În acelaşi timp, elevii sunt obligaţi să-şi facă o agendă
proprie, să fie cât mai autonomi în folosirea eficientă a timpului, să-şi planifice singuri
activităţile de învăţare de acasă, să-şi coreleze timpul de pregătire cu cel liber etc.
Bibliografie:
1.https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie
incluziva-de-calitate/timpul-liber-al-elevilor.
2. https://iteach.ro/experientedidactice/timpul-liber-al-scolarilor.
3. https://edict.ro/studiu-privind-timpul-liber-al-elevilor/.
PREVENIREA ŞI INTERVENŢIA VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ

Prof. Înv. Primar Tirala Paula Adina
Lic. Teoretic Gabriel Ţepelea Borod
Violenţa şcolară este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de
viaţă şcolară. Mass-media, cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere
spectaculoasă a fenomenului în ultimele trei decenii în mai multe ţări ale lumii, astfel încât
escaladarea violenţei în şcoală a devenit cea mai vizibilă evoluţie din câmpul educaţiei
formale; performanţele şcolare sau progresul în democratizarea sistemelor educative sunt în
prezent realităţi mai puţin vizibile, comparativ cu înmulţirea actelor de violenţă din şcoală.
Violenţa în şcoală este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme de
manifestare care justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate, astfel şcoala este
spaţiul de manifestare a conflictelor între copii şi între adulţi-copii, iar raporturile de forţă sau
planul în care se consumă conduitele ofensive ( verbal, acţional, simbolic) sunt variabile
importante în înţelegerea fenomenului. De aceea, când vom folosi noţiunea mai generală de ,,
violenţă” vom desemna orice comportament al cărui scop este prejudicierea sau distrugerea
victimei ( cf. Neculau, 1966, 433). În orice atac agresiv vom regăsi apelul la forţă pentru
transformarea unui individ în instrument în folosul personal, precum şi apelul la violenţă
pentru înlăturarea/devalorizarea semenului, perceput ca adversar.
Strategiile anti-violenţă la nivelul şcolii nu pot fi puse în aplicare cu succes în
absenţa activităţilor la nivelul clasei. Indiferent de numărul şi gradul de participare înregistrat,
un proiect la nivelul şcolii are şanse reduse de a ajunge la fiecare elev şi de a răspunde
nevoilor concrete de asistenţă ale acestuia. Mai mult, activităţile anti-violenţă desfăşurate la
nivelul clasei şi a şcolii se pot dovedi mai eficiente în rezolvarea problemelor specifice
identificate prin angajarea reală a elevului.
În paralel cu a fi un beneficiar, orice elev trebuie să contribuie la întreg procesul de

proiectare şi de realizare al măsurilor anti-violenţă iar proiectele desfăşurate la nivel de clasă
şi de şcoală oferă o bună oportunitate în acest sens. Astfel, fiecare elev are şansa de a simţi că
reprezintă un reper semnificativ în viaţa clasei, că este responsabil de tot ceea ce se întâmplă
în şcoală, în clasă pentru reuşita personală dar şi a grupului.
Proiectele anti-violenţă, la fel ca orice alte iniţiative prin care şcoala se apropie de
viaţa reală, cristalizează conştiinţa de comunitate şi de comuniune a elevilor. Dirigintele poate
orienta acest proces şi poate asigura condiţiile prin care această comunitate să devină o
comunitate de învăţare în clasă, adaptată intereselor, nevoilor şi posibilităţilor fiecărui elev.
Activităţile anti-violenţă joacă un rol important în subscrierea unor valori comune, asumarea
unei responsabilităţi colective, crearea unei identităţi proprii şi implicarea fiecărui membru al
comunităţii.
Bibliografie
1. Jigău, M. (Coord.) (2006), Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Ghid practic
pentru directori şi cadre didactice, Editura Alpha MDN, Buzău.
2. Şoitu, L. şi Hăvârneanu C. (coord.) (2001), Agresivitatea în şcoală. Editura Institutul
European, Iaşi.
3. Benga, O., Băban, A. şi Opre, A. (coord.), (2015), Strategii de prevenţie a problemelor
de comportament, Editura ASCR, Cluj-Napoca.
4. Depino, C., Violenţa în şcoală, (2013), Editura Trei, Bucureşti.
VALOAREA TIMPULUI LIBER
Prof. înv.primar Poajgă Simona Veronica
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu” Rm. Vâlcea
Timpul liber poate fi definit ca timpul de recreere pe care un individ îl poate organiza
și utiliza în conformitate cu propria voință. Acest lucru exclude nu doar obligațiile de muncă,
ci și timpul investit pentru satisfacerea nevoilor de bază cum ar fi consumul de alimente sau
somnul.
protejăm de pericole și accidentări, să ne conectăm cu alți oameni și să ne organizăm timpul.
Școala sau grădinița structurează mare parte din timpul pe care un copil îl are la
dispoziție. Patru, șase sau opt ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, copilul are parte de
stimuli diverși atât prin intermediul conexiunii cu profesorii și colegii, cât și cu conținutul pe
care îl primește în timpul lecțiilor. Mai mult decât atât, și pregătirea pentru grădiniță sau
școală este o formă de structurare a timpului: trezirea cu un scop, luatul micului dejun,
posibilele exerciții fizice făcute cu părinții dimineața pot face primele două ore din zi să treacă
într-un mod foarte plăcut.
În speranța că beneficiile structurării timpul liber al copiilor sunt suficient de explicite,
în continuarea articolului prezint câteva tipuri de activități care pot construi obiceiurile bune
ale adulților în devenire de care vă îngrijiți acum cu atât de mult efort.
1. Cursuri de balet
Baletul este un tip de activitate care implică atât disciplină, cât și expresivitate.
Combină latura fizică legată de solicitarea mușchilor cu latura artistică, ce presupune
exprimarea emoțiilor prin mișcare.
2. Sport
Sportul este o idee bună oricând pentru un copil din motivele pe care probabil deja le
cunoșteți.
3. Învăţarea unui instrument muzical
Dacă aveți un copil liniștit și care are încredere să se exprime și să spună ce gândește,
e posibil să vină de la el solicitarea de a învăța să cânte la un instrument.
Prof. Înv. Primar Popescu Ștefania-Raluca

Liceul Sanitar ”Antim Ivireanu”, Rm. Vâlcea
Definirea noţiunii de timp liber se află în centrul atenţiei mai multor sociologi şi
pedagogi. J. Dumazedier, de exemplu, delimitează drept funcţii ale acestuia destinderea,
distracţia, dezvoltarea, ultima fiind, prin excelenţă, o funcţie educativă sau autoeducativă şi
vizând satisfacerea intereselor, înclinaţiilor, aptitudinilor individului.
În prezent, se remarcă două probleme în ceea ce priveşte timpul liber: lipsa acestuia şi
utilizarea lui incorectă. Lipsa timpului liber este condiţionată de mai mulţi factori: utilizarea
lui iraţională, volum mare de teme pentru acasă, un ritm lent de învăţare, implicarea elevilor
în numeroase activităţi extracurriculare, exploatarea prin muncă a copiilor de către părinţi sau
de alte persoane, distribuirea de către părinţi a timpului copilului fără a-i solicita părerea etc.
Folosirea incorectă a timpului ţine de abilităţile de management care, de cele mai multe ori,
nu sunt dezvoltate nici de părinţi, nici de şcoală.
Una dintre greşelile comise frecvent de către părinţi este impunerea unui program, pe
când, de fapt, ei ar trebui să se îngrijească de organizarea unor acţiuni la care copilul să
participe cu plăcere şi interes, după preferinţe şi preocupări, opţional, în funcţie de aptitudinile
pe care le are pentru anumite domenii. Elevul mic trebuie îndrumat chiar din primele zile de
şcolarizare să se obişnuiască cu regimul zilei, fiind implicat, în parallel, în diferite forme de
odihnă activă, inclusiv în aer liber. Este necesar să le oferim copiilor pauze, posibilităţi de
destindere şi repaus, de reconfortare, pentru a le permite să se regenereze, să se împrospăteze,
întrucât activitatea şcolară solicită îndeosebi intelectul. De aceea, e bine să le ocupăm timpul
liber cu activităţi ce ţin mai mult de educaţia fizică şi cea estetică. La sfârşitul unei zile, după
un program şcolar încărcat, sportul, muzica şi arta pot fi acele ”oaze” în care fiecare copil să
se regăsească.
Dacă gestionezi corect timpul liber, câştigi bucuria de a şti să trăieşti. Această bucurie
este legată nemijlocit de creativitate. Se zice că lumea de mâine va fi lumea oamenilor de
creaţie. Orice persoană cu o inteligenţă normală este capabilă să îndeplinească sarcini care
necesită creativitate, iar nivelul creativităţii depinde de experienţă, talent, abilitatea de a gândi
într-un mod diferit decât cel uzual, capacitatea de a elimina idei fără valoare
ELEVII ȘI TIMPUL LIBER
Prof.înv.preșc. Oanță Livia Nicoleta, G.P.P.Nr.3 Slatina, Olt
Bertrand Russel
J. Dumazedier prezintă o primă definiție a timpului liber în context educațional: „un

