Doar un pariu?

Volumul 2
black_rose_23

Published: 2019
Source: https://www.wattpad.com
Prolog

-Zâmbește pal. Uită-te în faţă. Apleacă-ţi capul și lasă-l să te sărute ferm

cu săruturi mici pe pielea gâtului. Nu îi da nici un semn de extaz,nu îi arăta
că iţi place. Păstrează-ţi calmul. Respiră. Totul va fi bine.
Sărutul lui e unul umed,făcându-mi pielea să se zbârlească. Mă duce în
al nouălea cer. Mă abţin să nu imi mușc buza cu brutalitate. Mă scoate din
minţi dar nu îi pot arăta. Nu îi pot arăta sentimentele pentru el. Nu i le pot
descrie. Nu le pot rostii cu voce tare. E complicat..Foarte complicat.
—Desprinde-te din braţele lui. Respinge-l. Arată-i că îl urăști. Ochii tăi
să îi transmită doar ura pe care i-o porţi.
Nu vreau să mă desprind din braţele lui și nu vreau să inceteze cu micile
săruturi pe care mi le-a aplicat pe piele,dar trebuie să ascult ce mi se zice.
Mă întorc cu faţa spre el și mă pierd în ochii lui. Îmi clatin puţin capul și îl
împing cu o ură în ochi. Este o ură pe care eu chiar o simt pentru el,pe
lângă celelalte sentimente.
—Stop! Bravo copii,puteţi lua o pauză!ţipă regizorul filmului la noi
Zâmbesc și ies de pe platou,luându-mi sticla cu apă și absorbind până și
ultima picătură de lichid din ea. Scena asta mi-a înfierbântat sângele. M-a
făcut să par moale și naivă. Sentimentele au dat năvală,eu ascunzându-le
cât mai bine. Ce pot să zic,sunt o actriţă excelentă.
—Te-ai înmuiat imediat ce mi-am lipit buzele de pielea ta fină.îmi
șoptește la ureche,eu tresărind.
Mă întorc cu faţa spre el și îmi iau rolul de actriţă în serios
—Îmi jucam rolul. Voiam să pară cât mai real. Asta face un actor
adevărat.zic întorcându-mă spre călcâie și mergând spre ieșire,cu el in
spatele meu
—Am simţit cum ai tremurat la fiecare sărut aplicat.zice rânjind spre
mine
—Ai simţit prost.zic calm
Ies din clădirea mare și inspir o porţie zdravănă de aer. Aerul din
încăpere era unul inchis și simţeam că mă sufoc.
Mai pe scurt,prezenţa lui mă sufocă.
Am sentimente foarte puternice pentru o persoană ce trebuia să îmi fie
doar coleg. Mă omoară gândul că el ar putea place pe altcineva si nu simte
nimic pentru mine,dar pur și simplu trebuie să ascund tot ce simt pentru el.
Trebuie să accept că noi doi suntem diferiţi complet iar destinele noastre nu
se pot întâlnii. Trebuie să mi-l scot din minte pentru că părinţii mei nu vor fi
de acord cu sentimentele mele pentru băiatul dușmanilor săi.
Trebuie să accept miile de cerinţe de a mă pune cu fiul celor mai buni
prieteni alor părinţilor,doar ca să îi fac fericiţi și poate o să uit sentimentele
pentru persoana asta mizerabilă dar și minunată.
****************
Bună dragilor. Acesta este proologul din volumul 2 al cărţii "Doar un
pariu".
Știu că este scurt dar această parte se va întampla pe la mijlocul cărţii și
trebuia să vă fac o mică idee de cum e cartea.
O să fac cartea cât mai originală chiar dacă chestia cu "mă pun cu fiul
celor mai buni prieteni ai părintilor și nu cu cel al dușmanilor lor" aţi mai
citit-o în alte cărţi,dar vă asigur că o să fie totul diferit:>
O să începem ușor cu prezentarea vieţii
Capitolul 1

—Maia Black,dacă nu te dai acum jos din pat ,îţi torn o găleată de apă în
cap!mă ameninţă tata,eu nebăgându-l în seamă și întorcându-mă pe partea
cealaltă.
Nu am nici un chef de liceu și el ar trebuii să mă înţeleagă! Îi cunosc
destul de bine trectul care nu a fost unul prea frumos,dar a fost memorabil.
Am cel mai fain tată cu cele mai mișto povești din copilărie.
Eu..eu chiar mă mândresc că am un tată superb cu un trecut așa de
încâlcit dar așa de interesant,un tată care îmi este mereu alături și mai ales
un tată care nu pare de 38 de ani. Sincer,îi dau maxim 25.
Sunt amuzată când merg cu el la cumpărături iar fetele de la liceu mă
întreabă dacă e frati-miu,ele neștiind cum arată de fapt adevăratul meu
frate. Max.
Tata este un om modest cu o condiţie fizică impecabilă. Este înalt,frumos
și un om foarte bun.
Încă nu îmi vine să cred că el a fost genul de "bad boy" iar mama l-a
schimbat radical.
Mama..Altă persoană minunată ce nu pare de 37 de ani. Poate de maxim
23.
Este o persoană foarte bună și iubitoare,cu mai multe scăpări se
adolescentină.
Și la ea e amuzant când merg la cumpărături iar prietenele mele mă
întreabă dacă e sora mea mai mare,ele știind că am doar un frate,nici o soră.
Mama e o fire blândă,frumoasă și obsedată de perfecţiune. Cam...ca o
adolescentă modestă și drept de admirat
Ea împreună cu tata fac sală când au timp liber și nu sunt nevoiţi să plece
în nu știu ce ţări cu treburile lor de avocaţi.
Părinţii mei sunt drept de invidiat și sunt recunoscătoare că îi am ca
părinţi și mai ales că am căpătat frumuseţea și bunătatea mamei,și duritatea
și seriozitatea tatei.
 În schimb ,fratele meu pare complet paralel de lumea asta frumoasă în
care trăiesc,în care majoritatea ar vrea să trăiască.
El într-un fel îl moștenește pe tata când era tânăr. Abia aștept ziua când
va apărea o fată în viaţa lui Max și îl va schimba radical,cum a făcut mama
cu tata.
Max este un băiat ce nu poate fi explicat.
Îţi dă senzaţia că te urăște cu privirea sa rece și lipsită de emoţie, chiar dacă
nu te cunoaște
Cu toate ca pe mine mă cunoaște,și poate mai bine ca oricine pentru că
mereu îmi citește jurnalul cand se plictiseste ...și eu la început credeam că
mă urăște și îmi puneam zi de zi întrebarea "ce i-am făcut?"
A fost o chestiune de timp până mi-am dat seama că micuţul Max cu care
mă băteam când eram mici dar ne iubeam enorm și se putea vedea fără
ezitare,s-a transformat în Max ce trece prin perioada de maturizare și nu te
mai bagă în seamă..
Câteodată îmi e dor de serile când ieșeam afară cu el în grădină și
povesteam până târziu,apoi urcam în camera lui pentru că îmi plăcea mai
mult,și ne jucam ce ne trecea prin minte.
Îi simt lipsa mai mult decât mi-aș fi imaginat,și asta e oarecum dureros..dar
m-am obișnuit.
M-am obișnuit cu sentimentul că lui nu îi pasă de mine,de mama,de tata
sau de oricine altcineva. Lasă orgoliul să îl învingă și asta mă enervează.
Sper să își revină odată la normal.
Sunt scoasă din toate gândurile mele ce au dat năvală în mintea mea,de
apa rece ce face contact cu corpul meu,zbârlindu-mi pielea și tresărind ca
arsă din pat.
Mă uit urât la tata care râdea cu gura până la urechi de propia lui fiică
care e udă din cap până în picioare. Din vina lui.
Mai are momente când se comportă exact ca un adolescent,și asta e destul
de plăcut..dar are momente când e atât de serios și cu o voce dură, încât îţi
vine să te evaporezi de lângă el.
—Ești gata să te pregătești de liceu scumpo?mă întreabă după ce se
opreste din râs.
Mă uit la el și încerc să fiu serioasă dar eșuez. Mă bufnește râsul și
arunc cu perna în el,făcându-l iar să râdă.
—În 5 minute să fi gata.zice ieșind din camera mea,închizând ușa.
 Pufnesc. Hă? 5 minute? Mie îmi ia 15 minute să mă pregătesc pentru
școală...iar acum am nevoie și de un duș.
Intru în baie și las apa să îmi resfeţe pielea. Zâmbesc la contactul ei cu
pielea mea,și mă las cuprinsă în mulţimea de vapori din jurul meu.
**********
—Ai întârziat doamnișoară Black.murmură domnul Jerald,profesorul de
fizică.
—Am avut o mică...problemă.încerc să mă scuz dar degeaba.
Se uită cu dispreţ la mine și asta mă face să mă gândesc cum iar sta fără
păr în cap și fără veveriţa aia de deasupra buzei.
—Ia loc! Să nu se mai repete altfel îţi dau test din toată materia de clasa a
11-a.
Pufnesc și îmi dau ochii peste cap,așezându-mă în ultima bancă și
înjurându-l în barbă pe profesorul Jerald,cel mai de rahat profesor.
*******
Ziua la liceu a fost foarte scurtă. Ne-au dat drumul de la ultimele 2 ore,eu
neștiind motivul și sincer,nepăsându-mi.
Cu cât ajung mai repede acasă trântită în pat și cu toate dulciurile în jurul
meu,e perfect.
Mergând pe strada pustie din centrul Angliei,pot auzii o bubuitură
puternică,făcându-mă să mă opresc brusc și să tresar.
Corpul îmi tremura și mă temeam să mă întorc..dar cu toate astea,m-am
întors și mi-am pus mâna la gură..șocată de ce văd.
***************
Primul capitolul din volumul 2 din "Doar un pariu"
Sper să vă placă și să fie la fel de vizionat ca prima parte.
Vă mulţumesc pentru tot sprijinul vostru. Vă ador❤
Nu uitaţi de părerea voastră în comentarii și de stelută❤
Vă iubesc❤
*la media este Maia*
Capitolul 2

Inima mi s-a oprit câteva secunde. Respiraţia era foarte accelerată iar corpul
meu tremura.
Nu puteam reacţiona.
Nu știam ce să fac.
Picioarele au început să alerge în direcţia aia,fără oprire. Lacrimile curgeau
pe obrajii mei și nu înţeleg de ce.
*Poate pentru că în faţa ta se află o persoană căzută pe jos într-o baltă de
sânge. *
conștiintă proastă
Mă opresc și mă aplec să îi pot lua pulsul băiatului ce tocmai a intrat
violent în acest tir. Respiră.
Oamenii s-au strâns în jur și au sunat la ambulanţă.
Eu îl priveam cu lacrimi în ochi,neștiind ce să fac.
Nu îl cunoșteam. Nu l-am mai văzut până acum,dar mi se rupe sufletul când
văd că persoana asta se stinge lângă mine iar eu nu pot face nimic.
Sirenele mașinilor de poliţie și cele alor ambulanţelor ,se auzeau tot mai
tare.
Când au ajuns și l-au urcat pe targă,o altă lacrimă a căzut pe asfaltul
fierbinte.
Nu îmi inteleg reacţia. Nici măcar nu îl cunosc..dar parcă totuși am simţit
ceva când am văzut accidentul de la îndepărtare.
Corpul meu este înţepenit și nu pot explica în cuvinte ceea ce simt acum.
Doi poliţiști au venit la mine și mi-au pus câteva întrebări,dar eram prea
blocată de ceea ce am văzut acum să le pot răspunde.
Sunt derutată si nu știu ce să fac sau ce să zic. Simt că nu pot scoate nici
un cuvânt.
M-am întors pe călcâie și am pornit spre casă când ambulanţa a pornit
sirenele și a plecat.
Mergeam încet și mă gândeam doar la ce am putut să văd..și mai ales pe
cine.
Nu știu dacă am fost șocată de accident sau de persoana ce l-a suferit.
Băiatul ăla..Era atât de frumos. Sper să fie totul bine chiar dacă probabil și-
a rupt câteva oase din corp și a suferit o hemoragie la cap.
Ajunsă acasă mă duc direct în camera mea,nesalutând pe nimeni.
Îmi deschid sertarul ce era închis cu cheia și îmi scot micul caieţel,ascuns
după alte caiete.
Mă pun la birou și încep să scriu
"Dragă Jurnalule,
Ziua mea a parcurs bine până am auzit bubuitura ce m-a făcut să mă
opresc,speriată de ce urma să văd.
În depărtate puteam observa un tir ce a pus o frână bruscă la semafor,o
motocicletă aproape bucăţi pe o parte,iar o victimă pe cealtaltă parte.
Atunci,parcă inima mi s-a oprit iar corpul nu știa ce să facă..Așa că am
fugit acolo și am rămas șocată de ce am putut să văd.
Sânge,mult sânge.
Lacrimile mi-au apărut iar primul instinct a fost să văd dacă acea persoană
trăiește.
M-am apropiat încet,fiindu-mi frică de ce aș putea vedea. Îmi era frică
să nu fie cineva cunoscut și la care ţin..dar am expirat ușurată când nu a
fost așa.
Dar,cu toate astea,am simţit un gol în stomac când m-am apropiat de acel
băiat. M-am aplecat cu teamă si i-am verificat pulsul. Trăia.
M-am holbat la acel băiat timp de câteva minute până a venit ambulanţa ce
a fost chemată de locatari.
Sincer,nu știu de ce am fost mai mult șocată. De ce am putut vedea în faţa
ochilor..adică sânge și lucruri înspăimântătoare..sau pe cine am
văzut..adică acel băiat.
Faţa lui era acoperită de sânge dar cu toate astea am putut să-i observ
perfecţiunile feţei.
Sper să fie bine și mai ales să îl mai văd..dar nu în asemenea condiţii."
Atunci ușa s-a deschis iar eu am închis repede jurnalul,băgându-l înapoi
in sertar.
Pe ea a intrat tata care zâmbea larg,dar i-a picat zâmbetul când mi-a văzut
faţa posomorâtă și lipsită de viaţă. Se oprește brusc și îmi caută privirea,eu
ferindu-mă. Nu vreau să mă vadă plângând.
 —Scumpo..Ești ok?zice apropiindu-se de mine și vrând să îmi ofere o
îmbrăţisare caldă,dar m-am ferit.
Nu știu de ce,dar simt că vreau să fiu lăsată în pace. Nu am nevoie de
sfaturi,milă sau părinţi. Am nevoie să pun cap la cap tot ce am văzut.
E prima dată când am văzut atât sânge și asta m-a afectat. Nu pot zice că
sunt traumatizată..dar sunt afectată de ce am văzut.
Nu e normal să văd așa ceva. Mie mi se face rău când văd o zgârietură mică
care sângerează,dar un corp întreg ce e plin de sânge.
O altă lacrimă cade
—Scumpo?îmi flutură tata mâna prin faţă,făcându-mă iar atentă
—Ești ok?continuă el
Dau din cap afirmativ și îmi sterg lacrimile,forţând un mic zâmbet.
Nu vreau să îi spun tatei despre asta. Nu știu cum va reacţiona și nu vreau
să aflu.
Îmi e teamă să nu mă pună să merg la psiholog pentru un nimic. Îmi voi
revenii la naiba!
Nici nu știu de ce sunt așa afectată. Sânge văd și în filme iar pe băiatul
ăla nici nu îl cunosc. Nu ar trebuii să îmi pese.
O să uit de ce s-a întâmplat azi.
—Sunt bine.răspund într-un final,zâmbind pal spre tata
—Nu,nu ești,dar nu voi insista. Îmi vei zice atunci când vrei. Am vrut să
te anunţ că masa este gata în 10 minute.îmi zice sărutăndu-mi fruntea și
ieșind din camera mea.
Doar de a mânca nu îmi ardea mie acum.
********
—Molly,câte spitale sunt în Anglia?o intreb pe prietena mea cea mai
bună,luând-o prin surprindere cu întrebarea asta.
—Nu știu. Eu nu enumăr spitalele.zice nepăsătoare
—Dar îţi enumeri foștii.pufnesc eu.
—În primul rând,mâcar enumăr.
În al doilea rând,tu de ce nu enumeri spitalele? Că foști și așa nu ai.zice
începând să râdă la telefon,fâcându-mă să mă încrunt
—Mersi că îmi este de ajutor.zic sarcastică
—Hai mă,ce-ai? Ai o voce de bosumflată. Of,sunt destul de multe. De
ce?
 —Trebuie să mergem la cel mai apropiat spital. In 10 minute să fii la
mine,mergem la spital.zic serioasă și închid repede.
Au trecut două ore de la accident și tot ce îmi trece prin gând este cum se
simte băiatul ăla. Dacă mai trăiește. Dacă e bine.
Nu știu,orice.
Habar n-am cum voi afla eu de starea lui dacă nici măcar nu îi știu
numele,dar voi afla cumva. Mă pricep să fac pe detectivul atunci când
prietena mea are nevoie să-i urmăresc iubitul,e mare scofală să găsesc
numele acelui băiat și să aflu despre starea lui.
********
Sper că vă place.
Nu uitaţi de părere și steluţă.
Capitolul 3

-Mai zi-mi odată de ce mergem noi la spital?se plânge prietena mea la mine
de vreo 10 minute
-Vreau să știu dacă e bine..zic neștiind ce altceva să-i spun
-Cine?
-Of,nu știu.zic dezamăgită că nu ii stiu numele
Prietena mea se oprește brusc și mă privește. Mă opresc si eu și îi
observ faţa încruntată și derutată.
-Cum adică nu știi? Noi mergem la spital ca să ce? Nu înţeleg..
NORMAL CĂ NU ÎNŢELEGI DACĂ ESTI O MARE PROASTĂ.
-Deci,tipul ăla pe care l-am văzut azi când a făcut accident....Mi-a intrat
la suflet chipul lui și imaginea lui devastatoare și vreau să stiu dacă e
bine,ce face,cum se simte..
Molly analizează cuvintele. Se uită ciudat la mine. Știu ce e în mintea ei.
"Mă consideră o ciudată nebună care caută un spital in care se poate afla
băiatul ce mi-a ajuns la suflet"
-Maia,ai tras pe nas aer toxic?mă intreabă serioasă,bătând din piciorul
stâng.
-MOLLY,MIȘCĂŢI FUNDUL ĂLA DE VACĂ LA SPITAL ȘI NU MAI
PUNE ATÂTEA ÎNTREBĂRI CĂ JUR CĂ TE BAT.ţip nervoasă la el
Nu știu de ce am reacţionat așa. De ce am ţipat. Nu știu de ce vreau să
ajung mai repede la spital pentru a afla starea de sănătate a unui băiat pe
care nu îl cunosc,dar vreau.
Molly nu mai spune nimic. Începe să meargă cu o faţă parcă dezamăgită
de reacţia mea.
Oftez și pornesc și eu după ea.
********
-Bună ziua! Pe cine căutaţi?mă întreabă o femeie mai învârstă ce stătea la
recepţie.
Eu nu știam cum să îi explic pe cine caut. Mirosul de spital și
medicamente nu mă ajută deloc. Mă pierd.
 -P-Păi..Acum 2 ore un băiat a avut un accident grav de motocicletă și
cred că e aici. Vreau să îi știu starea de sănătate.zic mai mult bâlbâindu-mă
Recepţionera se uită puţin ciudat dar apoi îmi oferă un zâmbet cald și
începe să se uite prin calculator,tastând ceva.
Tensiunea e mare și sper să am vești bune de la ea.
-Derek Bae,băiatul de 19 ani ce a venit în stare critică la noi,tocmai a
ieșit dintr-o operaţie.mă anunţă femeia drăguţă ce mă ajută să îi aflu
numele băiatului
-Este bine?întreb încet,fiindu-mi frică de răspund
-Nu știu scumpete. Du-te si întreabă doctorii de la corpul B al spitalului.
Acolo se află băiatul și sigur găsești pe cineva care să te lămurească.îmi
spune femeia care zâmbește cald
Dau din cap în semn de mulţumesc și pornesc spre corpul B.
Am oprit un doctor și l-am întrebat cum se simte Derek Bae. S-a uitat la
mine parcă dezamăgit de răspunsul pe care mi-l va da.
-Derek nu mai are mult de trăit. Este în salonul 12C,dacă doriţi să vă luaţi
rămas bun.
O lacrimă mi-a căzut.
M-am indreptat spre salonul 12C și am intrat,asigurându-mă că nu e
nimeni.
Am pășit încet spre patul lui,fiindu-mi frică de ce voi vedea.
M-am oprit. L-am privit. Am lăcrimat.
În faţa mea se află un băiat pe care nu îl cunosc dar care și-a pus o
amprentă pe sufletul meu. În faţa mea se află băiatul pentru care mi-aș da
viaţa. De ce gândesc așa? Nu îl cunosc. Nu mă cunoaște.
De ce mă simt afectată de starea unui străin? Un străin ce mi-a intrat la
suflet.
Este greu de explicat ce simt. E a doua oară în viaţa mea când simt așa
ceva. Doar că prima dată am avut o relaţie cu acel băiat..dovedindu-se un
mare fals.
Dar băiatul din faţa mea pare un băiat ce are multe lucruri de ascuns dar
care e special. Simt asta.
Îl mai privesc odată și mă rog în minte să nu păţească nimic. Să nu
moară. E puternic. Simt asta.
Nu merită să moară.
Alte lacrimi cad.
 Îmi dau jos lanţul meu norocos și il pun la gâtul lui, cu grijă.
Nu știu de ce fac asta. Nu știu de ce vreau să îl stiu bine. Nu știu de ce îi
ofer lănţișorul meu preferat. Dar stiu un lucru. Acest lanţ mi-a adus noroc
atunci când credeam că totul e pierdut. Sper să aibe același noroc și la el.
Sper să îl pot vedea pe stradă și să îl privesc în tăcere. Să mă bucur de
priveliștea băiatului ce mi-a înmuiat inima.
Îi sărut fruntea și îi șoptesc
-Știu că te vei face bine. Presimt asta. Pari un băiat puternic,nu poţi
murii.
Mă îndepărtez de patul lui,și îl mai privesc odată.
Mă întorc și ies din cabinet,mergând spre ieșirea spitalului,nespunând
nimic.
Nu știu ce efect a putut avea acest băiat in viaţa mea dar nu e ok. E prima
dată după 5 ani când imi dau lanţul ăla jos.
Lanţul ăla înseamnă totul pentru mine. El mi-a adus noroc..Nu stiu dacă
miturile cu Chestiile astea norocoase sunt adevărate,dar am preferat să cred.
Eu am avut destul noroc,acum trebuie să profite și el. Are nevoie de
noroc. De mult noroc.
**************
-Maia,te rog. Revino-ţi. De când ai ieșit din salonul ăla nu ai mai scos
nici un cuvânt. Starea ta mă îngrijorează. Serios. Tu nu reziști să nu
vorbești mai mult de 10 minute,si au trecut trei ore. Stai aici și te uiţi în
gol. Te rog,revino-ţi
Mă uit la Molly ce încerca să mă facă să îmi revin,dar nu pot.
Mă gândesc la el. Doar la el.
Atunci,un cuvânt rostit la știri mi-a captat atenţia asta. Am luat
telecomanda și am dat mai tare,fiind atentă la ce zice siliconata asta
-Derek Bae,copilul avocatului de succes, domnul Sam Bae și al
fotomodelului , doamna Daria Bae,și-a reluat pulsul normal.
Medicii spun că din cauza loviturii grave pe care a primit-o în zona
capului,erau slabe șanse să mai trăiască mult,dar se pare că acum două
ore,o fată a intrat în salonul lui și i-a dăruit un lanţisor care spre
surpriderea tuturor i-a adus noroc tânărului în jur de 19 ani. Fata este
neindentificată,dar dacă chiar este adevărat faptul că lănţișorul de la ea i-
a adus noroc lui Derek,acea fată este o minune.
Revenim cu alte informaţii mai târziu.
 Atunci lacrimi de fericire au curs pe obrajii mei,simţind tot felul de
sentimente. Lănţișorul meu..I-a adus noroc. Chiar i-a adus noroc.
Pufnesc într-un plâns de fericire,luându-mi prietenta in braţe si zâmbind
ca o idioată in timp ce lacrimile curgeau.
Știu că nu intelege ce se întâmplă dar nici nu trebuie.
Băiatul ce mi-a topit inima este bine! Asta e tot ce contează.
Capitolul 4

Au trecut două săptămâni de la accident. Derek am aflat că a recuperat

foarte repede și a primit cu drag grupa mea de sânge.
În astea două săptămâni am mai fost la spital pentru a mă informa de starea
lui de sănătate și mereu am primit vești bune.
Mereu când am mers acolo nu am putut vedea vreun tutore de-al lui care
să-l aștepte cu braţele deschise când se va trezii și asta m-a pus pe gânduri.
Doar odată i-am văzut și nici atunci nu i-am văzut că au intrat la el..doar că
se uitau la mine suspect. Foarte suspect. Mai ales că mi se păreau foarte
cunoscuţi amândoi,si la fel cred că și eu le păream lor. Cunoscută.
Astăzi știu că s-a trezit și chiar a vorbit cu asistentele.
Acum știu că dacă s-a trezit nu mă mai pot duce să-l văd cum doarme,să-
l mai învelesc și să mă rog lângă el.
Acum totul a revenit la normal.
El e bine,va fi externat chiar azi pentru că din câte am înţeles refuză să
mai stea in spital.
Și mai știu că nu știe că lanţul e al meu și grupa de sânge ce i-a fost
donată..tot a mea. Noroc că avem aceeași grupă de sânge.
—MAIAA,A IEȘIT DIN SPITAL. HAI SĂ-L VEDEM.ţipă prietena mea la
mine,în timp ce intră în camera mea
—Nu are nici un rost să merg să-l văd,Molly. El nu mă cunoaște și
probabil nu o va face. O să mă considere vreo disperată pentru că i-am dat
lanţul ăla,i-am donat sânge și am stat mai mult de două ore lângă el,in
fiecare zi..
—De ce te-ar considera așa?întreabă bosumflată
—Pentru că nu mă cunoaște? Cum îi explic eu tot ce am făcut pentru
el,dacă nici eu nu știu?întreb dezamăgită și mă întind în pat,privind tavanul
Molly oftează și se așează lângă mine,nespunând nimic.
Nu știu ce o să fac când îl văd. Tensiunea mea creștea mereu când mă
apropiam de patul lui și îl vedeam. Mi-l imaginam zâmbind. Era așa
perfect.
 —Părinţii lui te-au văzut?mă întreabă dintr-o dată,făcându-mă să-mi
dispară imaginea cu el zâmbind
—Da,când donam sânge.zic oftând
—E perfect! Poate vă întâlniţi cu toţii pe stradă și părinţii lui te v-or
prezenta. Așa vă cunoașteti,el se indrăgostește de tine,te ia de mână si
fugiţi în lume.zice prietena mea chicotind
—Aici nu suntem în filme,Molly.zic râzând.
Plus,părinţii lui s-au uitat destul de ciudat la mine. Păreau că mă cunosc și
nu le convine că eu îi donez sânge lui Derek.continui eu
—Maia,părinţii tăi sunt cei mai renumiţi avocaţi din Anglia,îţi dai seama
că există persoane invidioase pe ei? Și pe tine toată lumea te cunoaște la
naiba! Ai apărut de atâtea ori la știri că nu am eu degete să înumăr.zice
râzând
Râd și eu și mă ridic în fund,pentru a lua-o în braţe. O iubesc pe fiinţa
asta. Nu știu ce m-aș face fără ea,sincer.
********
Coborâm scările și ne așezăm la masă pentru a lua cina cu familia mea.
—Hei fetelor,ce faceţi?ne întreabă tata în timp ce ne pupă fruntea
amândurora.
—Ne este foame tati. Am invitat-o și pe Molly la cină,sper să nu vă
supăraţi.zic zâmbind
—Doamne ferește! Molly este bine primită mereu la noi!ţipă mama din
bucătărie,făcându-ne să râdem
Tata râde. Max își dă ochii peste cap.
Tipic Max.
*****
—Pa Mollyyy.
—Byeee.
Intru înapoi în casă după ce mi-am luat rămas bun de la Molly,și mă așez
pe canapeaua din sufragerie.
Mama si tata au plecat se pare la o petrecere și am rămas doar eu cu
Max.
Că tot vorbim de Max,se apropie de mine și se opreste în faţa
televizorului,blocându-mi vederea.
—Dă-te Max.mârâi eu spre el
 —Unde ai fost în astea două săptămâni după liceu?mă întreabă dintr-o
dată
Mă uit la el și pufnesc.
—Nu te interesează.zic cu scârbă spre el
Sincer,nu poate să fie nepăsător 5 ani din viaţă și mai ales,să pară că mă
urăște,și acum să vină la mine și să pară îngrijorat. Nee,poate curios
—Sunt doar curios.zice dând din umeri
—Da ,bine. Acum dă-te.zic nepăsătoare
—Unde îţi e lănţioșorul?îmi pune dinou o intrebare pentru a-mi evita
invitaţia de a se da mama naibii din faţa televizorului.
Mă uit la el și mi se pune un nod în gât. Stomacul s-a strâns și o durere
cumplită a apărut. Simt că sunt înjunghiată de mai multe ori în zona
stomacului,si nu inteleg de ce.
Nu știu ce să îi zic.
Mă mir că el totuși a observat că lipsește lanţul pe care mi l-a dăruit
acum 5 ani,înainte să se transforme complet cum e acum.
Poate d-asta am iubit si am considerat lanţul ăla norocos.Pentru că l-am
primit de la cea mai importantă persoană din viaţa mea,înainte să se
schimbe.
Sincer,mereu am crezut că mi-a dat lanţul pentru că știa ce va urma să se
întâmple cu el. De aceea am preţuit lanţul ăla.
Închid ochii și las o mică lacrimă să curgă. O sterg repede și mă uit în
ochii lui negrii,ce mă face să mă simt incomod. Îi pot observa ura din ochi
dar și un strop de neliniște.
—L-am pierdut.mint eu
—Tu nu îl dai niciodată jos.zice dur spre mine
—Uite că l-am dat! Poate că nu aveam de ce să ţin lanţul ăla! Poate mi-a
adus noroc în multe,dar am pierdut ceva. Iubirea de la persoana cea mai
importantă pentru mine. De ce să port lanţul de la o persoană ce îmi
transmite ură si indiferenţă?zic abţinându-mă să nu plâng
—Nu te urăsc.zice dând din umeri
—Eu da. Urăsc că te-ai schimbat așa Max. Urăsc că nu mai putem
discuta cum o făceam odată. Urăsc că nu am fratele acela care să se ia de
persoanele ce se iau de mine și să mă ajute când am nevoie,și am un frate
nepăsător,indiferent și rece. Te urăsc că mă rănești pe zi ce trece când te
uiţi la mine și nu mă saluţi,nu imi zâmbești si nici măcar nu imi vorbești.
Am înţeles că prietenii tăi sunt pe primul loc și familia ta pe ultimul,dar nu
ai habar cât rău ne faci cu indiferenţa ta. Mai ales mie,Max!
Te urăsc!ţip la el și fug în camera mea plângând
Practic,i-am zis tot ce a trebuit zis. Nu îl urăsc. Nu aș putea să îl urăsc
chiar dacă m-a afectat enorm de mult schimbarea lui. Știu că în adâncul
sufletului el este încă acolo..Max pe care il stiam eu.
Știu că are ceva de este așa. Știu că e așa dintr-un motiv pe care doar el și
inima lui îl știe. Nu mi-a păsat motivul pentru că din cauza nenorocitului
ăluia de motiv Max s-a schimbat și m-a rănit.
Am încercat la început să îl schimb,dar am văzut că e degeaba și am
renunţat.
Este prima dată după 5 ani în care am un "dialog' mai lung cu el.
Chiar îmi e dor de serile când vorbeam cu orele,dar știu că serile alea vor
râmâne amintiri,și atât.
Sper să înţeleagă prin cuvintele pe care i le-am zis ,cât de mult m-a
rănit,chiar dacă sigur nu îi pasă.
Am încercat de mai multe ori să vorbesc cu el și să ii explic,dar în zadar.
Era nepăsător și nu asculta ce zic.
Doare. Chiar doare.
*******
La media este Max:>
Capitolul 5

Ridicându-mă cu greu din pat,intru în baie pentru a-mi face rutina de

dimineaţă.
Merg spre dressing și aleg o pereche de blugi negrii și un hanorac gri.
Îmi iau adidașii în picioare și ghiozdanul in spate și cobor spre bucătărie
pentru a mânca.
Mama și tata încă nu au venit și asta mă face să mă îngrijorez. Ei
niciodată nu stau o zi intreagă la o petrecere și ei mereu mă sună.
Alung gândul negru că ai mei ar fi putut păţii ceva și îmi iau un iaurt cu
cereale din frigider.
Îl mănânc imediat și pornesc în drum spre liceu.
********
Ajunsă la liceu mă îndrept spre banca mea și imi scot cărţile din ghiozdan.
Molly se așează lângă mine și imi dă o îmbrăţisare.
—Cum ești?mă întreabă în timp ce își scoate cărţile din ghiozdan
—Sunt..ok.zic minţind,aducându-mi aminte de conversaţia de aseară cu
Max și de faptul că nu știu ce se întâmplă cu ai mei
—Pe cine crezi că minţi Maia?mă întreabă ea vizibil supărată
Nu apuc să-i mai zic ceva că privirea îmi e aţintită pe două persoane ce
intră în clasă împreună cu doamna dirigintă.
—Bună ziua copii,aceștia sunt noii vostrii colegi. Rebeca Miller și
Alexander Black. Sper să vă înţelegeţi.
Mă uit la ei și aproape încep să plâng. Fug spre ei și le sar în
braţe,dărămându-i pe jos,nepăsându-mi de privirile ciudate și bârfele din
partea colegilor.
Ziua mea s-a transformat în una mai bună. Rebeca este verișoara mea
preferată. Am ţinut mereu legătura dar să mor de știam că se va muta la
școala noastră. Nu am mai văzut-o de vreo 5 ani pentru că mereu pleca cu
unchiul Zayn și mătușa Luiza.
Alexander este verișorul meu preferat chiar dacă e mai mic ca mine cu
un an. Nu l-am mai văzut de 5 ani,de când mătușa Maia și unchiul Mattew
au decis să se mute în N.Y.
Nu am putut să ma intalnesc cu el deoarece ba parintii mei erau plecati,ba
erau părintii lui ,cu toate că familiile noastre își duceau dorul.
La fel se intamplă si cu părinţii Rebecăi.
Ne ridicăm și ne ștergem lacrimile acumulate. Îi mai iau odată în braţe și
ii privesc cu lacrimi in ochi
—De ce nu mi-aţi zis că vă mutaţi în Anglia?îi intreb supărată
—Scuze bby doar că eu cu Alexander am plănuit să fie o surpriză.zice
zâmbind spre mine Rebeca
Ea cu Alexander au fost la aceeași școală în N.Y și de aceea au
complotat amândoi la asta.
Acum,in capul meu sunt multe întrebări.
Cum de s-au mutat in Anglia? Cum de nu am aflat dacă parintii mei sigur
stiau? Unde v-or sta? Cât v-or sta?
Am timp să primesc răspunsuri după școală.
Mă așez inapoi în banca mea,cu cei doi in spatele meu.
Mare caterincă de acum încolo.
**********
Ieșim toţi din clasă,croindu-ne drum printre mulţimea de elevi ce au ieșit
de la ore.
A fost mare caterincă azi. Am făcut mișto de profa de română,am aruncat
cu lapte pe geam,am aruncat cu cretă în boboci și i-am pus lapte stricat
profei de biologie în poșetă.
Molly s-a împrietenit cu verișorii mei și asta mă bucură. Totul o să fie
perfect și nostim semestrul acesta.
—Haideţi la pizza,mai și discutăm pe deasupra.le propun eu zâmbind
—Haide!zic toţi la unison
Ajunși acolo am comandat câte o pizza de fiecare și am început să
vorbim. Am aflat că părinţii mei se întâlnesc cu părintii lor,de aceea nu au
putut ajunge acasă. Se pare că a fost plănuit să îi am ca surpriză pe cei doi
crai de la răsărit de părinţii mei.
E cea mai frumoasă surpriză să am două persoane importante lângă mine.
Cu toate că mereu vorbeam pe cameră sau ii vedeam in poze,par așa
schimbaţi.
Rebeca are părul castaniu,ochii albaștrii ca smaraldul și pistrui,ceea ce o
face foarte frumoasă. Ea este o fată frumoasă,bună și atat de iubitoare.
O iubesc enorm de mult și mă bucur că acum este lângă mine pentru mult
timp

Alexander este mai mic ca mine cu un an dar pare mai mare cu trei.
Evoluţia lui este una splendidă. Acum 5 ani arăta ca un puști mucos. Acum
arată cu adevărat splendid. Părul său castaniu și răvăsit îi stă al naibii de
sexi. Zâmbetul îi este perfect iar în ochii lui căprui te pierzi. Dacă nu era
verișorul meu,mamă,mamă. Dar pentru că este,pot doar să îmi doresc să
găsească fata potrivită pentru el.

