Curs Online Inspector SSM 40 Ore Modul 2

CURS PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL
SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ
INSPECTOR ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN

MUNCĂ - 40 ORE
- SUPORT DE CURS -
CURS ONLINE INSPECTOR ÎN DOMENIUL SSM 40 ORE – MODUL 2: CRITERII GENERALE DE PREVENIRE 1
MODUL 2
CRITERII GENERALE DE PREVENIRE
CONDIȚII DE MUNCĂ
Totalitate a condițiilor în care desfășoară procesul de muncă:
- tehnice (procedeele folosite în cadrul procesului, precum și caracteristicile

tehnice ale mijloacelor de producție),
- organizatorice (ansamblul măsurilor aplicate de organizarea muncii și a
producției) și de
- mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic și social în care se desfășoară
producția).
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE SSM
● Asumarea de către angajator: micro și întreprinderi mici

● Desemnarea lucrătorilor cu atribuții specifice
● Înființarea serviciului intern
● Servicii externe de prevenire și protecție
01 identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a

sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de
muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de
lucru
02 elaborarea și actualizarea planului de prevenire și protecție
03 elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea

reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile
activităților și ale unității/întreprinderii, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de
lucru
04 propunerea atribuțiilor și răspunderilor în domeniul securității și sănătății în

muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcțiilor exercitate, care se consemnează
în fișa postului, cu aprobarea angajatorului
05 verificarea cunoașterii și aplicării de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în

planul de prevenire și protecție, precum și a atribuțiilor și a responsabili tăților ce le
revin în domeniul securității și sănătății în muncă, stabilite în fișa postului
06 întocmirea unui necesar de documentații cu caracter tehnic de informare și

instruire a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă
07 elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicității
adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării și instruirii lucrătorilor în
domeniul securității și sănătății în muncă și verificarea cunoașterii și aplicării de către
lucrători a informațiilor primite
08 elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii și/sau unității
09 asigurarea întocmirii planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent, cf.

prevederilor art.101-107 si asigurarea ca toți lucrătorii să fie instruiți pentru aplicarea
lui
10 evidența zonelor cu risc ridicat și specific prevăzute la art.101 -107
11 stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă,

stabilirea tipului de semnalizare necesar și amplasarea conform prevederilor HG
971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sa sănătate
la locul de muncă
12 evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care

este necesară autorizarea exercitării lor
13 evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare
14 evidența posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,

necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic
15 monitorizarea funcționării sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de

măsură și control, precum și a instalațiilor de ventilare sau a altor instalații pentru
controlul noxelor în mediul de muncă
16 verificarea stării de funcționare a sistemelor de alarmar e, avertizare, semnalizare

de urgență, precum și a sistemelor de siguranță
17 informarea angajatorului, în scris, asupra deficiențelor constatate în timpul

controalelor efectuate la locul de muncă și propunerea de măsuri de prevenire și
protecție
18 întocmirea rapoartelor și/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului eimise

în temeiul art.51 alin 1 lit b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, zgomot și
șantiere temporare și mobile
19 evidența echipamentelor de muncă și urmărirea ca ve rificările periodice și, dacă

este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie ectuate de
persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr 1146/2006
privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizar ea în muncă de către
lucrători a echipamentelor de muncă
20 identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare pentru posturile de

lucru din întreprindere și întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu
echipament individual de protecție , conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr
1048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de
către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la fața locului
21 urmărirea întreținerii, manipularii și depozitării adecvate a echipamentelor

individuale de protecție și a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum și în celelale
situații prevăzute de Hotărârea Guvernului nr 1048/2006
22 participarea la cercetarea evenimentelor conform competențelor prev ăzute la art.

108-177
23 întocmirea evidențelor conform competențelor prevăzute la art.108 -177
24 elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din

întreprindere și/sau unitate, în conformitate cu prevederile art.12 alin 1 li t d) din lege
25 urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul

vizitelor de control și al cercetarii evenimenntelor
26 colaborarea cu lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor, serviciile externe de

prevenire și protecție, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor
de prevenire și protecție
27 colaborarea cu lucrătorii desemnați/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor

angajatori, în situața în care mai multi angajatori își desfășoară at ivitatea în același
loc de muncă
28 urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecție și prevenire și

a planului de evacuare
29 propunerea de sancțiuni și stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii

atribuțiilor în domeniul securității și sănătății în muncă
30 propunerea de clauze privind securtatea și sănătatea în muncă la încheierea

contractelor de prestări servicii cu alți angajatori, inclusiv la cele îcheiate cu
angajatori străini
31 întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfășurarea acestor
activitați.
Cerințe minime de pregătire în domeniul SSM
Nivel de Bază
- Studii învățământ liceal profi real/tehnic
- CURS SSM - 40 ore
Nivel Mediu
- Studii postlicel in domeniu tehnic
- CURS SSM 80 ore
Nivel Superior
- Studii seperioare tehnice
- CURS postuniversitar de evaluare a riscurilor – 180 ore
PROTECȚIA COLECTIVĂ
● Presupune dotarea instalațiilor, mașinilor, utilajelor, clădirilor etc, cu mijloace

concepute special pentry asigurarea securității și sănătății lucrătorilor
● Se diminuează atunci când tehnologiile sunt nepericuloase și nepoluante
● Implică informarea personalului expus și participarea acestuia la punerea în
aplicare
EXEMPLE:
- metode si mijloace de detectare și analiză a noxelor chimice (ex. Detectoare
de gaze de diverse tipuri)
- metode si mijloace de ombatere a noxelor chimice (ventilație industrială)
- metode si mijloace de realizare a microclimatului (ventilație/condiționare a
aerului)
- metode si mijloace de prevenire a electrocutării prin atingere directă, indirectă
etc.
PROTECȚIA INDIVIDUALĂ
Clasificare EIP
1. După partea organismului pe care o protejează
2. După natura riscului de expunere la factori nocivi
3. După principiul de protecție care stă la baza utilizării lor
4. După natura operațiilor executate
1. După partea organismului pe care o protejează
- protecție pentru cap (căciuli, glugi, cagule, capișoane)
- protecție pentru ochi și față (ochelari, viziere)
- protecția urechii (antifoane de uz intern/extern)
- protecția căilor respiratorii (măști)
- protecția corpului (costume, combinezoane, șorțuri etc)
- protecția mâinilor (mănuși, palmare, degetare, cotiere)
- protecția picioarelor (nocanci, cizme, galoși, jambiere, genunchiere)
- protecția pielii (creme, unguente)
- protecția întregului organism (costume etanșe, centuri de siguranță)
2. După natura riscului de expunere la factori nocivi
EIP împotriva:
- căldurii/frigului
- substanțelor chimice
- zgomotului
- vibrațiilor
- curentului electric
- radiațiilor
- riscurilor mecanice
3. După principiul de protecție care stă la baza utilizării lor
- Izolante
- Reflectante
- Filtrante
4. După natura operațiilor executate
- pentru operații curente
- pentru intervenții
Prioritatea măsurilor de protecţie colective faţă de cele
individuale
CURS ONLINE INSPECTOR ÎN DOMENIUL SSM 40 ORE – MODUL 2: CRITERII GENERALE DE PREVENIRE
10
SEMNALIZAREA DE SECURITATE
HG 971/2006
HG stabilește cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau
de sănătate la locul de muncă
OBLIGAȚII ALE CONDUCERII PERSOANEI JURIDICE RESPECTIV ALE