ansamblu de activități cărora individul li se dedică în mod liber, de bună voie și cu plăcere, fie
pentru a se odihni, fie pentru a se distra și a-și satisface nevoile estetice, fie pentru a-și
îmbogăți informația sau a-și completa în mod dezinteresat formația, pentru a-și lărgi și
dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de
obligațiile profesionale, sociale și familiale”.
Timpul liber al copiilor, adolescenților şi tinerilor este poate o problemă mult mai
gravă în societatea românească, în timpul liber luând naștere o serie de comportamente
deviante ale acestora, mai ales în zonele de dezorganizare socială şi în familiile unde părinții
sunt ocupați cu o multitudine de obligații profesionale.
timpul la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit, organizarea timpului liber al
copilului ţine foarte mult de părinţi. Doar ei îl pot ghida şi orienta pe copil spre petrecerea
timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de
deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să
fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită dupa voia și priceperea
fiecăruia. La vârsta școlară mică copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către
activități utile, plăcute, care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.
Timpul liber are următoarele funcții: educativă, de odihnă, sau de delectare.
Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptămână sau timp liber în vacanțe.
Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activități cum ar fi:
orele de curs, activități extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești și
activitățile neprevăzute.
explorare și dezvoltare a abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în
calcul timpul care îi rămâne să se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele
trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
Bibliografie: Lia Sclifos, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în
Didactica Pro…, nr. 1 (35)/2009 Lucia Coșa, Timpul liber și copilul meu.
CERCETĂRI PRIVIND BIOLOGIA UNOR TAXONI DE

GIMNOSPERME CULTIVAȚI ÎN SCOP ORNAMENTAL PE
TERITORIUL COMUNEI IPOTEȘTI, JUDEȚUL SUCEAVA
PROFESOR, MIRĂUȚI SIMONA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IPOTEȘTI, SUCEAVA
Potrivit literaturii de specialitate arborii şi arbuştii ornamentali determină creşterea
cantităţii de humus din sol, îi îmbunătăţesc structura şi permeabilitatea, îi modifică raportul
cationilor şi pH-ul. De asemenea, speciile lemnoase arborescente şi arbustive recomandate
pentru garduri vii îndeplinesc şi funcţie sanitar-igienică,vegetaţia spaţiilor verzi putând
acţiona ca o adevărată „barieră acustică”. Gardurile vii constituie un ecosistem tranzitoriu
foarte bogat (ecoton) alcătuit din diferite populaţii vegetale şi animale, ce ocupă un habitat
oarecare.
În contextul celor prezentate, în lucrarea de față s-au luat în studiu exemplare
aparținând la două specii de gimnosperme cultivate în scop ornamental – Picea abies și Thuja
occidentalis - cultivate în spații verzi amenajate pe teritoriul comunei Ipotești, județul
Suceava.
Investigațiile au vizat determinarea conținutului de apă și de substanță uscată foliară,

a conținutului de pigmenți asimilatori (cu fracțiile componente tipice: clorofila a, clorofila b,
pigmenții carotenoidici), a conținutul de elemnete minerale (cenușă) și de substanțe organice
la nivelul frunzelor plantelor test în intervalul mai- noiembrie 2018 și februarie 2019, variația
intensității proceselor fiziologice: transpirație foliară, fotosinteză și fluorescență clorofiliană
la speciile avute în atenție la momentul de analiză 10.05.2019.
Analizând parametrii biochimici şi fiziologici prezentați la cele două specii de
gimnosperme cultivate pe teritoriul comunei Ipotești, judeţul Suceava, în condiţiile
pedoclimatice specifice zonei, în intervalul mai- noiembrie 2018 și februarie 2019, putem
concluziona următoarele:
Conținutul de substanță uscată și conținutul de apă foliară prezintă variații valorice
legate de momentul de analiză, precum și de condițiile de mediu de care dispun plantele la un
moment dat, pe parcursul ciclului ontogenetic propriu.
Conținutul de pigmenți asimilatori foliari variază în strânsă legătură cu
particularitățile biologice ale reprezentanților speciilor studiate și în funcție de condițiile
mediului ambiant (grad de iluminare, prezența sau absența factorilor poluanți perturbatori
etc.), fiecare individ răspunzând într-o manieră proprie în funcție de adaptabilitatea sa
geneticăla tipurile de stres cărora este supus.
Variația intensității fotosintezei în frunzele de Thuja occidentalis expuse la umbră
demosntrează că intensitatea fotosintezei prezintă valorile cele mai ridicate, pentru momentul
de analiză, comparativ cu intensitatea fotosintezei din frunzele expuse la soare. În frunzele de
Picea abies expuse la umbră intensitatea fotosintezei prezintă valori apropiate, comparativ cu
intensitatea fotosintezei din frunzele expuse la soare.
Conform literaturii de specialitate încadrarea speciiilor lemnoase ornamentale luate în
studiu în una sau alta din cele două grupe nu este foarte strictă, speciile heliofile putând creşte
şi în condiţii de semiumbră (Thuja occidentalis), unele specii în staţiuni joase preferând
semiumbra, iar în staţiuni înalte (altitudine mare) acestea devenind specii iubitoare de lumină
(Picea abies). Rezultatele proprii obținute în cercetarea realizată confirmă faptul că speciile
luate în studiu sunt plante de umbră, care se adaptează fără eforturi suplimentare și în stațiuni
însorite.
Cercetările efectuate confirmă datele din literatura de specialitate potirvit cărora
procesele fiziologice se derulează la speciile vegetale în funcție de caracteristicile biologice
specifice, de programul genetic propriu, de starea fiziologică, de vârsta organului investigat,
precum și de factorii de mediu avuți la dispoziție (temperatură, grad de iluminare, agenți
poluanți perturbatori etc.).
EDUCAȚIA PENTRU PETRECEREA TIMPULUI LIBER

PROF.ÎNV.PRIMAR: BEREA ALEXANDRA-ELENA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICU ALBU” PIATRA-NEAMȚ
Potrivit Asociației Mondiale pentru Agrement și Recreere scopul de bază al educației

este de a dezvolta valorile și atitudinile oamenilor și de a le oferi cunoștințele și abilitățile care
le vor permite să se simtă mai siguri și să obțină mai multă bucurie și satisfacție de la
viață. Această afirmație implică faptul că educația nu numai că este relevantă pentru muncă și
economie, dar nu este mai puțin importantă pentru dezvoltarea individului ca membru pe
deplin participant al societății și pentru îmbunătățirea calității vieții.
Sistemul educațional ar trebui să garanteze eficacitatea educației pentru petrecerea
timpului liber și să pregătească specialiști capabili să creeze condiții pentru stimularea
motivației de a participa la recreere și să creeze programe care să răspundă nevoilor oamenilor
în timpul liber. Furnizarea condițiilor adecvate pentru participarea la recreere necesită
pregătirea unor specialiști cu înaltă calificare, capabili să îndeplinească roluri diferite.
Eeste necesară actualizarea sistemului educațional astfel încât acesta să pregătească
specialiști mai buni în dezvoltarea și implementarea politicii de agrement la diferite niveluri
ale vieții sociale. Este necesar să se creeze un sistem care să poată exercita o influență
eficientă în ceea ce privește: creșterea gradului de conștientizare a valorii timpului liber pentru
dezvoltarea unui individ și a integrării sale sociale, legarea experiențelor existente în zona de
influență socială asupra stimulării activităților recreative cu principiile economiei de piață,
dezvoltarea condițiilor pentru impactul multidirecțional și pe mai multe niveluri asupra
animării activităților în timpul liber în familie, comunitatea locală și locurile de reședință
temporară în timpul weekendului sau al vacanțelor, angajarea în diferite activități legate de
dorințele oamenilor de a-și defini identitatea socială, psihologică, emoțională, spirituală, fizică
și intelectuală.
Scoala Gimnaziala MIRON COSTIN,Galati