Aceste două persoane sunt perfecte. Să nu mai zic de cea mai bună
prietenă a mea,Molly. Doamne,tipa asta e superbă. Părul ei lung și
creţ,ochii căprui și numai simpla ei prezenţă te face să îţi ieși din minţi. Nu
îmi imaginez cum nu are încă iubit fiinţa asta superbă.

****************
După ce terminăm de mâncat,decidem să mergem acasă. Chiar vreau să
îmi văd cei doi unchi și cele două mătuși. Imi este extrem de dor și de ei.
Adică
Unchiul Zayn,fratele mamei,este the best. Cu el facem toate prostiile
posibile.
Unchiul Mattew,fratele tatei,este foarte competitiv. Mereu ne grupăm și
jucăm jocuri care bineînţeles sunt in favoarea lui si le câștigă,fâcându-ne în
ciudă.
Iar mătușile mele sunt cele mai mișto,sunt genul ăla de mătușe care ne
scapă de toate și mereu îmi convinge părinţii să mă lase să plec sau să fac
diferite lucruri.
Am cea mai minunată familie posibilă.

Drumul decurge bine. Am mai făcut schimb de idei ce facem in

urmatoarele zile de școală,am decis ce să facem in weekendurile viitoare și
deja îmi făceam planuri să îmi cuplez verișorii și prietena cu cineva.
Sincer,parcă i-aș vedea pe Molly și Alexander impreună. Sunt de aceeași
vârstă.
Noroc că am picat cu ei in aceeași clasă. Ce noroc pe ei că nu au făcut clasa
pregătitoare,în schimb eu da.
Ajunși în faţa casei lui Molly ne luăm rămas bun de la și pornim spre
casă.
—Măi nebunule,am văzut că ai pupat-o pe Molly pe obraz.zic eu
zâmbind pervers spre Alexander
Îi pot observa roșeaţa din obraji,e clar,o place
—Ăm,mi-am luat doar rămas bun.zice dând din umeri și zâmbind ca un
idiot
—Da,da. Cum zici tu.zic și încep să râd împreună cu Rebeca.
—Ăm..Maia. Cum mai e Max?am uitat să te întreb de el.mă întreabă
Rebeca dintr-o dată
Starea mea se schimbă brusc. Mă schimb la faţă și mă simt dezamăgită
de mine că nu am putut să îl fac pe Max să-și revină..Cum le explic eu lor
că a devenit un nepăsător nesimţit ce a rănit fiecare părticică din mine?
Mă opresc și mă uit la ei,abţinându-mă să nu plâng.
Știu cât de mult au ţinut și ţin ei doi la Max. In urmă cu 5 ani,când ei s-au
mutat și Max s-a schimbat...Totul era diferit. Inainte de toate astea eram de
nedespărţit. Eram toţi pentru unul și unul pentru toţi.
De când ei au plecat si Max s-a schimbat..totul a luat o întorsătură ciudată.
Stiu că Max nu a mai vrut să le răspundă la mesaje și să-l intereseze de
ei,exact cum face cu noi. Mereu Alexander sI Rebeca m-au intrebat ce face
Max,cum mai e..si mereu am evitat subiectul si am minţit că ba e plecat,ba
nu știu ce.
O să le zic adevărul acum.
—Deci..Nu știu cum să vă zic dar Max s-a schimbat..radical..încep eu să
zic,cu o durere în suflet
—Adică?întreabă ei la unison
—Adică Max de acum 5 ani a dispărut. Nu mai e
iubitor,jucăuș,amuzant...E nepăsător,indiferent cu o privire rece. Nu mai
vorbește așa mult cu noi,adică,cu părintii. Mie nu mi-a mai vorbit de
mult..până aseară când am avut o discuţie mai aprinsă cu el si i-am tipat cât
de mult m-a rănit schimbarea lui. Stiu că nu m-a ascultat,niciodată nu mă
ascultă și mereu e la fel.
Sunt sigură că are un motiv bun de este așa de 5 ani..dar nu am putut afla
pentru că nu mi-a permis. Nu îmi zicea si nu imi zice nimic. Nu am de
unde să știu ce e în sufletul lui..zic dezamăgită,lăsând câteva lacrimi să
cadă pe asfalt.
Rebeca și Alex m-au luat in braţe strâns,parcă la fel de dezamăgiţi ca
mine de Max.
—Iubire,totul o să fie bine. O să aflăm noi ce e cu Max. Promit.îmi zice
Rebeca in timp ce isi sterge două lacrimi
—Da,Rebeca are dreptate. O să aflăm și îl vom schimba. Acum suntem
toti trei,nu esti doar tu.zice si Alex,ștergăndu-si si el o lacrimă rătăcită
Le zâmbesc si le multumesc,apoi ne continuăm drumul.
**************
Capitolul 6

Intrăm în casă zâmbăreţi dar mie imi piere zâmbetul când îl văd pe Max.
Pur și simplu nu pot să fiu fericită în prezenţa lui. Nu mă simt ok. Nu pot.
Atâta timp cât el nu e,nu sunt nici eu.
Alex și Rebeca se duc și îl iau in braţe, salutându-l. El scoate doar un
"hei" și nimic mai mult. Nu reacţionează. Nu îi strânge și el în braţe. Pur si
simplu,nu face nimic. Se uită lung la mine,fără vreo expresie pe faţă.
Aș vrea să am puterea de a știi ce gândește sau ce are în suflet. Orice ce m-
ar ajuta să înţeleg ce se întâmplă cu fratele meu mai mare.
—Haideţi aici!ţipă mama din sufragerie la noi.
Mergem acolo și eu sar pe unchii si mătusile mele care stau pe canapea.
—Ce frumoasă te-ai făcut Maia!exclamă unchiul Zayn.
—Și formele parcă ti s-au accentuat.zice si matusa Luiza,incepând să
râdem.
—Semeni leit cu mama ta.imi zice si unchiul Mattew ce mă pupă pe
frunte
—Gata cu atâtea complimente. Fata e superbă și punct.zice mătușa
Maia.
Incepem toţi să râdem și le spun:
—Mi-a fost așa dor de voi. Ce mă bucur că pentru un timp nu vom mai
sta despărţiţi.zic fericită
—Scumpo,ei vor fi mai aproape decât crezi.zice tata in timp ce mă pupă
pe frunte
Mă uit puţin confuză la el și il intreb din priviri ce vrea să zică.
—Având in vedere că la al treilea etaj sunt două camere și o baie,si la al
doilea etaj,pe holul vostru,tot doua camere,vor locuii la noi.
Alexander si Rebeca isi vor alege camera in care vor sta,pe același hol cu
tine si Max,iar cele două cupluri vor sta sus.zice tata zâmbind
Incep să ţopăi de fericire și să imi strâng in brate părinţii.
Cea mai frumoasă zi!
După o săptămână
 **************
—Sunteţi gata?ţipă mama de jos la noi.
Eu cu Rebeca incă ne făceam machiajul,iar de băieţi nu stiu nimic.
A trecut o săptămână în casă cu nebunii ăștia. Pur și simplu m-am distrat
in ultima săptămână mai bine decât in ultimii ani.
Acum toată lumea se grăbește. Suntem invitaţi la o petrecere a celor mai
buni prieteni ai părinţilor și trebuie să fim perfecţi. Si la comportament,si la
ţinută.
Din câte știu,acești oameni vor să investească într-o firmă de diamante și
vor ca partenerii lor să fie,exact, mama și tata.
—Gata!zice Rebeca după ce se uită la mine și se minuneazâ de munca
bună pe care a făcut-o cu faţa mea.
Rebeca se pricepe la machiaje așa că am rugat-o să se ocupe si de mine,si
pot zice că ărăt..superb.
—HAIDEŢI ODATĂ!ţipă dinou mama la noi.
Ieșim din camera mea și ne îndreptam spre scări.. Toată lumea era
jos,doar eu și Rebeca nu.
Am început să coborâm scările și să auzim cum bărbaţii își complimentau
soţiile.
Cand am ajuns pe ultimele scări,s-au oprit din vorbit si ne-au privit.
Toată lumea se uita la noi de parcă nu au mai văzut două fete superbe. Oh
da.
—Să-mi trag palme de 5 ori! Voi sunteţi verișoarele mele?zice Alexander
care ne privea himnotizat.
Incepem să râdem si ne oprim in dreptul lui,dând ușor din cap și
aplicând un zâmbet.
Am primit foarte multe complimente de la toţi...înafară de
Max,bineinteles.
M-am uitat la cele trei femei speciale din viaţa mea și am început să le
analizez ţinutele.
Prima dată m-am oprit la femeia ce mi-a dat viată. Avea o rochie
neagră,elegantă,lungă,cu o crăpătură în lateral,acoperită cu o pânză
neagră,ce ii scot picioarele perfecte in relief.
De asemenea,rochia îi puneau in evidenţă sânii săi perfecţi.
Machiajul este unul simplu. Părul îi e buclat iar la gât pot observa un fel
de lanţ auriu. Arată superb
 O privesc apoi pe mătusa Maia. Rochia ei este lungă. Începe cu diamante
albe și negre ce formează partea de sus,terminându-se cu o rochie lungă de
un roz pal ce îi stă superb. Părul îl are prins intr-un coc lejer iar machiajul
este unul la fel de simplu ca al mamei. Și ea pot zice că arată splendid.

Privind apoi spre rochiţa mătușei Luiza,pot zâmbii plăcut. Arată ca o

adolescentă.
Bine,si mama si mătusa Maia arată asa,dar rochia scurtă,albă cu cateva
imprimeuri negre a mătușii Luiza imi aduce aminte de banchetul din a 9-a.
Machiajul ei este la fel de simplu,părul il are drept iar la gât un lănţișor. Ce
pot să zic,arată superb si ea.

După ce eu mi-am inspectat mătușile si pe baieti care erau toti imbracati la

costum,am pornit fiecare spre masina lui. Eu am mers in masina cu Max.
Mama a mers cu tata,Rebeca cu parintii ei si Alexander la fel.
Urc în faţă,in dreapta lui Max. El porneste motorul si se ia după mașina
tatei pentru că doar ai mei părinţi stiau unde se află locaţia.
Max nu imi zice nimic. Dă drumul la radio,lăsând muzica in surdină să mai
umple liniștea apăsătoare dintre noi.
Il pot observa pe Max cum mai trage din când un ochi la mine,apoi isi
continuă drumul.
Mă uit in camera telefonului să văd dacă imi sta bine părul,dar vocea lui
Max mă face să mi-l scap.
Nu stiu de ce mi-am scăpat telefonul. Poate pentru că m-am speriat sau
poate pentru că Max tocmai mi-a zis ceva in seara asta.
—Degeaba te uiţi,arăţi superb.zice dintr-o dată.
Un mic zâmbet imi scapă dar mi-l stăpânesc. Nu vreau să vadă vreo urmă
de emoţie pe faţa mea. Nu merită.
—Mulţumesc la fel.zic întorcându-mi privirea spre geam.

După o oră bună de mers,observăm mașina tatei intrând intr-o curte

gigantică,unde sunt parcate alte zeci de mașini foarte scumpe.
Parcăm și noi iar Max se dă intr-o fractiune de secundă jos. Imi dau
centura jos și portiera imi este deschisă de Max. Mă uit la el,uimită de
gestul său,si mă dau jos,ajuta-tă de mâna lui.
Mă duc la Rebeca si la Alexander si ii privesc zâmbind. Prima noastră
petrecere impreună după mult timp.
 —Sper să nu vă îmbătaţi de la două pahare de șampanie.zice Alexander
incepând să râdă.
Eu cu Rebeca ne uităm urât la el si fiecare ii dă un pumn in umăr.
—Haideţi copii!ne zice mama in timp ce îl ia de braţ pe tata,la fel făcând
si mătușile mele cu unchii mei.
Rebeca îl ia de braţ pe Alexander si eu mă gândeam să fac la fel,dar Max
vine spre mine si imi oferă braţul,de care eu mă "agăţ".
Ne indreptăm spre petrecere,muzica auzindu-se super tare.
Mama si tata impreună cu ceilalti s-au dus să salute persoanele ce au dat
petrecerea,noi fiind in urma lor.
—Aceștia sunt copii mei frumoși!ne prezintă mama unor oameni foarte
eleganţi si frumosi.
Ei ne zâmbesc.
—Eu sunt Ricard Mils,iar ea e sotia mea Clara Mils.imi zice omul
inalt,brunet si bine făcut,in timp ce imi ofera o imbraţisare si un pupic,la fel
ca soţia lui,o femeie roșcată si foarte drăguţă.
—Eu sunt Maia iar el e Max.ma prezint eu si imi prezint si fratele care dă
mâna cu domnul Ricard si o ia in brate fortat pe doamna Clara.
După ce s-au prezentat si Alexander și Rebeca,am putut pleca de acolo.
—Doamne câţi bogătani aici!exclamă Alex in timp ce își pune un pahar
de vin.
—Și tu ești unul dintre bogătani.zic râzând impreună cu Rebeca.
Ne punem și noi vin și ne așezăm la una din mese.
—Mă duc până la baie.zic in timp ce mă ridic si pornesc in căutarea băii.
Întreb un servitor din casă unde e baia și imi explică in așa fel încât să
înţeleg.
O iau la stânga pentru a ajunge pe holul unde era baia și atunci simt cum
mă dezechilibrez si mă pregăteam să cad,dar două mâini puternice m-au
făcut să imi menţin echilibrul și să nu fac cunoștinţă cu podeaua.
Mă clatin puţin și imi ridic privirea spre băiatul de care m-am izbit.
*********
Dragilor,scuze că nu am mai postat. O sa incerc sa mai postez in seara asta
un capitol la cartea asta si unul la "Doamna Psiholog"
Vreau să vă anunţ că mâine plec pentru o săptămână și nu știu când voi
mai posta. Sper să am timp să scriu.
P.s La media este ţinuta Maiei.
Pup❤
Capitolul 7

—Scuze!se aude vocea băiatului din faţa mea.

Tac. Îl analizez. Părul îi este răvășit,ochii ii sunt căprui iar buzele rozalii.

Dau să plec dar se pune în faţa mea.

—Eu sunt Lucas. Lucas Mils
Este copilul lor. Copilul oamenilor drăguţi pe care mi i-a prezentat mama
și tata. Asta e casa lui.
Se uită la mine confuz. Probabil crede că oi fi vreo surdă-mută dar se
înșeală. Poate nu vreau să vorbesc cu el,chiar dacă e super frumos..dar nu
mai frumos ca El.
—Și tu ești?..se aude iar vocea băiatului ce încearcă să scoată un cuvânt
de la mine
Eu sunt o persoană ce vrea să meargă la baie să se pișe pe ea. Logic!
—Eu sunt Maia.zic cu speranţa să se dea la oparte si să mă lase să trec.
Îmi zâmbește.
De ce îmi zâmbește?
—Ai un nume frumos. Și,ce te aduce pe aici,Maia?continuă el să
vorbească
Păi mă aduce pe aici căutarea mea de explorator al băii. Dar stiu că nu la
asta se referă așa că oftez si ii zic.
—Părinţii mei sunt,se pare,cei mai buni prieteni ai părinţilor tăi,și din
câte am înţeles vor lucra împreună,deschizând un magazin de diamante.zic
dând din umeri,nepăsându-mi de afacerile lor.
—Super! Vom avea timp să ne cunoaștem. Poate devenim și noi cei mai
buni prieteni.zice zâmbind și făcându-mi cu ochiul.
Zâmbesc fals și aprob cu o mișcare a capului.
—Stai,tu ești fata soţilor Black?zice ridicându-și o sprânceană
—Da.zic scurt
—Am auzit multe despre tine de la părinţii mei.
Iar părinţii tăi sunt drept de admirat. Ai mei ii respectă mult.
 Zâmbesc. E destul de nostim să auzi că un băiat drăguţ a auzit multe
lucruri despre mine. Ce bine era dacă în locul lui era Derek..Nu am eu
norocul ăsta.
—Iubiiiii,aici erai!ţipă o fată spre Lucas,si ii sare in braţe.
Mă privește atent. Mă inspectează din cap până în picioare și strâmbă
din nas.
—Cine e asta?zice ea cu vocea ei piţigăiată,făcându-mă să râd scurt.
Lucas își dă ochii peste cap. Dacă e bine ce observ,nici el nu prea
agreează vocea iubitei sale.
—Ea e Maia. Prietena mea cea mai bună.zice făcându-mi cu ochiul.
Auzind aceste cuvinte mi se pune un nod în gât. Înghit in sec.
Respir.
De ce i-a spus asta iubitei lui dacă nu e adevărat? Ne cunoaștem de două
minunte!
Inspir.
—Eu sunt Raisa și sunt iubita lui Lucas. Subliniez Iubita.zice tipa asta
spre mine,oferindu-mi mâna pentru a "face cunoștinţă"
Nu-mi pasă că e iubita lui. Nu imi pasă nici de el,nici de ea.
Îi prind mâna si o strâng,zâmbind forţat.
—Hai iubi să dansăm.zice piţigăiata in timp ce il trage pe Lucas după ea.
Lucas imi face cu mâna și dispare cu Raisa.
Tipa este destul de drăguţă. Părul ei scurt,albastru cu ochii ei verzi si
privirea falsă îl sorbeau din priviri pe bietul Lucas.
Stiu genul ăsta de persoane.
Sunt îndrăgostite lulea...de banii partenerului.
Pufnesc și plec spre baie. Simţeam că o să fac pe mine dacă mai stăteam
mult.
După ce îmi fac nevoile,ies din baie și merg înapoi spre masă.
Rebeca stătea pe telefon iar Alex flirtra cu niște fete.
Mă așez si eu,căpătându-i atenţia Rebecăi.
Se uită la mine cu o privire de "Te omor că m-ai lăsat singură"
—Am crezut că ai căzut în baie.zice vizibil nervoasă că am lăsat-o
singură mai mult timp decât trebuia.
—Scuze,am dat peste băiatul oamenilor ce au dat petrecerea,apoi a venit
și iubita lui și tot așa. Nu mă lăsau in pace.zic oftând și luând o gură din
paharul de șampanie.
—Opa. Băiatul era frumos?zice ea zâmbind pervers.
 Ea nu a auzit că are iubită?
—Da.zic dând din umeri. Dar nu mă atrage.continui eu.
—Dar pe tine cine te atrage?zice zâmbind și așteptând un răspuns din
partea mea.
Pe mine? Pe mine mă atrage băiatul ce mi-a luat minţile din prima clipă
in care l-am văzut. Pe mine mă atrage băiatul ce are sângele meu în corpul
său.
Mă atrage băiatul pe care nu l-am mai văzut de două săptămâni. El mă
atrage.
—Nimeni.zic minţind
Nu pot să-i zic că mă atrage un băiat care nici nu mă cunoaște.
—Minţi.zice dintr-o dată
Normal că știe că mint. Doar e verișoara aka cea mai bună prietenă,după
Molly,bineînţeles.
Oftez.
—Acum câteva săptămâni mergeam in drum spre casă și...
—Și a ieșit Făt-Frumos din boscheţi și te-a cucerit cu o garoafă.mă
intrerupe ea
Incep să râd dar dau negativ din cap
—Și..Am auzit o bubuitură puternică in spatele meu. Mi-a fost frică să
mă întorc dar până la urmă am făcut-o. Am fugit acolo și am dat de el.
Pierdea sânge. A făcut accident de motocicletă. A intrat violent intr-un tir si
a fost aruncat destul de departe.
Dupa ce a venit ambulanţa si l-a adus la spital,am plecat acasă dar m-am tot
gândit la el. Nu ii stiam numele. Nu stiam unde l-au dus. Nu stiam dacă a
murit. Nu stiam nimic. Dar voiam să știu.
Am plecat cu Molly la primul spital ce mi-a venit în minte si spre norocul
meu acolo era. I-am aflat numele și starea de sănătatea. Era una groaznică.
Nu mai erau șanse.
Am intrebat dacă pot intra la el,dându-mă prietena lui,si mi-au dat voie.
Când l-am văzut acolo ceva din mine s-a rupt. Aparatele alea il tineau în
viaţă. Nu stiam ce simt. Nu știam de ce aveam lacrimi pe faţă,durere in
suflet și fluturași în stomac,dar aveam. Am mers lângă el și i-am zis că nu
are voie să moară,apoi i-am dat lanţul meu norocos.
După ce am plecat,am aflat că starea lui se imbunătăţise ca prin mirare.
Lanţul meu nu are puteri,dar mereu l-am considerat norocos. Am sperat să
ii aducă și lui noroc si asa a fost.
In fine,mereu l-am vizitat la spital chiar daca era inconstient. I-am donat
sânge. Am fost mereu acolo pentru el. El nu mă știe si probabil nu o va
face,dar măcar am putut să-l ajut...
Și de atunci,și-a lăsat amprenta pe suflet și în gând. Nu l-am mai văzut de
aproape două săptămâni. De când a ieșit din spital. Si probabil nu-l voi mai
vedea.zic dând din umeri
Rebeca clipește de câteva ori,asimilând ce prostii am scos pe gură.
—E cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am auzit-o
vreodată.zice ștergând o mică lacrimă
—Nu e poveste de dragoste. E povestea mea și a lui.zic zâmbind pal
—De ce nu l-ai mai căutat?zice curioasă
—Ce rost are? El nu mă cunoaște și nu vreau să mă considere vreo
disperată. Până la urmă mereu mergeam la el la spital si mă interesam de
starea lui de sănătate. Si nici nu il cunosc! Ii stiu doar vârsta și anii.zic tristă
că nu stiu mai multe despre el.
—Ești proastă ,să-mi trag palme!zice,făcându-mă să râd
Dau din umeri și mă ridic de la masă
—Hai să dansăm.zic plictisită
Se ridică și ea și mergem spre ringul de dans,luându-l și pe Alexander.
*******
La media este Raisa.
Capitolul 8

-Aș dorii să fac un anunţ.se aude vocea doamnei Mils în difuzoare.

Ne ridicăm privirea spre scena mare unde până acum au cântat tot felul
de artiști,așteptând anunţul
-Pe scena mi-aș dorii să vină familia mea minunată,cărora le datorez ce
sunt acum. Și încă o familie minunată cu care vom deschide viitoare
afacere,familia Black.
Auzindu-mi numele de familie împietresc de emoţii. Sunt peste 300 de
persoane aici,care vor fi cu ochii pe mine.
Max se apropie de mine,întinzându-mi braţul de care mă prind.
Ne îndreptăm spre scenă cu părinţii noștri,cu sutele de aplauze in urma
noastră.
Urcând pe scena,privesc mulţimea și zâmbesc,neștiind ce altceva să fac.
Tata ia microfonul în mână și zice.
-Eu împreună cu minunata mea soţie suntem onoraţi să fim asociaţi cu
familia Mils.
Lumea aplaudă.
Eu priveam in jur.
In partea stângă se afla familia Mils. Lucas îmi zâmbea.
Îmi mai arunc odată privirea spre mare mulţime ce ne privea și
aplauda,iar privirea mea se oprește. Privesc ochii ăia căprui ce și-au pus
amprentă pe sufletul meu. Respiraţia e sacadată. Palmele imi transpiră iar
inima vrea să iasă.
Privirea lui rece s-a împerecheat cu privirea mea neliniștită.
E aici. După aproape două săptămâni îl pot vedea.
Arăta periculos de sexy.
În dreapta lui se aflau părinţii săi ce m-au recunoscut imediat și se uitau
destul de urât la mine și familia mea.
In stângă lui se afla o fată ce îl ţinea de braţ.
Părul ei era gri,cu un piercing in nas,ochii căprui închis și cu un ruj roșiatic
pe buze.
E frumoasă. Sigur e iubita lui.
Normal că are iubită. Doar e cel mai sexy băiat din Anglia,nu aveam eu
șanse cu el.
Zâmbesc șters și ne dăm toţi de pe scenă,făcându-și loc cântăreţii.
-Ești ok?mă intreabă Rebeca vizibil îngrijorată
-Nu...Da. Da,sunt ok.zic bâlbâindu-mă și minţind
-Vreau adevărul Maia.zice dur spre mine
Oftez
-E aici. Cu iubita lui.zic tristă
-Cine e aici?intreabă,uitându-se stânga-dreapta
-El.zic mai mult în șoaptă
-Care el?!aproape ţipă la mine
-Derek.zic lăsând capul in jos.
Rebeca mă strânge strâns în braţe. O ador pe fiinţa asta.
-Hei. Totul va fi bine.zice pozitivă spre mine și zâmbind pal
Dau din cap afirmativ dar nu e așa. Nimic nu e bine. Ce caută el aici? De
ce imi dă viaţa peste cap? De ce?
-Mă duc să iau ceva de băut,vrei?mă intreabă Rebeca dintr-o dată
-Nu mersi. Mă duc să mă plimb puţin. Departe de muzică și oameni.
Dă afirmativ din cap și pleacă.
Eu pornesc și mă îndrept spre băncuţele de lângă parcare.
Aici e liniște și nu e nimeni.
E tot ce-mi trebuie acum să mă gândesc.
Mă așez pe băncuţă și privesc mica potecă de sub tocurile mele. Casa
este una modestă și pe dinafară,și înăuntru.
Familia Mils este foarte de treabă și mă bucur că ai mei vor face afaceri cu
ei.
Foștii parteneriaţi ai părinţilor am înţeles că i-au vorbit de rău pe ai mei și
au incercat să ii păcălească,furându-le afacerea. Noroc că părinţii mei nu
sunt proști și și-au dat seama la timp.
Sunt scoasă din gândurile mele când un trup masiv se așează lângă mine.
Nu-mi ridic privirea din pământ,nepăsându-mi cine e.
-Ești ok?mă întreabă Max,făcându-mă să mă uit la el
Ce îi pasă? Nu i-a păsat 5 ani si acum,ca prin magie,a prins interes de
cum mă simt.
-Da.zic scurt și rapid
 -De ce nu-mi zici adevărul? Pe scena te-ai încordat când ai văzut pe
cineva. Nu știu pe cine,dar știu că ai văzut.
Mă uit la el. Alo,ce iti pasă ţie? Nu-mi zice că acum vrei să îţi iei rolul de
frate protector ,că nu-ţi iese.
Nu-i răspund. Nu are de ce să știe adevărul.
Privesc iar în jos.
-Maia,uită-te la mine.imi ordonă el dar nu ascult ce zice.
Nu merită să-l privesc în ochi.
Îmi ia faţa în palme,forţându-mă să-l privesc. Mă uit cu scârbă la el. Ce
vrea?
-Maia,ascultă-mă! Îmi pasă de tine. Îmi pasă cum ești. Vreau să fii bine.
Știu că în ultimii ani ţi-am dat impresia că te urăsc,dar nu e așa. Am avut o
perioadă foarte proastă și nu m-am gândit cât rău îţi fac. După ce mi-ai ţipat
toate cuvintele alea,am analizat situaţia mult mai atent. Nu am crezut că te
rănesc așa rău. Știu că am fost un prost care nu merită iubirea din partea
celei mai bune surori,dar tot ce vreau să știi este că mereu te-am iubit și te
voi iubii mereu. Îmi pare rău pentru tot.zice ștergându-și câteva lacrimi
Mă uit la el și îmi sterg și eu lacrimile.
-De ce îmi zici astea acum? Crezi că te mai pot crede? 5 ani am încercat
să aflu ce ai,să te ajut. Dar tot ce ai făcut a fost să mă tratezi cu indiferenţa
și nepăsare. Nu te-ai gândit cât rău imi faci mie și părinţilor cu
comportamentul tău. Nu știu ce ai păţit,nu stiu ce sau cine te-a făcut să
devii așa,dar jur că am regret ziua când te-ai schimbat! Acum? Acum în
ochii mei ești un străin cu care îmi împart casa. Un străin ce m-a făcut să
plâng ore în șir,noapte de noapte.
Asta ești tu pentru mine,doar un străin.
Crezi că mai poţi schimba răul pe care l-ai făcut in ultimii ani? Îţi spun eu.
Nu!
Știi cum m-am simţit eu știind că am un frate mai mare acasă,dar care nu
vine să mă vadă la premiere,nu mă întreabă cum sunt și cel mai mult a
durut că atunci când am fost în comă,fix atunci te-ai schimbat tu ca un
bădăran și nu ti-a păsat de mine.
Pentru tine dacă muream nu însemna nimic.
Câteodată mă gândeam de ce nu am murit. Mă săturasem de suferinţa asta.
Dar acum,sunt obișnuită. Nu mă mai aștept de la nimic. Pur și simplu,tu
pentru mine ai ajuns doar un străin. Un străin pe care îl iubesc. Enorm. Dar
pe care nu-l mai pot privii ca pe un frate,nici măcar ca pe un prieten.zic
dură spre el
Lacrimile mele curg. La fel și lacrimile lui.
Nu știu ce simte.
E prima dată când îl văd că plânge.
E prima dată când ochii lui își schimbă culoare ochilor de la negru,la verde
deschis. După atâta timp..
-Nu-mi zice asta..Nu vreau să fiu un străin pentru tine..Te iubesc Maia.
Îmi pare atât de rău.zice încercând să mă ia in braţe,dar mă feresc și mă
ridic.
Imi sterg lacrimile și ii zic
-Părerile de rău nu mă încălzesc cu nimic. Sunt doar niște cuvinte
aruncate. Nu te mai pot crede. Am nevoie de mult timp să te revăd ca pe un
frate,dar până atunci..arată-mi fapte. Nu vorbe.zic întorcându-mă și plecând
de acolo,nemaisuportând tensiunea asta.
Încerc să mă calmez dar nu pot. Intru repede în casă și merg la baie.
Imi privesc faţa plânsă.
Noroc că machiajul nu s-a întins,altfel arătam ca un zombii.
Mă mai privesc odată și dau să plec dar cineva intră pe ușă,iar părul gri
îmi captează atenţia.
Se uită la mine,apropiindu-se de chiuvetă și spălându-se pe mâini.
Privește oglinda,uitându-se la mine zâmbind.
I-aș sterge zâmbetul ăla de pe faţă.
Ea cu Derek nu se potrivesc deloc!
Nesimţita,mi l-a furat. E al meu
Nu e și Nici nu a va fi al meu dar nu contează.
Pentru un moment mă uit cu ură la ea. Știu că a observat dar nu-mi pasă.
-Am ceva pe faţă de te uiţi așa urât?se aude vocea ei,spărgând liniștea
Da,ai glet.
-Nu.zic dând să plec dar mă oprește
-Cunosc privirea pe care mi-ai aruncat-o. E ura. Așa mă uit și eu la
fratele meu când mă face pitică nenorocită.
Mă uit la ea și într-adevăr,e foarte pitică. Eu am 1,70 iar ea cred că 1,60.
Dar,ceva mi-a captat atenţia. Fratele ei? Are un frate? Oare Derek e
fratele și nu e iubitul? O doamne,ar fi o minune.
Îmi fac curaj și intreb
 -Fratele tău e Derek?zic rugându-mă să fie el
-Da. Vă cunoașteţi?
YESSSSSSSS. E sora lui. Partyyy.
Zâmbesc
-D-Da. Am fost prieteni in generală dar probabil nu mă mai cunoaște. Să
nu-i zici nimic de mine. Te rog.mint eu
Ea râde
-Sigur. Eu sunt Mira.zice întinzându-mi mâna
-Eu sunt-
-Maia Black. Știu.mă întrerupe ea
Zâmbesc.
-Păi,Maia,eu trebuie să plec. Imi dai numărul tău de telefon să mai ţinem
legătura? Pari foarte de treabă.imi zice ea,luându-mă prin surprindere
Poate dacă mă apropii de Mira,mă pot apropia de Derek! O doamne! Am
cea mai bună seară
-Sigur.
După ce ii dau numărul,Mira pleacă.
Ies din baie și merg spre Rebeca să ii zic tot. Simt că explodez de fericire.
************
La media este Mira
Capitolul 9