PERSOANEI FIZICE (ANGAJATORULUI)
- să asigure mijloace și dispozitive de semnalizare de securitate și sănătate

adecvate locurilor de muncă și situațiilor periculoase și să ia măsuri pentru
menținerea acestora în stare de funcțiune
- să prevadă și să verifice existența semnalizării de securitate și /sau sănătate
adecvate la locul de muncă, ori de câte ori riscurile nu pot fi evitate sau
limitate suficient prin mijloace tehnoce de protecție colectivă sau prin măsuri,
metode sau procedee de organizare a muncii
- să informeze muncitorii și/sau reprezentanții acestora privind toate măsurile ce
trebuie luate în considerare
- să asigure angajaților formarea și instruirea adecvată, în special prin
instrucțiuni precise
- să asigure consultarea și participarea persoanelor angajate și/sau
reprezentanților acestora, în ceea ce privește problemele legate de aplicare
STABILIREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE ADECVATE
● trebuie aplicate ori de câte ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin
mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de
organizare a muncii
● alegerea semnalizării de securitate și/sau sănătate adecvate trebuie să
se facă în funcție de principiile enunțate, luându-se in considerare orice
evaluare a riscurilor
● asigurarea cu mijloace de semnalizare de securitate și/sau sămătate la
locul de muncă nu trebuie să afecteze respectarea obligațiilor legale
11
PRESCRIPȚII MINIME GENERALE PRIVIND ALEGEREA ȘI AMPLASAREA
DIFERITELOR TIPURI DE SEMNALIZARE DE SECURITATE ȘI/SAU
SĂNĂTATE
Alegerea mijloacelor de semnalizare
Tipuri de semnalizare:
● de interzicere
● de avertizare
● de obligare
● de salvare sau prim ajutor
Semnalizarea poate fi:
● permanentă: panouri, culori, etichetare
● ocazională: semnal luminos, semnal acustic, comunicare verbală, gest-

semnal
Indicațiile și precizările din tabelul de mai jos trebuie să se aplice tuturor

mijloacelor de semnalizare care conțin o culoare de securitate
Culoare Semnificație sau scop Indicații și precizări

Alarmă în caz de pericol Dispozitive de oprire, de scoatere din
funcțiune și de decuplare în caz de
Roșu avarie. Evacuare
Echipament de stingere a Identificare și localizare
incendiilor
Galben sau Semnal de avertizare Atenție, precauție. Verificare
galben-orange
Semnal de obligativitate Comportare sau acțiune specifică -
purtarea obligatorie a
Albastru echipamentului individual de
protecție
Verde Ieșire de urgență, panouri de Uși, ieșiri, căi de acces, echipament,
prim ajutor posturi de lucru, încăperi
Situație de securitate Revenire la situația normală
12
RISCURI PSIHOSOCIALE
Ce înseamnã stresul și riscurile psihosociale la locul de muncã?
Stresul la locul de muncã apare atunci când cerințele postului depășesc capacitatea
lucrãtorului de a le face fațã. Este unul dintre cele mai importante efecte ale unui
climat de muncã psihosocial neadecvat, nu în ultimul rând din cauză că lucrătorii
supuși stresului prelungit la locul de muncă, ajung să sufere ulterior de grave
probleme de sănătate fizicã și psihică.
Riscurile psihosociale sunt legate de efectele psihologice, fizice și sociale negative

care apar din cauza organizãrii și gestionãrii defavorabile la locul de muncã, precum
și a unui climat social inadecvat la locul de muncã, inclusiv, dar fãrã a se limita la:
- activitatea excesiv de solicitantã și/sau timpul insuficient pentru îndeplinirea

sarcinilor;
- cerințele contradictorii și lipsa de claritate în ceea ce privește rolul lucrãtorului;
- existența unui dezechilibru între cerințele postului și competența lucrãtorului –

subutilizarea capacitãților unui lucrător poate constitui o sursã de stres la fel de mar e
ca suprasolicitarea acestuia;
- neimplicarea în luarea deciziilor care afecteazã lucrãtorul și lipsa de influențã asupra

modului în care sunt îndeplinite sarcinile de lucru;
- munca desfãșuratã individual, în special atunci când se interacționeazã cu membri

ai publicului și clienți și/sau atunci când lucrãtorul este supus violenței din partea
unui terț, care poate lua forma agresiunii verbale, a hãrțuiri i sexuale și a amenințãrii
cu violența fizicã sau efectiv a violenței fizice;
- absența sprijinului din partea conducerii și a colegilor și relațiile interpersonale

slabe;
- hãrțuirea psihologicã sau sexualã la locul de muncã
– victimizarea, umilirea, subminarea sau lansarea de amenințãri din partea șefilor sau
a colegilor fațã de un salariat sau de un grup de salariați;
- repartizarea inechitabilã a muncii, a recompenselor, a promovãrilor sau a

oportunitãților de carierã;
13
- comunicarea ineficientã, schimbãrile organizaționale gestionate necorespunzãtor și
nesiguranța locului de muncã;
- dificultãțile în ceea ce privește îmbinarea angajamentelor de la locul de muncã cu

cele de acasã.
De ce este atât de importantã gestionarea stresului și a riscurilor

psihosociale?
Pentru individ, efectele negative ale riscurilor psihosociale gestionate

necorespunzãtor includ stresul la locul de muncã, sãnãtatea mintalã precarã,
surmenajul, dificultatea de concentrare și apariția erorilor frecvente, problemele
personale, abuzul de medicamente și alcool și sãnãtatea fizicã precarã, în special
bolile cardiovasculare și a fecțiunile musculo -scheletice.
Pentru organizație, efectele negative includ rezultate economice în general slabe,

creșterea absenteismului, a prezenteismului ( lucrãtorii vin la muncã atunci când sunt
bolnavi și nu pot funcționa cu eficiențã) și rate mai ridicate ale accidentelor și
vãtãmãrilor. Perioadele de absențã tind sã fie mai lungi decât cele determinate de
alte cauze, iar stresul la locul de muncã poate contribui la creșterea ratei de
pensionare anticipatã, în special a funcționarilor. Costurile aferente estimate pentru
întreprinderi și pentru societate sunt semnificative, atingând milioane de euro la nivel
național.
Gestionarea riscurilor psihosociale
Toate organizațiile trebuie sã ia în considerare stresul și riscurile psihosociale la locul

de muncã.
În medie, 51 % din lucrãtori considerã cã stresul la locul de muncã este un aspect

obișnuit acolo unde lucreazã, iar aceastã cifrã este ridicatã în organizații de toate
dimensiunile.
În organizațiile foarte mici (micro) în care lucreazã cel mult nouã persoane, 45 %
din lucrãtori considerã stresul la locul de muncã un aspect obișnuit, iar în
organizațiile mai mari acest procent crește la 54-58 % din lucrãtori.
Rolul conducerii în îmbunãtãțirea climatului psihosocial
Angajatorul este responsabil pentru punerea în aplicare a unui plan de