Prof.Ciubotaru Adriana
Proiect educaţional de dezvoltare interpersonala a elevilor în vederea
prevenirii abandonului şcolar, a stimulării acestora şi a pregătirii pentru
promovarea examenelor de corigenţă , a implicarii voluntare în activităţi
extraşcolare
Argument
Conceptul de „copilărie” este definit ca „Perioadă a vieții omenești de la naștere până la

adolescență; timpul când este cineva copil”. Acesta este completată de atribute precum
creştere, dezvoltare, joacă, bucurie, curiozitate, dar şi nevoie de îndrumare, educaţie,
ocrotire, încurajare. Pe lângă acestea se adaugă, „neoficial”, şi nevoia copiilor de a fi
împreună cu alţi copii, bucuria jocului în grup, dar, mai ales, eficienţa şi trăinicia învăţării
prin joc.
Scopul
Stimularea implicării voluntare a copiilor în activităţi recreativ-instructive, cu
promovarea şi valorizarea potenţialului individual şi de grup a acestora, precum şi însuşirea,
pe termen scurt şi lung, a unor alternative real-educative de petrecere a timpului liber în
opoziţie cu tentaţiile nocive tot mai des întâlnite chiar la vârsta micii şcolarităţi
Obiective principale:
 sprijinul si pregatirea elevilor de cls a VIII-a, dar si pentru celelate clase gimnaziale, in
vederea sustinerii examenului de corigenta, avand in vedere situatiile deosebite in care
se afla (absenteismul, familii dezorganizate,familii monoparentale,parinti plecati)
 exersarea unor modele de subiecte pentru examenul de corigenta, (la limba romana si
la matematica)
 cunoaşterea unor obiective de importanță istorică și culturală din municipiul Galati,
precum și a unor monumente si implicarea in activitati recreative in cadrul Muzeul
Satului.
Obiective operaţionale:
 dezvoltarea capacităţii de relaţionare şi comunicare cu alţi copii, de aceeaşi vârstă, dar

şi de vârstă şi nivel educaţional diferit;
 insuşirea şi practicarea unor activităţi specifice vârstei şi adresate petrecerii timpului
liber în mod benefic(jocuri, lectura,teatru, comportamente, manifestări);
 dezvoltarea capacităţii de a accepta noi provocări, care impun implicare personală în
descoperirea de soluţii practice şi utile vieţii de zi cu zi;
 dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, deopotrivă prin spontaneitate,dar şi prin analiză
şi raţionare individuală şi de grup;
 dezvoltarea încrederii în propriile capacităţi şi a stimei de sine în raport cu ceilalţi, dar
şi cu sine însuşi;
 imbunătăţirea relaţiilor elevilor cu şcoala, cu cadrele didactice şi alţi elevi ai şcolii;
 explorarea patrimoniului istoric-cultural al orașului
 socializarea și dezvoltarea interacțiunilor pozitive în cadrul unui grup școlar;
promovarea imaginii şcolii prin diseminarea proiectului;
 promovarea imaginii şcolii prin diseminarea proiectului;
o Rezultate aşteptate:
Proiectul se desfăşoară având ca ţinte următoarele rezultate:
 Participarea a unui număr de 25 copii din cadrul şcolii noastre la programul Şcolii de
Vară;
 Promovarea elevilor corigenţi de clasa a VIII-a în vederea admiterii la liceu
 Promovarea elevilor corigenţi de cls.V-VII
 Convingerea părinţilor asupra importanţei educării timpului liber la copiii lor;
 Participarea părinţilor la activităţi, prin contribuţii oricât de mici ar fi acestea –
realizându-se astfel un parteneriat voluntar pentru şcoală;
 Realizarea unor activităţi şi produse deosebite ale elevilor, prin care aceştia să se
regăsească, în special, ca individualitate aparţinând unei colectivităţi sociale;
„ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ŞI EXTRAŞCOLARE-

O SOLUŢIE PENTRU O GRĂDINIŢĂ DE SUCCES!”
PROF. MANUELA PLJOSKAR

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 27 TIMIŞOARA-GRĂDINIŢA P.P. NR.3
„Adevărata educaţie comportă respectul pentru individualitatea copilului,

adică dezvoltarea şi umanizarea lui integrală, sub toate raporturile: intelectual,
emotiv,moral, social - ca şi disciplinarea vieţii instinctive.”
(Ion Biberi, Arta de a trăi)
Educaţia constituie o componentă a existenţei socioumane. Ea este un proces în

desfăşurare intrinsec al acestei existenţe şi include ansamblul proceselor naturale şi spirituale
ce se constituie la nivelul societăţii, ca sistem, în urma activităţii membrilor săi şi a
interacţiunilor ce se stabilesc între ei.
„Educaţia poate fi concepută într-un mod mai larg ca o întâlnire între individ şi
societate şi întreaga viaţă socială poate fi marcată de acest schimb permanent.”
(P.H.Chombart de Lauve)
Activitatea educativă ce se realizează în grădiniţă nu poate fi separată, izolată de alte
influenţe educative ce se exercită asupra copilului şi, mai ales, nu poate face abstracţie de
toate acestea. Mediul şcolar constituie o gamă de relaţii interpersonale în cadrul cărora copilul
experimentează :
 un nou mod de viaţă mai riguros şi mai programatic;
 reguli mult mai ferme de convieţuire cu ceilalţi;
 anumite roluri sociale şi responsabilităţi ce-i revin în conformitate cu noul statut;
 asumarea unor sarcini de învăţare explicite;
 creşterea autonomiei acţionale.
Activităţi extraşcolare şi extracurriculare desfăşurate în grădiniţa cu program prelungit
nr.3 timişoara:
 Educaţie Ecologică
 Educaţie Rutieră
 Educaţie Financiară
 Educaţie Religioasă
 Educaţie Sanitară
 Educaţie Nutriţională
BIBLIOGRAFIE:
Mircea Ştefan, LEXICON PEDAGOGIC, Editura Aramis, Bucureşti, 2006;

Elena Dimitriu - Tiron, DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI CONTEMPORANE, editat de
Institutul European, Iaşi, 2005
TIMPUL LIBER-RESURSĂ DE CREATIVITATE PENTRU ELEVII
Prof. Antoci Genoveva

Liceul Teoretic,,Vasile Alecsandri” Săbăoani
„Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber”. (Goethe)
Problema cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul veacurilor, a fost gestionarea
corectă a timpului. Civilizaţiile antice au pus la baza bunăstării culturii lor dezvoltarea
divertismentului, timp în care oamenii practicau sportul (luptele competitive, gimnastica,
jocurile olimpice, vânătoarea); artele (muzica, dansul, teatrul), forme de cult religios şi alte
domenii de cultură generală. Totuşi, în Grecia, comportamentele cetăţenilor antici au fost
considerate modele mult mai desăvârşite graţie interdependenţei timpului liber şi a educaţiei .
Timpul de calitate înseamnă activități plăcute și relaxante și chiar și atunci când nu
este mult, rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil. Timpul liber poate
reprezenta un avantaj sau un dezavantaj, în funcție de modul în care este folosit.
Societatea modernă, prin mutaţiile sale culturale, a impus mai multe modele de
petrecere a timpului liber, modele influenţate de cadrul social, tradiţii, valori morale,
religioase etc.
Timpul liber al copilului ar putea fi folosit pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică,
psihică, socială, cognitive și relațională.
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul
la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea
timpului liber al copilului ţine foarte mult de părinţi.
Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece elevul timpul liber:
familia, școala, prin profesori și colegi și statul, prin mijloacele materiale aferente, precum și
mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
explorare și dezvoltare a abilităților motrice. Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv,
este timpul în care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea
unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen etc.), în principal activitatea de relaxare,
de destindere şi distracţie.
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: CȘEI Băbeni/ Școala Gimnazială Nr. 10, Rm Vâlcea
Profesor itinerant de sprijin: Giuran (Dicu) Sevastia Lizuca
Obiectul: Limba şi literatura română
Clasa: a II-a
Data: 01.04.2021
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Obiectul: Limba română
Unitatea tematică : Bun venit, primăvară!

