Nu am nimic prestabilit in minte dar simt nevoia de a scrie, vreau să mă descarc, vreau să mă

eliberez.

Nu îți promit că îți voi vorbi azi dar dă-mi timp și ai răbdare și voi vorbi cu tine, voi fi prezent, asta îți
pot promite.

E momentul să plec, te-am lăsat dormind și nici că se putea mai bine, îmi face rău să văd tristețea din
ochii tăi când mă vezi plecând, chiar daca știi că mă întorc, te simt.

Atât de ciudat este să ți-o spun pentru că nu vreau să mă crezi nebun dar te simt, am ajuns să te simt
și să îmi dau seama când îți este bine și când nu, când simți că ești împlinită și când simți în sufletul
tău golul ce îți mănâncă fericirea.