prevenire/reducere a riscurilor psihosociale, care sã permitã lucrãtorilor sã își joace
rolul și sã creeze un clima t psihosocial sãnãtos de muncã. Adoptând o atitudine
abordabilã și sensibilã și promovând un mediu de lucru motivant, oamenii din
14
conducere nu numai cã vor permite ca lucrãtorii sã ridice probleme, ci îi vor încuraja
sã ajute la identificarea soluțiilor.
Un bun conducãtor oferã un model care îi inspirã pe lucrãtori și îi motiveazã sã își

realizeze pe deplin potențialul. Acest conducãtor este deschis și abordabil și înțelege
punctele forte și punctele slabe ale membrilor echipei.
Un bun conducãtor îi stimuleazã și îi încurajeazã pe membrii echipei sã munceascã în

scopul atingerii obiectivelor comune și al beneficiilor generale și își asumã
responsabilitatea pentru munca acestora.
Un bun conducãtor va încuraja spiritul de echipã și moralul ridicat și va obține tot ce

e mai bun de la echipa sa.
Care sunt avantajele prevenirii riscurilor psihosociale?
Argumentele sunt convingãtoare:
• pentru lucrãtori, un nivel mai ridicat al stãrii de bine și al satisfacției la locul de

muncã;
• pentru conducere, o forțã de muncã sãnãtoasã, motivatã și productivã;
• pentru organizații, rezultate globale mai bune, reducerea absenteismului și

prezenteismului, reducerea numãrului de accidente și vãtãmãri și un grad mai ridicat
de pãstrare a lucrãtorilor;
• pentru societate, costuri și sarcini reduse pentru indivizi și societate în ansamblu.
15
Gestionarea noxelor în mediul de muncă
Extras legislatie
Hotărâre nr. 1093 din 16/08/2006
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 757 din 06/09/2006 privind stabilirea
cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 845 din 13/10/2006 privind stabilirea
cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici
Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea și

etichetarea substanțelor periculoase
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 07/09/2006 privind protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 470 din 12/07/2007

pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 380 din 03/05/2006 privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
zgomot
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
vibraţii
16
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de
câmpuri electromagnetice
Normele specifice de securitate a muncii pentru radiatii neionizante
Noxele (din latină: noxa, „vătămare”) reprezintă agenți, factori sau împrejurări cu
acțiune dăunătoare asupra organismelor, ce se răspândesc în atmosferă de obicei în
timpul diferitelor procese tehnologice.
Noxele profesionale
Noxele profesionale reprezintă acei factori din condițiile de muncă, care influențează
negativ starea de sănătate a angajaților, determinând sau favorizând starea de boală
sau scăderea capacității de muncă.
DEFINIŢII
“Agent chimic” - orice element sau compus chimic, ca atare sau în amestec, în
stare naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deşeu, din orice activitate,
indiferent dacă este sau nu produs intenţionat şi este sau nu plasat pe piaţă.
“Agent chimic periculos”
1) orice agent chimic care îndeplineşte criteriile de clasificare a substanţelor

periculoase în concordanţă cu criteriile din Legea 451/2001, altele decât substanţele
care îndeplinesc numai criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu;
2) orice agent chimic care îndeplineşte criteriile de clasificare ca preparat periculos în

sensul Legii 451/2001, altele decât acele preparate care îndeplinesc numai criteriile
de clasificare ca periculoase pentru mediu;
3) orice agent chimic care, chiar dacă nu îndeplineşte criteriile de clasificare ca

periculos în conformitate cu 1) şi 2), datorită proprietăţilor fizico-chimice, chimice sau
toxicologice şi a modului în care este utilizat sau prezent la locul de muncă poate să
prezinte risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, incluzând orice agent chimic
care prezintă valori limită de expunere profesională.
17
“Valoarea limită de expunere profesională”
- dacă nu se specifică altfel, reprezintă media ponderată cu timpul, pe o perioadă

determinată (durata unui schimb de muncă sau termen scurt-15 min.), a
concentraţiei agentului chimic în aer, la nivelul respirator al angajatului.
“Valoarea limită biologică a unui agent chimic”
- limita concentratiei, in mediul sau biologic de referinta, a unui agent chimic

relevant, a unui metabolit etc.
“Valoarea limită admisibilă pentru pulberi “
– concentraţia admisibila de pulberi la nivel respirator al angajatului, corespunzătoare

unui schimb (o determinare pe toată durata schimbului de lucru sau media ponderată
cu timpul a mai multor determinări corespunzătoare fazelor tehnologice).
Se definesc următoarele fracţii de pulberi (sau fibre):
- fracţia inhalabilă de pulberi, care corespunde fracţiei total inspirabile şi reprezintă

cantitatea de pulberi cu risc pentru sănătate atunci când acestea sunt reţinute
oriunde în aparatul respirator;
-fracţia respirabilă de pulberi reprezintă cantitatea de pulberi cu risc pentru sănătate

atunci când sunt reţinute la nivel alveolar. Fracţia respirabilă de pulberi cuprinde
particule cu diametrul mai mic de 10 μm.
“SiO2 liber cristalin” (pulbere totală) - se determină fizico-chimic din pulberea

reţinută pe filtru de esteri de celuloză, în urma aspirării unui volum de aer la nivelul
respirator al angajatului. Pentru pulberea respirabilă, determinarea se face pe filtru,
cu ajutorul unui dispozitiv numit ciclon.
“Fibră” -particulă având o lungime de peste 5 μm şi un diametru sub 3 μm, cu un

raport lungime/diametru mai mare sau egal cu 3/1.
’’Mijloacele de producţie’’- totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii,

maşini, unelte, mijloace de transport etc.), şi a obiectelor muncii (materii prime,
produse intermediare etc.), utilizate în procesul de producţie a bunurilor materiale.
’’Mediu de muncă’’ – ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psiho-sociale