Subiectul lecţiei: : ”Buburuza” după Eugen Jianu
Tipul lecţiei: mixtă
Durata lecției: 30’
Scopul lecţiei: cultivarea receptivităţii literar-artistice a elevilui
Competențe specifice:
CLR: 1.1.Identificarea semnificaţiei unui mesaj oral din texte accesibile variate;
3.1. Citirea unor mesaje scrise, întâlnite în mediul cunoscut
Obiective operaționale
CLR
O1 - să descrie ilustrația din manual pe baza observării directe ;
O2 - să citească în ritm propriu textul „Buburuza " ;
O3 - să formuleze răspunsuri clare, corecte, concise ;
O4 - să identifice cuvintele și expresiile noi întâlnite în text;
O5 - să formuleze enunţuri cu ajutorul cuvintelor noi;
O6 - să desprindă mesajul educativ al textului;
Resurse:
A.Procedurale :
*Metode si procedee : observația,conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
problematizarea,metoda R.A.I., jocul didactic, aprecierea verbală;
B.Materiale : manual, planșă ”Pălăriile curioase”, minge, fișe de lucru, recompense,
https://www.youtube.com/watch?v=NWItky32KQY povestea buburuzei,
https://wordwall.net/ro/resource/917577/buburuza-dup%C4%83-eugen-jianu evaluare
C.Forme de organizare : individual;

Forme și instrumente de evaluare:
 observarea sistematică, evaluarea orală, aprecieri verbale
Bibliografie :
1.Programa şcolară pentru disciplina Cominicare în limba română, clasa pregătitoare, clasa I
şi clasa a II-a, aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013;
2.Molan, V., Didactica disciplinei ”Limba și literatura română” în învățământul primar,
Editura Miniped, București, 2005;
3.Mihăilescu, C., Pițilă, T., Comunicare în limba română, manual pentru clasa
a II-a, parta a II- a, Editura Arthur la școală, București, 2015
ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE - O NECESITATE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Prof. înv. preșc. Felican Leontina, G.P.P. Căsuța cu povești, Bistrița
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.”
(Maria Montessori)
Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte

transferul de cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore
obligatorii (curriculum formal) în practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a
implementa în practică cunoştinţele teoretice accumulate.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi
de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, fiind axate în principal
pe viaţa în aer liber. Ele sunt cele care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei
experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific.O mai mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în
mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând
posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a activităților extraşcolare şi evidenţiază faptul
că, în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme
sau piese de teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau
comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi artistice,
activităţi sportive, activităţi literare, activităţi ce vizează protecţia mediului etc.
Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
- pregătirea copilului pentru viaţă.
Bibliografie:
 Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;

 Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
 http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp10.pdf
 https://concursurilecomper.ro/rip/2018/ianuarie2018/33_Ifrim%20Nicoleta_Activitatil
e%20extrascolare.pdf
 http://www.oportunitatiegale.ro/pdf_files/Activitati%20extrascolare%20in%20ruralul
%20romanesc.pdf
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN PROCESUL

EDUCAȚIONAL
Prof. Știr Sorina - Iuliana
Grădinița cu P.P „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Dorohoi, jud. Botoșani
În procesul instructiv – educativ, activitățile extracurriculare îl atrag pe copil să

participe cu plăcere și să fie interesat de activitățile propuse, pentru că prin intermediul lor se
pot transmite în mod sistematic și organizat informații din toate domeniile de activitate:
muzicale, literare, plastice, formându-se astfel mai multe competențe: de a audia anumite
piese muzicale; de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri copilul reproduce modele de
conduită și le asimilează cu propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a
interpretării unor roluri este originalitatea și creativitatea copilului în redarea impresiilor

proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea și intensitatea trăirilor exprimate prin
joc, are un pronunțat caracter activ – participativ, permițând copilului să construiască relații
sociale, să-și exerseze și să-și perfecționeze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să
coopereze, să utilizeze simboluri. Toate acestea le-am observat pregătind copiii pentru
Festivalul „Masca” unde ei au fost mici actori interpretând rolurile multor personaje din
povești cunoscute: „Turtița”, „Ridichea uriașă”, „Mănușa”, „Scufița Roșie”, „Capra cu trei
iezi”, „Iedul cu trei capre”, etc.
Activitățile extracurriculare bine pregătite sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-
le copiilor interesul, producându-le bucurie, ușurându-le acumularea de cunoștințe, chiar dacă
presupun un efort suplimentar. Sunt atrași și copiii timizi dar și cei impulsivi, învățând astfel
să se tempereze în preajma colegilor lor.
VALENȚE EDUCATIVE ALE EDUCAȚIEI NONFORMALE
RADA IONELA PETRINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ANTON PANN
Educația nonformală este cea mai nouă abordare a învățării pe tot parcursul vieții.
Prin activități plăcute și motivante, înglobează bifarea tuturor deprinderilor specifice
sistemului tradițional de învătământ, cu un aport suplimentar de abilități câștigate în condițiile
unei libertăți de exprimare maxime.
Principalele aspecte care atrag la educația nonformală sunt caracterul voluntar al acesteia pe
de-o parte, dar și faptul că se bazează mai mult pe practică decât pe teorie. Deși se desfășoară
totul într-un mod organizat, persoana în cauză alege de bunăvoie să se implice.
Educația informală este un proces spontan care se realizează pe toată durata vieții, prin
care individul acumulează cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, își structurează
convingerile și atitudinile, se dezvoltă prin intermediul experiențelor cotidiene.
De asemenea, pe lângă dezvoltarea cognitivă este determinant să fie vizate dezvoltarea
personalității copilului, inteligența sa emoțională, abilitățile sociale și cele de gândire. Aici
educația nonformală vine ca o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea acestora
în practică.
Educația nonformală, fiind un tip de educație organizată sau semiorganizată, operează
în afara sistemului educațional formal, maximizând procesul de învățare și minimalizând
constrângerea specifică școlii.
Educația nonformală:
• Oferă o utilitate practică imediată a cunoștințelor învățate;
• Permite punerea în valoare a intereselor și aptitudinilor educabililor;
• Se desfășoară în contexte diverse, cadrul de învățare și conținutul fiind lejer;
• Folosește metode care stimulează participarea și implicarea educabililor;
• Implică o abordare holistică : a ști – a simți – a face
• Are o structură și o planificare flexibilă, procesul învățării fiind orientat spre participant;
• Se bazează pe experiența participantului, iar evaluarea este realizată de acesta;
• Stimulează formarea relațiilor interumane informale și facilitează promovarea muncii în
echipă și a unui demers pluri- sau interdisciplinar;
• Vizează pregătirea cetățenilor societății pentru un spațiu real unde au loc evoluții, schimbări,
transformări.
Cadrul didactic devine un pilon în descoperire și învățare, la care educatul se
raportează pentru a fi ghidat. În același timp, educatul devine resursă, producător, participant
activ la propria învățare.
Prin urmare, consider determinant rolul integrării aspectelor educației nonformale
pentru maximizarea bucuriei și plăcerii de a învăța și pentru dezvoltarea abilităților de viață și
sociale, a inteligenței emoționale și a relațiilor interpersonale necesare atât copiilor cât și
viitorilor adulți.
ACTIVITĂȚILE DE TIP NONFORMAL ȘI INFORMAL.PETRECEREA

TIMPULUI LIBER. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI.
Autor: Chiriță Cristiana-Daniela
Școala Gimnazială Nr. 1 Străoane, Străoane,Vrancea
Educația este obiectul de studiu al pedagogiei, dar, sub raport filosofic ea reprezintă o
realitate socială a cărei complexitate și importantă devin din ce în ce mai evidente. Ea se împa
rte în educație formală, nonformală și informală, însă totodată acestea se completează unele
pe altele oferind o educație completă și complexă individului.
Lucrarea de față își propune să evidențieze caracterul atractiv și adaptativ al educației

informale și nonformale în procesul de învățare pe tot parcursul vieții, oferind exemple de
bune practici.
Fiecare formă în parte se distinge printr-o serie de particularități care o diferențiază de

celelalte, dar între ele există relații de susținere și complementaritate care evita de
cele mai multe ori contrapunerile.
Educația nonformală este orice