—La revedere!ne luăm noi rămas bun de la familia Mils

Este ora 4:30. Suntem frânţi.
Tot ce vreau este să merg acasă și să dorm. Noroc că mâine e duminică și
pot să dorm cât vreau.
Mă urc în mașina tatei,nevrând să mai dau ochii cu Max,si pornim
******
—HOŢIIIIIIII.
Ţipă Rebeca și Alexander prin camera mea,făcându-mă să sar și să cad
din pat.
—Satanelor.zic în barbă,știind că asta se va întâmpla
În fiecare dimineaţa sunt speriată de acești doi retardaţi și mereu cad din
pat. Cred că am ditamai vânătaia pe cur.
—Cât e ceasul?întreb somnoroasă,ridicându-mă de pe jos
—14:55.zice Alexander uitându-se la ceas
Cât am putut să dorm măi frate.
Imi iau telefonul de pe noptieră și pot observa că am primit un mesaj de
la un număr necunoscut. Îl deschid și citesc
Hei,sunt Mira,mă gândeam dacă vrei să ieșim la un film mai târziu.
Zâmbesc. Tastez.
Sigur.. La 17 e bine?
Trimit. Primesc răspuns
Perfect! Ne vedem pe strada Wonston.
Bye.
Zâmbesc dinou.
—Mergem la film.le zic eu celor doi retardaţi
—Super!exclamă ei în cor
********
—Heiii.sare Mira în braţele mele
—Hei.ii răspund eu
 —Scuze dar a trebuit să vină și fratele meu. A zis că nu are ce face acasă
așa că a venit cu mine.
Sincer,până acum nu l-am observat pe Derek in spatele Mirei. Ceea ce e
imposibil pentru că e cât un munte sexy,iar ea e o pitică.
—Nu-i nimic. Și eu am luat două persoane.zic arătând spre Alex si
Rebeca.
Ei au făcut cunoștinţă și am pornit spre film.
Derek nu a spus nimic.
S-a uitat la telefonul său nenorocit pe care l-aș arunca în canal.
—La ce film ne uităm?intreabă Mira nerăbdătoare,uitându-se la panoul
gigant cu filme
—Eu vreau un film de groază.zice Rebeca
—Și eu.răspunde Alex
—Ok,film de groază să fie.zice Mira zâmbitoare.
Merge ea și cumpără 5 bilete,apoi mergem toţi să cumpărăm floricele și
sucuri.
Stând la marea coadă,il pot privii din umbră pe Derek. M-am uitat spre
gâtul lui și undeva ascuns,îmi pot observa lanţul de aur.
Zâmbesc
Nu pot să cred că sunt la film cu băiatul pe care îl plac.
Păcat că tot ce pot scoate de la el,e tăcerea.
Nu vrea să vorbească cu nimeni. Nici măcar cu Mira și voi afla eu de ce.
Ajungând la stand,imi iau floricele cu ciocolata și un fuztea,și mă dau la
oparte,așteptându-i pe restul.
Ajungând și ei,ne îndreptăm spre sală și ne așezăm la locurile noastre.
Mă surprinde că lângă mine s-a așezat Derek.
Zâmbesc
Zâmbesc cam des când e el lângă mine sau în preajma mea.
Filmul începe. Totul parcurge normal,cu câteva ţipete din sală și din
partea Rebecăi.
Derek nu are nici o reacţie.
Înfulecă floricele și bea mult suc.
Din păcate,eu am băut mult ceai și am nevoie la baie. Mă ridic încet și
plec spre baie.
Ieșind din baie,îl pot observa pe Derek ce stă sprijinit de perete.
 Dau să trec pe lângă el dar mă prinde de mână și mă întoarce cu faţa spre
el.
Inima îmi bate exagerat de tare iar emoţiile sunt mari.
Privirea noastră s-a întâlnit. Ochii mei căprui se pierd în ochii lui.
Nu știu ce să fac. Cum să reacţionez. Am impietrit.
—Cine ești?mă întreabă el dur
Vorbește. A vorbit cu mine. Adică m-a întrebat ceva. Dar e ceva.
Calm,calm
—Eu sunt Maia.zic neștiind ce altceva să zic.
—La naiba,nu-mi pasă numele tău. Ce treabă ai tu cu mine?zice dur spre
mine,strângându-mi mai tare mâna
—Mă doare.zic smucindu-mă
Nu am nici o treabă cu tine. Nu-mi pasă de tine.zic la fel de dur spre
el,plecând de acolo dar sunt prinsă din urmă și mă lipește de abdomenul
lui.
—Nu știu cine ești și ce vrei de la mine,dar încetează!imi șoptește la
ureche
Mă întorc spre el și îl privesc în ochi.
Ochii mei sunt negrii. Știu asta. Atunci când mă enervez,culoarea ochilor se
schimbă
—Nu-ţi permiţi să mă atingi,in primul rând.
În al doilea rând,nu vreau nimic de la tine.
Și în al treilea rând,nu aș avea de ce să-ţi dau ţie explicaţii care nu
există.zic dur spre el, plecând de acolo
Nu știu ce a fost cu duritatea din voce dar pur și simplu nu suport ca
cineva să mă atingă brutal și să imi vorbească așa.
Nu știu la ce s-a referit și de ce a ajuns la concluzia că vreau ceva de la
el,și sincer,nu vreau să știu.
Poate că e doar un răsfăţat idiot..
M-am îndrăgostit de persoana gresită.
Dinou.
Mereu fac asta.
Merg inapoi in sală și fac schimb de locuri cu Mira.
Nu vreau să mai stau lângă el.
—Ce s-a întâmplat?mă intreabă vizibil îngrijorată
—Nimic.zic minţind
 Renunţă în a mă mai întreba și ne continuăm filmul.
Bineînţeles că eu nu sunt atentă la el pentru că mă gândesc la el si la
discuţia noastră.
Ieșind din sală,mergem spre casă.
A fost o zi faină chiar dacă nu am avut o discuţie tocmai faină .
*********
Stiu,stiu
Capitol scurt și plictisitor.
Imi iau revanșa. Promit:>
Capitolul 10

Ajunși acasă merg spre camera mea,trâtindu-mă în pat și uitându-mă la

tavan. Universul mă urăște,nu?
Ce a vrut să zică Derek prin toate alea? La ce se referea? De ce s-a
comportat așa? Oare a a aflat că eu sunt nebuna care in fiecare zi eram
lângă el și mă rugam să se facă bine?
Dacă a aflat,totul se complică. Deja cred că știu ce crede despre mine.
Of,ce e cu viaţa asta?
Sunt scoasă din gândurile mele de câteva bătăi în ușă.
Arunc un intră și nu privesc persoana ce intră in camera mea.
—Ești ok?mă întreabă vocea pe care sincer nu-s obișnuită să o aud
De ce se comportă așa? De ce acum?
—Pleacă.zic neuitându-mă la el,rugându-mă să plece.
Mi s-a complicat rău viaţa parcă decând am văzut acel accident.
Totul s-a dat peste cap și asta mă derutează.
—Maia,vreau să vorbim.zice apropiindu-se de pat
Nu ai fost fost în stare să vorbești cu mine in ultimii 5 ani si te-ai gândit
să vorbești acum,să imi complici viaţa,nu?
—Nu avem ce discuta.zic simplu,apărându-mi câteva lacrimi
Mă doare sufletul si inima să fiu așa rece cu persoana pe care o ador,dar
a cauzat mult rău,fără să ii pese.
Nu-mi merită lacrimile,știu. Dar nu am ce să fac.
Am momente de slăbiciune.
—Dar Maia-
—Nici un dar Max. Au fost deajuns 5 ani de tăcere să înţeleg că totul se
va schimba intre noi doi. E totul ciudat că după tot ce mi se intâmplă,te
schimbi si tu dintr-o dată? De ce? De ce vrei să "incerci" să te schimbi dacă
vei revenii la același Max rece si nepăsător? Adică..Serios. pe cine
păcălim? Nu te vei schimba. Nu mai avem nimic de vorbit. Nu ai de ce să
imi dai explicaţii,nu ai de ce să fii alături de mine acum,nu ai de ce să te
prefaci că-ţi pasă. Am înţeles ideea. Acum vreau să fiu singură dacă-mi
permiţi. Te rog să ieși.zic eu intrerupându-l și ridicându-mă in fund
Mă doare să zic asemenea cuvinte. Mă doare sufletul când știu că eu cu
el nu vom mai fii ca inainte.
Dar sunt obișnuită cu ideea si momentan o ţin așa.
O să mă mint încontinuare că nu mă doare și că sunt bine.
El iși apleacă capul și pot auzii în șoaptă atunci când pleacă, următoarele
cuvinte
"promit că vei afla adevărul"
Trântește ușa,făcându-mă să îmi strâng ochii si să ii redeschid.
Mă dau jos din pat și cobor scările,nevenindu-mi să cred ce o să fac.
Ies din casă tip til,și merg spre magazinul de lângă mine.
Intru in el,făcând micul clopoţel de deasupra ușii să răsune in magazinul
plin.
Imi fac loc printre zecile de persoane,și ajung la casieră.
De ce fac astea? Oare e bine?
De fapt,ce știu eu de ăla bine? In ultima perioadă,nimic nu e bine.
Casiera la vreo 45 de ani imi zâmbeste și mă intreabă ce vreau să
cumpăr.
Inghit in sec si zic:
—Un vogue clic și o brichetă.
Femeia imi zâmbește si imi înmânează pachetul de ţigări si bricheta.Eu
ies din magazin și privesc pachetul de ţigări. Sunt slabă și penibilă.
Desfac pachetul și imi pun mica ţigare intre două degete. N-am mai
fumat de prin a 9-a,când incercam lucruri noi. O aprind și o duc ferm la
gură,trăcând aerul toxic in piept,si mergând pe strada luminată de felinare.
Are gustul bun.
Toţi mușchii mei se relaxează și stiu că e greșit. E penibil să fumezi când
esti trist,confuz sau vrei doar să te descarci. Dar parcă simteam nevoia și nu
înţeleg de ce.
Mai merg puţin și din neatenţie imi scap telefonul. Vreau să mă aplec să
mă ridic,dar cineva mi-o ia inainte și se apleacă,dându-mi telefonul.
Mă uit la persoana respectivă și zâmbesc.
—Mersi Lucas.zic scurt
—Ce faci la ora asta aici? Tu fumezi? Esti ok?incepe el interogatoriu
 —Am ieșit să cumpăr ţigări. Nu fumez. Adică nu fumam. Acum se pare
că da.
Sunt ok.răspund eu la intrebări
—De ce fumezi? Ai vreun motiv?mă intreabă ridicându-și o sprânceană
Il privesc. Da,am multe motive,dar nu ţi le voi zice. Nu te cunosc. Esti un
străin pe care il stiu de o zi.
Deci o să te mint frumos
—Nu am vreun motiv. Dar voiam să văd cum mai e.zic dând din umeri
—Sau lasă.zice in timp ce imi ia ţigarea din mână și o aruncă mai
încolo,nimerind ceva sau..pe cineva.
Atunci,parcă intr-o fracţiune de secundă,Lucas. este impins pe jos,iar un
trup este fixat cu spatele la mine și faţa la Lucas.
Incerc să merg spre el,dar degeaba.
—Auzi bă tembelule,vezi unde îţi arunci gunoaiele.zice persoana din faţa
mea ce îmi blochează sângele și imi face inima să îngheţe
Lucas se ridică
—Le arunc unde vreau.zice Lucas zâmbind
Te mănâncă Limba?
—Lucas,hai să plecăm.zic eu speriată de ce se poate întâmpla
Atunci,Derek se intoarce spre mine parcă surprins că mă vede.
Lucas trece pe lângă el și se lovește de umărul lui.
—Nu va rămâne așa copile.zice dur printre dinţi
Ce e inneregulă cu el?
—Copil? Am 18 ani. Nu-s chiar copil.se opreste Lucas,uitându-se la el.
Serios? Pentru un chiștoc de ţigare se ajunge la asemenea conversaţii?
Derek se apropie repede spre Luis și intr-o fracţiune de secundă,Lucas e
pe jos.
L-a lovit.
Fug spre el,speriată să văd dacă e ceva grav,si pot vedea un fir de sânge
prelungindu-se din buza lui.
—CE E ÎNEREGULĂ CU TINE? A FOST UN FUCKING CHIȘTOC
DE ŢIGARĂ. SE VEDE CE MENTALITATE AI SĂ-MI BAG PICIORUL.
EȘTI JEGOS GRAV DACĂ LOVEȘTI O PERSOANĂ FĂRĂ UN
MOTIV.ţip eu nervoasă spre băiatul ce m-a făcut să-mi întunec ochii de ură.
De ce am reacţionat asa?
Se uită la mine,nu zice nimic.
 Lucas se ridică,vrând să sară pe el,eu oprindu-l,luându-l de mână și
plecând spre casă.
—De ce mi-ai luat apărarea?mă intreabă Lucas in timp ce-și șterge
puţinul sânge acumulat
Mă uit la el și nu știu ce să ii zic concret. Poate pentru că in momentul
când pumnul lui Derek a făcut contact cu faţa lui,un sentiment de ură și
panică m-a cuprins. Nu il stiu de mult timp pe Lucas,dar e totusi prietenul
meu.
Derek e un simplu străin pentru care am avut sentimente nesigure. Dar
acum știu ce simt pentru el,dispreţ.
—Ești prietenul meu,nu vreau să păţești ceva.ii zic o parte din adevăr
Imi zâmbește și se oprește,uitându-se la mine. Ochii lui..Ochii lui
ascund ceva. Ascund tristeţe.
Imi zâmbește pal si mă ia in braţe,luându-mă prind surprindere.
—Ești ok?îl intreb eu acum vizibil ingrijorată
—Aveam nevoie de asta.zice desprinzându-se din imbrăţișare și fixându-
și privirea spre mine
—Ce ai?continui eu,incercând să aflu ce a păţit
*******
Știu
Capitolul nu e cine stie ce si stiu ca nu am mai postat de mult dar am fost la
ţară si nu am avut timp.
Deci,scuzi,scuzi.
Promit sa-mi iau revanșa.
Capitolul 11

A plecat. A plecat fără să-mi mai zică ceva. Nu a vrut să-mi răspundă la
simpla întrebara pe care i-am spus-o.
"Ce ai?"
Ce are?
Știu că îl cunosc de puţin timp,dar sunt genul de persoană miloasă și atât de
sensibilă. Nu-mi place să văd oamenii din jurul meu răniţi,simţindu-le
durerea,speranţa și tristeţea în suflet și voce.
Il privesc cum se îndepărtează de trupul meu nemișcat.
Nu e frumos să pleci așa..Fără să nu-mi zici nimic. Dar trebuie să-l înţeleg.
Nu a vrut să se descarce. Este exact ca mine. Ţine totul în el,oricât de tare
doare.
Sunt scoasă din gândurile mele de un mesaj. E de la el
"Sunt ok.Totul va fii bine"
Cea mai tristă frază este "totul va fii bine"..Cele mai dureroase si
mincinose cuvinte sunt "sunt bine". Se minte pe el si pe ceilalţi din jurul lui.
Iși minte inima că e bine. Stiu că nu e bine. Simt așa.
O las baltă.
Imi mai scot o ţigare și pornesc spre casă,deja e târziu.
Felinarele abia fac puţină lumină pe strada asta pustie,lipsită de oameni.
Mă simt intr-un film de groază de prost gust,sincer.
*******
—Maia,unde mama naibii ai fost?mă intreabă Rebeca vizibil speriată
—Afară.ii zic descălţându-mă
—Miroși a ţigări. Ai fumat?mă intreabă in timp ce imi miroase părul
Mă uit la ea. Nu am de ce să o mint.
—Da.zic simplu,arătându-i pachetul și băgându-l inapoi in buzunar.
Face ochii mari. Știu că ea mă consideră genul de fată cuminte,ce ajunge
la ore fixe acasă și învaţă până la 5 dimineaţa. Dar nu e chiar așa. Viaţa mi
s-a schimbat destul de mult și știu că am luat-o pe un drum greșit dar
momentan nu voi da inapoi.
 Urc spre camera mea,lăsând-o singură și șocată pe Rebeca.
Intrând in camera mea,mâna se strânge puternic pe clanţă.
—Ce cauţi aici,Alex?mârâi spre verișorul meu ce se uita in desenele
mele.
Urăsc când cineva intră in camera mea fără voia mea și mai ales să imi
umble prin lucruri.
Mă grăbesc spre el,el tresărind. Ii smulg desenele din mână și îi arunc o
privirea urâtă.
—S-Scuze. Am intrat să văd dacă ești aici și am putut vedea un desen
rătăcit pe biroul tău.zice el bâlbâindu-se
—Știu că acum locuiești aici,dar nu ai dreptul să intrii in camera mea
dacă eu nu te las. E proprietate privată.zic dur spre el,abţinându-mă să nu-l
bat
—Îmi pare rău.zice lăsându-și capul in jos și plecând spre ușă.
Vrea să iasă dar se întoarce si mă intreabă:
—Cine e băiatul ăla?
Sângele iar ingheaţă iar inima pulsează destul de tare. Este el..
Bineînţeles că e el.
I-am desenat profilul feţei împreună cu lanţul de la mine. De ce? Nu știu.
Pur și simplu intr-o seară mi-am lăsat inspiraţia să mă indrume și a iesit
asta. E un portret neterminat a lui. Probabil îi voi da foc.
—Nimeni. E un simplu băiat.zic minţindu-l,dând din umeri.
Nu eram nevoită să mint dacă el nu intra in camera mea si nu vedea
desenul! Dar ce să vezi,acum sunt.
—Desenezi superb.zice in timp ce iese,cauzându-mi un mic zâmbet care
dispare imediat
Privesc spre fereastră iar noaptea se așterne.
Ies pe balcon și mă așez pe balansoar. Da,am balansoar pe balcon pentru
că imi place să ies noapte și să stau pe el,desenând sau făcând multe altele.
Imi place noaptea. O ador defapt.
E intunecată,la fel ca sufletul meu.
Scot pachetul de ţigări și iau una,aprizând-o și lăsând fumul toxic să-mi
invadeze corpul.
Privesc desenul din mâna mea și simt un sentiment ciudat.
De ce ţi-ai lăsat amprente pe sufletul meu dacă nici măcar nu am vorbit?
Ce ai tu? De ce mă faci să te simt special? De ce?
 Intrebări fără răspuns.
Ușa balconului se aude cum se deschide,făcându-mă să tresar.
Dacă sunt părinţii,vor reacţiona urât pentru că fumez.
Fac rapid o rugăciune și mă uit spre persoana care a intrat pe ușă.
Max.
Pfiu.
Stai,ce caută el aici? Serios acum,de ce toată lumea intră in camera mea
fără permisiunea mea? Nu e muzeu sau ceva.
Mă intorc inapoi cu faţa spre grădină și cer. E superbă priveliștea.
Max se apropie dar se oprește inainte să ajungă lângă mine,din cauza
intrebării mele.
—Ce cauţi aici?zic trăgând alt fum toxic in piept.
Isi continuă drumul si se fixează în faţa mea
—Ce crezi că faci?se aude vocea lui dură
—Mă dau cu tiribomba impreună cu poneiul meu. Tu ce faci?zic
sarcastică spre el
Ochii lui se transformă intr-o noanţă inchisă. Venele ii ies in evidenţă iar
pumnii ii sunt strânsi pe lângă corp.
Ce se întâmplă cu el?
—Stinge imediat aia!zice la fel de dur spre mine,dându-mi o stare de
teamă
—Nu vreau. Dar in schimb,vreau să pleci.zic lăsând teama la oparte și
aplicându-mi tonul rece ca al lui
Se apropie de mine,aplecându-se la același nivel cu mine și strângându-
mă de braţe.
—Nu vreau să te mai văd vreodată fumând.zice dur,străgându-mă destul
de tare
Lacrimile apar. Imi aduce aminte de el. De ce s-a întâmplat azi. Sufletul
se rupe în bucăţele când văd că omul din faţa mea,este un dobitoc, ca
Derek. Cum am putut crede că el se va schimba? Cum am putut crede că
totul va revenii la normal intre mine si el? Ce naivă am fost.
Când vede că am lacrimi in ochi imi dă drumul repede și se ridică in
picioare. Privirea i se schimbă,in una de milă si de frică.
—Maia..-
Mă ridic in picioare și il privesc cu ură și dispreţ
—Te urăsc din suflet.ii scump cuvintele și fug de acolo,intrând in baie și
inchizând ușa.
 —Maia,te rog deschide. Imi pare rău. Nu știu ce m-a apucat. Nu am vrut
să te fac să te simţi așa. Maia te rog,deschide-mi ușa. Hai să vorbim.se
aude vocea disperată a străinului din casa mea
—Ieși afară din camera mea! Nu vreau să te mai văd.ţip la el,sperând să
mă audă.
Oftează,ii aud oftatul apoi ușa trântită. Mă pun jos pe gresia
rece,sprijinită de ușă. Imi strâng genunchii la piept si mă descarc.
Lacrimile curgeau pe faţa mea. Sufletul se rupea în bucăţi cu fiecare
secundă. Îmi dau seama că atunci când iubești,ești rănit. In cazul meu,sunt
rănită,dezamăgită și distrusă.
Iubirea e mai toxică ca fumul de ţigare.
Ţigarea te omoară treptat dar plăcut,iubirea te omoară când te aștepţi cel
mai puţin,făcând-o intr-un mod dureros și sfâșâietor. Te sleiește de puteri
și îţi oferă cele mai de căcat stări și sentimente.
Iubirea e frumoasă cât durează,dar când totul se termină,simţi că viaţa ta
s-a terminat. Nu ai iubire,nu ai nimic.
Eu nu am mai avut iubire de frate de mult timp..Am avut nevoie de un
singur lucru in toţi acești ani de când el s-a schimbat,și de el aveam nevoie.
Aveam nevoie de vorbele lui,de imbrăţisările lui..De el intr-un totul.
Dar s-a schimbat,inima lui s-a transformat in una de gheaţă si
sentimentele lui in unele nepăsătoare si indiferente. Iubirea lui s-a spulberat
in doar câteva secunde și nu a mai fost capabil să o recupereze. Sau mă
înșel? Oare el chiar s-a schimbat din cauza maturităţii? Oare el chiar si-a
lăsat familia pentru anturaje proaste?
Dar..Cred că nici nu mai contează. Nu am să-i iert niciodată
comportamentul,nepăsărea,neglijenta si indiferenţa. Nu am să-l iert
niciodată că m-a lăsat când imi era mai greu. Nu am să-l iert niciodată că nu
a fost alături de mine si nu mi-a oferit iubirea de frate de care aveam
nevoie. Nu am să-l iert pentru ce mi-a făcut in seara asta. M-a rănit si nu
doar fizic,ci si sentimental si psihic.
M-am speriat când am văzut cu ce fel de om am trăit in casă. Ce fel de
om ascunde chipul lui.
Un om dur,plin de ură.
Nu pot să cred că eram dispusă să-l iert...Poate dacă nu se intampla ce s-a
intamplat in seara asta,incă aveam gânduri greșite și păreri la fel de
gresite.
Acum totul e limpede in mintea mea. El nu se va schimba iar eu nu-l voi
ierta.
Il urăsc pentru tot ce mi-a făcut.. Urăsc seara asta,ziua asta,săptămânile
astea si ultimii ani.
Le urăsc din adâncul sufletului.
*********
Capitolul 12

"-Zâmbește pal. Uită-te în faţă. Apleacă-ţi capul și lasă-l să te sărute ferm

cu săruturi mici pe pielea gâtului. Nu îi da nici un semn de extaz,nu îi arăta
că iţi place. Păstrează-ţi calmul. Respiră. Totul va fi bine.
Sărutul lui e unul umed,făcându-mi pielea să se zbârlească. Mă duce în
al nouălea cer. Mă abţin să nu imi mușc buza cu brutalitate. Mă scoate din
minţi dar nu îi pot arăta. Nu îi pot arăta sentimentele pentru el. Nu i le pot
descrie. Nu le pot rostii cu voce tare. E complicat..Foarte complicat.
-Desprinde-te din braţele lui. Respinge-l. Arată-i că îl urăști. Ochii tăi să
îi transmită doar ura pe care i-o porţi.
Nu vreau să mă desprind din braţele lui și nu vreau să inceteze cu micile
săruturi pe care mi le-a aplicat pe piele,dar trebuie să ascult ce mi se zice.
Mă întorc cu faţa spre el și mă pierd în ochii lui. Îmi clatin puţin capul și îl
împing cu o ură în ochi. Este o ură pe care eu chiar o simt pentru el,pe
lângă celelalte sentimente.
-Stop! Bravo copii,puteţi lua o pauză!ţipă regizorul filmului la noi
Zâmbesc și ies de pe platou,luându-mi sticla cu apă și absorbind până și
ultima picătură de lichid din ea. Scena asta mi-a înfierbântat sângele. M-a
făcut să par moale și naivă. Sentimentele au dat năvală,eu ascunzându-le
cât mai bine. Ce pot să zic,sunt o actriţă excelentă.
-Te-ai înmuiat imediat ce mi-am lipit buzele de pielea ta fină.îmi șoptește
la ureche,eu tresărind.
Mă întorc cu faţa spre el și îmi iau rolul de actriţă în serios
-Îmi jucam rolul. Voiam să pară cât mai real. Asta face un actor
adevărat.zic întorcându-mă spre călcâie și mergând spre ieșire,cu el in
spatele meu
-Am simţit cum ai tremurat la fiecare sărut aplicat.zice rânjind spre mine
-Ai simţit prost.zic calm
Ies din clădirea mare și inspir o porţie zdravănă de aer. Aerul din
încăpere era unul inchis și simţeam că mă sufoc.
Mai pe scurt,prezenţa lui mă sufocă.
Am sentimente foarte puternice pentru o persoană ce trebuia să îmi fie
doar coleg. Mă omoară gândul că el ar putea place pe altcineva si nu simte
nimic pentru mine,dar pur și simplu trebuie să ascund tot ce simt pentru el.
Trebuie să accept că noi doi suntem diferiţi complet iar destinele noastre nu
se pot întâlnii. Trebuie să mi-l scot din minte pentru că părinţii mei nu vor fi
de acord cu sentimentele mele pentru băiatul dușmanilor săi.
Trebuie să accept miile de cerinţe de a mă pune cu fiul celor mai buni
prieteni alor părinţilor,doar ca să îi fac fericiţi și poate o să uit sentimentele
pentru persoana asta mizerabilă dar și minunată."
Ridicându-mă brusc din pat,privirea mea s-a reflectat spre portretul lui
terminat ce zăcea pe jos.
Palmele imi transpirau iar inima bătea ca o locomotivă.
Ce a fost cu visul ăsta? De ce il tot visez? De ce nu-l pot uita?
Luare-al dracu de sentimente!
Iau portretul de jos si il privesc.
Un mic zâmbet se amplasează pe faţa mea. A ieșit perfect,poate prea
perfect..
Să fiu sinceră,când sunt tristă,imi pun toată inspiraţia si mă las dusă de
val in lumea mea. Lumea desenatului.
Aseară după ce m-am certat cu Max,am luat portretul si l-am terminat
pentru că nu reușeam să dorm.
Acum sunt mândră de munca mea.
Mă ridic din pat,ascuzându-mi portretul in dosarul meu.
Mă schimb apoi cobor jos.
Privirea mea se intâlneste cu Max,dar imediat mă uit la altceva si imi
salut verișorii.
-Maia,vreau să vorbim ceva.zice Rebeca spre mine,eu înfulecând clătitele
lăsate de mama pe masa din bucătărie
Se pare că suntem singuri acasă.
-Spune.zic cu gura plină,ca ultima nesimţită
-Părinţii noștrii sunt plecaţi toţi intr-o mini vacanţă de o noapte.
Au plecat azi dimineaţa și se vor intoarce mâine seară. Asta inseamnă că
avem toată casa la dispozitie si eu cu Alex ne gândeam dacă stii tu,vrei să
dăm o petrecere in seara asta?zice ea zâmbăreaţă,eu inecându-mă
-Nici gând.zic sigură pe mine si foarte serioasă
 O petrecere inseamnă multă gălăgie,daune,adolescenţi beţi ce sigur vor
futai si se vor duce in camerele de sus,si multe altele. Plus,nu-mi prea plac
petrecerile.
-Hai Maia,te rog.se bagă si Alexander in conversaţie
-Băi,o petrecere inseamnă muzica,băutura,daune prin casă si multe altele.
Nu pot risca să se spargă ceva sau să se fure ceva,nu vreau să văd
adolescenti beţi ce vor să se fută prin camerele noastre si mai ales nu vreau
să dăm o petrecere pe ascuns fără voia părinţilor.zic la fel de serioasă
-Bla,bla,bla. Hei bunica anilor 80,aici erai. Mă fato! In ce epocă trăiești?
Tu vrei să iti dau una să te trezesti la realitate? Alo,suntem in secolul
21,anul 2018, unde toată lumea adoră petrecerile si băutura. Așa te poti
distra si tu,poti fuma fără frică să te vadă cineva,pentru că e o petrecere si ai
scuza că ai vrut sa incerci dacă tot te-ai apucat de fumat,poti cunoaste
persoane noi pentru că vom chema toti adolescentii care au terminat a 12-a
si stii ce inseamnă asta? Bunăciuni.
Ne mai chemăm si prietenii si mna,sigur găsim pe cineva pentru tine. Si mai
ales,o sa fie distractic. Hai să dăm petrecerea asta,te rog. Promit să mă ocup
eu de toate.mă imploră Rebeca cu vorbele si Alex din priviri
Mă uit la ei și imi vine să-mi dau cu ceva in cap. Poate o petrecere nu o
să fie așa rea. Până la urmă ce se poate intampla? Am aproape 18 ani iar eu
inca ma port ca o babă? Ce-i cu mine?
Si poate chiar o să cunosc pe cineva si il pot uita pe Derek.
-Să ziceam,doar să zicem,că sunt de acord să dăm petrecerea,cum il
convingeţi voi pe Max să vă lase? E cel mai mare dintre noi si practic,el e
seful in casă cât timp ai nostrii sunt plecati.zic puţin forţată pentru că a
trebuit sa ii pronunt numele
-Stai calmă,am vorbit cu el,e de acord.zice Alex zâmbăret
Ăstia chiar s-au ocupat de tot.
Stai,stai,Alex a vorbit cu Max? Oare ei vorbesc? Oare Rebe vorbeste cu
Max?
Nu,nu
Nu vreau să stiu
O las baltă
-Bine,bine. Dar nimeni nu intră in camera mea,să fie clar. Si nici in
celelalte camere de sus.
La parter sunt destule camere deci dacă cineva vrea să facă ceva,sa se
ducă acolo.zic eu serioasă spre ei
 -S-a făcut!zic ei la unison
Zambesc si imi continui clătitele. Va fi o noapte nebună.
*********
Este ora 21,iar casa si curtea mea deja e plină de tot felul de adolescenti din
scoala mea si de persoane pe care nu le-am mai văzut.
Muzica se aude foarte tare la sistemul de boxe,casa e plină de băuturi si
dulciuri si multe luminite.
Bineinteles că am ajutat si eu la decorat si pregătit. Doar nu o lasam doar
pe Rebe,Alex si..Max.
A venit si Molly să ne ajute si chiar si Mira.
Privesc in jur si tot felul de adolescenti au inceput să danseze sa bea si să
fumeze.
Multe adolescente care stiu ca sunt mai mici decat mine cu un,sunt
imbrăcate foarte vulcar si au inceput să facă twerk prin faţa băieţilor.
-Am făcut o treabă bună.ţipă Rebeca la mine pentru a o auzii,speriindu-
mă putin
-Știu. Auzi,hai să bem ceva că simt că mor de sete.zic eu spre Rebeca si
Molly .le zic intorcându-mă spre ele
Mira a plecat acasă pentru a se schimba si va revenii in scurt
timp,probabil.
-Bine.mă aprobă fetele,ducându-se spre bar
Da,in casă am instalat si bar si am angajat un barmar.
-Trei wisky-uri cu gheaţă.ii zic băiatului plătit să ne ofere tot ce cerem
Le primim și le turnăm pe gât.
Eu imi scot pachetul de ţigări,aproape plin,si aprind una,trăcând aerul toxic
in piept.
Il pot observa pe Max din indepartare cât de urât se uită la mine,dar imi
continui ţigarea,luându-mi privirea de la el
-Ce faci fă cu aia in mână?mă intreabă Molly când imi vede ţigarea
-Ă,o explorez.zic zâmbind,uitând că Ei nu i-am că fumez
-Explorezi fără mine? Proasto. Dă-mi și mie.imi cerșeste ea,pe mine
făcându-mă să mă zâmbesc că nu mi-a zis nimic si ca nu zac moartă.
Ii intind pachetul,ea luând o tigare și incercând o să aprindă. După câteva
incercări esuate,reușeste. Apoi trage din ea,până se ineacă si mă face să râd.
-Asta inseamnă să dai petreceri,sa incerci lucruri noi.zice ea zâmbind
Deci de asta nu mi-a zis nimic. Ea crede că fumez doar pentru că am dat
petrecerea. Nu fată,nu. Fumez pentru că mă simt bine cu ţigările dar cel mai
probabil iti zic asta mâine.
Mă intorc cu faţa spre Rebeca și ii dau si ei pachetul pentru a lua o ţigare.
Influenţă negativă ce sunt eu.
Rebe stă puţin pe gânduri dar până la urmă ia o tigare si o
aprinde,inecându-se si ea ca Molly.
Pe mine mă bufnește râsul dar mă opresc imediat când văd o persoană
prea cunoscută,apropiindu-se de bar.