în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
18
Mediul ocupaţional, in care are loc activitatea omului, se caracterizează prin
complexul de factori microclimaterici şi fizico-chimici specifici ce pot influenţa negativ
sănătatea angajaţilor.
Aceşti factori (temperatura şi umiditatea aerului, zgomotul, vibraţia, substanţele

toxice, iluminatul nefavorabil etc.) se mai numesc factori nocivi sau factori periculoşi.
Periculoşi
sunt factorii care in anumite condiţii pot provoca dereglări acute ale sănătăţii şi
moartea organismului.
Nocivi
sunt factorii care exercită influenţă negativă asupra capacităţii de muncă sau
provoacă boli profesionale şi alte consecinţe nefavorabile.
În paralel cu factorii periculoşi şi nocivi, condiţiile de muncă sunt determinate de

anturajul de producere sau caracterul muncii.
Capacitatea de muncă şi sănătatea muncitorilor sunt influenţate de caracterul muncii,

organizarea ei, interrelaţiile din colectivele de muncă şi organizarea locurilor de
muncă.
În legătură cu aceste aspecte, in igiena muncii se foloseşte mai frecvent termenul

noxe profesionale – prin care se subinţeleg toţi factorii ce pot condiţiona
scăderea capacităţii de muncă, apariţia intoxicaţiilor şi maladiilor acute şi
cronice, sporirea morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă şi alte
influenţe negative.
Dintre noxele profesionale fac parte factorii fizici, chimici şi biologici, inclusiv
suprasolicitările fizice (statice şi dinamice), insuficienţa activităţii fizice (hipodinamia)
şi suprasolicitările psiho-emoţionale.
Clasificarea noxelor profesionale
Clasificarea noxelor profesionale se face după criteriul apartenenței la unul din cei 4
factori componenți ai condiției de muncă:
► Factori nefiziologici ce aparțin de efectuarea unor sarcini profesionale în mod

nefiziologic și de organizarea nefiziologică a muncii
► Factori neigienici ce apartin mediului de muncă
► Factori neergonomici
19
► Factori psiho-sociali necorespunzători
Factori nefiziologici ce aparțin de efectuarea unor sarcini în mod nefiziologic și de

organizarea nefiziologică a muncii.
Aceste noxe profesionale aparțin de efec tuarea unor sarcini profesionale în mod
nefiziologic și de organizarea nefiziologică a muncii:
- intensitate mare a efortului predominant musculo–osteo–articular sau a efortului

neuro–psiho–senzorial;
- durata exagerată a muncii – peste durata normală a zilei de muncă;
- ritm de muncă necorespunzător;
- regim de muncă necorespunzător – raportul dintre perioadele de muncă și cele de

repaus necorespunzătoare fiziologic;
- efort static prelungit al anumitor grupe musculare;
- alternanța necorespunzătoare din punct de vedere fiziologic, pentru anumite

persoane, a celor trei schimburi de muncă;
- poziții în muncă v icioase, forțate și prelungite;
- munca monotonă, cu subsolicitări etc.
Factori neigienici ce apartin mediului de muncă

Aceste noxe profesionale aparțin de condițiile neigienice ale mediului de muncă:
- agenți fizici: temperatură ridicată sau scăzută, câmpuri electromagnetice cu energie
mare și expunere prelungită (microunde, infraroșii, vizibile, ultraviolete, laser,
ionizante), zgomot peste limita admisă, vibrații mecanice peste limita admisă etc.
- agenți chimici: toate substanțele chimice din procesele tehnologice pot deveni
toxice profesionale(agenți chimic), prin creșterea concentrației lor în locurile de
muncă peste limitele admise (plumb,mercur, toluen, acetonă etc.)
- agenți fizico-chimici: toate pulberile de la locurile de muncă de natură organică

(vegetală sau animală), minerală sau metalică, care devin periculoase prin creșterea
concentrațiilor lor peste limitele admise și pot acționa prin proprietățile lor fizice
și/sau prin proprietățile lor chimice.
20
- agenți biologici: microbi, virusuri, paraziți etc., prezenți la locul de muncă (brucele,
leptospire, virusul hepatitei B etc.)
Factori neergonomici
Aceste noxe profesionale aparțin de relația necorespunzătoare om-mașină.
Relația dintre angajat și mașina cu care lucrează sau pe care o supraveghează, poate
determină:
- eforturi intense (chiar și de scurtă durată),
- suprasolicitări de atenție timp îndelungat,
- suprasolicitări ale analizatorului vizual timp îndelungat,
sau poate genera apariția unor factori de mediu nocivi (zgomot, v ibrații mecanice,
toxice etc.).
Factori psiho-sociali necorespunzători
Aceste noxe profesionale aparțin de relațiile necorespunzătoare psiho -sociale dintr-un

colectiv de muncă:
- relația necorespunzătoare dintre un conducător (șef de echipă, șef de se cție etc.) și

subordonații săi;
- relații necorespunzătoare între membr ii aceleiași echipe (colectiv);
- lipsa motivației în muncă;
- lipsa unei satisfacții morale sau materiale;
- existența unei inechități la locul de muncă.
Din punctul de vedere al medicinei muncii, noxele, denumite și agenți nocivi

reprezintă orice factor chimic, fizic sau biologic prezent în mediul profesional (numit
și mediu de muncă sau mediul ocupațional) și care poate constitui un pericol pentru
sănătatea angajaților.
21
Majoritatea noxelor prezentate reprezintă amestecuri complexe generate în
următoarele tipuri de procese de muncă:
- termice (sudură, combustia cărbunelui, lemnului, cocsului, piroliza maselor plastice,

cauciucului, etc.),
- mecanice (prelucrarea mecanică a oțelurilor, materialelor refractare, materialelor
compozite, mineritul, activități de izolație, prelucrarea mecanică a materialelor textile
etc.),
- electrochimice (acoperiri metalice),
- chimice (sinteza compușilor organici și anorganici, vopselelor, polimerilor,

combustibililor, conservarea lemnului, pielii etc.)
Din punct de vedere ecologic, pericolul de poluare legat de atmosferă are două
aspecte:
- unul direct legat de compoziţia atmosferei;
- altul legat de rolul de vehicul pe care îl poate juca atmosfera în transportul rapid al
multor factori nocivi, începând cu praful şi terminând cu cele mai toxice substanţe în
formă gazoasă sau fin pulverizate.
Poluanţii sunt clasificaţi în două categorii :
a) Primari: sunt aceia care sunt emişi direct în aer. Cei mai importanţi sunt: bioxidul
de sulf, monoxidul de carbon, monoxidul de azot, hidrocarburi. Autovehiculele emit
cea mai mare parte a acestora. Cu toate acestea, nu sunt cei mai des întâlniţi (sau
singurii) poluatori ai atmosferei. În condiţii adecvate poluanţii primari pot intra în
reacţii chimice în cadrul atmosferei şi pot produce noi substanţe.
b) Secundari: unele reacţii au nevoie de energie solară pentru a avea loc la un

anumit interval de timp şi la un nivel apreciabil şi acestea sunt cunoscute ca reacţii
fotochimice. Cel mai cunoscut poluant secundar este ozonul un produs rezultat din
reacţiile fotochimice în aerul poluat.
22
Pentru a aprecia importanţa expunerii la agenţi chimici este suficient să amintim
câteva dintre caracteristicile acestora:
- sunt utilizaţi pe scară foarte largă, de la activităţi casnice la cele industriale;
- sunt foarte variaţi;
- pot migra, uneori pe distanţe foarte mari de la sursă, în funcţie de curenţi de aer,
configuraţia terenului şi natura agentului chimic etc;-
- se pot acumula:
- în spaţiu (în special în zone închise, neventilate);
- în organism (unele substanţe nu se acumulează în ţesuturi şi se elimină

foarte greu sau nu se mai elimină).
- au o gamă foarte largă de efecte:
- asupra stării de sănătate (efecte toxicologice);
- asupra mediului (efecte ecotoxicologice, etc);
- alte efecte (incediu, explozii, corozivitate);
- prezintă incompatibilităţi: substanţe a căror prezenţă simultană în mediul de muncă,