activitate educativă organizată și sistematică întreprinsă în afară cadrului sistemului formal
pentru a furniza secvențe de învățare unor tipuri speciale
de populație. Activitățile nonformale sunt susținute de școală , fiind adesea realizate de
profesori, dar ele nu se înscriu în orarele școlare că discipline obligatorii. Este vorba de
cercuri, disciplinare sau având caracter indisciplinar , de concursuri științifice sau artistice,
de activități sanitare, ecologice, estetice, de vizite sau excursi, de formațiuni corale sau
instrumentale etc.
Educația informală reprezintă un ansamblu de influențe și mesaje pe care elevul
le receptează, iar uneori le și prelucrează în afară vieții școlare, în situații foarte
diferite: în sălile de spectacol, pe stadioane, împreună cu prietenii , vizionând emisiuni de
televiziune etc. în educația informală este inclusă și educația familială.
RELAȚIA ȘCOALĂ-FAMILIE ÎN TIMPUL LIBER AL ELEVILOR
PROF. ÎNV . PRIMAR DAN MARIA NICOLETA,
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SAT DĂEȘTI , COMUNA POPEȘTI , JUD. VÂLCEA
„Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr. ’’(Mircea Eliade)
Referatul de față face referire la importanța majoră pe care o prezintă relația dintre
școală și familie în dezvoltarea armonioasă a elevului. Din primii ani de viață prezența activă
a parinților reprezintă rampa de lansare și de formare a unui tânăr de succes.
Educarea copilului pentru a-şi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi
a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei
primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete. Cei mai mulţi
elevi sunt nemulțumiți de implicarea părinților în organizarea timpului lor liber, mai ales că o
mare parte dintre părinți sunt plecați în afara țării. Elevii sunt nemulțumiți și de faptul că
părinții nu au venituri suficiente pentru a le satisface nevoia de a călători, de a vizita cât mai
multe muzee, obiective turistice, orașe, monumente istorice, parcuri de distracții etc.
Educaţia pentru timpul liber reclamă o abordare atât la nivelul familiei, cât şi la
nivelul şcolii. Familia acţionează ca un factor dinamizator al îndeletnicirilor copilului după
ore,în zilele de odihnă, în vacanţă
Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece elevul timpul liber:
familia, școala prin profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale aferente, precum și
mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
Dintre mijloacele educaţiei pentru timpul liber se evidenţiază exemplul părinţilor, al

profesorilor şi colegilor, al personajelor pozitive din operele literare, filme, organizarea de
competiţii, orele de dirigenţie, cercurile de elevi, serbările şcolare, excursiile, drumeţiile,
vizite la muzee, case memoriale, vizionări de spectacole, practicarea turismului.
Preda Veronica Oana
Școala Gimnazială Nr. 14 Brașov
Timpul este forma fundamentală de existenţă a materiei în continuă dezvoltare, care

exprimă succesiunea proceselor realităţii obiective. El constituie un instrument eficient de
orientare în perspectiva realizării numeroaselor activităţi şi este perceput şi trăit efectiv în mod
diferenţiat de la om la om.
care trebuie să ştie să îmbine munca şi distracția, acţiunile de grup cu cele individuale,
inoculând elevului experienţa necesară formării şi dezvoltării fizice şi spirituale pentru a avea
succes şcolar şi pentru a-şi atinge aspiraţiile profesionale.

raţională a timpului și în desfăşurarea unor activităţi cât mai variate, stimulative şi pozitive, care
să contribuie la dezvoltarea psihofizică a copiilor.
Vorbind despre timpul liber, trebuie amintit faptul că unii părinţi încarcă iraţional regimul de viaţă
al copiilor cu activităţi pentru care, uneori aceştia nici nu au înclinaţii. Pentru copii aceste activităţi nu
mai pot fi considerate ca făcând parte din timpul lor liber întrucât îi obosesc, îi suprasolicită, provocând
o reacţie de respingere, de multe ori nu numai faţă de activităţile respective, dar şi faţă de orice fel de
activitate instructiv-educativă.
Este foarte important ca familia să facă front comun cu şcoala în direcţia educării elevilor prin şi
pentru muncă într-o societate în care criteriul suprem de apreciere a omului este munca.
EDUCAȚIE CU DRAGOSTE ȘI STARE DE BINE ÎN TIMPUL LIBER

Prof. înv. primar Bold Ionela-Ramona
Școala Gimnazială ,,Vintilă Brătianu”, Ștefănești
Timpul este prin excelenţă o resursă limitată spre deosebire de orice alte resurse, o
resursă cu o dinamică unidirecţională ce se consumă ireversibil şi intr-un singur sens, o
resursă cu polivalenţă maximă.
Cheia pentru succesul la studii şi în viaţă este dezvoltarea unor aptitudini de
organizare a timpului şi activităţi de învăţare a unor tehnici de a stabili eficient obiectivele.
Este tot mai evident faptul că, într-o organizaţie/instituție educațională, timpul a devenit o
resursă ce trebuie optimizată, raţionalizată şi controlată.
Managementul timpului se referă tocmai la optimizarea proiectării și planificării
activității manageriale și se concentrează asupra stabilirii obiectivelor, asupra planificării și
stabilirii priorităților educaționale. Identificarea acestei dimensionări a timpului în activitatea
managerială este un lucru foarte important, deoarece pune în valoare noţiunea de rațional și
eficient în utilizarea timpului pentru obținerea rezultatelor scontate. Această perspectivă
reclamă elucidarea bazelor teoretico-metodologice a managementului timpului.
Prin activitățile de timp liber și joc, copiii își pot dezvolta mai eficient abilitățile
sociale, cooperarea cu ceilalți, strategii de rezolvare de probleme, precum și mijloace de
negociere, cum ar fi negocierea.Acestea îi ajută să-și însușească noi experiențe și cunoștințe,

experimentând activități diverse, specifice copiilor provenind din diverse medii și culturi,
ajutându-i să-și dezvolte respectul pentru cei din jur.
EDUCATIA PENTRU TIMPUL LIBER LA TRECUT, PREZENT ȘI

VIITOR
Profesor învățământ preșcolar Ispir Iuliana-Florentina
Profesor învățământ preșcolar Vlad Alexandra-Anamaria
Școala Gimnazială Nr. 4, Structură GPP Dumbrava Minuntă, Rm. Vâlcea
Începând cu anul 2000, s-a pus problema introducerii unor noi educații, în contextul
dezvoltării altor forme de activități și practici (progresul mondial, globalizarea, internetul
etc.), dar și pentru că au apărut anumite probleme la nivel mondial (încălzirea globală,
eliminarea comunismului din mai multe state și propagarea democrației, sărăcia, bolile
cronice etc.).
Ideea de educație pentru timpul liber s-a născut având ca motivație, petrecerea
eficientă a timpului liber, de către fiecare persoană.
E ușor să vorbești despre timpul liber, dar nu este uțor să încerci să te faci pe tine, sau
pe cel din jurul tău să conștientizeze acest lucru.
Îmi amintesc copilăria mea ... !
Am locuit într-un loc retras de la marginea unui oraș puternic industrializat, pe o
stradă plină de copii și tineri de toate vârstele. Școala, de luni până sâmbată, uneori și
duminica, ocupa mare parte din timpul nostru (șapte/opt ore la școală, o oră pe drum, 2 ore
temele).
Dacă aveai norocul să fii ales și în vreo echipă sportivă sau artistică, mai pierdeai 2/4
ore de antrenament pe săptămână. Timpul liber, practic n-il făceam singuri și îl ocupam cu
jocuri copilărești.
Nu aveam televizor mulți, iar cei care aveam puteam vedea doar un desen animat la
ora 19.00, evenimente sportive și un film (nu foarte răsărit), până la ora 22.00. Apoi, în mod
normal ar fi trebuit să dormim (cel puțin iarna). Și de multe ori făceam acest lucru. Alteori, ne
așezam în pat și ascultam la difuzoare emisiuni culturale: ora de poezie sau operete plăcute.
Cu această ocazie am reușit să învățăm mai ușor poeziile impuse la clasă și am prețuit muzica
clasică.
Ora de trezire era întotdeauna, în familie, pentru noi cei mici, la ora 6.45. Dacă aveam
nenorocul să nu avem curent electric – căci se oprea destul de des, timpul liber îl ocupam cu
jocul de cărți (șeptic, tabinet, macao), remmy, țânțarul, table – pentru cei maturi.
Jocurile din exterior erau din cele de mișcare precum: prinselea pe - nume, cocoțatea
etc, pac-pac, nouă pietre, tenis cu piciorul, volei, șotronul, coarda și de ce nu și
gimnastică.
Din păcate, pentru cei mai mulți copii, aceste jocuri și îndeletniciri nici nu sunt
cunoscute azi. Cititul este o raritate. Astăzi tehnologia informatică ocupă cel mai mult din
timpul tuturor. Fie că este necesară (pentru învățat sau la locul de muncă), fie că nu, petrecem
tot mai mult timp la telefon, pe site-uri de socializare sau nu.
Cred că fiecare dintre noi trebuie să învețe, să-și gestioneze timpul în așa fel încât, să
se poată ocupa și de: familie, serviciu, distracție, sănătate mintală și nu în ultimul rând de
sine.
Activitățile din timpul liber al școlarilor vizează o conlucrare între toți actorii
educației (familie, școală, mass-media etc.), toate centrate pe cuvinte-cheie, precum:
interactivitate, proactivitate, creativitate, reconfortare, atitudine tonică, pozitivă și
constructivă, coparticipare, bucurie a vieții.
RELAŢIA ÎNVĂŢĂTOR-ELEV, PREMISĂ A SUCCESULUI
Prof înv. Primar IOSIFARU MARIA