*******
Știu că mă urâţiiiii
Știuu
Si scuzeee
Nu am putut posta.
Nu am avut timp,nici chef,nici inspiratie.
Nici nimic.
Am depus mult efort să găsesc o idee si am găsit. Deci asta e capitolul
chiar daca nu e cine stie ce.
Apropo,As vrea sa termin cartea asta si pe cealalta pana se termină
vacanţa pentru că urmează clasa a 8-a și o să am ceva de învăţat. O să fac o
pauză atunci de la wattpad si mna..
Ok
Inca ceva
Am vazut ca sunt peste 100 de persoane ce imi citesc cartea dar nu apasă
pe stelută. Adică am vreo 20 de stelute pe capitol..
Boss,eu fac aici efort sa scriu cât se bine si mult pot,iar tu nu poti macar
sa apreciezi printr-o steluţă? Nu-s cerșetoare de steluţe dar totusi e munca
mea si chiar vreau să stiu dacă merită sa mai continui.
Deci,până nu fac 40 de steluţe la acest capitol,nu il postez pe celălat.
Capitolul 13

—Un pahar de tequila.cere el barmar-ului,uitându-se la mine

Pur si simplu imi vine să-i arunc cu ceva in cap și mai apoi să ii arunc
iar,până leșină.
Imi aduc aminte fazele de aseară și mă irită complet prezenţa lui.
Cum pot să am sentimente pentru o persoană ca tembelul ăsta? Mai bine
mă indrăgostesc de un boschetar decât de el.
După ce-și primește băutura,se face nevăzut prin mulţime.
Imi las privirea in jos,dezamăgită că el se află aici
—Maia,esti bine?mă intreabă Molly ingrijorată
—Da.răspund simplu
—Uite,știu că te afectează prezenţa lui aici,dar la naiba,hai să ne
distrăm.se bagă și Rebeca
Mă uit la ele și le zâmbesc.
—Hai.
Ne ridicăm si pornim spre "ring-ul'" de dans.
************
Derek pov
5 petreceri la care am fost invitat și eu mă duc fix in casa diavolului.
Cum naiba să nu-mi dau seama că petrecerea unde merge sor-mea asta
proastă,e casa terminatei ăsteia?
Aș pleca acum dar sunt prea multe bunoace aici și plus,e prima petrecere
unde merge Mira așa că vreau să fiu cu ochii pe ea.
Cel mai mult pe lume imi iubesc sora,chiar dacă este o vacă.
Revenind,cum bă cum? Sunt atât de prost! Trebuia să imi dau seama dar
no,sunt prost cu P mare.
Oftez și mă arunc pe o canapea,câteva fete dansând vulgar in faţa mea.
Imi iau puţin privirea de pe ele și mă uit pe 'ring-ul' de dans.
Părul ei lung,rochia ei mulată și zâmbetul plus miscările ei perfecte mă
cuprind pentru câteva secunde.
 Imi iau ochii de la ea,dându-mi câteva palme. Cum naiba să mă uit eu la
aia?
Oftez și mă ridic de pe canapea,incercând să găsesc baia si poate să văd
cum e casa asta.
Urc scările și o ușă pe care scrie "Maia" imi captează atenţia pentru că
bineinţeles,are stickere neon.
Vreau să intru dar ușa e inchisă.
Hai mă,chiar eram curios să văd ce se ascunde in camera ciudatei.
Atunci,tocuri lovindu-se de scări se aud,asta făcându-mă să iau iniţiativă
și să mă ascund in intuneric.
O pot observa pe mica idioată cum isi deschide ușa rapid,luând
ceva,dărămând ceva pentru că s-a auzit ca un morman de foi trântindu-se și
pleacă grăbită,uitând să inchidă usa cu cheia.
Un mic zâmbet se amplasează pe faţa mea,ieșind din intuneric când ea
pleacă.
Merg incet spre camera ei,deschizând ușa si inchizând-o la loc. Mă
opresc când văd tot felul de foi pe jos. Adică,desene.
Desene atât..atât de perfecte.
Iau câteva și sincer nu cred că am văzut desene mai frumoase ca astea.
Oare ea le-a făcut?
Normal că ea le-a făcut.
Ce talentată poate fi o mică ciudată.
Atunci,un desen ce era pe jumătate asuns sub noptiera de lângă pat imi
atrage atenţia.
Las desenele pe jos și merg acolo,luând desenul in mână și rămăsând
impietrit de ce văd.
Ăsta..Ăsta sunt eu.
De ce m-ar desena? Cum a putut să mă desene atât de perfect dacă m-a
văzut de vreo trei ori in toată viaţa ei?
Cum a putut observa lanţul de la părintii mei dacă mai mereu il tin ascuns?
De ce m-a desenat? Ce vrea fata asta de la mine?
Cine e?
Doamne,nu credeam că există o așa disperată după mine.
Trebuie să inchei asta dar nu acum.
Acum o să plec acasă și o să-mi limpezesc minţile pentru că pur si
simplu simt că explodez. Mira se poate descurca si singură.
 Ies din camera ei cu desenul ei in buzunar,apoi ies din casă,aruncându-i o
privire urâtă.
Trag aer in piept si mă plimb pe trotuar,până in parc.
Mă așez pe o bancă,scoţând pachetul de ţigări si desenul.
Imi aprind o ţigare și mă uit la desen.
Chipul meu e atât de perfect in acest desen.
E cel mai perfect portret al meu,si totusi am multe făcute de mari artiști.
Totul..Totul e așa ciudat de când am ieșit din spitalul ăla nenorocit.
A apărut fata asta misterioasă care se pare că mă știe..sau nu stiu.
Eu unul am un sentiment al dracu de ciudat când o văd.
Simt că o știu. Dar de unde?
Nu ţin minte să o fi cunoscut inainte de accident.
***************
Maia pov
Este ora 6 dimineaţa,toată lumea a plecat,fiind morţi de oboseală și foarte
beţi.
Poate prea beţi.
Sincer,petrecerea a fost beton.
Am băut foarte mult,poate prea mult,am fumat vreo 2 pachete de
tigări,am jucat adevăr si provocare unde am râs foarte tare și mai ales,l-am
cunoscut pe Aiden.
Aiden este cel mai popular băiat din școală. Este căpitanul echipei de
fotbal.
Sincer,nu mă asteptam ca cel mai sexy tip din școală să se prezinte la
petrecerea mea si mai ales,să se bage in seamă cu mine si să-mi ceară
numărul de telefon.
Nu e mai perfect decât...Derek...dar cine știe. Poate cu ajutorul lui Aiden o
să-l uit pe Derek.
Bine..Deja gândesc prea departe dar orice e posibil,nu?
Nu,nu
Nimic nu e posibil.
Eu sunt Maia.
Fiinţa ce stă prost cu relaţiile,sentimentele si băietii.
Trebuie să iau o pauză,sincer.
—Am terminat de strâns,zice Mira oftând si arucându-se pe canapea
Sincer,casa si curtea a fost un dezastru complet asa ca ne-am impartit.
Mira si Mollu au facut curat prin curte,eu cu Alexander am făcut curat in
sufragerie iar Max in bucătărie. Rebeca a adormit pe la vreo 4 si nu am vrut
sa o trezim deci am avut un ajutor in minus.
—Și noi am terminat.zic eu referindu-mă la mine si Alex
—Și eu.apare si..Max
—Eu mă duc acasă,ne vedem mai târziu.zice Molly
—Te duc eu.se oferă Max.
Max? Max se oferă? Cât a băut?
De fapt,el nu a băut si asta e ceva...de neimaginat.
—Ok.zice Molly zâmbăreaţă.
Vine si ne ia in braţe,apoi plecă.
—Eu dorm aici că lesin de somn până acasă.zice Mira râzând.
Noi râdem si ne ducem fiecare in camera lui,pe Mira luând-o la mine in
cameră.
Când văd ce e in camera mea imi dau două palme.
Toate desene mele zac pe jos,imprăștiate.
Mă aplec si le strâng,fiindu-mi frică ca Mira să nu observe desenul cu
Derek,care habar n-am unde e.
Imi pun desene in dosarul pe care il îndes în teancul de carţi si zâmbesc
spre Mira.
Ne punem amândouă la somn,fiind frânte.
*********
Blabla,plictisitor capitol dar promit să-mi revanșa.
Acum a fost doar așa,de revenire.
Scuze ca nu am mai postat,dar am avut o problema cu wattpad-ul si imi
spunea că această carte nu mai există si bineinteles că eram super tristă cu
toate că mă gândeam să o refac,pentru ca mie una nu-mi place cum am scris
cartea asta,dar o pastrez pentru voi csf.
O sa incerc sa revin in forţă cu multe capitole...
So,ly guys❤
La media este Aiden
Capitolul 14

—Aiden,vreau să știu unde mergem.zic râzând spre băiatul ce e foarte

secretos
M-a scos afară din casă imediat după ce m-am trezit,cu intenţii bune cică.
Nu stiu de unde a făcut rost de numărul meu dar stiu că am primit mesaj cu
"Hei,sunt Aiden,hai să iesim. Vreau să te duc intr-un loc special"
Nu stiu de ce a dat asemenea mesaj pentru că de 30 de minute
mergem,dar stiu un lucru,e straniu ca un băiat pe care il cunosti de cateva
ore si cu care ai vorbit tot asa,câteva ore,să vrea să te ducă intr-un loc
special.
Acum mergem pe o potecă pe care n-am mai văzut-o până acum si
sincer,eu mereu mă plimb.
—Mai avem puţin.zice el zâmbind spre mine
—Asta zici de 30 de minute.zic bosumflată la el
Aiden se oprește brusc si mă privește in ochi.
—Am ajuns.zice zâmbind
Se dă din faţa mea iar eu deja eram absorbită de locul superb unde m-a
dus.
Era un lac ce sclipea cu multe felinare in jurul lui.
Era așa frumos,nu pot exprima.
Aiden mă ia de mână și mă duce pe o bancă.
Eu priveam lacul superb.
Era destul de târziu iar luna și-a făcut apariţia.
—Ce e locul ăsta?zic eu incă uitându-mă in jur
—Aici veneam când eram mic cu mama mea. E un loc special pentru
mine.zice zâmbind pal
Mă uit in ochii lui si îi pot vedea tristeţea din ei.
—Ce s-a întâmplat cu mama ta?zic mai mult în soaptă
Își lasă privirea in jos. Știu că l-a durut intrebarea mea si stiu că probabil
nu mi-ar răspunde.
—A murit.zice stins
Atunci o lacrimă de-a lui a căzut.
 Mă apropii de el si il strâng in braţe.
Cred că-l doare enorm..Adică,e tânăr..
Să fii tânăr si să nu ai o mamă lângă tine care să te ajute,să te iubească,să
te sprijine si să iti fie mereu alături..e dureros.
—A avut leucemie..A murit când aveam 14 ani. A fost un chin pentru
mine și tata. Plângeam nopţi la rând,nu dormeam,nu mâncam..Eram o
epavă. Copii făceau mișto de mine la școală,făcându-mă depresiv..
După doi ani,am mers la liceu si am decis să-mi schimb reputaţia. Așa am
ajuns să fiu cel mai popular din scoală si căpitanul echipei de fotbal.zice el
râzând sarcastic
Povestea lui m-a uimit efectiv. Nu pot să cred că Aiden Dawn a fost un
copil batjocorit. Nimeni nu merită asta.
Nu pot să cred că el s-a schimbat atât de mult..
—Îmi pare rău..zic desprinzându-mă din imbrăţisare,privindu-l cu milă
Isi ridică privirea spre mine,isi sterge două lacrimi si imi zâmbește.
Un zâmbet cald ce mă face să zâmbesc si eu.
—Ești prima persoană pe care o aduc aici și căruia ii zic asta.zice el
dându-și cu mâna prin păr si zâmbind timid
Eu roșesc. Mă bucur că el a avut incredere in mine si mi-a zis povestea
asta,plus m-a adus intr-un loc special pentru el,când practic si teoretic eu
sunt o străină pentru el.
E ciudat dar si drăguţ.
—Hai să mergem. E destul de târziu.zic eu,ridicându-mă de pe bancă.
Nu vreau sa-l intreb de ce eu. De ce m-a adus pe mine si de ce mi-a zis
mie. Sigur voi afla cândva,putin câte putin.
Aprobă din cap si se ridică si el.
Pornim spre casă si incepem să povestim si să râdem.
***
—A fost o seară frumoasă. Poate cea mai frumoasă din ultimii ani. Nu
pot să cred că nu te-am observat până acum.imi zice uitându-se in ochii mei
—Chiar a fost o seară frumoasă.zic si eu zâmbind.se apleacă și mă pupă
pe obraz
Apoi isi ia rămas-bun si pleacă din faţa casei mele.
Il privesc până pleacă și zâmbesc,apoi intru in casă.
—O doamne,ai iesit cu cel mai sexy băiat din liceuuuuuuuu!!!ţipă
Rebeca entuziasmată prin camera mea
 —Șhhhh,vorbește mai încet. Da,am iesit. Adică ne-am plimbat,am
vorbit,am râs..A fost..perfect.zic aruncându-mă pe pat și zâmbind spre
tavan ca proasta.
—Cineva s-a îndrăgostit?mă intreabă Rebeca in timp ce se așează pe pat
si zâmbeste ca proasta lângă mine
Atunci mă ridic brusc și mă uit la ea.
—Nu..Nu-s îndrăgostită de el. Eu sunt îndrăgostită de Derek. Ok?
—Doamneee! Derek in sus,Derek in jos. Alooo,Derek e un nesimţit. Nu
vezi că nici nu te bagă in seamă. Nu te place si probabil nu te va place si nu
pentru că oi fi urâtă,pentru că nu esti,esti superbă,ci pentru că el e un
îngâmfat si place probabil doar siliconatele. Nu te merită. Tu meriţi pe
cineva mult mai bun,de exemplu Aiden. Dar nu,tu placi un idiot ce te face
să plângi.zice ea nervoasă spre mine
Atunci o bătaie in ușă se aude si mă rog la Dumnezeu să nu fii auzit
persoana ce bate,ce a ţipat Rebeca pe aici.
Arunc un intră iar Mira se strecoară in camera mea.
FUCKKKKK.
—Hei fetelor. Scuze că am apărut la ora asta doar că m-am certat cu
fratele meu si nu mai voiam să stau acolo.zice ea tristă,venind spre noi
Eu cu Rebeca reacţionăm imediat si o luăm in braţe pe Mira.
—De ce v-aţi certat?zic după ce ne desprindem din imbrăţisare
—Pentru că am venit târziu acasă,pentru că miroseam a alcool si a
tutun,pentru că a inceput să mă ameninte că dacă mai beau si mai fumez o
să fie rău pentru mine si mai ales..mi-a interzis să mai stau cu tine pentru că
cică esti o influenţă negativă.zice ea putin in soaptă ultima parte
Atunci nervii mei au inceput să dea năvală peste mine
Mă ridic din pat,imi iau o bluză de trening pe mine si ies pe ușă.
Băiatul ăsta intrece orice limită.
Ies din casă si merg in grabă spre casa Mirei. Stiu că părintii ei nu sunt
acasă pentru că am inteles că sunt plecaţi intr-o vacanţă,asa că cel care e
acasă,sigur e Derek.
Ajungând in faţa casei unde știu că stă Mira pentru că am condus-o,imi
fac curaj si bat in ușă.
Atunci ușa se deschide iar un munte de mușchi si perfectiune mă face să
mă pierd pentru câteva mili secunde dar imi revin rapid.
—Tu? Ce dracu cauţi aici?zice mârâind spre mine
 —Ce caut aici? Stai să-ţi zic eu ce caut aici,caut un prost nesimţit. Ups,l-
am găsit!zic nervoasă spre el
—Pe cine faci așa mucoaso?zice el dur spre mine
—Pe tine tâmpitule. Ascultă bine aici,din cauza ta,Mira plânge. Da? Ești
așa de bou incât să-ti faci sora să plângă? Băi boule,cum iti permiţi să tipi
la ea si să o amenintiti,hă? Păi bă puţă,are 17 ani,da? Isi permite să facă ce
vrea si mai ales,sa stea cu cine vrea. Singura influenţă negativă de aici esti
tu. Si dacă mai incerci să-mi desparti prietena de mine,iti rup puţa si ti-o
dau la câini!zic nervoasă,intorcându-mă si dând să plec dar vocea lui mă
oprește
—Și tu crezi că o să ascult o disperată după mine?râde el batjocoritor.
Mă opresc brusc si mă intorc cu faţa spre el
—Pardon?
**************
Capitolul 15

-Știi despre ce vorbesc,mică ciudată disperată după mine.zice aruncându-mi

desenul în faţă
Atunci inima mea a inceput să bată,l tare,palmele să-mi transpire iar
nervii să dea pe afară
-De unde ai ăsta?ţip la el nervoasă
Mira nu i l-a dat,stiu sigur. Sper. Cred. O doamne.
Nu stiu ce să fac
-Secret.zice rânjind ca un prost
-Secret? Du-te dracu de bou!ţip spre el,lovindu-l cu pumnii in piept
El nu reacţionează. Doar râde. Râde ca un prost si asta mă face să mă
simt neputincioasă. Mă distruge psihic si fizic băiatul ăsta
-Cum naiba mi-ai văzut lanţul de la părinţi,asta nu inteleg eu.zice el
aprinzându-și o ţigare
Lanţul de la părinţi? Ce părinţi mă omule că eu ti l-am dat când tu zăceai
pe patul de spital si erai pe moarte.
Eu eram aia care te vizita mereu si mereu imi păsa cum te simti.
-Regret atât de mult că m-am intors când s-a auzit nenorocita aia de
bubuitură.ii zic nervoasă,ura din ochii mei aplasându-se
La ce bun? La ce bun să ii mai ascund? Trebuie să stie cât de mult regret
tot ce am făcut pentru el. Trebuie să stie că "dragostea" pe care o aveam
pentru el se transformă in ură pe zi ce trece.
Sau poate asta nu trebuie să stie
-Poftim?zice el inecându-se cu fum
-Ce ai auzit bădăranule.zic nervoasă spre el,intorcându-mă si dând să
plec,dar mă prinde de mână si mă intoarce cu faţa spre el.
Privirile noastre s-au intâlnit. Inimă proastă. De ce nu mă lași să uit de
el?
-Cine ești?zice mârâind spre mine
Imi dă drumul la mână si mă privește cu aceeași ură pe care-l privesc eu.
Doar că in ochii mei este ascunsă si iubire pentru el,dar nu trebuie să stie
asta.
 Incep să râd batjocoritor
-Vrei să știi cine sunt? Chiar vrei?zic spre el batjocoritor
-Dacă nu voiam mai intrebam?zice pe un ton la fel ca al meu
-Păi hai să-ţi zic eu cine sunt. Eu sunt fata ce in ziua aia nenorocită când
tu erai să mori,venea acasă dar ca proasta s-a intors să vadă de ce a venit o
bubuitură puternică. Eu sunt proasta ce a venit la tine in fugă,verificându-ţi
pulsul. Eu sunt proasta ce a stat cu tine până a venit nenorocita aia de
ambulanţă. Eu sunt proasta ce in ziua aia,deșii nu stiam cum te cheamă,am
fost la spital si am dat de tine. Eu sunt proasta ce in fiecare zi veneam la
tine să văd ce faci,cum esti. Eu sunt proasta ce ţi-a donat sânge si mai ales
eu sunt proasta ce ti-a dat nenorocitul ăla de lanţ in ziua accidentului! Eu
sunt o proastă că te-am ajutat,că am putut să simt ceva pentru tine,că am
putut crede că putem fi prieteni. Da,eu sunt acea proastă si acum regret!
Mai bine te lăsam acolo până venea cineva,poate așa nu ar fi trebuit sa-mi
pierd săptămânile degeaba. Dar stii ceva,fii fericit că ai scăpat de moarte si
să te stergi la cur cu lanţul de la "părinţii"tăi. In așa hal te-au mintit?*zic
râzând batjocoritor* Părintii tăi au trecut o singură dată pe la tine,si nici
atunci nu au stat mult. Așa că dragă tâmpitule,baftă cu o a doua șansă la
viaţa ta "perfectă".ţip spre el,plecând de acolo până nu incep să plâng.
Am iesit pe poartă si am fugit. Am fugit departe,foarte departe. Nici eu
nu stiu mai exact unde.
Dar știu că este o stradă pustie,cu felinare si blocuri părăsite.
Mă așez pe zidul unui bloc,nepăsându-mi că aici pot fi huligani,si incep
să plâng.
Incep să mă descarc,neputund să mai tin in mine. I-am ţipat tot adevărul.
Adevărul gol goluţ.
De ce Doamne? De ce am scăpat mai devreme atunci de la liceu? De ce
mi-a păsat de un strain? De ce m-am indrăgostit de el? De ce?
-Maia?se aude o voce cunoscută in ecou,ce mă face să tresar
Ce caută Max aici? De fapt,nici nu-mi pasă
-Maia ești ok? Omg,ce cauţi aici?zice el speriat spre mine,punându-se la
același nivel ca al meu
Mă uit la el si il iau strâns in braţe,vărsându-mi toată tristetea.
Nu-mi pasă cât de mult m-a rănit Max,nu-mi pasă că nu mi-a fost alături
5 ani. Nu-mi mai pasă nimic.
Am nevoie de fratele meu acum. Acum am nevoie de imbratisarea lui si
acum am primit-o.
 El mă strânge in braţe,simtind cum suspină.
Lacrimile mele curg si mai tare. Eu cu Max nu am mai stat asa apropiati
de atâta timp,simt că e un vis.
Imi era așa dor de el. De imbrăţisările lui. De cuvintele lui..
Il strang si mai tare in braţe. Căldura corpului său imi invadează mie
corpul.
După câteva minute bune de imbrăţisare,ne desprindem. El isi sterge
lacrimile apoi pe ale mele.
Buzele imi tremurau. Mă abţineam să nu pufnesc iar in plâns.
-Pitico,ce ai păţit?zice el mai mult in soaptă,privindu-mă in ochi
Mă uit la el si in momentul ăsta nu mai realizez că el 5 ani nu a fost lângă
mine.
-Îl urăsc Max. Il urăsc din inimă.zic pufnind iar in plâns,incepând să mă
descarc
Max reacţionează imediat si mă ia in brate,mângâindu-mi părul.
-Pe cine urăști Maia?zice el cu o voce tristă
-Pe el Max..Pe băiatul de care m-am indragostit. Băiatul căruia i-am dat
lanţul când era pe patul de spital,in comă. Pe băiatul căruia i-am fost mereu
alături la spital chiar dacă nu-l cunosteam. Pe el il urăsc. Urăsc ziua când
m-am intors să văd cât de grav e accidentul.zic suspinând in pieptul lui
El nu zice nimic. Tace. Probabil nu stie ce să zică. Nici eu nu aș stii.
***************
Capitolul 16

Derek pov
Fiind lăsat cu gura căscată,mă gândesc cum persoana pe care o
consideram o disperată este defapt persoana ce mi-a fost mereu alături,fără
să mă cunoască. Am judecat-o atât de gresit.
Lanţul ăsta e de la ea? Nu de la părintii mei? De ce m-au mintit in așa
hal? De ce n-am aflat adevărul până acum?
Dar dacă adevărul este defapt o minciună? Dacă nu e nimic adevărat din
ce mi-a spus?..dar... Dacă e?
Iau desenul de pe jos și il privesc.
Am fost practic șocat de ce mi-a putut spune,incât am tăcut ca un prost si
am lăsat-o să plece. Nicio străină nu m-ar fi ajutat cum a făcut-o ea.
Iar eu am fost atât de prost incât am judecat-o fără să stiu defapt cine e.
—Ești ok?se aude vocea mamei din faţa mea.
Impachetez repede desenul si chiar sunt curios să văd dacă e adevărat ce
mi-a spus..Maia
—E adevărat că lanţul nu e de la voi?o intreb fără pic de ezitare
Faţa ei se schimbă. E adevărat deci.
—Derek,noi..incearcă ea să-mi explice dar eu o intrerup
—Nici un "noi" ,mamă. Tu și tata m-ati mintit. De ce? De ce nu mi-ati
zis adevărul?zic dezamăgit de părintii mei
—Uite Derek,Maia este fata dușmanilor nostrii,ok? Nu am vrut să ai de
aface cu ea..incearca si tata sa-mi explice dar tot ce reuseste este să mă facă
să râd
—Și ce tată? Ce mă interesează pe mine de dușmanii vostrii? Eu am
judecat-o gresit pe fata aia din cauza voastră!ţip la ei si intru in casă
Am mai judecat persoane greșit si nu m-a "afectat". Acum de ce mă
afectează? Stai,stiu. POATE PENTRU CĂ FATA ASTA SI-A PIERDUT
SĂPTĂMÂNI INREGI VENIND LA MINE LA SPITAL,PENTRU CA
MI-A DAT LANŢUL EI NOROCOS SI MAI ALES MI-A DONAT
SÂNGE..IAR EU? EU CE AM FĂCUT? AM JUDECAT-O GRESIT. Atât
de gresit..
Trebuie să vorbesc cu ea. Trebuie să-i inapoiez lantul. Trebuie să-mi cer
scuze.
Mă uit la ceas si e destul de târziu. Hm,o să merg la ea cu pretextul că
merg să o iau pe Mira.
Cobor scările in grabă,pornesc mașina si plec spre casa ei.
Ajuns acolo,bat la ușă iar o Mira zâmbăreaţă imi deschide,picându-i
zâmbetul când mă vede si vrând să inchidă ușa dar eu o opresc.
—Ce cauţi aici?mârâie ea la mine
Adevărat. Ce caut eu aici? Nu ii pot zice că o caut pe Maia..sau pot?
—Am venit după tine.zic minţind subtil
—Ai venit degeaba,poţi pleca.zice incercând să inchida dinou usa dar o
opresc dinou
Gândeste Derek,gândeste
Bingo
—Mira..Maia a venit la mine si mi-a zis cât de rău te-am făcut să te simti.
Îmi-
—Maia a fost la tine?! Si unde e acum?mă intrerupe ea
Ăm,nu e acasă? Credeam că a venit acasă..la naiba
—Nu stiu. A plecat.zic ocolind adevărul
—V-aţi certat sau ceva? A plecat nervoasă?incepe ea cu intrebarile
Nu apuc să zic nimic că se aude poarta inchinzându-se. Maia si cred că
fratele ei se indreptau spre noi,dar Maia s-a oprit imediat ce a făcut contact
vizual cu mine.
Se dă un pas in spate iar eu rămân nemiscat.
—Ce-Ce cauţi tu aici?zice ea bâlbâindu-se,cu o voce tristă
Ochii ei sclipeau iar câteva lacrimi i se puteau observa in ochi. De ce a
plâns? Din cauza mea?
—Maia,eu-
Nu apuc să zic nimic că sunt trântit pe jos de un pumn puternic. Si de
atunci,a inceput războiul. Mă ridic de pe jos,scuipând sânge si mă duc spre
cel ce m-a lovit,lovindu-l cu forţă.
Apoi războiul pumnilor s-a declanșat intre noi
Maia pov
Atunci când l-am văzut,inima mea parcă refuza să mai bată,stomacul se
făcuse cât un purice iar tremuratul meu se accelera.
Ce caută el aici? Cât rău vrea să-mi facă?
 Atunci pot observa băiatul ce m-a rănit,pe jos. Max l-a lovit.
Atunci am rămas șocată. Priveam bătaia lor si nu puteam să mă misc,să
reactionez,să tip. Sânge. Sânge.
Imaginea lui plină de sânge mi-a trecut prin minte.
Imi inchid ochii si mi deschid,revenind la realitate.
Am inceput să tip la ei si am vrut să merg acolo,dar Alexander care nu
stiu de unde a apărut m-a tinut.
—MAX! DEREK! GATA VĂ ROG! GATA.ţip la ei cu lacrimi in ochi
Si Mira voia să se bage dar Rebeca o tinea.
De ce nu mă lasă să merg acolo? De ce nu-i desparte nimeni?
Atunci tata a iesit in grabă din casă si i-a despărtit.
Uitându-mă la feţele lor pline cu sânge si vânătăi,am simtit cum lumea se
învârte cu mine si mi s-a rupt filmul.
*
—Maia?se aud câteva voci
Incerc să-mi deschid ochii si imi pot observa părintii si verisorii plus
Mira cum mă priveau. Mă ridic repede si mă uit in jur
—Ce s-a intâmplat?zic punându-mi mâna la cap pentru că o durere
insuportabilă s-a instalat
Atunci Max se apropie de mine impreună cu..Derek.
Feţele lor..pline de răni.
Atunci in minte imi apar scenele de groază petrecute in curtea mea.
Mă afund in canapea.
Mira si Rebeca ii opresc pe cei doi din a se mai apropia.
—Scumpo,esti bine?mă intreabă mama vizibil ingrijorată
Dau afirmativ din cap,nestiind dacă eu chiar sunt bine sau nu.
—Acum,voi doi,de ce mama dracu v-aţi bătut in curtea mea?zice tata
nervos spre fratele si coșmarul meu
Amândoi priveau in jos.
Sper ca Max să nu-i zică tatei ce i-am povestit eu.
Stiu că Max l-a luat la bătaie pe Derek pentru că m-a rănit,si nu inteleg de
ce a reactionat așa violent. Iar Derek..el s-a apărat sa zic așa.
Nu tin cu Derek,dar când ii privesc faţa,mici lacrimi vor să apară.
—Deci nu vreţi să ziceţi. Bine. Derek,cred că ar trebuii să mergi
acasă.zice tata plecând de acolo impreună cu mama
Am rămas doar cu ei doi,Mira,Rebeca si Alex.
Mă ridic de pe canapea,privindu-l.
 Merg spre baie si vin cu trusa de prim ajutor. Le ordon să se așeze pe
canapea,ei uitându-se ciudat dar făcând ce le-am zis.
Ce fac? De ce fac asta? Nu stiu..Dar nu-i pot privii asa
Am scos apa oxigenată si vata si am inceput să le tamponez rănile. Stiu
că ii durea pentru că scânceau lângă mine,dar asta le trebuie.
După asta,am inceput să le pun bandaje pe pumni si câteva pe faţă.
Ultimul bandaj trebuia să il pun lui Derek. Privindu-l in ochi si el făcând
la fel,am putut observa ceva ce nu am observat până acum. Ochii lui
erau..tristi..dezamăgiţi..poate..derutaţi
I-am aplicat ultimul bandaj si m-am ridicat in picioare.
—Mulţumim.zic ei la unison,murmuând
Nu le răspund. Nu am de ce. Pur si simplu nu am putut să-i văd așa. Mă
doare.
—Hai să plecăm Derek.zice Mira dezamăgită de fratele ei
Derek se ridică in picioare,privindu-mă până la ieșire.
Imi iau rămas bun de la Mira,apoi intru inapoi in casă,inchinzând ușa
după ce mașina lui Derek se aude plecând.
Mă rezem de ușă,dând cu pumnii in ea.
Blestemată fie ziua când m-am indrăgostit de Derek Bae!
************
Capitolul 17

