Lucrare la Filisofie

Tema : ,,Filozofia lui Heraclid. Filozofia lui

Protagores si a lui Platon’’
 A realizat : Orazalieva Kamilla

Grupa TMAP-201

Heraclid :
Heraclit din Efes (în greacă: Ηρακλειτος Herakleitos; n. cca. 535 î.Hr. - d. 475 î.Hr.), cunoscut ca
„Obscurul” (Skoteinos), a fost un filosof grec presocratic.

El nu a fost de acord cu Thales, Anaximandru și Pitagora în legătură cu substanța fundamentală și

considera că elementul fundamental din care derivă toate celalalte este focul, în locul apei, aerului sau
pământului, cum considerau filozofii care l-au precedat. Acest lucru a dus la convingerea că schimbarea
este un lucru real și că stabilitatea este iluzorie. Pentru Heraclit, totul este „într-un flux”, după cum
spune aforismul Panta rei, ce-i este atribuit:

Heraclit: drumul în sus este drumul în jos

Un filosof mai cunoscut astăzi decât oricare dintre Milesiani este Heraclit. El era din Efes, un oraș situat
pe aceeași porțiune de coastă ca Milet, și a fost în apogeul său intelectual la începutul secolului VI î.e.n.
Este celebru pentru două idei în special, ambele având o influență mare.

Prima este unitatea contrariilor. El a arătat că calea în sus pe malul muntelui și calea în jos nu sunt două
căi diferite care se deplasează în direcții opuse, ci e una și aceeași cale. Tânărul Heraclit și bătrânul
Heraclit nu sunt doi indivizi diferiți, sunt același Heraclit. Dacă tovarășul tău de băut spune că sticla ta de
vin este pe jumătate plină și tu spui că e pe jumătate goală nu îl contrazici, ești de acord cu el. Totul,
credea Heraclit, este o întâlnire a opusurilor sau cel puțin a tendințelor opuse.

Aceasta înseamnă că contradicția nu trebuie evitată. Într-adevăr, contradicțiile sunt cele care se unesc
pentru a forma lumea. Dacă ai elimina contradicția, ai elimina realitatea. Dar, la rândul său, înseamnă că
realitatea este, în mod inerent, instabilă. Totul este în flux tot timpul. Și aceasta este a doua idee care a
fost asociată permanent cu Heraclit.

Totul este Flux.

„Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat”.

De asemenea, Heraclit a devenit cunoscut pentru că a afirmat: „Nici un om nu poate să intre în apa
aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel”. Această afirmație exemplifică
punctul culminant al credinței materialiste. Materia lucrurilor se transformă tot timpul și singurul lucru
constant este forma, care poate fi exprimată în limbajul atemporal al formulelor matematice.

Protagoras: un sofist sau un agnostic neînțeles?

Primul și cel mai cunoscut dintre sofiști a fost Protagoras, care a spus cândva:

Omul este măsura tuturor lucrurilor, și a celor care există precum există, și a celor care nu există,
precum nu există.

Protagoras
Potrivit lui Aristotel, Protagoras a fost criticat pentru că a pretins „să sporească valoarea argumentului
mai slab”.

Protagoras a fost un susținător al agnosticismului sau, așa cum susține Tim Whitmarsh, al ateismului, pe
motiv că, de când a considerat că dacă nu se poate ști ceva, acel ceva nu există. Potrivit unor surse, în
lucrarea pierdută a lui Protagoras, „Cu privire la zei”, el a scris:

,,În ceea ce privește zeii, nu am niciun mijloc să știu dacă există sau nu, și nici de ce fel pot fi, din cauza
obscurității subiectului și a vieții scurte omenești.’’

Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, afacut multe calatorii stabilindu-se la Atena,
bucurandu-se de aprecierea lui Pericle. A scris ―Arta conversatiei. Despre zeii.Aparatori sau daramatori.
Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : ―Dintre
toate cele ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista‖.
Fragmentul acesta a fostinterpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate.
Platon interpreteazaacest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca ―Omul este masura
tuturor lucrurilo, a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :‖Asa cum i-mi pare
mieaceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine‖.In acest caz se
poate ajunge la stiinta. Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment. In sec.XIX,Theodore
Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar siaceasta
interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica. In sec.XX critica
filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui TheodoreGomperz si cauta sensurile
termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, amasura lucrurile si a le cunoaste. In sec.
XX, teza omului masura este interpretata din perspectivagnosiologica. Sub acest aspect omul masura
reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omulmasura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si
eroare este o notiune a gnosiologiei. Omulmasura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor ce
nu sunt. Omul este in stare sa domine,sa fie criticul realitatii. In acest timp omul valoriteaza, i-si
formeaza critica de ierarhizare.Omulare la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu
mijloacele sale idealul, el i-acunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras pune in
centru omul

Filosofia lui Platon

Platon a creat unul dintre cele mai ample şi închegate sisteme filosofice idealist-obiective din întreaga
istorie a filosofiei. El a abordat toate marile domenii şi teme ale filosofiei, propunând soluţii care, chiar
dacă nu au rezistat în totalitate probei timpului, au constituit puncte de referinţă în evoluţia ulterioară a
filosofiei occidentale. Platon nu şi-a prezentat concepţia ca aparţinându-i, ci i-a atribuit-o lui Socrate,
personajul principal al majorităţii dialogurilor sale. Întrucât acesta nu a scris în mod deliberat nimic, este
foarte dificil de disociat ce şi cât din ceea ce i-a atribuit Platon lui Socrate i-a aparţinut într-adevăr
acestuia, de ce şi cât i-a adăugat el. Majoritatea specialiştilor sunt de acord asupra faptului că filosofia
platoniciană s-a constituit în continuarea celei socratice, Platon preluând, în primul rând, metoda
socratică a dialogului. Ideile lui Socrate sunt însă pentru Platon mai mult un punct de plecare şi pretexte.
El a aprofundat şi dezvoltat filosofia socratică, i-a adăugat noi teme şi motive şi i-a conferit mai multă
consistenţă teoretică.