ŞCOALA CU CLS. I-VIII NR. 4 RM. VÂLCEA
Prof. înv. primar CHIŢORAN NICOLETA
GR.ŞC.SANITAR A.IVIREANU RM. VÂLCEA JUD.VÎLCEA
Analizată într-un mod oarecum simplist, relaţia dintre învăţător şi elevi pare a se
reduce la acea comunicare zilnică, prin care se realizează actul educaţional. Ei bine, lucrurile
nu stau chiar aşa şi nu trebuie privite doar din această direcţie. Semnificaţia ei este mult mai
largă şi implică o multitudine de laturi ale personalităţii umane, circumscrise acţiunii de
realizare a scopurilor şi idealurilor învăţământului românesc. Fără a exagera, am putea spune
că această relaţie înseamnă totul, înseamnă sensul şi rostul întregii activităţi a învăţătorului.
Se spune că meseria de învăţător este dificilă, nu din cauza laturii ştiinţifice, ci din
cauza celei metodice.Nu e greu să ştii operaţiile matematice, ci să îl faci pe elevul de vârstă
şcolară mică să opereze cu ele. Luând în calcul aceste aspecte cât şi multe altele, se pune
foarte serios problema alegerii celor mai eficiente modalităţi de lucru pentru a obţine
performanţe/competenţe atât în domeniul cunoaşterii, cât şi în cel relaţional-comportamental.
Când vine în clasa I, elevul ia contact cu lucruri noi.El vede că în loc de jucării trebuie să aibă
cărţi, că doamna educatoare e înlocuită de doamna învăţătoare sau domnul învăţător, că orele
de curs sunt mai lungi şi că activitatea zilnică este alta şi decurge în alt fel. Acest moment
poate avea repercursiuni nedorite asupra aşteptărilor copilului, dacă învăţătorul nu-l pregăteşte
cu tact pentru ceea ce va urma. În mintea copilului sunt foarte multe necunoscute şi toate
trebuie elucidate în perioada de relaţionare de la început. Copilul încearcă să facă comparaţii
între grădiniţă şi şcoală, între educatoare şi învăţător şi, dacă nu-i convine, apare inhibiţia ori
împotrivirea. Această trecere nu lasă urme dacă învăţătorul se apropie cu drag de copii, dacă
are un spirit ludic şi îmbină echilibrat exigenţa cu destindereaUrmează apoi o altă etapă,
perioada abecedară, când copiii trec la un alt program de învăţare, când apar si aprecierile cu
calificativ in catalog, când randamentul lor trebuie să crească prin învăţarea alfabetului şi a
primelor operaţii matematice. Este perioada când se reduce ponderea învăţării prin joc, cînd
fiecare trebuie să devină conştient de sarcinile ce le are. Este momentul când începe cu
adevărat viaţa de şcolar, când aprecierile verbale şi calificativele pot influenţa în bine sau în
rău relaţia dintre învăţător şi elevi, sau dintre învăţător şi părinţi.
Corectitudinea, onestitatea, sinceritatea pot fi dovedite de ambele părţi dacă există o
adevărată relaţie de comunicare, menită a concura la reuşita activităţii didactice. Învăţătorul
trebuie să stabilească de la început cu elevii un set de reguli, al căror rost trebuie înţeles şi
acceptat de elevi. Dacă acest lucru se pune în aplicare, se va reuşi ceea ce se cheamă
disciplină şi învăţare liber consimţite, eliminându-se din start neînţelegerile, supărările şi
nedoritele tulburări de comportament. Elevii trebuie învăţaţi de pe acum că hotărârile adoptate
trebuie respectate.
În aceste momente, învăţătorul trebuie să fie cât se poate de obiectiv în orice fel de
apreciere făcută, corect cu el însuşi şi cu elevii, iar în evaluare rezultatelor elevilor să evite
distorsiunile datorate trăsăturilor de personalitate, a efectului ,,halo”, de anticipaţie, de rol, de
ordine, de contrast, de contaminare sau de dependenţă. De asemenea, trebuie eliminate erorile
în aprecierea conduitei elevilor-eroarea prin asemănare, prin contrast, din generozitate sau
blândeţe. Simion Mehedinţi spunea că ,,orice copil are ceva bun în el şi că acel bun trebuie
descoperit şi pus în valoare”.De aceea este necesară şi foarte utilă tratarea diferenţiată a
elevilor atât sub aspectul cântăririi atente a volumului de cunoştinţe cerut, cât şi a metodelor
de abordare a comunicării.
Un cadru didactic ştie multe despre fiecare dintre elevii săi, dar descoperă adevărata
lor personalitate numai atunci când îşi propune să se ocupe în mod special de fiecare,
organizat şi sistematic.
Ştim cu toţii că, la nivel declarativ, multe lucruri sunt corecte în ceea ce-i priveşte pe
elevi.
Elevii trebuie învăţaţi să-şi recunoască greşelile, să le depisteze şi să le corecteze şi pe
cele ale colegilor lor, să cedeze în faţa adevărului, dar să se apere când au dreptate. Învăţătorul
trebuie să formeze personalităţi puternice, să-i determine pe elevi să nu accepte umilinţa sau
compromisul şi să-i facă toleranţi atunci când situaţia o impune.
În încheiere, putem să afirmăm că relaţia învăţător-elev-familie funcţionează normal
dacă:
-atunci când se iau decizii, în privirile copiilor nu apar sentimente de nemulţumire;
-elevii vin cu drag în jurul învăţătorului, dorind să comunice cu el;
-comportamentul copiilor, în condiţii de libertate totală, este unul civilizat;
- situaţia la învăţătură este bună şă foarte bună;
-elevii îşi apără învăţătorul în faţa unor afirmaţii nedrepte şi incorecte făcute de terţe
persoane;
-elevii respectă cu stricteţe îndrumările şi recomandările învăţătorului;
-în vacanţe, elevii menţin diverse forme de comunicare cu învăşătorul lor;
-rezultatele testelor de opinie scot în evidenţă relaţia afectivă dintre cei trei factori
implicaţi,
-părinţii vin la şedinţe şi fac aprecieri pozitive asupra activităţii desfăşurate la clasă.
BIBLIOGRAFIE
*Creţu, E., 1999, ,,Psihologia şcolară pentru învăţământul primar”, Editura Aramis,
Bucureşti
*Kulcsar, T., 1978, ,, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare”, E.D.P., Bucureşti
*Nicola, I.,2000, ,,Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis, Bucureşti.
*Tomşa, Gh., ,,Relaţia învăţător-elev în procesul educaţiei”, Revista ,,Învăţământul
primar”, nr.3/1996
NOUA CAPITALĂ A EGIPTULUI

PROF. NICOLAE STANCU
COLEGIUL TEHNIC ,,COSTIN D. NENIȚESCU” PITEȘTI
Cairo ( Al-Qāhirah, Kahire) este în prezent capitala Egiptului, avînd o populație