Derek pov
Liniștea este una apăsată in mașină. Mira privea pe geam,nezicându-mi
nimic. O cred. La ce nesimtit am fost,nici eu nu aș vorbii cu mine
—Uite Mira,imi pare foarte rău că ne-am certat. Doar că sunt foarte
ingrijorat pentru tine și nu vreau să pătești ceva. Si legat de Maia..Cred că
am judecat-o cam gresit.zic timid spre ea,spărgând linistea
Atenţia ei se indreaptă spre mine,fiind șocată cred că eu mi-am cerut
scuze.
—Da,ai judecat-o foarte greșit.zice serioasă spre mine
Oare ea stie?
Mă uit la ea și mă gândesc să o intreb
—Maia..Tu stii că Maia-
—Ti-a fost alături din prima clipă in care ai făcut accidentul? Că lantul e
de la ea si faptul ca ea ti-a donat sânge? Da,stiu.mă intrerupe ea
Rămân putin blocat,neștiind ce să zic.
—Să știi că a plâns mult pentru tine si apropo,te place mult dar cred că
mai mult te urăste. Te-ai comportat mereu cu ea ca ultimul
nesimtit.continuă ea,uitându-se in continuare pe geam
Mă place? De ce? Eu m-am comportat oribil cu ea si ea inca mă place?
Plus,eu cu ea? Niciodată. Ea e atât de firavă..eu atât de ...Nu,nu pot să simt
ceva eu pentru ea. Imposibil. Eu nu-s nici pe departe cum cred toţi. Trebuie
sa ma indepartez de fata asta,poate mă uită. Nu vreau să se indragostească
de mine si eu sa o rănesc si mai mult.
—Ea ti-a zis asta?zic inghitind nodul din gât
—Nu. Prietena ei mi-a spus. Când am venit azi la ea,am auzit cum
vorbea despre tine..Când a plecat,am vorbit cu prietena ei si mi-a zis tot ce
simte pentru tine Maia. Să stii că tu chiar ai rănit-o.
Atunci parcă lumea mea s-a prăbușit.
Sunt atât de prost.
—Ce ar trebuii să fac?zic repede până nu mă răzgândesc
 Mira se intoarce spre mine,socată de intrebarea pusă. E prima dată când ii
cer un sfat surorii mele despre o fată si poate că d-asta.
—Eu zic să vorbești cu ea. Dacă nu o placi si nu vezi nimic in viitorul
vostru,eu zic să-i spui. Merită să fie cu cineva. Si crede-mă,bunăciuni din
scoală o plac iar ea nici nu se uită la ei. Poate doar la unul.
La unul? Care unul? Cine e ăsta?
—La cine se uită?mă uit eu spre sora mea
—De ce intrebi?zice ea zâmbind la mine
—Sunt curios.zic dând din umeri
Nu,nu sunt curios. Vreau să stiu cu ce idiot vrea Maia să incerce să mă
uite.
—Aiden Smith. Căpitanul echipei de fotbal. Cel mai popular din scoala
noastră. E foarte sexy. Chiar cred că se potrivesc..azi au iesit impreună.zice
ea zâmbind.
Atunci pun o frână bruscă,strângând volanul in mână.
Mă uit la sora mea ce e vizibil speriată si o intreb
—Au iesit azi? De ce?zic nervos,abtinându-mă să nu-i sparg dintii
tâmpitului
—Pentru că ea are dreptul să iasă cu cine vrea. Si mai ales,de ce ai
reactionat asa?!tipă ea la mine ultima propozitie
Păi. Nu stiu. De ce am reactionat asa? Stai,stai. De ce am reactionat așa?
"Poate pentru că din prima zi in care ai văzut-o,pitica te-a atras?"
Fmm conșiinţă.
O doamne.
Nu pot să-i zic Mirei că sunt atras de Maia din prima zi in care am văzut-o.
Ar fi prea ciudat. Si mai ales,eu de când naiba simt ceva pentru o fată? Ce
mama naiba mi-a făcut aia?
Oftez lung si mă uit la ea
—Cred că simt ceva pentru ea.
Mira se uită socată la mine,luându-mi temperatura
—AI FEBRĂ!? DA,AI FEBRĂ. O DOAMNEEEE. FRATELE MEU
SIMTE CEVA PENTRU O FATĂ. O DOAMNEEE.ţipă ea prin
mașină,vizibil emoţionată
—De ce esti asa mirată?zic imfumurat spre ea
—Cum de ce?? Pentru că e prima dată când tu chiar simti ceva pentru o
fată si nu e doar o partidă de a ta.zice ea zâmbind
 Da,e adevărat. Nu stiu ce e cu mine. Nu stiu de ce am sentimente pentru
o străină. Nici nu stiu de ce sunt gelos dar stiu un lucru..cred că mă
indrăgostesc. Iar ea dacă e așa norocoasă incat să fie prima persoană pe
care să o plac,trebuie să fie a mea.
Trebuie să o impiedic sa mai iasă cu handicapatul ăla de Aiden.
Doamne,fix cu el s-a găsit să iasă.
—Da,ai dreptate. E ciudat. Dar Mira,jură-te că nu-i zici.zic serios spre ea
—Păi...incearcă ea să zică
—Nici un păi Mira! Jură!
—Bine,bine. Jur.se dă ea bătută
—Ok. Si incă ceva,fă cum faci sa nu mai iasă cu Aiden. El nu e nici pe
departe ce credeţi voi că e.zic rapid
—Adică?intreabă ea curioasă
—Adică nu vreau să stati pe lângă persoane ca el. E periculos,crede-
mă.zic serios spre ea
Il stiu pe Aiden de 5 ani.
Este genul de băiat cu bani ce are ce-și dorește. Mai ales,fete.
Ce fată nu vrea să fie cu el,este practic obligată să fie a lui pentru o noapte
De unde stiu asta? Pentru că eu acum 6 ani,când eram un mucos,mă
futeam cu tot felul de târfe din clasa mea. O doamne. Eu cu Aiden am făcut
multe rahaturi timp de un an,cand aveam fucking 14 ani. La 15 ani
jumate,m-am certat rău cu el si i-am zis că mă las de violat fete. Le
traumatizam si asta doar să ne facem noi placerile. Eram o pizdă atunci. Iar
Aiden..incă e.
Da..Am făcut multe greseli.
Dar m-am schimbat enorm.
Tot așa..pe la 15 ani jumate,mă credeam eu mare smardoi cu un..fost
prieten.
Am făcut concurs cine ajunge mai repede in centru cu motocicleta,la
insistentele lui..Bineinteles că Adrenalina ni s-a urcat la cap si nu am putut
observa cum in departare,o biată fată trecea stradă.
Atunci izbitura cu corpul ei s-a auzit oribil sub roţile mele.
Pur si simplu am târât-o sub roţi,aproape 50 de m si când am pus frână,a
plonjat inca 10 m
Când am văzut-o,eram atât de speriat,traumatizat de ce văd.
Prietenul meu s-a oprit brusc. A fugit spre fata aia..A inceput să plângă si
să tipe.
 Eu nu stiam ce să fac așa că am fugit de acolo cu motocicleta,lăsându-mi
prietenul cu fata care probabil era moartă.
Am fost la școala de corectie 3 ani iar parintii au primit o amendă
enormă.
De atunci nu mi-am mai văzut prietenul. Nu stiu nici dacă mai sta in
acelasi oraș. Nici nu mai contează.
Revenindu-mi din amintiri,pornesc motorul si gonesc in drum spre casă.
Nu trebuia sa imi aduc aminte de asta...Trupul acelei fete ce zăcea plin de
sânge,mi-a adus multe traumatizări.. Iar acum sa mi-l aduc iar in minte ..e
chin curat.
—Ești ok?mă intreabă Mira ingrijorată
Ea nu stie povestea..Absolut deloc. Ea credea ca in aia 3 ani am studiat la
o scoala din alta tara,dar nu a fost asa.
Atunci ai mei au platit multi bani să nu se dea stirea asta la televizor si
mai ales,sa nu stie nimeni că scumpul lor copil a fost la scoala de corectie.
Sincer,mi-am invatat lectia..bine,nu chiar. Imediat ce am iesit de acolo,am
făcut iar accident,pierzând controlul motocicletei. Pentru că Adrenalina si
pentru că prostia. Bine,nu chiar imediat..dupa un an
—Da,sunt bine.o mint subtil.
******
VREAU PĂRERI
Capitolul 18

Maia pov
După o noapte lungă in care nu am dormit doar am stat si m-am uitat pe
pereţi,decid să mă dau jos din pat si să mă pregătesc de liceu.
Imi fac rutina de dimineaţă,iau niste haine random pe mine si cobor
scările.
—Neaţa.mă salută Max ce făcea niste clătite ce miroseau delicios
—Neaţa. Ceilalţi dorm?il intreb in timp ce mă pun la masă
—Nu. Au plecat puţin mai devreme la scoală. Nici eu nu stiu de ce.imi
zice zâmbind,punându-mi clătite pe farfurie si așezându-mi-le în faţă
Dau aprobator din cap si incep să gust din clătitele astea delicioase.
Max se uita la mine si imi zâmbea,la fel făcând si eu doar că eu aveam
clatite in gură si arătam ca un porc.
—Max. Legat de ieri..Mersi ca ai fost acolo pentru mine.zic uitându-mă
la el după ce-mi termin cele două clătite
Max se așează in faţa mea si oftează
—Maia,trebuie să vorbim.zice serios spre mine
Mă uit la el si ii zâmbesc pal.
—Nu e nimic de vorbit Max. Nu mai contează. Trebuie să merg la
scoala,pa.zic ridicându-mă de pe scaun
—Dar Maia..E important. Trebuie să stii adevărul.zice ridicându-se si el
Mă uit in ochii lui. Sclipirea lor mă derutează
—Nu cred că pot suporta adevărul.zic sincer,plecând de acolo
Ies pe ușă si merg spre școală cu sute de gânduri in cap.
Atunci un clanxonat de mașină mă scoate din gânduri. Indreptându-mi
privirea spre cel ce m-a speriat,un Derek zâmbăret s-a oprit in stânga mea
—Vrei să te duc la școală?zice prin geamul deschis
Pufnesc in râs si-mi continui drumul. S-a lovit la cap,nu?
El merge incet pe lângă mine
—Ti-a mâncat pisica limba?continuă el
Mă opresc,el făcând la fel.
—Ce vrei Derek?mârâi la el
 —Să te duc la școală.zâmbește spre mine
—Știu si eu unde se află.zic răutăcioasă spre el
—O doamne,mori dacă intrii in mașină si mă lași să te duc la școală? Să
stii că nu musc.zice zâmbind ca idiotul spre mine
Oftez adânc stiind că probabil nu mă va lăsa in pace până nu merg cu
el,si urc in mașină chiar dacă stiu că voi regreta.
—Vezi că se poate?zice zâmbind victorios
Imi dau ochii peste cap si imi pun centura.
Pentru câteva secunde nu am realizat ce s-a intamplat..dar acum realizez..
Stai,Derek Bae vrea să mă ducă pe mine la scoala? Pe mine? Nu mă credea
el o mică ciudată cu o influenţă negativă?
Sunt scoasă din gândurile mele de un mesaj de la ..Aiden
"Hei frumoaso,după școală vrei să ne vedem?"
Zâmbesc si tastez si eu
"E o idee bună"
Zâmbesc larg,uitându-mă pe geam.
Derek se uita pe furiș la mine si asta imi pune si mai multe semne de
intrebare
—De ce zâmbesti?mă intreabă dintr-o dată,făcându-mă să mă innec cu
aer.
—Fără motiv.zic mintind,dând din umeri
—Și acel"fără motiv",e Aiden?continuă el,făcându-mă să mă uit urât la el
De unde stie asta?
—Nu stiu despre ce vorbesti.zic uitându-mă iar pe geam
Derek pune o frână bruscă,făcându-mă să mă desprind si după să mă
lipesc de scaun. Noroc cu centura altfel zburam prin parbriz.
—Ce dracu?!ţip la el exasperată
Respiră adânc si se uită la mine
—Nu vreau să te mai văd sau să mai vorbesti cu Aiden.zice el spre mine
Atunci pufnesc intr-un râs sarcastic.
—Și tu cine te crezi să-mi zici mie cu cine mă văd?zic printre lacrimile
acumulate de la râs
—Maia,Aiden e-
Nu apucă să zică că un clansonat de mașină se aude din parcare. Privesc
acolo si il văd pe Aiden ce imi face cu mâna si imi zâmbeste. Abia acum
realizez că am ajuns la scoala.
 —Mersi că m-ai adus,pa.zic iesind din mașină si mergând spre Aiden ce
mă ia in brate si mă pupă pe obraz
După ce m-a pupat,motorul Porscheului lui Derek s-a auzit in
trombă,plecând de pe loc.
—Cine era ăla iubire?mă intreabă Aiden dintr-o dată
—Ă..Frati-miu.zic mintind
Dă din umeri și mă ia de mână,conducându-mă la clasă.
Obrajii mei s-au transformat intr-un roșu aprins când mâinile noastre sau
împleticit.
—Mersi că m-ai condus.zic putin timidă
Imi aruncă un zâmbet si se apleacă la nivelul meu,pupându-mi obrajii.
Apoi se face nevăzut prin multime iar eu intru in clasă.
Un tușit imi atrage atenţia către profesoara de biologie,intorcându-mă cu
faţa spre ea
—Bună ziua.ii arunc eu profei,să mă lase să merg la banca mea
—Domnișoară,pe unde umblaţi la ora asta? Ora a inceput acum 15
minute.zice nervoasă spre mine
Mă uit la ceasul mare de deasupra ei si imi vine sa-mi dau palme.
—Mă scuzaţi doar că..am dormit cam mult.zic inventind repede o scuză
—Și tânărul Aiden din a 12-a s-a gândit să te mai tină de vorbă si să te
aducă in clasă cu incetinitorul,nu?zice ea,făcând clasa să râdă
—Da,la fel cum a făcut si profesorul de sport cu dumneavoastră,nu?zic
zâmbind malefic
Toată clasa incepe să râdă,stiind despre ce vorbesc. Profa era roșie de
nervi.
—Cabinetul directorului,acum!!!!ţipă la mine,făcându-mă să râd si mai
tare
Ies din clasă si mă indrept spre cabinetul meu preferat. Cel al
directorului.
Bat in ușă si aud un intră.
Intru incet,făcând ușa asa șubredă să scârtâie.
Domnul director Alonso mi-a zâmbit imediat ce m-a văzut.
Domnul director este nașul meu si tine la mine ca la o fiică. Bineinteles că
nimeni nu stie că e nasul meu pentru că nu vreau să se audă lucruri cum că
eu am pile si chestii,pentru că nu e așa.
Bine,poate doar atunci când sunt trimisă in cabinet si tot ce fac este sa
vorbesc si să râd cu cel mai tare naș posibil.
 —Puiuţţ,ce ai măi făcut?imi zâmbeste el,in timp ce vine si mă ia in brate
—Păi scârba aia de profă de bio,m-a făcut de râs in faţa clasei asa că am
făcut-o si eu si m-a trimis aici.zic pufnind in râs
—Doamna Smaranda? E o satană femeia aia,sincer.imi sopteste mie
Nasul Alonso,făcându-mă să râd
********
Capitolul 19

Derek pov
Simt că mor de nervi. Turbez efectiv. Imi vine să mă duc la Aiden puţa
mea si să-l spânzur de un copac! Dacă se atinge de un singur fir de păr de al
Maiei,ii ating eu fiecare parte din corp,având grijă să ajungă la spital.
Cine se crede handicapatul ăla? De ce Maia? De ce ea e viitoarea lui
pistă? De ce nu altcineva?
O doamne,il omor.
Intrând nervos in casă,nici nu o observ pe maică-mea in sufragerie si
sincer,nu am chef să vorbesc cu ea
—Nu mai saluţi lumea,nu?imi zice ea,făcându-mă să mă opresc
Nu meriţi să te salut.
Nu-i răspund si urc in camera mea.
Imi iau desenul din dulap cu chipul ei si il analizez. Nu-s eu mare
desenator,dar am o pasiune pentru asta si ce m-am gândit eu aseară să fac?
Să o desenez.
Scot si desenul ei,punându-le pe amândouă pe pat.
Este atât de frumoasă copila asta. Nu stiu ce i-as face lui Aiden dacă s-ar
atinge de ea. Ea trebuie sa fie doar a mea. Chip,trup si suflet.
Sunt scos din gândurile mele de o bătaie in ușă.
Ascund repede desenele punând o pernă pe ele si arunc un intră.
Mama intră incet in cameră,uitâdu-se in jur
—Derek,vrei să vorbim?imi zice așezându-se pe pat
—Nu avem ce discuta.zic dur spre ea
—Derek imi pare rău..Serios.imi zice cu o voce caldă,incercând să mă
impresioneze
Nu iti iese fata mea. Poti pleca in altă parte cu trucuri d-astea ieftine
—De ce mi-ai ascuns adevărul?o intreb fiind foarte curios de ce-mi va
răspunde
—Uite ..Derek..Eu..Eu stiam cine e fata asta si nu voiam să ai de aface cu
ea.zice bâlbâindu-se
Atunci chiar imi atrage atentia si o intreb "De ce?"
 —Eu cu părinţii ei...nu ne intelegem deloc bine. Gen. Ne urâm reciproc si
nu vreau să fii in vreo legătură cu familia ei..gen,intelegi tu.
Gen,gen,gen. Bla bla bla
—Ce legătură avem noi cu voi?zic nervos de acest motiv banal pe care
mi l-a zis
—Crede-mă,e mai bine să nu o cunosti personal.zice ea dând din umeri
Hai că ai tupeu acum. Pai cum sa iti zic,eu sunt indrăgostit de fata pe care
nu trebuia să o cunosc si nu am de gând să o uit că tu cu parintii ei nu
sunteti in relatii tocmai bune.
—Ieși afară din camera mea.mârâi la ea,fiind foarte nervos
—Dar -
—Nici un" dar", Daria. Iesi afară din camera mea!ţip la ea
E prima dată când i-am zis pe prenume si asta e ceva neobisnuit..Clar e
ceva inneregulă cu mine
—Cum iti permiti?zice ea revoltată spre mine
Doamne ferește,de ce nu iesi odată si mă lasi odata in pace? Dacă nu erai
mama,cred că te scoteam cu forţa
Strâng perna in mână si incerc să mă calmez.
—Ce e asta?imi zice ea,observând foile de sub pernă
Fuckkk,nu,nu
Vreau să mi le iau de acolo dar mi-o ia inainte si le scoate,analizându-le.
Ii pot observa cum ochii i se schimbă,pupilele dilatându-se.
—Ce inseamnă asta?!ţipă ea la mine,fiind rosie la faţă
De ce s-a enervat așa?
—Dă-mi desenele.ii mârâi eu
—Nu! Vom incheia asta acum.zice nervoasă,plecând din camera mea cu
tot cu desene si inchizându-mi ușa cu cheia.
Ce mama dracu a apucat-o?
Incep să tip la ea si să bat cu pumnii in ușă.
Deja a intrecut orice limită.
Am 19 ani la dracu! Nu-s un copil pe care il pedepsesti cum si când vrei
tu.
Aud motorul mașinii ei pornindu-se si demarând in trombă.
Unde te duci femeie?
Mă uit pe geam si analizez cam câte oase imi rup dacă sar de aici?
O la dracu,nu mai contează!
 Imi iau repede cheile de la mașină,deschid geamul si sar
perfect,aterizând in picioare. Atlet mă fac să moară Jaxana.
Fug spre mașină,deschizând-o si pornind după mama.
Viteza ei e una periculos de mare. Cât de tare ar putea-o enerva niste
desene? Si până la urma,e strict problema mea cu cine mă văd.
O.doamne,sper ca mama să nu facă vreo prostie. Nu i-aș ierta-o niciodată
Maia pov
—Tata,adu tu floricelele. Max, alege tu filmul. Rebeca si Max aranjati si
voi pe acolo canapeaua. Iar mama tu aduci sucuri si pahare.tip eu din
sufragerie.
Aiden o să vină la mine si ne-am gândit să ne uităm la un film.
Bineinteles că tata vrea să stea cu noi ca să fie sigur că nu se intamplă nimic
intre noi,iar mama pentru că vrea să fie pe fază dacă se intampla ceva intre
noi. Am niste părinti ciudatiiii dar si minunaţi. A si bineintelss ca Rebe si
Alex sunt la pachet.
Mă bucur totusi ca pe Aiden nu l-a deranjat ideea si chiar a fost incantat de
ea.
Soneria se aude si mă uit la ceas si pot observa ca e putin mai devreme de
cât a zis că vine dar sunt nerăbdătoare sa il vad
Merg entuziasmată să deschid usa dar entuziasmul pică când in faţa mea o
pot observa pe mama lui Derek si Mira.
Intră pe lângă mine,neinvitată de nimeni
—Vă pot ajuta cu ceva?zic spre persoana din faţa mea ce mă privea cu
dispret
—A venit Aiden?tipa mama in timp ce venea spre noi dar când o vede pe
femeia asta,ii pică zâmbetul pe care il avea
—Ce cauţi aici,Daria?zice mama dur spre femeia pe care am aflat ca o
cheamă Daria
—Sunt aici cu un motiv că doar nu am venit de drag.incepe ea să
vorbească,zgârâindu-mi creierii
—Și dacă nu-mi pasă de motivul tău? Bagăti-l in cur si iesi afară din casa
mea cu tot cu el.zice mama dur spre ea
Ce naiba se intamplă? Ele de unde se cunosc si de unde atâta ură?
—Stai draga mea că iti plesneste vena aia de la atâtia nervi. Am venit să-
ti zic că ii interzic mucoasei tale să se mai vadă cu minunatul meu băiat.
Atunci parcă lumea mi se sparge in cap iar respiratia mea incepe să
accelereze. De unde până unde eu cu Derek,impreună?
 —Cred că ai tras prea mult fond de ten pe nas scumpo. Fata mea nu se
intâlneste cu băiatul tău. Informează-te corect data viitoare.râde mama
batjocoritor spre ea
—A da? Si desene astea ce sunt?zice in timp ce scoate două hârtii din
buzunar
********
Suspansss
Scuzeee,imi place să vă tin in suspans.
Lysm:>
Capitolul 20

Văzând desenele ,un nod in gât mi s-a pus. Respiraţia era una sacadată iar
inima a luat-o razna. Palmele imi transpirau iar proboane mici se apă se
scurgeau pe faţa mea.
Mama a luat desene in mână. Mi-am strâns ochii si i-am
redeschis,uitându-mă cu ură la femeia din faţa mea.
—Maia,ce sunt astea?mă intreabă mama parcă dezamăgită,arătându-mi
acele desene
Imi privesc desenul. Apoi il privesc pe cel de lângă..sunt eu. De ce sunt
eu desenată pe o foaie de hartie?
Nu ii răspund. Nu pot. Nu stiu ce să-i zic.
—Prea tristă atmosfera. Eu o să plec Rose dar te avertizez,dacă târfa ta de
fiică se mai apropie de Derek al meu,veţi regreta amândouă.spune mama lui
Derek cu ură in glas
Atunci ura mea persistă. Mă apropii de ea si ii dau o palmă bine meritată.
Atunci,o voce m-a făcut să mă opresc din a-i mai da inca o palmă
—Maia!se aude vocea lui din ușă ce ţipa la mine
Atunci inima a inceput să mă intepe. De ce a venit el. A făcut destul rău
acestei familii.
Merg spre el si ii lipesc o palmă bine meritată.
Lacrimile curg pe obrajii mei in timp ce-l privesc. Ura persistă in inima si
sufletul meu.
Derek iai ridică privirea si trece pe lângă mine,poziţionându-se in faţa
mamei sale.
—Cum ai putut?mârâie el spre ea
Ea pufneste.
—Iti interzic să te mai vezi cu târfa asta.zice ea in batjocoră
Mama voia sa se ducă spre ea dar tata o opreste
—Dacă o mai faci o singură dată târfă,jur că nu mă vei mai vedea
niciodată. Ai inteles?mârâie el nervos,culoarea ochilor săi schimbându-se
Ea nu mai zice nimic. Tace si priveste in sec.
—Vă rog să iesiti afară din casa mea.zice mama incercând să pară calmă
 Derek se uită spre ea iar culoarea ochilor i se schimba la normal
—Doamnă Rose..Imi pare rău pentru..asta. Mama câteodată exagerează.
Prea mult.incearca el sa isi ceară scuze dar stiu ca mamei nu ii pasa si mai
stiu ca e dezamgita de mine
Mama aprobă din cap iar Derek iese pe ușă,mama lui in urma sa.
Priveam din tocul usii cum la poarta un rând de replici se confruntau intre
Derek si mama lui.
Atunci il pot observa pe Aiden cum isi face loc printre ei si imi aruncă un
zambet când mă vede.
Arunc si eu un zambet fals si cobor scarile spre el pentru a-l lua in brate.
—Hei,esti ok?mă intreabă văzându-mi o lacrimă rătăcită
O sterg repede si dau repede afirmativ din cap.
Il poftesc in casă si inainte sa inchid ușa mă uit inca odata la Derek ce mă
privea destul de urât.
Mama l-a poftit deja pe Aiden iar eu am ramas inca la intrare. Mă uit in
jos si privesc desenele pe care le iau repede si trec val vârtej pe lângă Aiden
si mama,urcând scările in camera mea si inchizând ușa.
Intru in baie si ma spal pe faţă. Uitându-mă in oglindă imi pot vedea faţa
palidă.
Eram așa fericita până sa-l intalnesc pe el. Mi-a dat viata radical peste cap.
Radical!
Mă mai uit odata la desene si le indeS in dulap,apoi ies din cameră si
merg in sufragerie pentru a-mi incepe seara si a incerca sa uit ce s-a
intâmplat.
Derek pov
Când am văzut-o plângând ceva in mine s-a rupt. Când am auzit cum a
făcut-o mama,nervii mei intreceau limite.
Acum stau si privesc oglinda spartă din faţa mea.
Nu am mai suportat nervii asa ca am spart oglinda băii ca să nu-i sparg
faţa prostului de Aiden. Ce caută el la ea? De ce la ea? De ce nu inceteaza
odată?se joacă cu focul si sigur se va arde.
Când l-am văzut intrând in curtea ei,simteam cum imi pierd controlul asa
ca am plecat de acolo in grabă să nu merg la el si sa ii sparg moaca.
Aiden ca Aiden,dar Maia ce face? Cred ca e derutată si stiu că au durut-o
cuvintele Dariei. Stiu ca se intreaba de ce este faţa ei pe o coală care cândva
era albă.
Stiu că mă urăste si probabil regretă că m-a cunoscut..dar momentan cel
mai bine e sa patrez distanta chiar dacă e destul de greu.
—Derek,esti bine?intră Daria in camera mea fără să bată,eu privind-o cu
scârbă
—Ieși afară din camera mea.mârâi spre ea abţinându-mă să nu ţip la ea
Nu pot să o iert pentru ce a făcut. Nu pot efectiv. O fi mama mea dar m-
am săturat de ea până peste cap.
—De ce te comporţi așa cu mine?intreabă apropiindu-se de mine
Mă lipesc de tăblia patului si o privesc cu dispreţ
—Pentru că meriţi. Ieși dracu afară din camera mea!mă răstesc eu la ea
Privirea ei pică pe pumnii mei plini de sânge si mici cioburi
—Puișor,de ce ai mâinile pline de sânge?zice ea "speriată"
Imi dau ochii peste cap si incep să butonez telefonul,nevrând să-i răspund
si să-i mai privesc faţa aia de scârbă.
Oftează si iese din camera mea,trântind ușa.
Imi arunc telefonul in pat si dau cu pumnul in perete,lăsându-i câteva
dâre de sânge.
De ce a trebuit eu să fac accidentul ăla nenorocit? Dacă nu-l
făceam,acum nu mă certam cu mama,nu simteam fiorul ăla in stomac de
fiecare dată când o văd pe Maia,nu eram nevoit să-i desenez chipul si mai
ales,nu o făceam să plângă.
La dracu!
O bătaie in ușă mă face să-mi pierd gândurile si să imi indrept privirea
spre Mira ce intră neivintată in camera mea.
Imi dau ochii peste cap stiind că mama a trimis-o si o intreb
—Ce vrei?
Ea se așează lângă pat si imi priveste pumnii.
—Derek,vrei să vorbim?mă intreabă timid
—Nu avem ce vorbii.zic simplu
—Derek,eu nu ti-am făcut nimic! Nu ai de ce să te porti asa cu mine
Oftez adânc si dau aprobator din cap. Are dreptate,nu mi-a făcut nimic si
de aceea o să mă descarc in faţa ei,pentru prima dată sau..a doua
—Scuze..Doar că..Daria..Adică mama..Nu e de acord să mă apropii de
Maia. Iti dai seama că s-a dus la ea acasă,făcând-o târfă si ameninţândui
mama că dacă Maia se mai apropie de mine va regreta? Iti dai seama că in
momentul ăla voiam să o ingrop 2 metrii sub pământ si apoi sa ma ingrop
pe mine de rușine ce imi era? Si mai ales,i-a aruncat desenele in faţă.
zic uitându-mă fix la Mira care părea socată de ce ii zic
—Ce desene?zice ea curioasă
—Ea m-a desenat pe mine iar eu am găsit desenul si l-am luat..Apoi,intr-
o seara,am desenat-o si eu pe ea. Mama a văzut desenele,s-a enervat,m-a
inchis in casă si a plecat să facă scandal.zic oftând
Mira se uita la mine si ma ia in braţe strâns. O imbratisare caldă de care
aveam nevoie
—Nu credeam că mama poate fi așa..zice ea dezamăgită
Stiu că Mira o consideră pe mama o sfântă dar nu e așa. Stiu ca are multe
secrete ce ascunde si stiu ca nu e ceea ce pare.
—Nici eu.mint subtil
************
Heii
Scuze dragilor ca nu am mai postat dar am fost la mare si nu am avut timp..
Promit ca o sa incerc sa postez cat de des se poate.
Apropo,dacă e cineva cu numele Maria sau celelalte derivate,vă urez un
călduros "La multi ani!"
Capitolul 21

Maia pov
—M-am simţit super bine cu tine și ai tăi.imi zâmbeste Aiden,privindu-
mă in ochi
Zambesc si eu dar cu un zâmbet fals. Da,a fost o seară
frumoasă..dar..Mintea mea era el. La tot ce ţine de el. Nu pot să cred că m-
am indrăgostit de o persoană greșită. M-am săturat efectiv să-mi plângă
sufletul pe interior.
La naiba cu sentimentele mele pentru el!
—Și eu.ii zâmbesc pal,răspunzându-i intr-un final
Se apropie incet de mine,prinzându-mă de talie si lipindu-mă de el. Inima
imi batea exagerat de tare. Respiratiile noastre erau sacadate.
Buzele noastre erau la 2 centimetrii depărtare.
Atunci,intr-o fracţiune de secundă,buzele lui s-au zdrobit de ale mele.
M-a lipit si mai mult de el,simtindu-i căldura corpului.
Limba lui a pătruns in gura mea. Mi-am strans ochii si i-am răspuns la
sărut,apucându-l de gât cu ambele mâini si lăsându-mă dusă de val.
Mâinile lui au coborât ușor pe șoldurile mele iar atunci parcă un fulger
m-a lovit.
Am deschis ochii si l-am impins,fiind dezamăgită că eu imi imaginam
sărutul ăsta cu Derek si mai ales că m-am lăsat asa dusă de val si asa
moale..
—Ce naiba?zice el confuz
Mă intorc cu spatele la el si fug spre intrarea casei,intrând si trântind
ușa,lăsându-l pe verandă să se descurce singur.
Mă lipesc de ușă si mă las incet in jos.
Câteva lacrimi au apărut si o durere in piept s-a instalat. Cum am putut
pica așa repede in acest sărut? Cum am putut să mă gândesc că defapt il
sărut pe Derek? De ce naiba nu-l pot uita? De ce?!
Sărutul a fost perfect dar a fost prea devreme. Mult prea devreme. Si mai
ales..A fost un sărut pe care nu mi-l imaginam vreodată cu Aiden după doua
zile dupa ce ne-am cunoscut.
 Imi dau două palme si mă ridic de jos,urcând in camera mea.
Iau desenele din dulap si le pun pe pat.
Mă uit la desenul meu. Chipul lui era așa perfect...
Mă uit la desenul celălat..cu mine..Oare el m-a desenat? Dar de ce? Nu mă
suportă.
Hm,poate l-a desenat să arunce cu ţinte in el.
Oftez si imi scot pachetul de tigari din dulap. Ies pe balcon si aprind o
ţigare.
Privesc stelele si ascult cântecul greierilor.
De ce nu pot să mi-l scot din minte? De ce nu pot incerca să ii ofer o
șansă lui Aiden?pare că mă place..
Adică..Pare..Sincer,nu stiu dacă sunt una din fetele pe care le vrea pentru
o noapte si apoi le lasă. O doamne,la naiba! Chiar sunt una din fetele alea!
Imi lipesc o palmă de frunte când realizez ce proastă am fost si incă
sunt,si imi continui ţigarea. Nu pot să cred ca nu am realizat asta din prima
seară când m-a băgat in seamă.
După ce imi termin tigarea si incetez cu jignirile la adresa mea,imi indes
pachetul in buzunar,mă incalt si ies din casă cu căștile in urechi,pentru a mă
plimba.
In timp ce mă plimbam pe străzile pustii,nu am realizat că am ajuns pe
strada idiotului.
Imi dau ochii peste cap si imi continui drumul. Ajungând in faţa casei
lui,pot observa că o lumină e aprinsă.
Mă uit acolo,nestiind de ce o fac,iar atunci faţa lui se face văzută pe
balcon.
Fuck
Privirea lui pică pe mine. Atunci imi bag capul in pământ si pornesc din
loc. Aud cum imi strigă numele si grăbisem pasul.
Nu apuc să mă uit in spate ca il pot observa cum fugea spre mine.
Atunci incep si eu să alerg,nevrând să-l văd.
Mă mai uit odată in spate si pot observa că nu mai e.
Mă opresc cu speranta că a plecat acasă,dar când să mă intorc,trupul lui era
fixat in faţa mea.
Tresar putin pentru ca m-a speriat ingrozitor,si impietresc cand ochii lui
sunt fixati pe mine
—Maia,ce cauţi aici la ora asta? Este 3!zice el spre
mine,parcă..ingrijorat?
 Nu,nu,imposibil
Refuz să-i răspund si să mă mai uit in ochii lui.
Oftează si mă prinde de mână,obligându-mă să-l urmez.
Nu mă opun. Nu am de ce.
Vreau să stiu ce are de zis chiar daca acum ar trebuii să fug de rup
pământul.
Ne oprim in acelasi loc unde m-a adus Aiden iar asta mă face să imi
pumn multe semne de intrebare. De unde stie el de locul asta?
Ne așezăm pe o bancă,el inca privindu-mă
—Maia-
—De unde stii de locul ăsta?il intrerup eu,fiind chiar curioasă
Mă priveste ciudat dar imi raspunde la un moment dat.
—Aici veneam cu niste fosti prieteni.răspunde scurt
—Ce făceaţi aici?il intreb eu,fiind la fel de curioasă
Pot observa cum faţa i se schimbă.
Derek pov
Intrebările ei m-au luat prin surprindere. Părea că stie locul ăsta dar de
unde? Eu,Aiden si băiatul ăla de care n-am mai auzit nimic din seara când
am cauzat accidentul,veneam aici si consumam droguri.
—Stăteam.o mint repede
Stiu că nu mă crede. Nu e proasta.
—Mda,sigur.zice ea scoţându-si ceva din buzunar
Când văd pachetul de tigari fac ochii mari.
—De ce fumezi?zic mârâind spre ea
—Că-mi permit.răspunde ea zâmbind sarcastic
—Îţi faci rău.zic eu serios spre ea
—Ce-ţi pasă ţie dacă-mi fac sau nu rău?imi ţipă ea revoltată in faţă
POATE PENTRU CĂ SUNT INDRAGOSTIT DE TINE?
—Pentru că și ţie ti-a păsat de mine cândva.zic eu ceva inventat pe loc
Poate că e chiar adevărat. Adică e..
—Si acum regret.zice dur,trăgând din fumul toxic
Cuvintele ei sunt dure. Foarte dure. Probabil mă urăste acum dar trebuie
să stie adevărul odata si odata,nu?
Trebuie sa stie ca sunt indragostit de ea la fel cum probabil ea era de
mine,inainte sa-i frâng inima.
—De ce m-ai desenat?mă intreabă dintr-o dată,făcându-mă să-mi inghit
nodul din gât.
 —De unde stii că eu te-am desenat? Poate te-a desenat Mira.zic
nepăsător,incercând să mă scot repede din asta
—Era semnătura ta.raspunde calm
Fuck,la naiba de semnătură..
—M-ai prins.zic dând din umeri
Privirea ei se asterne pe mine.
Privirile noastre s-au intalnit,ducând un război intre dragoste si ură.
—De ce m-ai desenat?repetă ea aceeași intrebare
Ce naiba ii zic acum?
—Dar tu de ce m-ai desenat?ii raspund la intrebare cu o alta
Atunci privirea ei se schimbă. Era una panicată. Isi ia ochii de la mine si
priveste lacul.
Ochii ei străluceau in lumina lunii.
E asa perfectă..
—Am simţit nevoia să o fac.zice scurt si rapid
Clar m-a luat prin surprindere răspunsul ei..
Nu stiu ce să-i mai zic.
—Dar tu? Tu de ce m-ai desenat?mă intreaba dinou,mutându-si iar
privirea spre mine
Oftez
—Am simtit nevoia sa o fac.zic răspunzând ca ea
Sincer..Da.
Simteam nevoia să desenez pentru că asa ma descarc uneori..iar in capul
meu a apărut chipul ei..asa ca am desenat-o
—Credeam că mă urăști. Că sunt o influenţă negativă si o ciudată pe
două picioare.zice ea dând din umeri,mutându-si dinou privirea spre lac
Mă uit la ea. Are dreptate..Si.eu credeam asta. Asta până să aflu
adevărul..
Nu o uram. Nu stiu ce aveam cu ea..Dar stiu sigur că din prima clipă
cand am vazut-o am simtit ceva ciudat in stomac si suflet dar am preferat să
cred că e ceva trecător.O atractie fizică..dar nu a fost asa..deloc.
—Nu pot răspunde la asta.zic simplu
Nu-i pot zice că o iubesc,ok? Nu pot
—Știam eu.zice ea pufnind si ridicându-se de pe bancă,fugind
********
Dragilor,deci. Mâine plec,adica azi,si stau vreo 3-4 zile,asta insemnând
că iar nu pot posta..
Scuze..
Capitolul 22

Maia pov
Sunt dezamăgită de mine. Sunt dezamăgită că am putut să cred că eu cu
el vom putea fi prieteni. Sunt dezamăgită că l-am lăsat să mă ducă unde a
vrut el si eu să nu zic nimic,crezând că imi va zice mai multe.
Sunt dezamăgită de mine in multe privinţe si nu stiu ce să fac să scap de
aceste dezamăgiri.
—Maia?mă scoate din gândurile mele vocea fratelui meu
Il privesc din pat si astept să imi zică el ce are de zis,ca mai apoi să plece
si să mă lase in pace
—Ce faci trează la ora asta?mă intreabă apropiindu-se de mine
—Nu pot să dorm.răspund simplu
—Mâine ai școală..Dormi puţin măcar. Bine?imi zice sărutându-mi
fruntea
Zâmbesc si dau aprobator din cap,el plecând si inchizând ușa.
Odată cu sunetul ușii inchise,imi inchid si eu ochii si mă bag in lumea
visurilor
******
-Nu vreau să merg la școală!ţip revoltată spre ai mei
—Maia! Imediat te duci sus si te imbraci pentru școală altfel nu primesti
dulciuri o săptămână.zice mama dur spre mine
Pufnesc nervoasă și urc scările pentru a mă imbrăca.
Imi pun ţinuta asta oribilă si obligatorie pe care ne-a impus-o directorul
nostru,Domnul Bernard,si cobor jos.
Imi iau ghiozdanul si mă pregateam să ies pe ușă dar vocea mamei mă
opreste
—Nu mănânci?
—Nu.zic morocănoasă
—Te duc eu la scoala?continuă ea
—Nu.zic pe acelasi ton
—Of,bine. Ai grijă de tine.zice intinzându-mi cativa bani si sărutându-mi
fruntea
 Zâmbesc sarcastic si ies din casă,trândind ușa.
Bineinteles că nu mă duc la scoală. Am 12 ani si pot să iau si singură
decizii. Bineinteles că mama imi dă mereu multi bani la mine,chiar dacă
mai niciodată nu ii cheltuiesc,asa că o să merg cu Rebeca care nici ea nu
are chef de scoala,la un film.
***
După ce s-a terminat filmul,ne-am plimbat prin parc,piertând noţiunea
timpului si discutând.
Mă uit la ceas si era destul de târziu. Era vreo 22:30 iar eu nu eram
acasă.
Aveam sute de apeluri si zeci de mesaje.
La naiba,o să mă inchidă ăia in camera mea până la 18 ani. Imi bate
scâduri in ușă si imi pune gratii la geam să nu mai ies.
A da..imi taie si firul de net.
—Trebuie să plec acasă.ii zic eu verisoarei mele ,oprindu-mă si privind-o
—Bine,ai grijă.imi zice luându-mă in brate si plecând
Eu mai am vreo 20 de minute până acasă asa că o sa imi bag castile in
urechi si o să mă uit in telefon,ca nu cumva să mă simt urmărită de fantome
sau golani.
Mergând pe străzile pustii,am ajuns la strada principală.
Strada cea mai aglomerată ziua dar cea mai linistită noaptea.
Imi continuam navigarea pe telefon si am traversat strada,neasigurându-
mă.
Atunci,din indepărtare,chiar si cu muzica la maxim,se auzeau motoare
puternice de motociclete.
Nu am apucat să mă uit la luminile ce se indreptau violent spre mine că o
lovitură puternică si niste roţi care au frânat puternic au fost ultimele
lucruri simtite sau auzite.

