1: Diferente calitative

În jurul nostru observam în fiecare zi oameni diferiti. Aceste

diferente nu se refera doar la înaltime, forma fizica, conturul fetei,
culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecaruia, la ritmul
activitatii, la calitatea muncii sale. De asemenea, aceste diferente sunt
constatate si la nivel intelectual, nivel de care depind în cea mai mare
masura reusita sau nereusita unei activitati.
Cercetatorii nu s-au pus de acord în privinta stabilirii coeficientului
intelectual (QI) al unui copil supradotat. Aceasta valoare oscileaza de la
un studiu la altul, însa lucrul cu care sunt de acord toti autorii este faptul
ca acesti oameni supradotati se situeaza la un nivel intelectual
peste medie. Ei au capacitati intelectuale peste medie, dar au si nevoi
speciale. În ultima vreme, aceasta este ideea care domina universul
conceptual al supradotarii.
Despre exceptionalitate sau supradotare putem vorbi înca de
timpuriu. Înca din copilarie, un copil poate fi identificat si
consemnat ca supradotat, în urma unor testari temeinice. Relatia
scoala - familie trebuie sa fie una de colaborare si sustinere reciproca.
Foarte multi parinti considera un copil supradotat ca pe o nereusita sau ca
pe o vesnica problema. De ce? Pentru ca pur si simplu nu stiu care este
pozitia pe care ar trebui sa o adopte fata de copilul lor, nu stiu cum sa se
comporte.
Ideal ar fi ca fiecare elev supradotat sa aiba posibilitatea de a se
dezvolta normal în în familie si la scoala, fara a simti frustrare si
nesiguranta. Poate un curriculum diferentiat si personalizat ar fi în
masura sa satisfaca cerintele cognitive ale copilului supradotat, dar ce
facem cu latura sa afectiva?
Este foarte bine cunoscut ca elevii supradotati nu sunt lipsiti de
probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburarile apar atunci
când ei constentizeaza faptul ca sunt altfel decât cei de vâsta lor.
De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv si apoi se
reflecta si în rezultatele scolare. Daca ar fi sa amintim câteva dintre
problemele elevilor supradotati, ar trebui sa spunem ca inadaptarea
sociala este una dintre cele mai importante.
De la faptul ca acest copil nu reuseste sa se adapteze situatiei sale,
pornesc toate neplacerile ulterioare care ajung sa-l copleseasca. Este
vorba atât de esec scolar, cât si de esec relational. Copilul supradotat
este de cele mai multe ori izolat, închis în sine si sub o presiune
permanenta, care conduce la anxietate. Numai cu ajutorul familiei si a
unui specialist, copilul va reusi sa depaseasca aceasta situatie.
Profesorii elevilor supradotati sunt persoane în masura sa-i ajute,
deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu aptitudini
superioare este dificila integrare în viata scolara. Fara îndrumare elevul se
va multumi doar sa îndeplineasca sarcinile scolare care nu-l solicita prea
mult din punct de vedere intelectual. In cazul acesta se poate vorbi chiar
de o subrealizare scolara, copilul nefiind pus în valoare, nefiind stimulat
îndeajuns.
Vom încerca sa urmarim, în lectiile care urmeaza, problematica
relatiilor din universul copilului superior dotat.

2: Copii cu dotare aptitudinala înalta

Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple

fatete, având ca element comun exceptionalitatea si fiind realizata prin
combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si aptitudini cu anumite
trasaturi de personalitate.
Cu toate progresele psihologiei, geneticii si neurofiziologiei, originea
capacitatilor intelectuale continua sa ramâna partial neelucidata. Mai
mult, aparitia unor noi tehnologii de psihologie cognitiva ca aceea a
"inteligentei multiple" elaborata de H. Gardner (1994, 1995) pare a
complica si mai mult lucrurile, mutând accentul de pe delimitarea dintre
inteligenta generala si cea speciala, pe discriminarea între orice forma de
inteligenta si alti factori de personalitate.
Ca axioma psihopedagogica, s-a impus astazi teoria intercorelatiei
factorilor ereditari, de mediu si de educatie în determinarea
performantelor intelectuale.

2.1. Definitii
"Copiii capabili de performanta înalta sunt cei identificati de persoane
autorizate ca având realizari si /sau aptitudini potentiale în oricare din
urmatoarele domenii, izolate sau combinate:
 capacitate intelectuala generala;
 aptitudini academice specifice;
 gândire productiva sau creativa;
 abilitate de leadership;
  talent pentru arte vizuale sau scenice;
 aptitudini psihomotrice.