estimată între 16 și 20 de milioane de locuitori și o suprafață de 453 km2 . Orașul este situat la
23 m altitudine, având coordonatele geografice 30°03′29″ latitudine N și 31°13′44″
longitudine E. Cairo a devenit capitală a Egiptului modern la mijlocul secolului al XIX-lea, în
timpul kedivului Ismail (1863-1879). Este în prezent cel mai mare oraș din Africa, dar are în
momentele actuale numeroase probleme legate de supraaglomerare și poluare. Orașul are din
ce în ce mai puţine resurse de apă, o infrastructură precară, este foarte poluat şi se estimează
că va fi locuit în 2040 de mai mult de 40 de milioane de oameni, ceea ce îi conferă o densitate
a populației mult prea mare.
În ansamblu, Cairo, din cauza supraaglomerării și poluării, nu mai este considerat un
oraş sigur nici pentru cetăţenii lui dar nici pentru puterea politică. De aceea este necesară o
relocare a administrației . Deși orașul nu datează din antichitate, perioadă ale cărei vestigii
sunt omniprezente în Egipt, cea mai mare metropolă a Africii și a Orientului Apropiat rămâne,
de secole, centrul cultural, și nu numai, al lumii arabe. În anul 2015 oficialitățile egiptene au
anunțat necesitatea de a construi o nouă capitală administrativă și de afaceri cu ajutorul
Emiratelor Arabe Unite, acesta fiind principalul proiect al mandatului președintelui egiptean,
Abdel Fattah al-Sisi. Prin urmare,Egiptul construiește un întreg oraș la 50 de kilometri est de
Cairo, care va purta numele de Noua Capitală Administrativă și care este proiectat ca un
model de înaltă tehnologie pentru viitorul țării. Primii funcționari se vor muta aici la
vară(iulie 2021), atunci când noua capitală va fi deschisă oficial. Orașul nou, denumit Noua
Capitală Administrativă, va avea o suprafață construibilă de 714 kilometri pătraţi, este
proiectat să funcționeze cu tehnologie inteligentă pe terenuri realmente izolate, departe de
dezordinea și haosul din Cairo. Noua capitală va avea universităţi, numeroase stabilimente
recreative şi un sector diplomatic. Centrele de control vor monitoriza electronic infrastructura
și securitatea, acoperișurile vor fi prevăzute cu panouri solare, iar plățile vor fi fără numerar.
Primii 50.000 de funcționari publici care se așteaptă să se mute în noua capitală din această
vară vor beneficia de autobuze de transfer pentru a ajunge acolo. În noua capitală, au fost
accelerate lucrările de construcție, realizându-se finisajele la „bulevardul misterelor”, care va

avea o dispunere similară cu cea a templelor faraonilor şi care se învecinează cu un complex
islamic, cu clădirile pe două niveluri ale Parlamentului şi cu un complex prezidenţial vast. Va
fi realizat un cartier comercial, traversat de o monoșină. Aici se apropie de finalizare
construcţia unui turn central de 385 de metri. În preajma acestuia, va fi un un parc de 10 km
pătraţi care duce la o moschee gigantică, aflată încă în construcţie. Aproximativ 5.000 din
20.000 de unități locative au fost vândute în primul cartier rezidențial care urmează să se
deschidă în curând. Primii locuitori, circa 5 milioane de oameni, se vor stabili aici în iulie
2021. Ei vor avea la dispoziţie al doilea parc din lume ca dimensiune, un parc de distracţii de
patru ori mai mare decât Disneyland, 700 de spitale şi clinici, 1.200 moschei şi biserici,
40.000 camere de hotel, 2.000 de şcoli, un stadion olimpic, cel mai mare aeroport de pe
continentul Africa, universităţi, institute de cercetare, un muzeu de antichităţi, centre
culturale, un teatru uriaş, clădiri monumentale pentru ministere, instituţii publice și
administrative şi ambasade. Aici vor fi relocate sediile guvernului, Parlamentului şi
preşedinţiei. Prima clădire inaugurată în noua capitală a Egiptului este Catedrala coptă a
Naşterii Domnului.
Bibliografie: - L. I. Ilinca, Geografia la superlativ, Ed. Tiparg, Pitești, 2012;
- Internet-www.capital.ro, www.digi24.ro, www. info-sud-est.ro, www.mediafax.ro,
wikipedia

PREDA VERONICA OANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 14 BRAȘOV
Timpul este forma fundamentală de existenţă a materiei în continuă dezvoltare, care

exprimă succesiunea proceselor realităţii obiective. El constituie un instrument eficient de
orientare în perspectiva realizării numeroaselor activităţi şi este perceput şi trăit efectiv în mod
diferenţiat de la om la om.
care trebuie să ştie să îmbine munca şi distracția, acţiunile de grup cu cele individuale,
inoculând elevului experienţa necesară formării şi dezvoltării fizice şi spirituale pentru a avea
succes şcolar şi pentru a-şi atinge aspiraţiile profesionale.
raţională a timpului și în desfăşurarea unor activităţi cât mai variate, stimulative şi pozitive, care
să contribuie la dezvoltarea psihofizică a copiilor.
Vorbind despre timpul liber, trebuie amintit faptul că unii părinţi încarcă iraţional regimul
de viaţă al copiilor cu activităţi pentru care, uneori aceştia nici nu au înclinaţii. Pentru copii
aceste activităţi nu mai pot fi considerate ca făcând parte din timpul lor liber întrucât îi obosesc,
îi suprasolicită, provocând o reacţie de respingere, de multe ori nu numai faţă de activităţile
respective, dar şi faţă de orice fel de activitate instructiv-educativă.
Este foarte important ca familia să facă front comun cu şcoala în direcţia educării
elevilor prin şi pentru muncă într-o societate în care criteriul suprem de apreciere a omului este
munca.
JOCURI MATEMATICE IN MEDIUL ONLINE

Prof. Neacșu Maria Nicoleta- Școala Gimnazială, comuna Stoilești
Perioada de predare în mediul online ne-a făcut să căutăm și să adaptăm materia la

aplicațiile găsite pe internet.
La predarea disciplinei matematica am găsit câteva aplicații online (Wordwall,

Learning Apps)Wordwall este una dintre ele . wordwall.net/resource/7589301/recapitulare-
puteri-ordinea-efectuarii-operatiilor
METODOLOGIA TEAL- SURSA DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A PRACTICILOR

EDUCAȚIONALE
PROF. BĂLAȘA CĂTĂLINA SIMONA

LICEUL TEORETIC ,,MARIN PREDA” TURNU MĂGURELE
Fără îndoială, EDUCAȚIA este factorul resposanbil pentru dezvoltarea oricărei societăți,
reprezintă baza pe care se dezvoltă toate componentele acesteia : economică, socială, culturală,
politică. Iar educația trebuie să se adapteze lumii în care trăim, de aceea instrumentele utilizate
de profesor la clasă, dar și conținutul procesului educațional trebuie să fie remodelate, pentru a
ține pasul cu cerințele secolului al 21-lea. Astfel, integrarea tehnologiei în procesul de predare-
învățare reprezintă o soluție foarte bună de a implica activ elevii în procesul educațional, cu atât
mai mult cu cât mijloacele de comunicare digitale sunt un element omniprezent în viața tinerilor
din zilele noastre. Din momentul în care tehnologia a fost integrată acestui proces, învățarea a
devenit mult mai activă, mai dinamică, dovedindu-se a fi un aliat extrem de important al
profesorului în lupta împotriva monotoniei și a plictiselii.
Metodologiile de învățare activă, prin care elevii sunt implicați în mod direct în procesul
educațional, reprezintă un element important în cadrul proiectului de parteneriat strategic de tip
KA2 - Digital Garden for European Schools – Digi EU, număr de referință la nivel european,
2019-1-IT02-KA201-062276, derulat și finanțat prin programul ERASMUS+, implementat în
perioada septembrie 2019 – august 2021, Liceul Teoretic ”Marin Preda” din Turnu Măgurele.
Proiectul, coordonat de PETIT PAS, organizație non-guvernamentală din Trani, Italia, se
desfășoară în parteneriat cu instituții din Portugalia – Municipio de Lousada, Cipru – Cross
Culture Internațional Foundation Cyprus LTD, Polonia – Danmar Computers și România –
Liceul Teoretic ”Marin Preda”.
Grupul țintă al proiectului este reprezentat de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 19 ani,
dar și de profesori de IT, chimie, biologie, matematică și de alte discipline (care folosesc la clasă
metode de predare inovative), nutriționiști, antreprenori locali, fermieri.
Valorificând metodologia TEAL – Technology Enhanced Active Learning - proiectul
urmărește creșterea calității educației prin îmbunătățirea practicilor educaționale, dezvoltarea
competențelor elevilor și promovarea cooperării la nivel european.
Proiectul de parteneriat strategic „Digital Garden for European Schools – DigiEU”