****
Mă trezesc imediat cu o respiraţie foarte sacadată,fiind transpirată toată
iar inima imi bătea violent de tare.
M-am dat jos din pat si m-am spălat pe faţă. Uitându-mă in oglindă,faţa
mea plină de sânge de la 12 ani mi-a apărut in pupila ochilor. Am mai dat
odată cu apă,fiind speriată de ce am văzut,si m-am uitat iar,nemaivăzând
nimic.
Oftez puternic si imi sterg faţa.
 De ce am visat eu asta? De ce mă inconjoară incă trecutul? De ce a
trebuit sa imi readuc aminte seara in care moartea mi-a trecut prin faţa
ochilor? De ce..
Câteva lacrimi au apărut.
Am dat cu pumnul in pereţi de nervi.
M-am săturat să plâng.
—Maia?? Maia ce ai?intreabă Max ce a intrat in camera mea,venind spre
mine si luându-mă in braţe
Incep să suspin in braţele lui,udându-i hanoracul.
—M-am săturat Max. M-am săturat să plâng.zic printre suspine
—Dar de ce plângi puișor?imi zice cu o voce stinsă
—Am visat..am visat noaptea ce mi-a distrus complet viaţa si corpul.zic
plângând mai tare
Max m-a strâns mai tare la piept,mângâindu-mi capul.
—De ce,Max? De ce mi s-a intamplat mie acel accident?
De ce am corpul plin de cicatrici si sufletul plin de durere? De ce tâmpitul
ăla a fugit de la locul faptei? De ce nu a plătit pentru că mi-a luat dreptul de
a mai face copii si de a mai purta haine care imi plac mie pentru ca imi e
rusine cu corpul meu si trebuie să imi acopăr cicatricile? De ce?zic uitându-
mă la el asteptând raspunsuri pe care stiu ca nu le voi primii
—Nu știu surioară...zice el cu o voce tristă
Oftez dezamăgită că niciodată n-o să pot da nas in nas cu cel ce m-a
băgat in comă,mi-a distrus viaţa... si a scăpat nepedepsit..Sper să păţeasca si
persoana aia la fel ca mine si să fie lăsat acolo,de izbeliste.
Sincer..eu am avut atâta noroc cu fratele meu ce a plecat să mă caute. El
m-a găsit aruncată pe stradă,plină de sânge si mai mult moartă decât vie..
Timp de câteva luni bune am stat in spital..
Luni ingrozitoare si pline de chin,lacrimi si suferinţă..
Mă durea ce mi se intâmpla dar mă durea si faptul că Max când imi era
cel mai greu si eram la un pas de moarte pe zi ce trece,atunci s-a schimbat..
Eram incă in comă când el a luat hotărârea asta proastă pe care nu pot sa o
inteleg..
Stiu doar că el mi-a oferit lănţișorul inainte să se schimbe complet..de la
mama si tata.
Ei mi-au spus asta si am preferat atunci să cred că Max doar trece prin
adolescenţâ..Dar nu a fost asa..Pe zi ce trece era tot mai distant,mai
rece,mai nepăsător..Era opusul la Max pe care il stiam eu si asta mă durea..
Mi-am pierdut de multe ori speranţa ca el se va schimba ca inainte..dar de
multe ori incă credeam in el..că poate.
Cu timpul mi-am dat seama că el nu trecea printr-o perioadă grea a
adolescentei..Mi-am dat seama că el ascundea ceva.
Ceva ce l-a făcut așa..
Poate ar trebuii sa stiu si eu de ce am fost tratată ca un cur,nu?
—Max?il intreb in timp ce mă ridic si il privesc fix in ochi
—Da?răspunde,uitându-se fix in ochii mei
—De ce te-ai schimbat fix atunci când eu eram in spital?il intreb dintr-o
dată
Faţa lui se schimbă. Culoarea ochilor i se dilatează iar privirea era un
panicată.
Voia să deschidă gura dar atunci intră tata care ne cheamă la masă.
Max s-a ridicat repede,fără să zică nimic. A trecut pe lângă mine,lăsându-
mă dinou singură si derutată.
Mă ridic si eu si pornesc spre bucătărie chiar dacă nu am nici o poftă de
mâncare.
***
Capitolul 23

—Maia!mă strigă Aiden din partea dreaptă unde stătea sprijinit de capota
mașinii sale cu "gașca lui".
Grăbesc mai repede pasul spre intrare dar el incepe să fugă spre mine.
Nu intru in curtea școlii că m-a tras spre el.
—De ce te ferești de mine? De ce nu imi răspunzi la mesaje si apeluri?
Uite dacă e vorba de să-
—Lasă-mă in pace Aiden. Nu te mai apropia de mine,nu mă mai atinge si
nu mă mai căuta.i-o tai eu repede,intrând apoi in curtea scolii nervoasă de
tot ce mi se intâmplă
Ajunsă în clasă mă pun mofturoasă in bancă,pregătindu-mă de ora de
chimie unde profa a zis că ne va duce un fost elev de-al ei care era foarte
bun să facă nu știu ce combinaţii de subtanţe.
Nu prea am fost atentă la ce a zis atunci. In ultimul timp nu mai sunt atentă
la nimic,asta mi-a adus si scăderea notelor la un punct-două.
Molly se pune lângă mine si mă ia in brate,scotându-ma din ganduri.
Nu apucă să zică nimic că pe ușă intră profesoara.
Toţi se ridică in picioare si zic "bună-ziua" apoi se aseaza.
—Copii,astăzi am adus unul dintre fostii mei elevi preferati.
Atunci pe ușă a intrat persoana aia pe care nu aș fi vrut să o mai văd. Nu
o mai suport. Nu ii mai suport prezenţa. De unde până unde el a fost bun la
chimie. De unde până unde l-a adus pe el când putea aduce pe oricine
altcineva?
Mă fac mică in bancă,privindu-l cu dispreţ.
El se uită prin clasă iar când ochii lui au făcut contact cu ai mei,privirea lui
si zâmbetul s-au schimbat.
—Azi vom face un nou experiment iar Derek ne va ajuta.se aude vocea
profei,făcându-ne să ne indreptăm atentia spre ea.
—După cum a spus doamna profesoară,vom face un experiment nou.
Vom amesteca câteva substante si vom vedea dacă putem face un ser pentru
plantele ofilite. Am nevoie de cineva care să mă ajute,cine se oferă?se bagă
si Derek
 Mă uit in jur,toate leșinatele băloase ce salivau după Derek au ridicat
mâna. Nervii mei clocoteau in mine. Imi vine să le iau de păr si să sterg
podelele cu ele. Ba nu. Stai. Ce tot zic eu aici? Derek nu mai inseamna
nimic pentru mine! Mda,pe cine mint?
—Tu! Hai incua!arată el cu degetul spre mine,scotându-mă a nu stiu câta
oară din ganduri
Pufnesc
—Eu? Nu imi doresc să particip la experiment cu tine.zic răutăcioasă
Toate privirile fetelor erau pe mine
Mă priveau unele de parcă le-am furat iubitul iar altele mă priveau cu
mirare că nu am acceptat.
—Nu e după tine. Treci incua.zice el râzând.
Imi dau ochii peste cap si mă ridic.
Rapandulele astea se uitau la fiecare mișcare a mea.
Mă opresc lângă el si il privesc cu dispreţ. Imi zâmbeste si se apucă să
explice despre substante si sa ma mai puna pe mine din când sa ii dau
diferite lucruri sau să amestec diferite substante.
După ce s-a auzit clopoţelul,am fugit imediat de acolo.
Mi-am luat telefonul din ghiozdan si am iesit in grabă pe ușă.
Ies in curtea școlii și mă duc in locul meu linistit,unde e putina verdeaţă
si un copac ce mă ferește de soare.
Imi pun bluza de trening pe jos si mă asez pe ea,sprijinită de
copac,infundată in gândurile mele.
Nenorocitul. Nu pot să cred că il văd până si la scoală.
Mi-aș dorii să nu-l mai văd deloc. Mi-aș dorii să dispar de pe raza
Pământului,să scap de toti si de toate.
Atunci,cineva se pune in faţa mea,făcându-mi si mai multă umbră. Imi
deschid repede ochii iar Derek mă privea,fiind la același nivel ca al meu.
Incerc să mă ridic de acolo dar mă oprește.
—Nu ne-am terminat discuţia aseară.zice serios
Mă uit la el si incep să râd batjocoritor
—Nu mai aveam ce vorbii. Am inteles tot ce trebuia să știu.zic
ridicându-mă in picioare,el făcând la fel
—Nu știi nimic.mârâie el
—Ai dreptate. Nu stiu nimic si imi doresc să trăiesc așa,neștiutoare.zic
incercând să plec dar mă prinde de mână
Il privesc cu ură. O ură atât de adevărată pe lângă celelalte sentimente.
 —Dă-mi drumul Derek si dispari odată de aici si din viaţa mea. Nu vreau
să te mai văd niciodată. Nici pe tine nici pe-.
Tac. Mă opresc brusc. Nu voiam să-i mai pronunt numele si nu avea nici
un rost. Da,era imposibil sa nu il mai văd fiind la aceiași scoală cu mine,dar
măcar o sa scap de el cât mai curând pentru că mai e putin si se termină si
semestrul ăsta.
—Pe?mă intreabă el,ridicându-și o sprânceană
—Pe nimeni. Dă-mi drumul si pleacă.zic fiind incă nervoasă
—Ti-a făcut cineva ceva?zice cu o voce "ingrijorata"
Pf,ce prefăcut. Să se ducă dracu la actorie,să nu vină cu d-astea la mine
că pe mine nu mă păcăleste.
—Ce te interesează?zic spre el,la fel de dur ca până acum
Nu apucă să zică nimic că Aiden s-a oprit lângă noi,inspirând si expirând
aer.
—Maia,te-am căutat peste tot.zice el spre mine cu o voce obosita,in
sensul că a alergat
—Ti-am zis să nu mă mai cauti? Nu vorbesc pe limba ta?zic dur si spre
dobitocul ăsta
Atunci Derek 'tușeste' atrăgându-ne atenţia. Când Aiden observă
prezenţa lui face ochii mari,isi incleștează pumnii iar privirea i se schimbă
—Ce cauţi aici,cu ea?zice Aiden mârâind spre Derek
—Nu e treaba ta puţă. Pleacă de aici.zice si Derek pe acelasi ton
De unde naiba se cunosc ei? De unde atâta ură?
—Ba e treaba mea tot ce tine de Maia.zice impingându-l pe Derek.
Derek il privea cu ură. Eu priveam destul de șocată schimbul de cuvinte
dintre ei doi.
—Ascultă bă pulă,dacă te mai apropii de Maia,te bat până-ţi uiţi rostul de
handicapat pe acest Pământ.ii zice Derek lui Aiden in timp ce-l apucase de
guler.
Aiden il impinse si ii dă un pumn,râzând sarcastic.
—N-ai să vezi.zice Aiden incă râzând
Derek se ridică nervos si ii dă un pumn la rândul lui,lui Aiden.
Atunci eu incep să tip la ei să inceteze dar un război de pumni se pornesc
intre ei.
Imi aduc aminte seara in care Max s-a bătut cu Derek si imi strâng ochii
puternic.
 —Gata băieţi! Gata!ţip la ei,incercând să ii despart dar mereu sunt
impinsă.
Sângele sărea iar oasele zdrobite se auzeau.
Mi-am luat inima in dinţi si inainte să se mai apropie unul de altul,m-am
pus intre ei. Pumnii lor zăceau in aer dar si i-au lăsat in jos când m-au
văzut. M-am uitat la feţele lor. Faţa lui Aiden era plină de sânge si vânătăi.
La fel si a lui Derek.
De ce văd atâta sânge in ultimul timp? Simt că o să cedez odată
—INCETAŢI LA NAIBA! CE V-A APUCAT? NU SUNTEŢI
NORMALI. SUNTEŢI BOLNAVI. URA VOASTRĂ E BOLNAVĂ. VĂ
URĂSC PE AMÂNDOI DIN SUFLET. NU VREAU SĂ VĂ MAI VĂD
NICIODATĂ. LĂSAŢI-MĂ NAIBA IN PACE.ţip disperată la ei,cu ultima
forţa a mea,apoi fug de acolo,incepând să plâng.
Ora a inceput de mult asa ca directia mea era baia. Inchid ușa și incep să
tip si să plâng,dând cu pumnul violent in pereţi.
M-am săturat. M-am săturat efectiv. Nu mai suport.
Pumnii mei loveau violent pereţii,apărând sângele ce se imprima pe ei.
Lacrimile curgeau neincetat iar inima simteam că cedează,inţepându-mă
foarte tare.
Viaţa mea se scurgea pe zi ce trece din ziua in care am făcut
accidentul,iar acum s-a accentuat din ziua in care Derek a făcut accidentul.
Universul mă urăște. De ce? Ce am făcut atât de rău?
La cât am dat cu pumnii in perete,nu mi m-ai simteam. M-am uitat la ei si
erau plin de sânge si vânătăi.
Durerea incepea să apară.
Mi-am luat telefonul din buzunar cu greu si.cu câteva scâncieturi din
gura mea,si i-am tastat un mesaj lui Molly,mintind că merg la doctor si că
nu mai pot ajunge la ore.
Mâinile mele erau pline de sânge,acum era si telefonul meu.
Mă uit la perete si aproape era o gaură. Imi pare rau pentru pereţii astia
șubregi. Măcar acum au culoarea sângelui,le dă un aspect mai frumos.
Ies din baie,plină de sânge pe mâini si lacrimi pe faţă.
Cu gândul să ies prin spate si trecând pe la locul meu care până azi era
raiul. Acum raiul s-a transformat in iad.
Trecând pe acolo,o foaie mototolită mi-a atras atenţia.
O iau,o desfac si incep să citesc.
*************
Capitolul 24

"Nu știu cine ești,nu știu ce mi-ai făcut,nu știu cum pot să am fluturi in
stomac pentru o fată..dar știu sigur că sunt indrăgostit de tine.
Nu e genul meu,de a fi un băiat amorez care să stea tot timpul cu o singură
fată,dar simt că aș lăsa toate fetele pentru tine. Simt că esti specială. Stiu
asta.
Da,mi-ai dat lumea peste cap din prima zi in care ai urcat pe scenă,din
prima zi in care ti-am auzit vocea. Iti cunosteam vocea. Nu stiam de unde.
Dar ti-o cunosteam. Apoi am inceput să visez cum veneai la spital,cum
stăteai lângă patul meu si te rugai să mă fac bine.
Credeai că atunci când voi iesii din spital nu vom vorbii. Sincer,si eu
credeam că n-o să mă indragostesc niciodată dar se pare că Dumnezeu a
vrut să mi te scoată in cale si invers. Știe că poate să fie ceva frumos intre
noi.
Știu că m-am comportat ca un bădaran. Că te-am făcut să plângi si să
suferi si imi pare sincer rău.
Nu credeam că te rănesc..
Dar am făcut-o si imi pare rău.
Și..Discutia neterminată din seara aia,nu te-am urât niciodată. Sau da?
Probabil te uram că incepeam să te iubesc.. Iubesc o străină. Comic,nu?
Dar vezi tu,esti o străină pe care mi-aș dorii să o am zi si noapte. Să stiu
că esti a mea si numai a mea. Să stiu că nimeni nu te mai poate cucerii si
asa te voi putea pierde.
Nu stiu ce mi-ai făcut,ok? Nu stiu de când scriu eu scrisori pentru
fete,dar stiu sigur ceva
Ești specială!
Sper ca odată să imi dai sansa de a mă cunoaste. Știu că in capul tău
sunt tot felul de lucruri rele la adresa mea,dar crede-mă..pot fi o persoană
bună.
Pot să mă schimb cum iti place.
 O doamne,mă mir singur că eu am ajuns să scriu astea si să iubesc..Cred
că deja stiu ce e in capul tău asa ca vreodată dacă voi avea curajul necesar
sa iti dau asta,vino la mine să vorbim.
Cu drag,Derek"

Lacrimi curgeau pe faţa mea. Inima imi bătea exagerat de tare.

Cine incearcă să isi bate joc de mine? De ce isi bate joc de mine? Stie cât de
mult il iubesc la naiba! Să mă lase in pace. Să plece din viaţa mea cu tot cu
scrisoarea asta handicapată pe care sigur voia să mi-o dea să isi bată joc de
mine.
De ce...
Las lacrimile să-mi pătrundă faţa.
O să inchei orice legătură cu el si asta o să fie azi.
Vreau să mă mut de la scoala asta,din orasul ăsta..dar inainte ma duc să ii
ţip in faţă cât de handicapat e si idiot si să mă lase in pace si să nu-si mai
bată joc de sentimentele nimănui! Ratatul.
Derek pov
De ce? De ce a trebuit să se ajungă la cuvintele alea din partea ei? De ce
prostul ăla de Aiden a venit fix atunci? Când voiam să ii zic tot ce simt
pentru ea?
De ce universule? De ce mă urăști? Am plătit pentru greșeala mea..Am
plătit destul de crud. De ce nu imi dai pace? Lasă-mă să-mi continui viaţa si
nu mă mai impinge de la spate.
Imi pare atât de rău de Maia. De când am apărut eu tot ce-a putut vedea a
fost mult sânge,bătăi..si să simtă lacrimile reci pe faţa ei fină si durere in
sufleţelul ăla al ei bun.
E prea bună pentru mine. Prea blândă.
Eu un bădăran cu un trecut murdar..Nu o merit.
Nu ii merit iubirea. Nu merita să sufere pentru un prost. Ea merita pe
cineva mult mai bun.
Ce a fost in capul meu când am aruncat scrisoarea aia acolo,crezând că
poate o sa se intample ceva? La naiba cu mine!
Dacă nu faceam eu nenorocitul ala de accident,acum ea nu mai suferea si
plangea atat. Nu era nevoita sa vadă atata sange si nu era nevoita să-si dea
lantul norocos..
 Tot nu-mi vine să cred câte a putut face fata asta pentru un străin. Un
străin care a fost atat de prost incat a rănit-o. Sunt un bou infect.
Sunt scos din gândurile mele de soneria repetată ce se auzea la ușă.
Mă ridic de pe canapea si deschid eu ușa,văzând că nimeni altcineva nu
se oferă.
In faţă,chipul ingerului imi apare. O privesc din cap până in picioare dar
mă opresc când privirea mea pică pe mâinile ei pline de sânge si vânătăi.
Incep să mă panichez,nestiind ce naiba a făcut fata asta.
-Maia,ce ai pătit la mâini??zic panicat,incercând să mă apropii de ea dar
se dă in spate.
-Dacă veneam aici să mă intrebi tu ce am pătit,iti răspundeam. Dar vezi
tu? Eu nu am venit să văd cum te prefaci că iti pasă. Am venit să-ţi zic că-
mi bag pula aia invizibilă in tine si sentimentele tale false. Nu te-ai săturat
să-ţi baţi joc de mine? Nu te-ai săturat să mă aduci la stadiul in care
plâng,sufăr si ajung să sparg pereţii scolii cu pumnii? Nu te-ai săturat să fiu
eu cea de care sa-ti bati joc?
De ce eu Derek? De ce eu?..Am fost atât de bună cu tine si erai un
străin,ok? Ti-am dat cel mai pretios lucru al meu. De 5 ani nu l-am mai dat
jos. Dar in ziua aia am simtit că ai nevoie de el.
Ti-am donat sânge. Eram singura de aceiasi grupa de sânge ca tine care era
dispusă să doneze.
Efectiv le-am zis să ia cat sange ai nevoie,nu conta că mă slabeste sau ca
voi patii ceva. Tot ce conta era să te văd bine si asa a fost. Dar pe lângă
asta,am văzut si un nesimtit ce m-a ranit imediat dupa ce a iesit din spital.
Nu mă asteptam la asta. Sincer.
Da,mă asteptam să nu vorbesti cu mine si să mă ignori,dar nu mă
asteptam că iti vei bate joc de sentimentele mele. Nu mă asteptam..imi zice
ea cu câteva lacrimi in ochi si o durere in glas
Privirea mea era una ce se abtinea să nu plângă. Cuvintele ei imi lovesc
sufletul dureros. Nu pot să cred cât de prost am putut să fiu..Nu pot să cred
asa ceva.
-Maia..Imi pare rău.zic nestiind ce altceva să zic
-Cine crezi că te crede Derek? Eu clar nu! Si ce e cu asta? Altă metodă de
a ta de a-ţi bate joc de mine?zice aruncând foaia unde sunt scrise cuvinte
sincere pe ea,pe jos in faţa mea
Imi inghit nodul din gât si imi dau mâna prin păr.
 Nu e bătaie de joc,e adevărul. Dar stiu că nu m-ai crede. Poate doar dacă
ti l-as zice in faţă.
Pentru câteva secunde eu tac iar ea pufneste zicând ca atunci: "Știam eu"
Se intoarce si dă să plece dar o apuc de mână uitând că e plina de sange si
vanatai si o intorc cu faţa spre mine.
-Au! La naiba,m-a durut.zice ea dur spre mine
Efectiv mă doare sufletul să stiu că asta si-a făcut din cauza mea. S-a
ranit din cauza mea si acum imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii să
ma ranesc si eu. Incep să imi dau seama cât de prost pot să fiu.
Imi musc buza de jos si fără sa-mi dau seama,o trag in braţele mele.
-Maia,nu era bătaie de joc,ok? Tot ce e scris acolo e adevărat. Am
inceput să simt ceva pentru tine din prima clipă când te-am văzut. Am simtit
că tu esti fata care stiam că nu va exista niciodata dar mereu am visat.
Știam că tu esti diferită de celelalte. Stiam asta dar ca un prost te-am
rănit. Maia..imi pare foarte rău. Mă jur că imi pare tare rău..
După ce ne desprindem din imbrătisare,cateva lacrimi erau rătăcite pe
faţa ei. I le sterg si zâmbesc pal.
-Chiar e adevărat tot ce ai scris acolo?zice mai mult in soaptă
-Da pitico.zic zâmbind
Atunci un zâmbet si o roșeaţă i se aprinde in obraji si mă strange dinou
in brate. Zâmbesc si o strâng si eu dar nu foarte tare.
-Hai să-ţi bandajăm mânuţele prostuţo.zic râzând spre ea si ciufulindu-i
părul
-Pe cine faci tu prostuţă idiotule?zice ea "afectată" dar se dă de gol si
incepe să râdă
-Idiot? Idiot? Eu idiot?zic eu apropiindu-mă de ea
-Da, tu!zice ea râzând
Ce zâmbet frumos are. Nu m-as supăra daca m-as trezii in fiecare
dimineata si l-as vedea.
Zâmbesc draceste si o iau stil mireasă,ducând-o in casă
-Hei! Stai! Dă-mă joc că te musc de gât ca un vampir.zice ea incă râzând
-Imi poti face hicky dacă tot esti asa drăguţă.zic râzând ca un copil mic
Ea se opreste din râs si roșeste.
-Ti-a mai zis cineva că esti frumoasă când roșesti?zic oprindu-mă, cu ea
inca in bratele mele.
Ea roseste si mai tare,eu zâmbind.
O.las incet pe canapea si merg să aduc trusa de prim ajutor din baie.
 Ajungând inapoi in faţa ei,mă aplec la acelasi nivel cu al ei si o privesc.
E superbă fata asta.
Incep să ii bandajez mâinile cu grijă. Of,prostuţa.
*****
Capitolul 25

Derek pov
Privirea ei mă topește. Zâmbetul ei cald imi dau fiori pe șira spinării.
Am ajuns slab. M-am indragostit si simt că totul e prea repede si prea
ciudat dar nu pot trece peste. Nu pot s-o scot din minte. E ceva nou pentru
mine. Ceva plăcut dar in același timp straniu. Imi e frică. Imi e frica sa o
pierd si apoi poate ca o sa fiu trist. Trist din cauza unei fete.
Wa,ce josnic cred că m-ar considera prietenii mei..sau mai bine zis..șerpii
cu care am copilărit.
Maia se ridică si imi zâmbeste. Mâinile ei sunt complet bandajate si
dezinfectate si sincer,sper sa nu mai ajung să fac asta vreodată. A fost destul
de dificil sa bandajez pe cineva,avand in vedere ca imi era frica sa nu
cumva sa o rănesc si mai rau sau cine stie.
—Dacă mama ta vine, probabil o să iasă urât așa că mai bine plec.zice ea
luându-si ghiozdanul cu greu pentru că stiu ca o doare.
Ii iau repede ghiozdanul si il pun pe canapea
—Nu-mi pasă ce va zice mama. Te rog,mai stai.zic sigur pe mine,fiind
dispus sa ma cert dinou cu mama
—Nu cred că e o idee bună. Dacă vrei..iesim undeva.zice ea dând din
umeri
Ce prost am fost si sunt. Eu de ce nu m-am gândit la asta?
Zâmbesc si dau din cap aprobator,stiu un loc care stiu ca i-ar plăcea.
—Până să plecăm,pot merge până la baie?intreaba de parcă as putea sa
zic vreodata "nu"
—Sigur. O iei drept si e prima ușă pe stânga.zic zâmbind
Isi lasă telefonul pe masă si porneste in căutarea băii.
Sunt pe cale să merg sus sa mă schimb repede dar telefonul ei
vibrează,luminând incăparerea ce era luminată decat de lumina soarelui ce
se strecura printre perdele.
Nu e genul meu să mă uit in mesajele altora si nici nu o sa fie,dar ceva
mă macină pe interior si mă cuprinde curiozitatea. Mă aplec peste telefonul
ei ce era pe masă si citesc mesajul de pe ecranul telefonului.
 "Sărutul ăla nu a insemnat nimic pentru tine?"
Aiden
Simt cum sângele imi pompează prin vene si cum e pe cale sa explodeze.
Nu pot să cred ca s-au sărutat. Nu pot sa cred ca ea a acceptat. Ea chiar nu
stie ce afemeiat e Aiden?
Da,arată bine. Dar nu mai bine decât mine. Nu merit sa fiu inlocuit cu un
asemenea rapandul.
Maia venea zâmbăreaţă dinspre baie dar ii pica zâmbetul cand imi vede
faţa ce era pe cale sa scoată fum pe urechi.
—V-aţi sărutat?intreb dintr-o dată
Maia pov
Totul bine si frumos până când intrebarea lui s-a izbit violent de timpanul
meu. Am o bănuială la cine se referă si de aceea imi e frica.
Sincer,a fost un amărat de sarut pe care il regret din suflet. A fost un
moment maxim de slabiciune,in care n-am stiut ce fac.
Nu pot zice ca nu mi-a placut,dar in loc de Aiden,mi-l imaginam pe
Derek si poate d-asta m-a durut atât de mult ca am fost una din capcanele
lui Aiden. Poate d-asta mă doare să imi aduc aminte plăcerile sărutului.
Pentru ca eu imi doream acel sarut cu altcineva,si sigur nu cu Aiden.
Il privesc pe Derek. Ii simt tensiunea. E o tensiune mare intre el si aerul
ce ma inconjoară. Inghit in sec.
Nu stiu de unde a aflat si probabil o sa aflu dar mai intai trebuie sa fiu
sigura daca el vorbeste despre Aiden
—Despre ce vorbesti?il intreb de parca n-as stii nimic
—Uite Maia,stiu că nu esti proastă si mai stiu ca ti-ai dat seama că
vorbesc de tine si Aiden. Asa că te mai intreb odată,v-aţi sărutat?intreabă
dur si rece
Nu-mi place cum brusc si-a schimbat comportamentul la fel cum nu-mi
place cum vorbeste cu mine. E inacmisibil.
—Nu te privește.zic privindu-l rece
Atunci pufnește,dând cu pumnul in masă
—Nu mă privește? Crezi că dacă nu mă privea,mai intrebam?zice râzând
sarcastic
Simt cum inima inceteaza sa mai bata asa tare si incet,incet,isi revine la
ritmul obisnuit.
Mâinile mele sunt strânse pe lângâ corp. Privirea este către cel ce imi dă
lumea peste cap iar prin minte imi trec tot felul de replici pe care i le-aș
putea zice sau ale-i ţipa în faţă.
—Da,ne-am sărutat.zic simplu,nevrând să mă enervez
El pufneste,dând cu piciorul in canapea
—Minunat! Mă mir că nu te-ai aruncat si tu in patul lui ca toate târfele de
până acum!ţipă el la mine batjocoritor
Atunci simt cum faţa mi se umezește imediat. Inima bătea exagerat de
incet iar lacrimile coborau destul de repede pe parchetul masiv de sub
picioarele mele.
—Nu ai dreptul să-mi vorbesti așa!ii tip cu cea mai mare durere
posibilă,apoi imi iau telefonul si ghiozdanul si plec fugind din casa aia cu
cateva urlete in urma mea cărora nu le dau importantă.
Simt cum inima mă inteapă la fiecare pas pe care il fac. Lacrimile nu
incetează a se coborî pe faţa mea iar durerea sufletească mă face să mă simt
neputincioasă. M-a făcut târfă? Cum a putut?
Inteleg că era nervos chiar daca fără motiv,dar nu ii dă dreptul de a mă jignii
asa.
Stiu ca am gresit lăsându-mă moale dar nu pot sa traiesc cu vinovatia asta
toata viata,ok?
Lacrimile curg,curg.
Imi.simt respiratia din ce in ce mai grea.
Mă opresc pe o bancă si iau o gură mare de aer,inecându-mă cu el.
Atunci,langa mine se aseaza o persoana. Nu o privesc. Privesc cimentul
de sub picioare. Nu vreau sa vad pe nimeni,nu vreau sa vorbesc cu nimeni
si sper din tot sufletul ca aceasta persoana sa inteleaga asta fara sa-i zic eu
prea multe si sa plece.
Atunci,un pachet de vogue click imi apare in faţă cu intrebarea
"Vrei?"
Ridic imediat privirea spre băiatul ce m-a lăsat cu ochii in soare odata si
de atunci nu l-am mai vazut,de parcă ar fi sters de pe faţa pământului.
—L-Lucas?mă bâlbâi eu in cautarea cuvintelor
Nu stiu daca ar trebuii sa fiu fericita ca il vad sau nervoasa si suparata ca
atunci a plecat si de atunci nu a mai dat semn de viaţă?
**********
Ok dragilor
As vrea sa va zic cateva lucruri
In primul rand,nu cred ca aceasta carte va avea multe capitole. MAXIM
CRED CA VA AVEA 50.
Nu am prea multe idei si vreau sa o fac cat mai originala
In al.doilea rand,stiu ca(,) chestia cu Derek a venit mult prea repede si
stiu ca vă asteptati ca ei doi sa se certe mai intai si sa se ciondăneasca ca in
aproape toate cartile citite,dar eu m-am gandit sa fac complet invers.
Sincer,m-am saturat de aceiasi idee in toate cartile,serios acum.
Carti in care se indragostesc amandoi fără ca unul din ei sa nu il.suporte
pe celalalt dar pana la urma tot ajunge sa se iubeasca reciproc..nu mai
exista.
Sau eu una nu am citit.
Inf,sper ca va place.
Mi-as dorii pareri sincere
Capitolul 26