Acesti copii au nevoie de programe diferentiate si /sau servicii în plus

fata de cele oferite în scoala obisnuita, în vederea realizarii contributiei lor
fata de sine si fata de societate."
(Raportul Maryland, Comisia pentru Educatie a Congresului SUA)

Supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de

dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, care necesita experiente
de învatare diferentiate prin volum si profunzime de experientele
obisnuite furnizate de scoala.
Special Education Information Handbook, Toronto: Ministry of Education,
Ontario, 1984
"Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara
ontogenezei, prin analiza "succesului global"repurtat de un individ.
Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic care
exprima atât evolutia în context educational a disponibilitatilor
aptitudinale, creative, motivationale si afctive, cât si gradul lor de
recunastere în sistemele de valori ale individului si ale societatii."
(Carmen Cretu. Curriculum diferentiat si personalizat. Iasi:
Polirom, 1998, p. 16-17)
"Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex,
multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de vedere:
componential (mecanismele mentale care determina nivelele exceptionale
ale inteligentei); experiential (abilitatile de a face fata elementelor de
noutate si abilitatile de a forma automatisme în prelucrarea informatiei);
contextual (capacitatea de adaptare, transformare si selectare a
mediului). Pe baza acestei teorii "triarhice" sunt delimitate trei forme de
manifestare a inteligentei: analitica, sintetica si practica. Pentru analiza
complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelctuale avem nevoie de un
concept mai larg decât cel de inteligenta. În acest scop, este propus
conceptul de inteligenta succesuala."
(R. Stenberg, 1985, 1986, 1998)

2.2. Dotare aptitudinala înalta. Caracteristici.

În literatura de specialitate exista tot mai multe preocupari orientate spre
identificarea, inventarierea si clasificarea caracteristicilor
psihocomportamentale ale indivizilor dotati si talentati. Prezentam în
continuare o sinteza a caracteristicilor specifice copiilor supradotati,
vizând domeniile:
 a. Cognitiv:
Majoritatea autorilor remarca drept definitorii urmatoarele trasaturi:
 inteligenta superioara mediei;
 capacitate înalta de concentrare;
 memorie superior dotata;
 dezvoltare precoce a vocabularului;
 precizia si expresivitatea comunicarii;
 originalitatea gândirii;
 aptitudini în utilizarea sistemelor de simboluri;
 intuitie;
 spirit de observatie;
 gândire probabilistica;
 spirit investigativ;
 claritate si precizie în formularea ideilor.
b. Afectiv - motivational
 emotivitate;
 senzitivitate generala marita;
 simtul umorului;
 nivel înalt de energie, vitalitate;
 trairi emotionale intense;
 activism;
 atasament si angajare personale puternice;
 sensibilitate artistica;
 motivatie intrinseca pentru învatare;
 urmarirea unor idealuri;
 anxietate;
 sentimente de izolare;
 interese academice multiple;
 nivel înalt de aspiratii;
c. Personalitatea
 perseverenta;
 spirit de initiativa;
 calitati carismatice;
 optimism;
 sentimentul de a fi diferit de colegii de vârsta;
 tendinta de dominare în relatiile cu colegii;
 voluntarism;
 dorinta de dezbatere.

2.3. Riscurile specifice

Copiii cu aptitudini intelectuale înalte sunt predispusi la riscuri
multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate care
sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile de
pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul mediu", de prototipul
elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie învatati sa-si poarte povara
propriului talent". Pe de alta parte, si parintii sunt nepregatiti în fata unui
copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe ori de sprijinul necesar, acesti
copii pot traversa situatii de subrealizare scolara, de izolare si de
socializare dificila, inhibitii intelectuale, stari depresive, dificultati ce
decurg din decalajul dintre dezvoltarea cognitiva si cea afectiva.
Aceste riscuri sunt urmatoarele:
 Dizarmoniile dezvoltarii pshice - se refera la decalajul dintre
dezvoltarea cognitiva/ intelectuala si cea emotionala. Copiii dotati
adesea sufera de o lipsa de sincronicitate în dezvoltarea lor
intelectuala, afectiva si psihomotorie, care afecteaza o serie de aspecte
ale vietii lor si care poate produce probleme psihologice.
Adesea, exista o mare discrepanta între inteligenta si maturitatea
emotionala. Anxietatile si temerile îl pot coplesi pe copil când
"inteligenta sa îi furnizeaza informatii care provoaca anxietate, pe care
el este capabil sa le proceseze adecvat" (Terrasier).
 
 Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale - constau în dificultati
de socializare. Copiii cu aptitudini înalte sunt adesea predipusi la
însingurare. Având idei, interese, preferinte diferite, ei se confrunta cu
reactiile ostile ale celor din jur.
 
 Inhibitia intelectuala - se diferentiaza în doua tipuri clasice:
o pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel putin, a
aptitudinilor intelectuale înalte ("lumina care se stinge")
o pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu
posibilitatea recuperarii ("scaderea tensiunii").

 "Depresia succesului" si sinuciderile. "Depresia succesului" este o

sintagma folosita de D.M. Farell pentru a desemna incapacitatea "celui
obisnuit doar sa învinga" sa faca fata esecului accidental. Depresia
succesului apare la unii copii care au experimentat doar succesul
continuu, ei neavând structuri, abilitati de a suporta esecul real.
 
 Subrealizarea scolara - defineste situatia elevilor care nu
promoveaza sarcinile scolare, cât si a celor care nu îsi atig cotele
personale ale performantei în diferite domenii de activitate datorita
unei multitudini de variabile de personalitate care interactioneaza cu
conditiile neadecvate de mediu educational formal si informal.
 
 Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte din
categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri minoritare
sau dintr-o cultura diferita.

Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex si

întâmpina multiple probleme subiective si obiective. Rata irosirii
talentelor este proportionala cu incapacitatea manageriala a
comunitatilor profesionale de a crea conditii de valorificare a
resurselor umane. Tocmai de aceea, afirmarea si consacrarea
capacitatilor înalte se impun a fi analizate si proiectate cu metodologii
stiintifice, ca etape integrate în asistenta psihopedagogica speciala.