presupune realizarea a două produse intelectuale:
 Primul produs, TEAL Garden Classroom, (I.O.1), reprezintă un ghid pentru activitatea
didactică, bazat pe utilizarea metodologiei TEAL (Technology – Enhanced Active
Learning) în procesul educațional. Metodologia TEAL presupune utilizarea
instrumentelor TIC în predare, lucrul în echipă, realizarea unor experimente similare
celor din viața reală.
 Cel de-al doilea produs intelectual, Garden App (I.O.2 ), este o aplicație ce poate fi
folosită pe un telefon smart sau o tabletă prin intermediul căreia elevii vor putea dobândi
informații despre anumite plante cultivate în țările implicate în proiect (aceasta va
conține informații referitoare la aspecte precum: plantare/semănare, creștere,
modul/perioada de recoltare, valoare nutrițională, etc)
Activitățile din cadrul proiectului valorifică elemente esențiale ale metodologiei TEAL,
precum lucrul elevilor în grup, utilizarea mai multor instrumente digitale (tablete, telefoane
smart) și resurse online (filmulețe educaționale/experimente virtuale de pe YouTube), dar și
realizarea de materiale educaționale cu ajutorul tehnologiei. Aceasta favorizează comunicarea
inter-disciplinară, contribuind semnificativ la pregătirea elevilor pentru viitor.
ÎNVĂȚAREA ÎN AER LIBER
Smeu Roxana, G.P.N Marcea
Timpul petrecut de către copii în aer liber și activitățile acestora în natură nu înseamnă doar
distracție și jocuri, ci reprezintă o componentă foarte importantă în creșterea și dezvoltarea
creierului, a corpului și a intelectului. Studiile asupra modului în care copiii învață au dovedit că
aceștia își îmbogățesc cunoștințele prin experimentare, prin intermediul jocurilor, al explorării și
descoperirii mediului înconjurător. Activitățile în aer liber au efecte deosebite asupra dezvoltării
motricitățîi fine și grosiere a copiilor, îi ajută să-și însușească o varietate de cunoștințe și de
asemenea, ii determina să învețe să-și asume riscuri, să-și depășească limitele și să-și urmeze
curiozitatea și imaginația în a descoperi și experimenta lucruri noi.
Acest timp petrecut în aer liber trebuie să reprezinte o oportunitate pentru copii de a se
juca liber, de a se gândi la orice își doresc ei să se gândească. Acest tip de gândire liberă le
permite copiilor să-și folosească creierul așa cum vor ei, concentrându-se pe lucruri la alegere,
fără constrângerea parametrilor unei lecții sau ai unui manual. Numeroase studii au demonstrat
că joaca activă în aer liber duce la îmbunătățirea memoriei și implicit a performanțelor
academice, la maximizarea atenției și concentrării asupra temelor de studiu și bineînțeles, are
multe alte beneficii pe plan fizic, socio-emoțional și mental. Studiile științifice asupra creierului
uman au dovedit o strânsă legătură între activitatea fizică și dezvoltarea conexiunilor cerebrale.
De asemenea, în timpul jocurilor în aer liber copiii sunt foarte activi din punct de vedere al
mișcării fizice și își dezvoltă cu ușurință diverse abilități cognitive, emoționale și sociale, de
vreme ce pot interacționa cu ceilalți copii după cum își doresc. La locul de joacă, copiii
experimentează diverse roluri, precum cel al liderului sau al coechipierului, se învață unii pe alții
diferite jocuri, își așteaptă rândul sau găsesc soluții pentru situații variate. Având posibilitatea de
a alege liber, copiii învață să negocieze și să rezolve conflicte cu scopul de a-și continuă cât mai
repede jocurile. Astfel, copiii devin mai independenți, ceea ce se reflectă și în modul de a studia,
dobândesc dorința de a-și rezolva singuri problemele și își dezvoltă într-o foarte mare măsură
creativitatea.
Joaca și timpul petrecut în aer liber le dau copiilor ocazia să învețe foarte multe lucruri
despre lumea înconjurătoare. Multe dintre aceste lucruri pot fi învățate și din diverse cărți,
manuale, atlase, documentare sau alte surse, însă cunoașterea lor directă, în aer liber, are o
eficientă aparte, plus că este și mult mai distractivă!
Joaca afară, în natură, reprezintă o oportunitate pentru copii de a învață matematică și
științe, de a-și îmbogăți vocabularul, de a dobândi cunoștințe despre ecologie, botanică și
zoologie și de a experimenta diferite activități practice precum grădinăritul, creșterea animalelor
sau construirea cu diverse materiale.
Prin joacă în aer liber, copilul dobândește într-o manieră foarte eficientă o multitudine de
cunoștințe fundamentale despre lumea înconjurătoare și modul de funcționare al acesteia.
Înțelege și are posibilitatea de a-și aminti cu ușurință ceea ce a învățat din aceste experiențe în
natură, datorită faptului că însușirea de informații s-a realizat în mod concret și cu o importantă
însemnătate personală, prin conectarea directă cu natura și prin experiențele individuale trăite de
către copil.
Colectivul de redacţie:
Director: Prof. Daniela Cîrstina
Prof. Bognea Adriana-Nicoleta
Prof. Drăguţ Elena Ramona
ISSN 2066-0502
Tipar S. C. Focus S. R. L.
tipografia.focus@yahoo.com

Revista Simpozion 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Simpozion 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aleinad, numărul 31, iulie 2021

Aleinad, numărul 31, iulie 2021

Publicaţie editată de Şcoala Gimnazială Ioneşti

Editura Silviana – Rm. Vâlcea

PROIECT eTWINNING - ȘCOALA DE ACASĂ – LET MY HOME BE

MY SCHOOL/EVIM OKULUM OLSUN

Învățător, DOBRICA VALERIA

Am realizat fotocolaje cu activitățile: responsabilități în familie, jocuri de inteligență,

Produsele comune au constat în realizarea de videoclipuri cu cântece în interpretare

Pe lângă aportul adus la stimularea interesului pentru învățătură, la realizarea obiectivelor

Școala Gimnazială ”Nicolae Popoviciu” Beiuș

DE LA INIMĂ LA INIMĂ ...

Prof. înv. primar, SULGER VIORICA VIOLETA

ÎMPREUNĂ PENTRU VIITOR ...

Prof. înv. primar, RUSCU FLORINA

În cadrul proiectului „Împreună pentru viitor” a fost inițiată Sesiunea Națională -

Activitățile desfășurate în proiect :

ZIUA PĂMÂNTULUI E ÎN FIECARE ZI!

Prof. înv. Primar Holubeanu Simona-Elena

Școala Gimnazială Nr. 38 ”Dimitrie Cantemir” Constanța

CERCUL DE LECTURĂ ȘI ATELIERUL DE SCRIERE-

METODE EFICIENTE DE ÎNTOARCERE LA LECTURĂ

Prof. Marin Cristina-Mirela

Școala Gimnazială ,,Ion Creangă”, Buzău

EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER ÎN BENEFICIUL COPIILOR

PROF.ÎNV.PREȘCOLAR MARDARE FIFICA

Apărarea păcii, salvarea mediului, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,

VOLUNTARI PENTRU CLIMĂ

Prof. Popa Alina Mirela

Proiectul etwinning “Climate Volunteers” premiul I - Premiile Etwinning Europene 2021

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NORD 2,RM VALCEA

La copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de

Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm

Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii.

de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la

Bibliografie : Gordon W.Allport -,,Structura şi dezvoltarea personalităţii”

„SĂ CIRCULĂM CORECT! ”

- PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIV-

prof.înv.primar Dumitrescu Corina Elena

Școala Gimnazială Nr.4 Rm.Vâlcea,jud.Vâlcea

Învăţându-i pe copii să circule corect, îi putem feri de necazuri şi putem să ne bucurăm în

EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER

PREDA VERONICA OANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 14 BRAȘOV

Obiectivele educaţiei pentru timpul liber constau în formarea deprinderilor de organizare

IMPORTANȚA STUDIULUI ÎN TIMPUL LIBER

Gurgu Elena Adriana, Școala Gimnazială”I. C. Constantinescu-Cueni”

CAUZE ALE CRIZEI LECTURII LA COPII ÎNTR-O SOCIETATE

PROF. CERNĂIANU CAMELIA, ȘCOALA GIMNZIALĂ ARCANI, JUD. GORJ

EXPERIMENTUL - METODĂ EFICIENTĂ ÎN ACTIVITĂŢILE DEDICATE

Experimentarea şi observarea nemijlocită a realităţii constituie cei doi stâlpi de susţinere ai

-MODALITĂȚI SPECIFICE DE DESFĂȘURARE ÎN MEDIUL ONLINE-

PROF.ONEA ELENA-ALEXANDRA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ANTON PANN”

Pedagogul Jerome Bruner considera că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se

deplină stăpânire a cunoştinţelor”.

legendei tricolorului, despre semnificația zilei, desfășurarea de concursuri online, Brainstorming-

oboseala și stresul provocat de expunerea în fața calculatorului.

 Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ”, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti

Extrascolare Indrumator Metodic Antologie de Texte, 2009, Editura Didactiva Nova

ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECTE, UN PAS CĂTRE DEZVOLTAREA