-In carne și oase.răspunde zâmbind șters

Privesc spre el șocată. Nu am mai vorbit cu el de ceva timp si asta mă
debusolează complet. Am atâtea intrebări sa-i pun si sincer nu stiu de unde
să incep,dar sunt obosită psihic si nu cred că sunt incă pregătită să aflu ce a
făcut in tot acest timp.
-Da,știu. Știu că am dispărut complet dar am avut nevoie de un repaus in
viaţa mea.continuă el,parcă citindu-mi gândurile
-Ce s-a intamplat?imi fac curaj să-l intreb,ștergându-mi lacrimile
-Hai mai bine să mergem la o cafenea și iti povestesc,ce zici?mă intreabă
ridicându-se si intinzându-mi mâna
Sunt puţin pusă pe gânduri dar intr-un final aprob din cap si dau să-mi
ridic mâna dar imi aduc aminte că m-ar doare daca l-as lăsa să mă ridice asa
că o las inapoi jos si mă ridic singură.
-Ce ai păţit la mâini?intreabă vizibil ingrijorat,luându-mi mâinile intr-ale
sale
Ezit să-i răspund dar intr-un final o fac
-E o poveste lungă si complicată.zic oftând
El alege să dea aprobator din cap,așteptând probabil să ajungem la
cafenea. Amândoi avem de vorbit unul cu altul.
Ajunsi la cafenea,ne comandăm câte o cafea cu lapte si ne așezăm la
masă.
-Deci.incepe el. Știu că am dispărut brusc o perioadă dar nu m-am simtit
in apele mele.
Vezi tu..In seara când m-ai intrebat ce am si am fugit ca un
bădăran,lăsându-te cu ochii in soare,era din cauza că iubi- fosta mea
iubită..Vezi tu. M-a înselat. Am fost distrus si nu puteam vorbii cu nimeni.
Incercam să mă regăsesc pe mine dar nu puteam.
O iubeam si o iubesc enorm pe Raisa,intelegi ?zice lăsând capul in jos
,faţa lui devenind tristă
 Sincer,imi pare rău pentru el. Lucas e un băiat bun si dacă Raisa aia nu a
stiut sa-l pretuiasca,e problema ei. Nu stie ce pierde.
-Lucas,nu te merită,ok? Nu merită să fii trist,indiferent cât de mult iubesti
o persoană. Dacă acea persoană te face să suferi,poate nu e ea persoana
potrivită si trebuie sa te retragi subtil. Ok? Te rog,incearca sa nu mai fi trist.
Sigur sunt multe fete care salivează după tine si sunt sigură că exista acolo
o fată perfectă pentru tine.zic zâmbind pal spre el,incercând să-l fac să se
simtă mai bine
Dacă vrei un sfat oribil in Dragoste,poţi apela la mine. Sunt praf la sfaturi
dar sincer chiar i-am zis tot din suflet. Merită să fie fericit cu persoana
potrivită.
-Multumesc Maia. Esti minunată si sincer,chiar imi pare rău.zice uitându-
se la mine
Ii zâmbesc si ii zic din priviri că nu-i nimic.
-Dar tu,tu Ce ai pătit?zice referindu-se la mâinile mele bandajate
-Am făcut contact brutal cu pereţii scolii.zic simplu
-Imi e milă de ei. Sper doar să nu faci contact și cu pereţii viitoarelor
pensiuni unde vom merge.zice absorbând din cafeaua pe care abia a primit-
o dar o scuipă pe jos când realizează că e foarte fierbite.
Incep să râd dar mă opresc când realizez ce tocmai a zis.
-Ce pensiuni?zic putin curioasă
-Nu știi? Părintii nostrii impreună cu nu stiu ce altă familie de
avocaţi,mergem intr-o excursie dupa ce terminăm si acest semestru,având in
vedere că mai sunt două săptămâni.
Mă innec instant cu cafeaua fierbinte dar delicioasă si mă abtin să nu
o.scuip pe Lucas.
-Poftim? Eu de ce nu stiam de asta?zic iritată de vestea primită
-Păi nu stiu,si eu am aflat tot azi deci,probabil urma să aflii si tu tot
azi.zice zâmbind
Mă uit destul de urât la el. O vacanţă. Departe de Molly? De Rebeca si
Alex? De Mira? Departe de..el.. Stiu că m-a ranit ingrozitor dar o să fie
chinuitor să nu-l văd. Sau nu? Poate chiar o să-mi prindă bine vacanţa asta
si o să uit putin de toate rahaturile ce mă inconjoară
-Și cât stăm?zic absorbând din lichidul cu spumă si lapte
-Toată vara.zice simplu,eu scuipând cafeaua pe el,de cele auzite.
Privirea sa este acaparată spre mine,uitându-se foarte urât.
 -Tocmai mi-am făcut baie,nu trebuia să-mi faci si tu,multumesc.zice
sarcastic
Faţa lui mă amuză asa că incep să râd destul de tare,atrăgând priviri din
cafenea.
Imi dreg vocea si ii intind un serveţel. Mi-l ia din mână si mă abtin să nu
râd iar.
-Promit că o să-ţi fac viaţa un chin in vacanţa aia.zice zâmbind malefic
Un fior trece pe șira spinării,fiindu-mi frică de ce mi-ar putea face dar
trece imediat când realizez că o să-l fac să regrete dacă se pune cu mine.
Hai că n-o să fie atât de rău. Chiar daca e o vacanţă extrem de lungă..Poate
chiar o să mă distrez.
-Stii cumva dacă cealaltă familie au ceva copii?zic spre el dintr-o dată
După ce se termină de sters,se uită la mine
-Din câte am inteles un băiat dar atât Stiu.
Oftez gândindu-mă că poate dau de un mucos de copil de 12 ani sau de
un bădăran de 17 ce-mi poate strica vacanţa.
Cu Dumnezeu inainte!
***
-POFTIM? NU PLECI NICĂIERI FĂRĂ MINE.ţipă prietena mea prin
cameră in timp ce eu priveam de pe pat
-Nu am ce să fac Molly. E decizia părinţilor,nu a mea.zic oftând
-Refuzi! Refuzi! Cum adică să-mi petrec eu vacanţa fără tine? E
inacmisibil! Eu cu cine mai fac misto? Cu cine ies la mall? Cui mă mai
plâng? Cu cine mai plec,mai beau,mă mai distrez,etc etc? Hă?zice nervoasă
spre mine
-Cu Rebeca. Si ea stă acasă.zic dând din umeri,uitându-mă pe tavan
-Hă,ce-i cu mine?zice Rebeca apărând in camera mea impreună cu Alex
Probabil au venit că au auzit-o pe nebuna cum ţipă.
-Voi stiaţi că scumpa voastră verișoară proastă retardată pleacă toată vara
in vacanţă? Fără noi?!zice exasperată Molly
Alex si Rebe isi indreaptă atentia spre mine,cerând din priviri explicatii.
-Nu vă uitati la mine. Am aflat azi. O să mergem cu familia lui Lucas si
incă una. Probabil e vorba de afacerile alor mei..Nu am ce face.zic oftând
-Tu vrei să mergi?zice Alex,venind spre mine
Mă ridic in fund si il privesc pe el,apoi pe cele 2 iubiri ale mele.
-Nu știu. Pe de-o parte mă bucur că plec departe pentru că uit o perioadă
de rahaturile din viaţa mea si mai ales..poate reusesc să-l uit pe Derek. Dar
pe de alta,imi pare rău. Voiam să stau cu voi si să ne distrăm până nu pleacă
fiecare la facultăţi diferite si bla.zic tristă
Alex impreuna cu Molly si Rebe vin la mine si mă strâng tare in braţe.
Las câteva lacrimi să curgă dar le sterg repede.
-Ei nu au cum să te oblige,Maia. E decizia ta ce vrei să faci vara asta.zice
intr-un final Alex iar fetele aprobă dupa mult timp de ezitare.
Le zâmbesc si le murmur un multumesc.
-Ok,acum. Bagi imediat explicaţii. De ce ai mâinile bandajate? De ce ai
mintit că te duci la doctor? Si de unde până unde Lucas te-a adus acasă?mă
intreabă Molly,asezându-se in faţa mea.
Alex si Rebeca se uitau si ei seriosi la mine,asteptând explicatii.
Trag aer in piept si oftez.
-Păi. E mult de povestit. Pe scurt Derek a venit să vorbim dar fix atunci a
apărut si Aiden. I-am tipat lui Aiden să mă lase in pace pentru că nu-l mai
suportam. După ce m-a sărutat si eu ca proasta l-am lasat,mi-am dat seama
ca sunt una din dorintele lui bolnave. In fine,Derek i-a zis sa ma lase in
pace,privind-l cu multa ură. Păreau că se cunosc si emanau ura reciproc.
In fine,au inceput sa se bata. Am vazut ca nimeni nu se baga asa ca m-am
pus intre ei si le-am ţipat că nu vreau sa ii mai văd. Bla bla,am fugit in
baie,am dat cu pumnul in pereti si voiam sa merg să mă plimb putin. Am
trecut prin locul ăla unde s-au batut ei si o bucata de hartie mi-a atras
atentia. Era o scrisoare de dragoste..De la Derek. In fine,m-am dus la
el..Mi-a zis ca e adevarat ce scria acolo..M-a bandajat si..(zic oftând
putin)am mers apoi la baie. Când m-am intors Derek a văzut un mesaj de la
Aiden in care zicea de acel sarut..si-a iesit din fire si m-a făcut târfă
si..mna..
Apoi am plecat plângând de acolo,oprindu-mă pe o banca. Lucas s-a asezat
langa mine si dupa ce am vorbit,am mers la cafenea si cam atat.zic oftând
zgomotos.
Ei se uitau miraţi dar si nervosi la mine. Cred că stiu ce urmează si nu-mi
place deloc
*******
Hei dragilor
Aș vrea să vă intreb, cu ce familie credeti că va merge Maia,Max si
Lucas in vacanţă?:>
Capitolul 27

Alex privea nervos pe fereastra din faţa lui. Molly se uita șocată la mine dar
și nervoasă iar Rebeca se uita la mâinile mele bandajate si puteam simţii că
e incordată.
Situaţia e foarte tensionată. Simt că mă sufoc si că am nevoie de mai mult
oxigen așa că mă ridic din pat,mergând pe balcon si uitându-mă la cerul
înstelat.
Se face simţită prezenta celorlalti dar nu mă uit la ei.
Imi tin mâinile pe bara balconului și privesc in gol.
—O să-l distrug pe Derek pentru cât rău ti-a făcut.se hotărăște Molly să
spargă liniștea
Tac,incă privesc in gol si simt cum inima imi pompeanză scandalos de
tare la auzul numelui băiatului ce mi-a dat complet lumea peste cap.
—Maia,nu merita să te descarci in așa hal. Nu merita,stii,da?zice si
Rebeca oftând, referindu-se la mâinile mele
Dau aprobator din cap știind că am reacţionat prosteste dar nevrând s-o
zic cu voce tare.
Bate-m-aș doamne
—Îl joc in picioare pe nenorocitul ce s-a luat de tine!ţipă Alex
nervos,iesind furtunos de pe balcon si din camera mea.
Abia atunci mi-am intors capul,privind socată tocmai ce s-a intâmplat. E
pentru prima dată când Alex si-a iesit din fire si părea foarte nervos.
—Maia..Alex e un băiat bun și te iubește enorm,d-asta a reactionat așa.
Te rog să nu-i reproșezi nimic orice s-ar intampla. Zice Rebe, uitându-mă
putin șocată la ea si la ce tocmai am auzit.
E prima dată când imi zice că Alex mă iubeste. Da,e verișorul meu și era
normal dar știu că Alex nu e genul care să vorbească cu alte persoane de ce
simte.
Un pic de curiozitate mă bate să o intreb mai multe dar tac,mușcându-mi
buza de jos și privind după balcon.
 Ochii mi se fac cât cepele când il observ pe Alex si Max urcând in
mașina fratelui meu,pornind motorul si lăsând o dâră de praf in urma lor.
Imi duc mâna instinctiv la gură să nu tip si imi indrept privirea spre fete
șocată
—Max si Alex au plecat la Derek.zic tremurând
—Să mergem! Sigur nu o să iasă prea frumos!ţipă Rebeca exasperată
Coborâm repede scările si dăm de tata ce stătea tolonit pe canapea.
—Tată,ridică-te,acum!ţip spre el,făcându-l să tresare
—Ce mama dracu?mârâie el,eu observând că abia s-a trezit
—Ia-ţi cheile de la mașină și să mergem!ii ordon, el uitându-se puţin
ciudat dar vede că s-a intamplat ceva si ia cheile de la mașină,iesind din
casă impreună cu noi.
Intrăm in mașină,el pornind mașina din loc.
—Și unde mai exact mergem?zice tata nervos si somnoros
Imi musc puţin buza de jos și zic mai mult in soaptă dar mă aude
—La familia Bae.
Tata pare șocat de tocmai ce i-au auzit urechile si de numele de familie
rostit.
—Uite Maia,stiu că probabil e un moment foarte prost să intreb ce mama
naibii ai tu de impărtit cu acea familie,dar măcar zi-mi de ce mergem
acolo.zice tata strângând volanul in mâini
Sunt stânjenită de ce o să ii zic acum dar nu-i pot lăsa pe băieti sa-l
omoare pe Derek in bătaie pentru că stiu ca fratele meu nu-l suportă si se
pare că nici Alex.
—Alex si Max probabil vor să-l..bată pe copilul lor,pe Derek.zic
inghitând nodul din gât
Tata pune piciorul pe acceleraţie spunând doar"Vorbim mai târziu despre
asta domnișoară" și mașina incepe să meargă din ce in ce mai repede pe
șoseaua aproape pustie.
Mă fac mică in scaun dar ii multumesc Domnului că tata a fost acasă si a
fost dispus să oprească o spitalizare pe numele "Derek Bae"
Știu că probabil are foarte multe intrebări si mai stiu că o sa imi fie jenă
să-i răspund la toate când va incepe interogatoriu dar nu mai am unde s-o
scot la capăt așa că probabil o să ii zic adevărul pe cât se poate.
Si mai stiu că si mama vrea niste explicatii in legătura cu portretele si
legătura mea cu Derek. Ii multumesc totusi că a vazut ca nu mă simt prea
bine si asteptă momentul oportun.
 Sunt scoasă din gândurile mele când tata pune o frână bruscă si abia
atunci observ că am ajuns in faţa casei lui Derek si mașina lui Max parcată.
Panica deja se intalează in mine si cobor cât de repede pot impreună cu
tata, Rebe si Molly.
Se auzeau ţipetele exasperate ale Mirei ca ei să se oprească. Am fugit cu
sufletul la gură si am intrat in curte intr-un suflet.
Imaginea șocată ce mi-a apărut in faţă m-a făcut să mă opresc pe
loc,simtind cum inima refuză să mai bată iar corpul imi tremura.
Tata in schimb s-a dus spre Max să-l oprească din a face o nenorocire.
Se pare că tatăl lui Derek il tinea pe Alex care era orbit de ură.
Un schimb de replici se formează intre ei dar nu-s nici pe departe in stare
să le inteleg cuvintele.
O durere in piept se intalează si simt că nu mai pot respira când chipul lui
Derek este indreptat spre mine. Scuipând sânge se uită cu ură la mine
—Târfă nenorocită.ţipă spre mine,făcându-mă să simt niste cuţite in
inimă
Tata il ţinea strâns pe Max incercând să-l calmeze si sincer nu-i reușeste.
Stiu ca si tata se abţine să nu-l ia bătaie pe Derek pentru cuvintele spuse dar
mă bucur putin in sinea mea că isi stăpâneste stările de nervoziate dar si că
Derek are sânge pe la colţul gurii si câteva vânătăi pe care le merita. Sau
nu?
Nu gândesc logic la naiba!
—INCETAŢI DRACULUI! GATA! VĂ COMPORTAŢI CA NIȘTE
ADOLESCENŢI DROGAŢI.ţipă tata deja sătul de situatia asta si de faptul
că Max voia să-l omoare impreuna cu Alex,pe Derek.
Muschii lui Max i se calmeaza,tata dându-i drumul,Alex făcând la fel si
fiind si el eliberat din strânsoarea sa.
—Ce mama naibii s-a intâmplat aici? De ce pușca mea handicapatul tău
de copil si retardatul tău nepot au venit să-mi ia copilul la bătaie?!ţipă
exasperat tatăl lui Derek
Il văd pe tata cum se incordează si se pregătea să meargă spre el dar Max
l-a oprit,zicându-i din priviri că nu merită.
—O să vă bag in pușcărie pe voi doi mucoșilor.zice dur și apăsat omul
ce ne emană ură
—Ţi-aș băga eu ţie niște pumni in gură Ricard.zice tata mârâind spre
tatal lui Derek,pe care am aflat ca-l cheamă Ricard
 —Dacă imi mai jignești odată familia jur că n-o să răspund de faptele
mele.continuă tata nervos
—Familia ta e o jignire Luka,crede-mă. Iar fata ta? O târâtură ce se ţine
după curul băiatului meu.zice batjocoritor si râzând ca un tâmpit
La auzul cuvintelor lacrimile mi-au acaparat ochii. Imi muscam puternic
buza pentru a nu tipa la ei.
Mă doare. Mă dor cuvintele lor oribile despre mine. Cum pot zice asa ceva?
—O să te omor.zice tata sărind pe el si un alt război de pumni să se
formeze
Max,Alex chiar si..Derek au sărit să ii despartă si după ceva timp au
reusit.
—Gata! Gata!mă aud eu vorbind
Tu esti un om mizerabil dacă-ţi permiţi să jignești niste copii de vârstă cu
fiul tău. Poate ei au avut niste motive să-l bată,intelegi? Dar tu esti atât de
incult incât iti permiti tu să-i jignesti fără să stii adevarul! Ce avocat si
parinte esti tu? Avocatul curului meu și un părinte de tot rahatul ce nu știe
ce e ăla respect!
Iar despre mine mă doare exact in cot ce crezi. Esti un om infect la fel ca
fitu și acum inteleg de unde a primit Derek educaţia si comportamentul.
Imi e atât de milă de Mira că trăieste intr-o asemenea familie. Să mergem!le
ţip celor 5 ,simtind că dacă o sa mai stau mult,o să cedez
Nu pot să cred că am vorbit așa..Nu pot să cred ce vorbe mi-au iesit pe
gură..sunt..Șocată de mine dar nu vreau să le arăt asta.
Derek mă priveste plin de ură impreună cu tatăl său. Mira avea lacrimi in
ochi si i-am cerut scuze din priviri apoi am plecat cu totii din curtea
blestemaţilor cu o replică din partea lui Ricard in urma noastră"O să
regretaţi !"
Toti am ridicat semnul păcii spre el,neuitându-ne la el,si apoi am urcat in
mașină,tata pornind nervos.
Lacrimile se abţineau să nu cadă,muscându-mi brutal interiorul buzei.
Mă uit din când in când la tata ce avea doar o mică vânătaie pe
obraz,probabil de la un pumn primit.
Nu l-am mai văzut niciodata așa. Stiu doar că mereu când eram jignită sau
batjocorită de cineva si el afla,era foarte nervos si se abtinea de la multe,dar
mama il oprea. Acum situatia putea să scampe complet de sub control si
putea fi si mai rău daca noi nu ajungem la timp. La naiba cu tot! Blestemată
fie ziua când te-am ajutat Derek!
*******
Capitolul 28

Ajunsă in faţa casei,picioarele refuzau să se miște,corpul să răspundă la

vreo mișcare, plămânii să mai respire,inima să mai bată. Toate voiau să se
oprească acum. Nu mai suport.
Imi vine atât de tare să ţip și să plâng fără să mă vadă cineva.
Imi vine să-mi rup inima și dă dau cu ea de pământ. Imi vine să-l bat pe
Derek până uită ce tâmpit e. Imi vine să fac atâtea dar sunt prea
șocată,trădată si tristă să fac ceva.
—Ești bine?se aude vocea tatei,făcându-mă să mă uit la el
Dau negativ din cap,neputund să zic nimic.
Tata mă strânge strâns in brate apoi iesim amândoi din mașină.
In secunda următoare sunt strânsă intr-o imbrătisare calda de Max.
Nu reactionez. Stau cu mâinile pe lângă corp si privesc in faţa mea.
Molly si Rebeca au venit cu Max nestiind de ce si momentan nici nu voiam
să știu.
Max se desprinde din imbratisare si mă privește in ochi.
Câteva lacrimi i se puteau vedea in coltul ochilor si pot zice că mă uitam
puţin confuză
—Nu voiam să se ajungă la bătaie Maia. Voiam să vorbesc cu el si să-l
indepărtez de tine dar si-a ieșit din minţi si a reacţionat.
Alex a rămas in mașină convis cu greu de mine pentru că stiam ce vrea sa-i
faca,dar când a văzut că nu mă intorc a venit spre noi. M-a tras de pe el si l-
a luat apoi Alex pe Derek in primire.
Apoi a aparut Ricard si l-a luat pe Alex de pe Derek. Atunci trebuia sa se
incheie dar Derek a inceput să zică lucruri oribile despre tine si mi-am iesit
din fire..si mna..Imi pare rău că a trebuit să vezi dinou asta si pentru
cuvintele oribile pe care ti le-a adresat retardatul ăla. Sincer ,merita mult
mai mult dar mă bucur că ati apărut altfel nu stiu ce puteam să fac. Te
iubesc enorm si crede-mă că imi ies din minti dacă cineva se ia de tine in
vreun fel. Crede-mă,chiar dacă nu am fost lângă tine si m-am comportat
mizerabil,mereu eram in umbra ta si mă luam de persoanele ce se atingeau
de tine sau te jigneau. Tu nu ziceai nimic niciodată dar stiu că mereu erai
batjocorită din cauza acelui accident si că(,) copii făceau misto de tine si de
cicatricile pe care atunci nu le ascundeai cum faci acum. Stiu că băietii mai
mari ca tine voiau să te bage in pat când erai doar o copila iar eu mă
ocupam de ei pentru ca nimeni să nu te mai deranjeze. Habar nu ai câte sunt
in stare să fac pentru tine Maia si dacă ai mai pătii ceva aș murii.
Inima a incetat să mai bată pentru câteva secunde. Gura mea e putin
deschida iar corpul e pe cale să se prăbușească in orice secundă pe asfaltul
cald.
Mă bucur totusi că mi-a zis ce s-a intamplat când s-a dus la Derek si mă
bucur că am aflat ce jegos e Derek.
Dar mă doare in schimb ceva. Că eu i-am reproșat lui Max atâta timp că nu
a fost lângă mine niciodata când el defapt era in umbra mea. Asta explică de
ce persoanele ce se luau de mine o zi,a doua zi nici nu se uitau la mine.
Zâmbesc in sinea mea că totusi Max m-a iubit cum a putut el dar nu pot să
zâmbesc să mă poată vedea. Mă dor toate si este un chin acum să-mi forţez
mușchii feţei să arate un zâmbet cât se poate de sincer.
In schimb imi fortez braţele si le infășor in jurul lui,punându-mi capul pe
pieptul său ,inchizându-mi ochii pentru câteva minute bune in care am stat
imbratisati,gândindu-mă la trecut si la prezent.
Ne desprindem din imbrăţisare,el aruncându-mi un zâmbet cât se poate
de adevărat.
Mă uit in jur si pot observa că restul au intrat in casă.
Intru si eu cu Max in casă,toate vocile oprindu-se când am intrat in ea.
Mătusile,unchii,mama,tata,prietena si verisorii mei se uitau cu milă la
mine.
Mama a venit si m-a strâns in braţe foarte tare,apoi s-a desprins,mi-a luat
faţa in palme si mi-a spus că ii pare foarte rău.
Eu incă eram neutră. Nu puteam zice nimic. Nu puteam reacţiona. Nu
știam ce să fac si ei au putut observa asta.
Mătușa Luiza si Maia au venit la mine zicându-mi că totul va fi bine,la
fel făcând si unchiul Zayn si Mattew.
In continuare eram neutră,fără nici o expresie pe faţă.
După alte incurajări si vorbe calde am hotărât să merg in camera mea dar
nu inainte să le mai arunc o ultimă privire.
Alex se uita cu milă la mine si un alt junghi când i-am văzut faţa mi se
instalase in corp.
 Intru in camera mea,inchizând ușa. Caut prin sertar găsind pachetul de
tigari si bricheta si merg pe balcon. Il las pe masa micuţă din lemn si mă
prăbușesc in genunchi pe parchetul rece. Imi pun faţa in palme și plâng
cum puteam mai bine. Am vărsat fiecare parte de durere din corp si
simteam cum mor pe dinăuntru. Un complet război se ducea in mintea si
inima mea si eu tot ce puteam face era să plâng până când simteam că nu
mai pot respira. Până simteam nevoia si până când eram gata sa-mi sterg
lacrimile și să merg mai departe. Nu stiu când se va intâmpla asta dar stiu
sigur că vreau să plec cât mai departe de aici pentru o perioadă,să imi pot
limpezii mintile si să uit de probleme din jurul meu.
După ce termin de plâns,injurat si gândit,imi sterg lacrimile si mă ridic de
jos,privind cerul înstelat.
Aș mai putea plânge dar corpul nu mai are lacrimi in el.
Sunt foarte slăbită si simt că mor la fiecare minut ce trece.
Nu stiu cât am plâns pentru că timpul a trecut foarte repede. Poate câteva
minute..sau o oră..sau câteva ore..Nu știu si nu-mi pasă.
Mă pun in balansoar si imi aprind o tigare,trăgând fumul toxic si in piept
si expirându-l afară, până am ajuns la chiștoc.
Asta s-a intamplat toată noaptea,m-am afundat in gânduri si in tigari până
am terminat un pachet aproape plin.
Soarele incepea să se facă vizibil printre norii cenușii,apărând câteva raze
pe faţa mea.
Mă ridic când realizez că e dimineată, că nu am dormit deloc si că azi am
școală dar bineinteles că nu am chef de ea.
Fac câteva intinderi pentru că oasele mele erau amorţite si intru in
camera mea. Imi iau telefonul de pe noptieră si pot observa ușor că e 7:15.
Oboseala insă iși face apariţia dar si foamea la fel.
Decid să cobor rugându-mă să nu dau de nimeni pentru a mânca niste
clătite dar ajungând in bucătărie constat că nu-s singura trează la ora asta si
pufnesc in gând.
Alex se uita in gol,bând dintr-o ceașcă cafeaua ce se simtea de la o
distantă destul de mare. Mirosul ei cald si plăcut imi afunda
nările,strâmbând din nas involuntar.
Când intru in bucătărie parcă il loveste un fulger si isi indreaptă privirea
spre mine.
Ochii lui erau roșii iar pungile negre de sub ochi mă fac să-mi dau seama că
el nu a dormit.
 —Nu ai dormit?mă intreabă dintr-o dată,lăsând cana jos si venind spre
mine
Dau negativ din cap si vreau să trec pe lângă el sa-mi iau o clătită dar se
pune in faţa mea.
—Maia,te rog,vorbește cu mine. Dacă esti supărată pentru ce i-am făcut
lui Derek imi-
—Nu sunt supărată pe tine si nici pe Max. Mă bucur in sinea mea că voi
doi ţineţi la mine si poate că putin,putin mă bucur că Derek a primit câtiva
pumni. A fost insă prea exagerat dar nu pot să fiu supărată.il intrerup
eu,răspunzându-i simplu
El mă priveste atent si intr-o fractiune de secundă mă strânge la pieptul
tău
—Te iubesc Maia. Si nu suport să te văd tristă. Gândul că ai putea fi
supărată pe mine nu m-a ajutat deloc si nu am reusit sa inchid vreun ochi
toată noaptea.zice cu o voce stinsă,căscând
Ne desprindem din imbratisare si il privesc,forţând un zâmbet.
—Și eu te iubesc Alex. Esti cel mai bun verișor posibil.zic scurt
El zâmbeste si se așează inapoi la masă,luând cana in mână si absorbind
din ea.
—Vrei?mă intreabă arătând spre aparatul de cafea dar dau negativ din
cap
—Am de gând să dorm puţin. Ai dreptate,nu am dormit si oboseala s-a
instalat in corpul meu. Nu am de gând să merg la școală. Nu mă simt in
stare si nici nu am chef de ea.
Te rog să ii zici Rebecăi să nu-si facă griji si la fel si lui Molly. Spune-le că
după școală le astept la cafeneaua din centru pentru că eu am nevoie să ies
iar ele să stie dacă sunt bine.zic zâmbind,luând o clătită pe care o infulec
imediat si dispar din bucătărie cu o scurtă aprobare de la Alex din cap.
Urc in camera mea si mă așez in pat inchizându-mi ochii și lăsându-mă
pradă somnului.
****
Capitolul 29

Trezită de soneria telefonului,mă dau jos nonșalant din pat cu o durere

infernală in corp.
Imi târâi picioarele până la baie si mă privesc preţ de câteva secunde in
oglindă. Faţa mea era palidă și plânsă. Pungile negre de sub ochi sunt
vizibile iar părul era răvășit peste tot.
Fumul de ţigare din hainele mele se putea simţii cu ușurinţă si mă bucur
in gândul meu că Alex nu a zis nimic despre el,azi dimineaţă.
Imi dau cu apă pe faţă pentru a mă trezii și merg spre dressing pentru a-
mi lua haine si lenjerie intimă,ca mai apoi să dau drumul apei in cadă pentru
a face o baie relaxantă.
După 5 minute de asteptat,cada era plină de apă și spumă. Imi las hainele
pe marginea chiuvetei și imi introduc corpul in apa fierbinte ce imi
relaxează tot corpul.
Pielea se simte răsfăţată iar aburii din jurul meu mă fac să mă afund si
mai mult in apă,lăsându-mi gândurile să-mi acapareze mintea.
**
Este deja ora 14 iar fetele ies intr-o oră de la școală.
Ies din cadă,infășurându-mi un prosop pe lângă corp.
După ce-mi sterg corpul imi iau lenjeria intimă. Imi privesc trupul
acoperit decât de lenjerie pentru câteva secunde in oglindă și o mică
lacrimă se face văzută atunci când imi văd cicatricile.
Imi trec mâna ușor peste ele,pielea făcându-se de găină. Atunci o
imagine din ziua accidentului și sunetul arsuzitor de roţi de motocicletă mă
fac să-mi strâng puternic ochii.
Imi deschid incet ochii,trezindu-mă la realitate.
Imi iau hainele pe mine si mă uit dinou la chipul meu in oglindă.
Alte lacrimi se strâng in colţul ochilor pregătindu-se să cadă dar le șterg
imediat.
Nu știu de ce plâng acum. Poate că imaginea dureroasă din seara
accidentului mi-a dat o stare moleșitoare.
Mă doare că nu pot să-mi dezgolesc corpul fără să-mi mai văd cicatricile.
Am fost supusă la multe operaţii si a fost un miracol că nu am murit,dar
asta nu mă face să zâmbesc complet că incă sunt in viaţă.
Stiam si eram conștientă că viaţa mea se va schimba după tragedie si așa
a fost.
**
Ajunsă in cafenea,imi comand o cafea cu lapte având in vedere că azi nu
am băut si simt că o să adorm pe masa asta. Clopoţelul se face auzit semn
că prietenele mele au apărut. La scurt timp diferiţi elevi au umplut mica
incăpere si au inceput să vorbească.
Molly si Rebeca vin spre mine,oferindu-mi o imbrătisare caldă. Si ele isi
comand câte o cafea apoi isi aţintesc toată atenţia spre mine.
—Ești bine?mă intreabă Molly vizibil ingrijorată de starea mea
Dau din umeri,neștiind ce mai inseamnă cuvântul bine.
Imagini de seara trecută se izbesc violent de mintea mea si asta mă face să
simt un gol in stomac.
—Derek ăla e un retardat Maia. Nu merită să te consumi pentru el. Nu
merită,ok?incearcă si Rebeca să mă facă să mă simt mai bine dar nu
reușeste.
—Am crezut că..mă place.zic mai mult in șoaptă,o durere instalându-se
in corp
Ele oftează dându-mi o senzaţie că ele știau cum e Derek cu adevărat dar
n-au vrut să-mi zică.
—Derek nu e chiar cum crezi tu.oftează Molly,bând din cafeaua pe care a
adus-o un chelner ce ii făcea ochi dulci Rebecăi.
Incerc să ignor asta si revin la cuvintele lui Molly ce m-au făcut să mă
incrunt.
—El..El a avut o perioadă când a dispărut pentru ceva timp,nimeni
neștiind unde. Sunt tot felul de zvonuri cum că ar fi bătut o fată in asa hal
incât a ajuns la scoala de corectie sau că s-a drogat si a fost dus in nu stiu ce
institutie. In fine,tot felul de zvonuri retardate inventate de copii ce nu
aveau ce face.
Esenţialul e că el a făcut lucruri rele in trecut,știute doar de el si fostii lui
prieteni de care nu s-a mai auzit nimic. Derek a fost un copil problemă pe
aici si un fustangiu. Mă indoiesc că s-a schimbat.zice Molly privindu-mă in
ochi.
 Fiecare cuvânt al ei parcă imi infigea scobitori in inimă,făcându-mă să
mă strâmb de durere. Adevărul că el ar fi fost un bad boy cu o reputatie nu
prea frumoasă mă loveste brusc. Faptul că el nu e in stare să iubeasca cu
adevărat o fată mă face să mă trezesc la realitate,dându-mi seama că pentru
el eram o simplă atracţie. Gândul că aș fi putut să mă culc cu el imi
invadează mintea si mă face să-mi strâng ochii si mâinile pe lângă corp.
Imi muscam buza de jos abţinându-mă să nu plâng si imi privesc
prietena.
—De ce imi zici astea,acum?zic dezamăgită de mine că eram cât pe cale
să cred un om că mă iubeste,dar el nici nu stie ce e aia iubire.
—Erai atât de indrăgostită de el fără să-i vezi adevărata faţa. Stiam că o
dată o să aflii chiar dacă nu intr-un mod prea frumos. Deja erai dărămată de
situaţie,nu voiam să mai infig si eu un cuţit in durere. Totusi,imi pare atât de
rău că in asemenea conditii ai ajuns să-l cunosti pe Derek Bae..
Cuvintele ei mă lovesc mai dureros decât credeam. Acum că stiu cine e
cu adevărat Derek Bae imi vine să-mi dau pumni in cap până-i uit chipul si
uit de existenta sa.
Am mai stat câteva zeci de minute in care a apărut si Alex si am discutat
vrute si nevrute.
Alex făcea glume pe seama a diferitor lucruri,făcându-mă din când in când
să zâmbesc.
Am iesit intr-un final din cafenea,aerul devenind sufocant si timp de
câteva ore bune ne-am plimbat prin parc si am discutat diferite chestii. Mai
mult ei au discutat. Eu pur si simplu aveam mintea in altă parte si le mai
arătam din când câte un zâmbet forţat.
Noaptea se așterne incet peste micul nostru orășel din Anglia. Adierea
vântului văratic mă face să tresar dar si o stare de plăcere se instalează in
corp. Zilele au fost foarte călduroase iar eu trebuia să mă imbrac nu prea
indicar pentru acest sezon pentru ca trebuia sa-mi acopăr cicatricile asa că
sunt fericită in sinea mea că bate putin vântul.
Sunt scoasă din gândurile mele de un mesaje de la Mira
"În 20 de minute să vii la lac"
Imi ridic o sprânceană când citesc Si tastez si eu la rândul meu,neștiind
la care lac se referă.
Primesc in schimb un mesaj ce mă derutează.
"Lacul unde te-a dus Derek in seara aia"
 Oftez si bag telefonul in buzunar. Mă opresc brusc din mers si le atrag
atenţia prietenilor mei,oprindu-se si ei
—Eu trebuie să ajung undeva.zic repede spre ei
Privirile lor curioase mă fac decât să ii strâng in brate,promiţându-le că le
zic totul mai târziu.
Nu stiu de ce am acceptat să merg acolo având in vedere că probabil mă
urăște si va exista scandal intre noi si nu stiu nici de unde stie Mira că acolo
m-a dus Derek dar sunt pe cale să aflu.
***
Capitolul 30