la depozitare sau transport trebuie evitată deoarece prin reacţiile dintre ele rezultă
compuşi foarte toxici/inflamabili/explozivi;
- prezintă efect sinergic: efectul mai multor noxe asupra aceluiaşi organ se
cumulează.
Agenţii chimici se pot afla sub formă:
- gazoasă: de ex. oxigen, monoxid de carbon, azot etc.
- lichidă: soluţii acide, bazice, solvenţi etc.
- solidă: oxid de calciu (var nestins), hidroxid de sodiu (sodă caustică), oxid de
siliciu (nisip) etc.
- materii în suspensie:
23
- pulberi: suspensie de materii solide în aer, rezultată din procese mecanice sau prin
turbionare (variaţie ondulatorie a suspensiilor în funcţie de vectorul de viteză);
- fumuri : suspensie de materii solide în aer, rezultată din procese termice şi/sau
chimice;
- ceaţă (aerosoli): suspensie de materii lichide în aer, produsă prin condensare sau
dispersie.
Starea în care se află agenţii chimici trebuie avută în vedere la identificarea căilor de
pătrundere în organism, şi la stabilirea măsurilor colective şi individuale de protecţie.
PERICOLE ASOCIATE AGENŢILOR CHIMICI
Pentru a înţelege mai bine modul în care agenţii chimici pot afecta starea de sănătate
şi securitate în muncă sunt prezentate pe scurt pericolele asociate acestora.
PERICOL DE EXPLOZIE ŞI INCENDIU
► explozivitate
Nu doar substanţele utilizate ca explozivi (supuşi unor reglementări şi norme

speciale) ci şi alte substanţe, gazoase, lichide sau solide, pot provoca explozii în
amestec cu aerul, în anumite limite de concentraţie.
Limitele inferioare şi superioare de explozie reprezintă intervalul de

concentraţii în care amestecul dintre substanţă şi aer explodează în prezenţa unei
surse de aprindere.
Limitele de explozie pentru gaze şi vapori se exprimă în % volum.
De exemplu benzenul are limitele de explozie 1,2 - 8% (în acest interval de

concentraţie amestecul benzen - aer poate exploda în prezenţa unei surse de
aprindere).
Limitele de explozie pentru solide se exprimă în mg/mc.
Solidele inflamabile prezintă pericol de explozie dacă sunt dispersate în aer sub formă
de pulbere.
24
► inflamabilitate
- temperatură (punct) de inflamabilitate = temperatura minimă (la presiune

normală), la care un lichid dagajă o cantitate de vapori suficientă pentru a forma cu
aerul un amestec inflamabil la contactul cu o flacără sau scânteie. Cu cât punctul de
aprindere este mai coborât cu atât substanţa este mai inflamabilă.
- temperatură (punct) de ardere = temperatura de la care arderea iniţiată, într-

un amestec inflamabil, persistă şi se propagă. Punctul de ardere este superior
punctului de inflamabilitate (cu câteva grade Celsius).
Substanţele inflamabile sunt caracterizate în funcţie de temperatura (punctul) de

inflamabilitate astfel:
- inflamabile - cu temperatura de inflamabilitate peste 21 0C;
- foarte inflamabile (sau uşor inflamabile sau cu inflamabilitate ridicată) -

cu temperatura de inflamabilitate între 0 - 21 oC (sau solide care se aprind spontan
la aer sau se aprind uşor în contact cu o sursă de aprindere şi continuă să ardă după
îndepărtarea sursei);
- extrem de inflamabile -lichidele cu temperatura de inflamabilitate sub 0 oC şi

punct de fierbere sub 35 oC.
Orientativ, pentru lichidele inflamabile se poate utiliza următoarea schemă care

asociează temperaturile de inflamabilitate cu temperaturi uzuale.
Există substanţe care se autoaprind în contact cu aerul, chiar în absenţa unei surse
de aprindere (flacără, scânteie, suprafeţe supraîncălzite).
► temperatura de autoaprindere = temperatura minimă la care o substanţă se

aprinde spontan în contact cu aerul şi la care arderea apare chiar în absenţa unei
surse de aprindere (flacără sau scânteie).
Ex.: Trietilboran: -20 °C
Silan: <21 °C
Fosfor alb: 34 °C
Sulfură de carbon: 90 °C
25
Substanţele oxidante (cloraţi, percloraţi, azotaţi, acidul cromic, apa oxigenată,
peroxizii etc) pot degaja oxigen, element ce întreţine arderea şi provoacă incendii în
contact cu materialele combustibile, în prezenţa unei surse de aprindere.
PERICOL PENTRU SĂNĂTATE
► toxicitate
Toxicitatea poate fi definită ca proprietatea unui agent chimic de a provoca efecte

negative asupra stării de sănătate .
- Clasificarea efectelor asupra sănătăţii
În funcţie de locul în care se manifestă efectul :
- efect local: se manifestă la locul contactului cu agentul chimic;
- efect sistemic: se manifestă în alte zone ale organismului, la distanţă faţă de

punctul de contact cu agentul chimic;
În funcţie de durata de expunere:
- efect acut: apare după o expunere de scurtă durată, în general menifestarea este
imediată
- efect cronic: apare după o expunere de durată/ repetată, se poate manifesta

după perioade de timp îndelungate de la expunere.
În funcţie de evoluţia în timp a efectelor:
- efect reversibil: manifestările asupra stării de sănătate încetează după încetarea

expunerii, pe cale naturală sau ca urmare a unui tratament;
- efect ireversibil: manifestările asupra stării de sănătate persistă şi după încetarea

expunerii,indiferent de tratament.
- Clasificarea agenţilor chimici în funcţie de gradul de toxicitate
Toxicitatea agenţilor chimici se apreciază în funcţie de doza letală stabilită prin teste
de laborator asupra animalelor. Parametrii cei mai folosiţi pentru a cuantifica
rezultatele testelor sunt:
26
- LD50 =doza care a provocat moartea a 50% din populaţia testată. Se exprimă în
mg substanţă/Kg.de corp al animalului testat.
- LC50 = concentraţia unei substanţe care a provocat moartea a 50% din popuIaţia
testată, care a fost expusă o perioadă determinată. Se exprimă în mg substanţă/ l
aer.
Etapele metabolizării agenţilor chimici
Înainte de a prezenta pe scurt etapele metabolizării este utilă precizarea căilor de

pătrundere a agenţilor chimici în organism.
Există trei căi de pătrundere a agenţilor chimici în organism:
Inhalarea constă în pătrunderea în organism prin inspirarea substanţelor sub formă

de:
-gaze;
-vapori;
-pulberi.
27
Contactul cu pielea şi mucoasele: constă în absorbţia în organism prin contactul
cu:
-substanţe;
-materiale;
-echipamente de protecţie impregnate.
Ingestia este o cale de pătrundere în organism întâlnită mai ales în cazul:

- accidentelor (o substanţă este confundată cu un aliment (ex. zahăr, sare);
- nerespectării normelor de lucru (ex. pipetare cu gura, identificarea substanţelor

prin degustare);
- nerespectării normelor de igienă (mâncatul şi fumatul cu mâinile nespălate).
Valori limită de expunere profesională
. Valoarea limită de expunere reprezintă, în cazul agenţilor chimici, concentraţia

agentului respectiv în aerul mediului de muncă, ce poate fi respirată de un angajat,
pe o perioadă determinată, fără a exista riscul unei alterări a stării sale de sănătate,
chiar dacă uneori apar modificări fiziologice reversibile, tolerabile
Valoarea limită de expunere nu reprezintă un ’’prag garantat 100%’’dar dacă este în

mod constant respectată, apariţia unei afecţiuni organice sau funcţionale, ireversibilă
sau prelungită, este improbabilă.
În practică respectarea valorilor limită trebuie să fie un obiectiv minimal,

angajatorul având obligaţia să reducă nivelul de expunere la cea mai mică valoare ce
poate fi practic atinsă.
► corozivitate
Substanţele corozive atacă ţesuturile vii distrugându-le în profunzime (arsuri

chimice).Sunt afectate în principal pielea şi mucoasele nazale,oculare şi bucale, dar în
caz de ingestie este atacat şi tractul gastro-intestinal, cu efecte foarte grave.
Corozivitatea se manifestă şi asupra materialelor şi este un factor important în

alegerea materialelor de execuţie a rezervoarelor de depozitare, a instalaţiilor
tehnologice şi auxiliare precum şi a recipienţilor de depozitare a deşeurilor corozive.
Cele mai întâlnite substanţe corozive sunt acizii şi bazele tari dar în această clasă
intră şi compuşi oxidaţi (anumiţi peroxizi, de exemplu).
28
► caracter iritant
Caracterul iritant al agenţilor chimici se manifestă :
- la nivelul pielii, de la senzaţii de înţepătură, usturime până la arsuri.
- la nivelul ochilor, cu acţiuni diferite în funcţie de produs (acţiunea bazelor este mai
periculoasă decât cea a acizilor): conjunctivite, cheratite şi chiar perturbări ale
vederii;
-la nivelul bronhiilor, unde produc disconfort respirator însoţit sau nu de tuse şi chiar
afecţiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar, etc.
Soluţiile diluate ale agenţilor corozivi pot avea, în funcţie de concentraţie, caracter
iritant.
CLASIFICARE AGENŢI CHIMICI ŞI SIMBOLURI DE RISC
Din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă este important de ştiut care
sunt tipurile de pericole potenţiale asociate unui agent chimic. Acest fapt a impus o
clasificare a agenţilor chimici care să evidenţieze tocmai aceste aspecte.
Pentru fiecare clasă de agenţi chimici au fost stabilite :
- denumirea, printr-un termen consacrat (din păcate, din cauza traducerilor, în

legislaţia română există neconcordanţe de termeni între documente);
- definiţia, care precizează tipurile de substanţe încadrabile în clasa respectivă;
-simbolul grafic de avertizare, pentru a permite o identificare sigură şi rapidă a

clasei căruia îi aparţine un agent chimic. Simbolul grafic de averizare cuprinde :
- simbolul de pericol, constituit dintr-o pictogramă;
- semnul grafic, constituit dintr-o literă, o literă şi semnul +, sau două litere(dintre
care prima majusculă). Semnul grafic contribuie la identificarea neechivocă a claselor
de agenţi chimici care au acelaşi simbol grafic;
- inscripţionarea semnificaţiei acestuia, constituită din unu sau doi termeni ce

descriu pericolul. În general, termenii din inscripţionare coincid cu denumirea clasei
de agenţi chimici, conform definiţiei.
29
În unele cazuri acelaşi simbol este folosit pentru mai multe clase de agenţi,
de exemplu simbolurile pentru clasele de substanţe toxice sau nocive se aplică şi
substanţelor ce aparţin claselor: sensibilizante, cancerigene, mutagenice,
toxice pentru reproducere.
România a adoptat prevederile internaţionale privind calsificarea agenţilor chimici şi

simbolurile grafice de avertizare corespunzătoare .
- explozive: substanţele şi preparatele solide, lichide, păstoase sau gelatinoase,

care pot să reacţioneze exoterm, în absenţa oxigenului din atmosferă, producând
imediat emisii de gaze, şi care, în condiţii de probă determinate, detonează, produc o
deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii expoldează când sunt parţial închise;
- oxidante: substanţele şi preparatele care în contact cu alte substanţe, în special

cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exotermă;
30
- extrem de inflamabile: substanţele şi preparatele chimice lichide cu un punct de
fierbere scăzut, precum şi substanţele şi preparatele gazoase care sunt inflamabile în
contact cu aerul la temperatura şi la presiunea mediului ambiant;
- ușor inflamabile: substanţele şi preparatele care pot să se încălzească şi apoi să

se aprindă în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie sau
substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu uşurinţă după un scurt
contact cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume şi după
îndepărtarea sursei sau substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere
foarte scăzut sau substanţele şi preparatele care în contact cu apa sau cu aerul umed
emană gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase;
31
- inflamabile: substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere scăzut;
- foarte toxice: substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanată în cantităţi foarte mici pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale
sănătăţii;
32
- toxice: substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale
sănătăţii;
- nocive: substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetraţie

cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;
33
- corozive: substanţele şi preparatele care în contact cu ţesuturile vii exercită o
acţiune distructivă asupra acestora din urmă.
- iritante: substanţele şi preparatele necorosive care, prin contact imediat, prelungit

sau repetat cu pielea sau mucoasele pot cauza o reacţie inflamatorie;
34
- periculoase pentru mediul înconjurător: substanţele şi preparatele care,
introduse în mediul înconjurător, ar putea prezenta sau prezintă un risc imediat ori
întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător.
35
Schema de depozitare a agentilor chimici in functie de pericolele
specifice
- nu trebuie depozitate împreună
- 0 nu trebuie depozitate împreună decât cu măsuri de precauţie specifice
+ pot fi depozitate împreună
36
Tipurile de pericole asociate unui agent chimic sunt precizate prin simbolul grafic de
avertizare și prin frazele de risc.
În cazul simbolurilor de pericol utilizate pentru mai multe clase de substante (de
exemplu, simbolurile pentru substante toxice utilizate și pentru substanțe
cancerigene, mutagene etc.) frazele de risc permit o încadrare neechivoca a
agentului chimic în clasa corespunzatoare.
Există 64 de fraze de risc (în reglementarile comunitare sunt 68 de fraze) si 57

combinații (în reglementările comunitare sunt 52 de combinații).
Exemple de fraze de risc și combinații
R1 Exploziv în stare uscata; R45 Poate determina aparitia cancerului;
R47 Poate determina efecte mutagene;
R15/29 În contact cu apa elibereaza gaze toxice, foarte inflamabile
Cele patru fraze de risc care nu au fost înca preluate în reglementarile naționale
sunt:
R 65 – Nociv: poate cauza afecțiuni ale plamânilor în caz de ingestie;
R 66 – Expunerea repetata poate provoca uscarea pielii si craparea acesteia;
R 67 – Inhalarea vaporilor poate provoca somnolență și amețeli;
37
R 68 – Posibile efecte ireversibile.
R- și S-text - R însemnă risc și S securitate (engl. risk și safety) acestea sunt de

fapt avertizări codificate, pentru anumite substanțe, elemente, sau grupări chimice
periculoase, pentru cei care manipulează sau efectuează cu ele lucrări de laborator.
Impreună cu simbolului de avertizare pericol și eventual instrucțiuni suplimentare de

protecție constituie în directivele 67/548/EWG ale UE un element important în
măsurile de protecția muncii pe plan european.
FRAZELE DE RISC OFICIALE
NATURA RISCURILOR SPECIALE ATRIBUITE SUBSTANȚELOR ȘI

PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE:
38
39
40
ZGOMOT
Existã aparaturã care permite analizarea sunetelor şi zgomotelor şi mãsurarea

caracteristicilor lor:
- frecvenţa, exprimatã în hertz (Hz),
- intensitatea, exprimatã în decibeli (dB).
Efectele asupra sãnãtãţii sunt apreciate prin utilizarea factorului de corecţie A, care
ţine seama de sensibilitatea urechii umane la diferite frecvenţe sonore.
41
Unitatea de mãsurã este, în acest caz, decibel A [dB (A)]
- În sensul HG 493/2006, parametrii fizici, utilizaţi ca predictori de risc, semnifică

după cum urmează:
a) presiunea acustică de vârf [p(vârf)] - valoarea maximă a presiunii acustice

instantanee, măsurată cu ponderarea în frecvenţă "C";
b) nivelul de expunere zilnică la zgomot [L(EX, 8h)] [dB(A) re. 20 µPa] - media
ponderată în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală
de 8 ore. Această noţiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă,
inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;
c) nivelul de expunere săptămânală la zgomot [L(EX, 8h)] - media ponderată în

timp a nivelurilor de expunere zilnică la zgomot într-o săptămână nominală de 5 zile
de lucru de 8 ore.
Valori limită de expunere şi valori de expunere la zgomot de la care se declanşează

acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
Art. 5. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri, valorile limită de expunere şi valorile

de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnică la zgomot şi
presiunea acustică de vârf sunt fixate după cum urmează:
a) valori limită de expunere: L(EX, 8h) = 87 dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 200 Pa1);
b) valori de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea: L(EX, 8h) = 85

dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 140 Pa2);
c) valori de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea: L(EX, 8h) = 80

dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 112 Pa3).
1)140 dB(C) cu valoarea de referinţă 20 µPa.
42
Art. 6. -
(1) În cazul valorilor limită de expunere, determinarea expunerii efective a

lucrătorului la zgomot trebuie să ţină seama de atenuarea realizată de mijloacele
individuale de protecţie auditivă purtate de acesta.
(2) Valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind

securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor nu trebuie să ia în considerare efectul
utilizării mijloacelor de protecţie prevăzute la alin. (1).
Art. 7. - În situaţii pe deplin justificate, în cazul activităţilor în care expunerea

zilnică la zgomot are variaţii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării
valorilor limită de expunere şi a valorilor de expunere de la care se declanşează
acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, trebuie să
se folosească nivelul de expunere săptămânală la zgomot în locul nivelului de
expunere zilnică la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt
expuşi lucrătorii, cu condiţia ca:
a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată să

nu depăşească valoarea limită de expunere de 87 dB(A); şi
b) să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu

aceste activităţi.
Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Art. 17. - Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la

sursă sau trebuie reduse la minimum, ţinând seama de progresul tehnic şi de
existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.
Art. 18. - Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie să se

bazeze pe principiile generale de prevenire prevăzute de legislaţia naţională care
transpune Directiva 89/391/CEE, luând în considerare mai ales următoarele:
a) alte metode de lucru care să reducă expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de muncă adecvate, care să emită, ţinând seama de

natura activităţii desfăşurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv
posibilitatea de a pune la dispoziţia lucrătorilor echipamente care respectă cerinţele
legale al căror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;
43
c) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
d) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corectă a

echipamentelor de muncă, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la
zgomot;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase,

căptuşeli fonoabsorbante, precum şi reducerea zgomotului structural prin
amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă

şi a sistemelor de la locul de muncă;
g) organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul prin limitarea duratei şi

intensităţii expunerii şi stabilirea unor pauze suficiente de odihnă în timpul
programului
Limitarea expunerii la zgomot
Art. 26. - Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art. 6, nu trebuie

să depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.
Art. 27. - Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, în pofida
măsurilor luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
b) să identifice cauzele expunerii excesive;
c) să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenţă.
Nivelul de expunere profesionala zilnica la zgomot, pentru care angajatorul trebuie sa

asigure examinarea auzului angajatilor expusi este 85 dB(A).
44
Este zgomotul la serviciu o problemă?
Pentru a răspunde la aceasta intrebare, trebuie să răspundem la două întrebări:
1. Cât de puternic este zgomotul?

2. Cât de mult este omul expus la zgomot?
Dacă oricare dintre următoarele se aplică,va trebui să luați anumite măsuri în

legătură cu acesta.
♦ Este zgomotul asemănător cu cel al unei mulțimi dintr-un restaurant sau cel dintr-o
stradă aglomerată – pentru cea mai mare parte a zilei de lucru?
♦ Șeful dumneavoastră ridică vocea peste normal atunci când este la o distanță mai
mică de 2m, pentru cel puțin o parte a zilei?
♦ Folosiți mașini sau utilaje zgomotoase pentru mai mult de 30 min / zi?
♦ Lucrați într-o industrie zgomotoasă, ex.construcții, demolări sau reparații drumuri;

cu utilaje grele, prelucrarea lemnului, prelucrarea plasticului etc?
♦ Există zgomote ca urmare a impactului (cum ar fi bătăi, forjare, scule pneumatice

etc), surse explozive cum ar fi detonatoare?
Luând în considerare cele de mai sus, zgomotul poate fi un pericol la locul de muncă,
deoarece poate interfera cu rețeaua de comunicații și să facă dificil auzul mașinăriilor
sau apropierea altor pericole.
45
VIBRAȚII
Vibraţiile sunt efecte asupra corpului uman cauzate de contactul direct cu
echipamentul de muncă, contact care produce oscilaţii sau ciocniri (ferăstrăul cu lanţ,
ciocanul pneumatic etc.)
Organismul uman este supus acţiunii vibraţiilor când maşinile cu care se deplasează
vibrează împreună cu acestea, când omul se află în încăperi în care sunt în funcţiune
maşini şi instalaţii sau când asupra anumitor părţi ale corpului uman acţionează
nemijlocit vibraţiile de frecvenţă joasă produse de maşini vibratoare, diferite unelte
pneumatice.
Pentru precizarea corectă a acţiunii vibraţiilor asupra organismului uman trebuie luaţi
în considerare simultan doi dintre parametrii mecanici care caracterizează vibraţiile,
pe de-o parte frecvenţa şi pe de altă parte deplasarea, acceleraţia sau energia
vibraţiei.
Vibraţiile de joasă frecvenţă (1-20Hz) provoacă lombagii, lombosciatice, hernii de

disc, boli care pot să apară după un anumit timp de expunere la vibraţii.
46
Vibraţiile de foarte joasă frecvenţă (sub 1Hz), ca urmare a acţiunii variaţiilor de
acceleraţie asupra labirintului urechii interne, produc dezechilibrări şi senzaţii de
vomă (răul de mare, de autovehicul, de avion, etc.).
Pentru aplicarea HG 1876/2005 expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) vibraţie transmisă sistemului mână-braţ - vibraţia mecanică, în cazul în care este

transmisă sistemului uman mână-braţ, care generează riscuri pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, în special afecţiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare,
afecţiuni neurologice sau musculare;
b) vibraţie transmisă întregului corp - vibraţia mecanică, în cazul în care este

transmisă întregului corp, care generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea
lucrătorilor, în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale.
Valori limită de expunere şi valori de expunere de la care se declanşează acţiunea
Art. 5. -
(1) Pentru vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:
a) valoarea limită de expunere zilnică profesională, calculată pentru o perioadă de

referinţă de 8 ore, este de 5 m/s2;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanşează acţiunea, calculată pentru o

perioadă de referinţă de 8 ore, este de 2,5 m/s2.
(2) Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise sistemului mână-braţ este evaluată

sau măsurată potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 6. -
(1)Pentru vibraţiile transmise întregului corp: (HG 601/2007)
a) valoarea limită de expunere zilnică profesională, calculată la o perioadă de

referinţă de 8 ore, trebuie să fie de 1,15 m/s2; b) valoarea expunerii zilnice de la
care se declanşează acţiunea, calculată la o perioadă de referinţă de 8 ore, trebuie să
fie de 0,5 m/s2."
(2) Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise întregului corp trebuie să fie evaluată
sau măsurată potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea B a anexei.
47
Evitarea sau reducerea expunerii
Art. 12. -
(1) Riscurile care decurg din expunerea la vibraţiile mecanice trebuie să fie eliminate
la sursă sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de
existenţa măsurilor de reducere a riscului la sursă.
(2) Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire

prevăzute în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 13. - Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din prezentul capitol,
din momentul în care valorile de expunere la care se declanşează acţiunea, prevăzute
la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depăşite, angajatorul trebuie
să instituie şi să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice
menite să reducă la minimum expunerea la vibraţii mecanice şi riscurile legate de
aceasta, ţinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implică o expunere mai scăzută la vibraţii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de muncă adecvate, proiectate corespunzător din punct
de vedere ergonomic, care să producă cele mai puţine vibraţii posibile, ţinând seama
de activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de
vibraţii, cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibraţia întregului corp şi mânerele
care reduc vibraţiile transmise sistemului mână-braţ;
d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de muncă, locul
de muncă şi sistemele de la locul de muncă;
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure
a echipamentelor de muncă, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibraţiile
mecanice;
g) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihnă adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea împotriva frigului şi umezelii a
lucrătorilor expuşi.
Art. 14. - Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi în nici o situaţie la niveluri superioare
valorii limită a expunerii.
48
Art. 15. -
(1) Dacă valoarea limită a expunerii este depăşită, în ciuda măsurilor luate de către
angajator pentru a respecta prevederile prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia
imediat măsuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limită a expunerii.
(2) Angajatorul trebuie să identifice motivele pentru care valoarea limită a

expunerii a fost depăşită şi, în consecinţă, trebuie să îmbunătăţească măsurile de
protecţie şi prevenire pentru a preveni o nouă depăşire a acesteia.
49

Limbă

Curs Online Inspector SSM 40 Ore Modul 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Curs Online Inspector SSM 40 Ore Modul 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

CURS PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL

SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

INSPECTOR ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN

CRITERII GENERALE DE PREVENIRE

Totalitate a condițiilor în care desfășoară procesul de muncă:

- tehnice (procedeele folosite în cadrul procesului, precum și caracteristicile

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE SSM

● Asumarea de către angajator: micro și întreprinderi mici

01 identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a

02 elaborarea și actualizarea planului de prevenire și protecție

03 elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea

04 propunerea atribuțiilor și răspunderilor în domeniul securității și sănătății în

05 verificarea cunoașterii și aplicării de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în

06 întocmirea unui necesar de documentații cu caracter tehnic de informare și

08 elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii și/sau unității

09 asigurarea întocmirii planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent, cf.

10 evidența zonelor cu risc ridicat și specific prevăzute la art.101 -107

11 stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă,

12 evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care

13 evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare

14 evidența posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,

15 monitorizarea funcționării sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de

16 verificarea stării de funcționare a sistemelor de alarmar e, avertizare, semnalizare

17 informarea angajatorului, în scris, asupra deficiențelor constatate în timpul

18 întocmirea rapoartelor și/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului eimise

19 evidența echipamentelor de muncă și urmărirea ca ve rificările periodice și, dacă

20 identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare pentru posturile de

21 urmărirea întreținerii, manipularii și depozitării adecvate a echipamentelor

22 participarea la cercetarea evenimentelor conform competențelor prev ăzute la art.

23 întocmirea evidențelor conform competențelor prevăzute la art.108 -177

24 elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din

25 urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul

26 colaborarea cu lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor, serviciile externe de

27 colaborarea cu lucrătorii desemnați/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor

28 urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecție și prevenire și

29 propunerea de sancțiuni și stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii

30 propunerea de clauze privind securtatea și sănătatea în muncă la încheierea

Cerințe minime de pregătire în domeniul SSM

● Presupune dotarea instalațiilor, mașinilor, utilajelor, clădirilor etc, cu mijloace

1. După partea organismului pe care o protejează

2. După natura riscului de expunere la factori nocivi

3. După principiul de protecție care stă la baza utilizării lor

4. După natura operațiilor executate

1. După partea organismului pe care o protejează

- protecție pentru cap (căciuli, glugi, cagule, capișoane)

- protecție pentru ochi și față (ochelari, viziere)

- protecția urechii (antifoane de uz intern/extern)

- protecția căilor respiratorii (măști)

- protecția corpului (costume, combinezoane, șorțuri etc)

- protecția mâinilor (mănuși, palmare, degetare, cotiere)

- protecția picioarelor (nocanci, cizme, galoși, jambiere, genunchiere)

- protecția pielii (creme, unguente)

- protecția întregului organism (costume etanșe, centuri de siguranță)

3. După principiul de protecție care stă la baza utilizării lor

4. După natura operațiilor executate

- pentru operații curente

OBLIGAȚII ALE CONDUCERII PERSOANEI JURIDICE RESPECTIV ALE

- să asigure mijloace și dispozitive de semnalizare de securitate și sănătate

STABILIREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE ADECVATE

Alegerea mijloacelor de semnalizare

Semnalizarea poate fi:

● permanentă: panouri, culori, etichetare

● ocazională: semnal luminos, semnal acustic, comunicare verbală, gest-

Indicațiile și precizările din tabelul de mai jos trebuie să se aplice tuturor

Culoare Semnificație sau scop Indicații și precizări