—Nu credeam că o să apari.se aude vocea Mirei din faţa mea

—Mhm,nici eu.murmur
Mira vine la mine si mă strânge in braţe puternic,eu fiind puţin luată in
surprindere de gestul ei. Imi infăsor si eu bratele in jurul ei și imi asez
barbia pe umărul ei.
După câteva secunde bune in care am stat imbrătisare si nu am zis
nimic,ne desprindem din imbratisare.
—Hai.mă indrumă Mira spre poteca ce duce la lac
Mă informez si merg in urma ei,nezicând nimic. Mira se aseaza pe una
din zecile de băncute,făcându-mi semn sa ma asez lângă ea.
O durere trecătoare s-a intalasat atunci câns observ că e banca unde am
stat cu Derek.
Imi musc buza de jos,uitându-mă la Mira
—Trebuie să vorbim.zice ea oftând
Mă uit incruntată la ea si astept să continue.
—Fratele meu nu e un om rău,să știi.zice mușcându-și buza
A făcut câteva greseli in trecut de care nu stiu,dar stiu că au fost destul
de..grave.. Dar s-a schimbat. Mi-a povestit inainte să se ia la bataie cu Max
si Alex ce s-a intamplat intre voi. Cum si-a iesit de sub control si..te-a
jignit. Să stii ca esti prima fată de care-mi vorbește așa frumos si crede-mă
când iti zic că i-a dat o lacrimă când isi reprosa cât de prost e.. Vezi
tu,câteodată are iesiri nu prea frumoase de comportament dar regretă enorm
după..
Mi-a zis că incepe să simtă ceva pentru tine si să mă ia Dumnezeu de un
crac si sa ma dea cu capul de toti copacii daca el mi-a mai zis asta despre o
fată. De fapt,nu a existat niciodata o "acea fată" in viaţa lui. Decât niste
târfe cu care eu nu eram de acord dar era problema lui si nu m-am
băgat.Dar Maia...
Te rog,iarta-l.zice ea respirând după ce a vorbit fără a trage vreo fărâmă de
aer
 Imi musc puternic buza de jos,simtind gustul sângelui prin gura mea.
Rămân puţin..șocată de această discutie dar in acelasi timp starea mea de
tristete mă face să mă trezesc la realitate.
Mă ridic si o privesc pe Mira ce se uita ciudat la mine
—Nu Mira,nu-l pot ierta. M-a jignit. Nu are dreptul să facă asta. Si nu m-
a jignit odată,m-a jignit de mai multe ori impreună cu tatăl tău.
Eu sunt decât o atracţie fizică pentru el,crede-mă. Dar n-o să-i meargă jocul
ăsta stupid cu mine. Nu vreau să mai aud de el după răul cauzat. M-a rănit
si m-a făcut să plâng,si pentru asta nimeni nu merită iertat.zic intorcându-
mă pe călcâie si dând să plec dar intrebarea ei mă face să mă opresc si să-mi
doresc să am un cutit sa mi-l infing adânc in piept
—Îl iubești?
Intrebarea ei răsună prin capul meu iar si iar.
Il iubesc? Chiar il iubesc pe Derek Bae? Sau doar sunt atrasă de el fzici?
Nu.. Nicidecum! Eu nu sunt el.
Da,il iubesc luar-ar dracu!
—Da,il iubesc. Dar m-a rănit atât de rău incât imi doresc să-l urăsc si
promit că am s-o fac.zic plecând de acolo,nevrând să mai aud ceva.
Mă plimbam pe străzile pustii ale Angliei,ascultând muzică la căsti si
fumând.
Eram atât de concetrată incat nu am auzit mașina ce clansona puternic in
spatele meu.
Mă dau speriată pe margine iar un tip a iesit nervos din mașină,trântind
portiera.
—La naiba muiere,stai in pula mea pe margine că n-am chef de pușcărie!
ţipă exasperat la mine
Il privesc pentru câteva secunde,analizându-l
In primul rând,faţa lui imi inspiră frică. E genul ăla de persoane ce arată
ca un maniac ce te-ar putea despica cu forfecuţa de unghii,cu zâmbetul pe
buze.
In al doilea rând,aerul său de bărbat matur imi dă o senzatie neplăcută pe
șira spinării.
In al treilea rând,tatuajele sale ce se pot observa usor in lumina lunii ma fac
sa-mi aduc aminte de..Derek.
La naiba!
O stare de nervozitate se asterne in trupul meu pentru ca mi-am adus
aminte de Derek așa că de ce sa nu ma descarc eu pe persoana din faţa mea
chiar daca probabil rămăn fără dinţi.
—Uite ce e "muiere",nu sunt vreo cisternă care ocupă tot drumul așa că
puteai frumos să mă ocolești cum au făcut și restul.
Nu am stat pe mijlocul drumul să-ti incurc eu ţie calea de a merge așa că
data viitoare aruncă un clanson,o injuratura si treci pe lângă mine. Si dacă
mă vezi prea târziu,dă cu masina peste mine că nu e in dezavantajul meu. Si
data viitoare,nu-mi tipa in creieri că din fericire pentru mine aud foarte
bine.zic nervoasă spre bărbatul ce nu pare a avea mai mult de 23 de ani.
Se uită la mine fără nici o expresie pe chip.
—Sper să nu existe o "data viitoare".mârâie spre mine,intorcându-se pe
călcâie si deschizând ușa mașinii.
—Mi-a făcut plăcere să te cunosc,nenea!zic râzând inainte să intre in
mașină.
Isi deschide geamul si zâmbeste infricoșător
—Nu sunt nenea păpușă. Am 21 de ani si sunt sigur că nu par mai
bătrân.zice zâmbind șmechereste
—Păi vezi tu,nenea,nu te-am intrebat de vârsta ta si nici că-mi pasă.zic
pornind din loc pe marginea șoselei.
Tipul mergea incet pe lângă mine,aruncându-mi din când in când niste
priviri. Timp de 5 minute s-a miscat odata cu mine,eu enervându-mă si
oprindu-mă brusc,la fel făcând si el
—La naiba! Aș dorii să știu de ce pula mea mă urmărești si nu dispari
odată?zic nervoasă spre tipul ce rânjea ca un prost
—Aș vrea să te intreb ceva.răspunde nonșalant
—Ce te-ar face să crezi că ti-aș răspunde la intrebare?intreb nervoasa dar
si curioasă de ce ar avea să mă intrebe
Sper sa nu fie vreo intrebare cu "esti virgina? " sau "ai iubit?" sau chestii
d-astea că mă jur că-l scuip.
—Dacă ar fi o intrebare in legătură cu Derek,ti-as atrage atenţia si
curiozitatea?mă intreabă dintr-o dată,mie punându-mi-se un nod in gât la
numele rostit de ciudatul din dreapta mea si mai ales că...ciudatul ăsta il stie
pe Derek si..si pe mine.
*************
Capitolul 31

Atenţia mea in schimb voia să lupte cu frica instalată in corp așa că imi
reglez vocea si zic
—Te ascult.
Tipul imi zâmbește. Si nu,nu e un zâmbet cald si plăcut,e unul
infricoșător.
Ăsta e vreun maniac?
—Îl iubesti?
Intrebarea lui mă face să mă înnec cu aer,punându-mi-se un nod în gât.
Ura creștea in mine de fiecare dată când mi se punea intrebarea asta iar
răspunsul meu era un nenorocit de da.
Având in vedere că pe acest necunoscut nu-l stiu si nici nu inteleg de ce
mă intreabă pe mine asta,n-o să-i răspund.
Pufnesc si incep să merg chiar dacă-i simt privirea de tembel pe fundul
meu.
Imi dau ochii peste cap si imi bag căștile in urechi,dând volumul mai
incet ca să pot auzii dacă cumva imi mai zice ceva.
Râsul lui imi zgârâie timpanul,făcându-mă să imi intorc privirea spre el.
Stiu că culoarea ochilor mei este acum un negru inchis pentru ca acest
om mă scoate din minţi.
—Uite copilă,dacă-l iubești,stai departe de el.zice el vrând să inchidă
geamul dar pun mâna la timp
Inima imi bătea destul de tare,nestiind ce să fac.
Da,o să stau departe de el,dar nu pentru că asta imi zice un ciudat pe care
nu-l cunosc.
Merit o explicaţie.
—Cine te crezi tu să-mi zici mie ce să fac?mârâi nervoasă,lăsându-mi
mâinile pe lângă corp
Râde scurt ca mai apoi să-și ia poziţia de serios si să mă privească atât de
urât incât imi vine să mă ingrop singură 3 metrii sunt pământ.
—Uite copilă,dacă mai aflu că te-ai apropiat odată de el,familia ta o să
ardă in iad iar tu ii vei privii de la intrare.zice dur spre mine
 Cuvintele lui si tonul pe care mi le adresează m-au făcut să nu realizez că
el se află in faţa mea,si nu mai e in mașină.
Imi inghit nodul din gât și imi strâng pumnii pe lângă corp,nervii
acaparându-mi corpul.
—Tu ori ești gay,ori ești un nebun!ţip exasperată la el
Se incruntă la afirmaţia mea si isi dă o palmă peste cap.
—Ce proastă esti. Nu-s gay deci probabil a doua variantă.zice dând din
umeri,apropiindu-se de mine.
—Uite care e faza,nu-mi pasă cine ești,dar dacă te atingi de familia
mea,te omor cu mâna mea.zic dur spre el,strângându-mi hanoracul in
pumni.
—Nu mă pune la încercare Maia. Nu stii de ce sunt in stare când sunt
plătit bine.zice zâmbind ciudat
Inima imi cade la picioare,spărgându-se bucăţi și transformându-se
gheaţă.
Nu pare că glumește si asta mă sperie ingrozitor.
Nu stiu care e problema lui cu Derek sau..cu mine.
Nu inteleg la ce se referă când a zis că plătit.
Nu inteleg de ce mă ameninţă?
—Serios,asta e vreo glumă de 10 iulie?zic fără să-mi dau seama
Palma lui face contact cu fruntea mea,eu dând un pas in spate
—Nu m-am înșelat,chiar ești proasta! Ţi se pare că am eu faţă de glumeţ
in pula mea de târfă?!se răstește la mine,strângându-și pumnii.
Venele de pe mâini,gât si cap acum au prins un contur
infricoșător,intelegând că l-am enervat.
Imi musc buza,nevrând să mai zic ceva si să mă abtin la vreun
comentariu in potriva "apelativului" folosit de el pentru mine.
—Sper că ai inteles mesajul retardato!zice exasperat,intrând in mașină și
lâsând in urma lui o dâră de praf,fum si durere.
Stau nemișcată,uitându-mă intr-un punct fix.
Inima nu mai voia să reacţioneze. Voia să spună stop.
Era tristă,rănită si speriată.
Mă las incet in jos,fiind in genunchi pe asfaltul cald.
Imi las capul in jos și-mi las lacrimile să-mi curgă pe faţă.
Stropii mici și săraţi se intalneau violent cu asflatul,făcându-i să
disparară.
 Inima mă intepa iar sufletul imi zicea să ţip dar nu..nu puteam.
Eram..distrusă
In adevăratul sens al cuvântului.
Imi aduc aminte când mama imi zicea cum a plâns pentru tata si cât de
mult a rănit-o dar ea a fost atât de puternică incat l-a iertat. Eu..eu sunt atât
de slabă incat nu cred că-l pot ierta vreodată pentru ce mi-a făcut.
Mi-a călcat sentimentele in picioare inainte să se joace cu ele.
Si chiar daca acum nu ar mai conta ce simte pentru mine pentru că un ciudat
se pare că mă amenintă.
In fine
Mama este un exemplu bun si un sfătuitor nemaipomenit.
Zic asta pentru că atunci când vorbeam despre fostul meu iubit,ce m-a rănit
enorm când am aflat că m-a inselat 3 luni,mama era mereu acolo zicându-
mi că sunt multi alti baieti poate mult mai buni si mi-a zis că exista un baiat
care sigur mă iubeste sau mă va iubii cu adevărat.
Erau calde si folositoare cuvintele ei.
Regret că m-am inepărtat de ea si i-am ascuns tot rahatul ăsta.
Sincer,la ea trebuia să mă gândesc prima si sa ii zic tot.
De la accidentul lui unde ne-am apropiat,până la sentimentele mele pentru
el.
Stiu sigur că m-ar fi ascultat si mi-ar fi dat un sfat bun,pe care il pot
primii doar de la o mamă.
Dar acum..
Acum nu stiu ce să fac
Sunt derutată si imi e atât de frică că acel nebun sa fii vorbit serios si chiar
să se tină de cuvânt daca ma apropii de Derek.
Sincer,nu voiam sa ma mai apropii de el mult timp mai ales că plec in
vacanţă,o da,plec,si sansele sa ma mai intalnesc cu el erau...0!
Tot nu-s multumită de acel individ ce practic mi-a oferit puţină teamă si
neliniste.
Gândul că s-ar putea atinge de familia mea imi dă un fior pe șira spinării.
Imi strâng ochii si dau cu pumnii in asfalt
—La naiba cu ziua in care te-am cunoscut Derek Bae!ţip pe strada
pustie,plângând si mai tare.
Imi adun toată forţa si imi ridic capul,lăsându-mi lacrimile să-mi inunde
faţa.
 Oare sinuciderea e o soluţie?
Oare mă va face să scap de toată suferinţa si durerea din piept?
Imi adun forţa de melc si mă ridic in
picioare,ameţită,stresată,tristă,distrusă..
Imi sterg lacrimile cu dosul palmei si calc temătoare pe șosea făcând
probabil cea mai mare greseala sau cel mai mare bine din viata mea.
Inima urca si cobora iar teama se instalase in corp.
Ajungâng la mijlocul șoselei,mă intind pe jos,cu faţa la cer,așteptând
minunea.
O picătură s-a prelins pe faţa mea si nu era una din sutele de lacrimi ale
mele.
Picături mici si reci se izbeau acum de asfalt si de corpul meu fierbinte.
Ploaia de vară făcându-si prezenta
Atunci,o lumină si niste clansoane se auzeau din depărtare.
Ploaia era tot mai rapidă si rece.
Pielea mi s-a zbârlit dar am strâns din dinţi si mi-am inchis ochii,asteptând
iesirea mea din iadul de pe Pământ.
Atunci,numele imi este strigat odată cu clansoanele tot mai puternice ale
mașinilor.
Mă rog in gând ca Dumnezeu să mă ierte pentru ce fac dar ruga se duce
pe apa sâmbetei când sunt luată de pe asfalt si sunt aruncată pe iarbă ca mai
apoi să văd mașinile ce nu au făcut contact cu mine cum clansonau si
injurau.
Imi deschid puternic ochii și privesc cu ură spre persoana ce avea un
hanorac pe cap si m-a salvat de la moarte.
—LA NAIBA MAIA! EȘTI NEBUNĂ!se aude vocea atât de familiară a
băiatului.
Se ridică in picioare si in lumina lunii ii pot vedea trăsăturile perfecte și--
-
Imi dau o palmă mintală peste cap si imi revin la realitate.
Il privesc cu ură. Cu multă ură.
Mă ridic de pe iarbă,dându-mă in spate,incă privindu-l
Pulsul era unul rapid. Nervii imi treceau prin tot corpul,abtinându-mă să
nu sar pe el cu ultima forţă si să-i ofer câţiva pumni.
—Ce morţii mei crezi că faci?mârâi nervoasă la el,ploaia incă fiind
puternică si rece
N-am murit dar fac hipotermie,clar
 —Ce morţii mei faci tu?! Ești nebună? Voiai să te sinucizi? Ce e in capul
ăla al tău?!zice apropiindu-se de mine dar eu mă dau tot mai in spate
In ochi i se poate citii nervozitatea dar și..ingrijorarea?
Neh,e un actor doar foarte bun.
—Voiam doar să dorm. Pentru totdeauna.zic dând din umeri
Dar ce iti pasă ţie? Cât tupeu ai să mă salvezi ca mai apoi să te prefaci
ingrijorat! Mă scârbești atât de mult Derek. Ura mea crește pentru tine in
fiecare secundă care trece.zic dur,muscandu-mi buza,abtinându-mă să nu
plâng
Starea lui devine una complet relaxată si privirea lui una ..nu
Nici una.
Nimicuri. Falsuri.
Privirea lui e fake.
—Mă urăști?zice apropiindu-se de mine,eu dându-mă in spate dar injur
in gând când fac contact cu scoarta unui copac.
Apa mi se scurgea pe faţă de la ploaie si mă bucur că el nu observa ca eu
plâng acum. Nu as vrea sa ii dau saticsfatia asta.
—Da,te urăsc!aproape ii tip,incercând sa il conving
Dar pe cine păcălesc? Nu pot să-l urăsc.
Simt ură pentru el..dar iubirea invinge..
Ochii lui pătrunzători mă privesc.
Isi mușcă buza de jos,făcându-mă să-mi strâng pumnii.
Sunt atât de proastă. In loc să ii tip cât de mult ar trebuii sa il urasc,cat de
tare m-a ranit si mai ales,să fug de el cât colo,aducându-mi aminte de
ciudat..eu stau pur si simplu lipită de un copac,cu un Derek ud la 3 metrii
depărtare.
—Maia,mă urăști?mă intreabă dinou
ASA AR TREBUII DOBITOCULE! SĂ TE URĂSC ȘI SĂ TE SCUIP
SI SA TE INJUR SI SA TE BAT!
LA NAIBA,DE CE NU POT SĂ MĂ MISC? DE CE NU POT SĂ FUG SA
NU MAI FIU NEVOIT SA TE PRIVESC..de ce.
—Nu. Nu te urăsc. Dar aș vrea nespus de mult să fac asta.zic
oftând,impingându-l si plecând din loc.
Dar atunci mă prinde de mână si mă intoarce cu faţa spre el,corpul meu
făcând contact cu al lui,fruntea lui făcând contact cu pieptul lui.
Atunci,in minte,imi apar două sculpturi din lemn pe care le-am primit la
spital de la o persoană anonimă ce stau pe geamul din camera mea.
 Mereu când plouă afară si le privesc,un sentiment plăcut de ciudat si
linistitor imi trece prin corp.
Acum,stând aproape ca acele figurine,inima mea mi se topeste la picioare
iar lacrimile dau năvală.
Sunt atât de naivă..atât de proastă..atât de orbită de un dobitoc.
Nu pot. Nu pot sa ma misc de lângă el.. Nu pot sa ii tip ce merită. Nu pot
să il imping. Nu pot face nimic.
Mă simt o gelatină ce e pe cale să facă contact cu pământul.
Lua-mi-ar foc sentimentele.
Capitolul 32

Privirea lui mă face să tremur iar ploaia sincer nu mă ajută.

Aș vrea să ii zic tot ce am pe suflet si cât de tare m-a rănit,aș vrea să ii
zic că e un dobitoc ce nu stie ce e aia iubire,as vrea să-i zic că sunt
ameninţată de un ciudat că dacă mă vede cu el se va lua de familia mea si
nu aș putea permite asta. Da..aș vrea să ii zic atât de multe dar tot ce
reușesc să-i zic este numele lui,rostit pe buzele mele.
Puterea mea s-a distrus complet când o pereche de buze moi s-au presat
ușor de ale mele.
Buzele lui cărnoase și moi se fremântau ușor cu ale mele.
Am căzut in culmea plăcerii și mi-am pus mâna instinctiv pe obrazul lui.
Limba lui s-a strecurat ușor in gură,explorându-mi fiecare zonă.
I-am răspuns la sărut,devenind din ce in ce mai "sălbatic"
E un vis? Eu visez?
Stai stai.
Nu vreau să fiu iar folosită.
Imi duc mâinile pe pieptul lui,impingându-l si dându-i o palmă.
—Cum ai putut..zic stins,lacrimile curgându-mi pe obraji
—Maia,trebuie să vorbim.zice serios spre mine
Dau negativ din cap,stiind deja că tot ce s-a intamplat a fost gresit.
—Dacă nu vii cu mine,te iau cu forţa și crede-mă că nu glumesc!zice
serios dar eu deja fugeam spre șosea.
Nu am apucat in schimb să fug mult că m-a prins in braţe,m-a invârtit
apoi m-a aruncat pe umărul lui ca pe un sac de cartofi.
—Derek! Dă-mi drumul! Dacă mă vede-..tac
Nu am continuat propoziţia dar in schimb am continuat dându-i pumni in
spate,el neavând nici măcar o reacţie.
—Cine să te vadă?
MĂ-TA.
DA-MI DRUMUL!
 —Nimeni. Dă-mi drumul.mormăi eu la el in speranta ca imi va da
drumul
—N-ai vrut să vii de bunăvoie,te-am luat cu forţa.zice si pot să jur că
rânjește ca un retardat
Oftez si zic
—Ok,ok. Vin singură. Doar lasă-mă jos.
Se opreste si imi dă drumul.
Eu mă uit in stânga si dreapta si dau să fug dar mă prinde de incheietură.
—Mă superi.mârâie nervos
Imi dau ochii peste cap si astept să meargă.
Mă trage după el,afundându-ne tot mai des in pădurea de lângă șosea.
—Mai e mult? Mă dor picioarele si imi e frig.zic ca un copil mic.
Derek vrea sa isi dea hanoracul jos dar il opresc
—Nu are rost. E ud și nu-mi va oferii căldura necesară.zic oftând
—Nu mai e mult. Ajungem imediat.zice târându-mă iar după el
Ploaia s-a mai potolit in schimb războiul din inima mea abia a inceput.
Dacă mi-ar fi zis Mira că o să incerc să mă sinucid dupa ce un ciudat m-a
amenintat,că Derek mă va salva,mă va saruta si apoi mă va plimba prin
pădure,i-aș fi râs in faţa ca mai apoi să zic că e proastă si n-are sens ce zice
Dar se pare că singura proastă sunt eu. Cum să incerc sa ma sinucid? Ce
pula mea. Zici ca am 13 ani si sufar din dragoste.
Intr-un fel..da,sufăr din dragoste. Dar nu trebuia să mă ducă la gândul de
sinucidere. O doamne,nu!
Poate chiar ar trebuii să ii multumesc lui Derek ca m-a salvat chiar daca
nu merită.
Oftez si-mi las gândurile deoparte când vocea lui Derek se aude prin
timpanele mele
—Am ajuns.
Imi ridic capul si in faţa mea era o mică căbănuţă din lemn,rusească.
—E a ta?zic dintr-o dată,admirând mica căbănuţă drăguţă
—Da,haide!zice repede,văzând că ploaia iar dă să inceapă
Mă trage până inăuntru,nu inainte să deschidă ușa cu cheia.
Privesc in jur,inspectând-o.
In dreapta se află o canapea si o plasmă. In faţa canapelei se află o măsută
mică din lemn si două tamburele.
Mai merg puţin si pot observa in stânga o bucătărie mică dar modernă.
In faţă se mai pot observa vreo 3 usi unde probabil se afla un dormit,o baie
si o cameră de oaspeti. Sau nu stiu.
Nici nu vreau sa stiu. Vreau să plec de aici.
Derek se duce la bucătărie,eu rămăsând pe loc
—Vrei ceva de mâncare sau de băut?mă intreabă când se aude frigiderul
deschizându-se
As vrea sa ii zic nu,că prefer să mor de foame si ca vreau să plec,dar
efectiv eu chiar mor de foame si nu as vrea să mor in casa asta.
—Da. Ai pizza?intreb in timp ce mă duc la el
Se uita prin micul frigider,apoi in congelator si dă aprobator din cap.
O scoate si o indeasă in cuptor,lăsând-o 15 minute ca mai apoi să scoată
un suc de portocale si două pahare pe care le pune pe măsuţa lungă din
lemn,din bucătărie.
După ce umple paharale,imi inmânează unul,eu acceptându-l si bându-l
aproape pe tot.
—Chiar iti era sete.zice râzând,luându-mi paharul din mână și umplându-
l iar
Mi-l dă si imi face semn să-l urmez.
Privesc pentru câteva secunde ușa de la intrare dar stiu sigur că dacă aș
fugii aș murii prin pădure pentru ca nu stiu sa ajung acasă.
Derek imi face semn sa ma asez pe canapea dar gândul că sunt udă mă
face să-l refuz.
—Derek,sunt udă toată si imi e frig.zic mormăind la el
Se ridică de pe canapea,intrând intr-o cameră ca mai apoi să-mi aducă un
prosop,un tricou de al lui si o pereche de pantaloni scurti,tot de ai lui.
Mi le dă si zice
—Baia este acolo.zice arătându-mi cu degetul o ușă
Du-te și fă un dus sau o baie,ce vrei tu,apoi imbracă-te cu hainele astea.zice
făcând referire la hainele pe care mi le-a dat.
Când o să fii gata,aici va fi cald iar pizza o sa fie gata.zice calm
Imi vine sa tip la el si sa il fac nebun daca el crede că eu mă imbrac cu
hainele lui dar realizez ca n-am chef de o răceală asa ca oftez si intru in
baie.
Baia era modestă.
Cu un vas de toaletă in stânga,mai in dreapta o oglindă si in capătul băii o
cadă foarte mare.
Oftez si-mi las hainele de la Derek pe chiuvetă.
 Merg să inchid usa baii ca nu cumva sa ma trezesc cu vreo surpriza,apoi
scap imediat de hainele ude.
Am nevoie de o baie asa ca dau drumul la apă,umplându-se imediat cada.
Imi bag picioarele in cadă,pielea zbârlindu-se la contactul cu apa caldă si
plăcută.
Zâmbesc si mă bag cu totul,apa deja acoperindu-mi tot corpul.
Inchid apa si imi aplic săpun pe piele. Săpunul e unul bărbătesc..e săpunul
pe care il.foloseste mereu Derek probabil.
Strâmb din nas la gândul că o să miros ca el,dar sunt si multumita pentru
ca eu una ador gelurile de duș de băieti. Sau parfumurile. Oh,superb.
Imi las capul sprijinit pe marginea cadei si las apa caldă să-mi pătrundă
in corp,dându-mi fiori de plăcere.
Capitolul 33

Ieșind din cadă,imi infășor trupul in prosop,privind hainele de pe chiuvetă.

Sunt..scurte..prea..scurte.
Cel putin imi ajung până la genunchi si nu-mi convine.
Oftez când imi dau seama că nu am lenjerie intimă așa că imi strâng
prosopul mai bine in mâini si deschid foarte puţin ușa la baie.
—Nu am lenjerie intimă iar hainele sunt prea scurte!ţip in așa hal incât să
mă audă
In 2 secunde trupul lui Derek se face văzut in faţa ochilor si imi ascund
trupul după ușă,văzându-mi doar capul.
Isi inclină capul spre mine si rânjește
—Nici să nu te gândești Derek Bae.mârâi la el
—De unde ai vrea să-ţi fac eu ţie rost de lenjerie intimă? Si ce au hainele
alea? Sunt sigur că iti vin ca o rochie.zice dând din umeri
Pufnesc nervoasă și ii inchid ușa in nas.
Strâmb din nas si imi iau hainele pe mine,fără lenjerie intimă.
Un gol mi se așterne in stomac când câteva din cicatrici se pot observa
pe picioare.
Mă abtin să nu ţip si oftez zgomotos.
Imi pun hainele ude la uscat si ies din baie,mofturoasă.
Derek se opreste brusc când mă vede,uitându-se ciudat.
—Îţi vin bine hainele mele. Auzi,cică scurte. Cine a mai auzit așa ceva!
Deobicei fetele se plimbă prin casa mea decât cu tricoul meu si când zic
decât ăla,e decât ăla. Nu tu lenjerie,nu tu pantaloni,nu tu nimic.zice el
râzând
Imi dau ochii peste cap,fiind scârbită de el si de ce mi-a spus.
—Pizza e gata imediat.zice plecând spre bucătărie.
Mă indrept spre sufragerie unde căldura a dat năvală peste mine.
Zâmbesc si mă pun pe canapea,căutând un program de muzică prin
televizor.
 In mai puţin de 2 minute Derek a venit cu o pizza ce era tăiată in farfurie.
Mă uit la el si mă intreaba
—Ce? Nu-ţi place?zice intrebător
—Vreau ketchup.zic zâmbind
—A! Da! Clar,sigur,imediat.zice bâlbâindu-se
Se duce in bucatarie si imi aduce ketchup. Zâmbesc satisfacuta si imi
umplu felia de pizza cu muuultttt ketchup,ca mai apoi să musc din ea o gură
zdravănă și să zâmbesc in interior de fericire.
Pupilele mele gustative erau răsfăţate.
Derek se uita la mine si zâmbea. Decid să nu-i zic nimic,având in vedere
că sunt prea fericită că sunt hrănită.
—Mănănci ca un copil.zice zâmbind si râzând
Imi dau ochii peste cap si decid să nu comentez la comentariul lui.
După incă putin timp,am terminat incă o felie de pizza ca mai apoi să mă
simt plină.
Am luat o gură din suc si m-am intins pe canapea.
Derek a strâns "masa"si s-a așezat pe un tamburel din faţa mea.
Mă ridic brusc realizând că e târziu si că probabil ai mei sunt ingrijorati si
imi caut telefonul.
0%
Minunat!
Plescăi din buze,nervoasă că nu am baterie si imi arunc telefonul pe
canapea,ca mai apoi să mă arunc si eu.
Privirea mea pică pe Derek.
—Ce vrei să discutăm?zic simplu,asteptând să imi zica ca mai apoi sa ma
ducă acasă.
—Despre ce s-a întâmplat.zice scurt,privindu-mă in ochi
Incep să râd
—Nu e nimic de vorbit. Tu ai tipat că sunt târfă pentru că m-am sărutat
cu Aiden. Apoi,după ce că n-a fost de ajuns când de rănită am fost,ai mai
tipat odată impreună cu tac'tu,ca să mă distrugeţi.zic dând din
umeri,abtinându-mă să nu tip,sa nu plang si mai ales,sa nu ies afară pe
vremea asta oribila.
La naiba,o sa iau vacanţă si nu vreau răceală.
—Maia eu--zice dând să se ridice dar ii fac semn să rămână acolo,el
informându-se si rămăsând pe loc.
 Eu mă simt ingrozitor ca te-am făcut să plângi si sa suferi.
Faza e că atunci eu..nu stiu..o stare de gelozie a pus stăpânire pe mine..si nu
stiu ce m-a apucat. Imi pare atât de rău..sincer.zice trist
—Si seara? După bătaia cu Alex si Derek? Tot gelozie era?zic pufnind
Isi apleacă capul in jos,scărpinându-și ceafa.
Isi ridică capul si ii pot vedea ochii tulburi.
—Nu..Erau drogurile.zice parcă..stânjenit
Fac ochii cât cepele si jur ca as vrea sa ma indepartez cât de departe pot
de el dar sunt atât de șocată incât stau cu mâna la gură,muscându-mi buza.
—D-droguri?reușesc să scot pe gură dar deja simteam cum lumea mi se
invarte
Nu pot să accept că băiatul pe care il iubesc sa se drogheze. Si de ce? De
ce să facă asta..
Da,stiu ca m-a ranit enorm dar el se distruge!
—Da..Știu că probabil acum nu mai vrei să ai de aface cu mine dar imi
pare rău. Eram trist,nervos si bulversat. Băutura si tigarile nu mai aveau nici
un efect asa ca am consumat droguri..După mult timp.zice cu o voce tristă
si dezamăgită
—De ce?il intreb,privindu-l in ochi
—Nu puteam..Nu puteam suporta că am rănit persoana de care m-am
indrăgostit. Nu putea să nu mă gândesc la ce prost am fost asa că..stii tu..m-
am afundat in rahaturile astea
Da... Eram. Complet. Socata. De. Ce . Imi. Zicea.
Gândul că el s-a drogat pentru mine si pentru faptul ca m-a ranit ,m-a
făcut să fiu vulnerabilă si să incep să plâng.
Mă ridic de pe canapea si il strâng in brate.
In momentul asta am nevoie de o imbratisare si stiu ca si el are.
Acum efectiv am uitat de jigniri,de ură,de lucrurile aflate de el. Am uitat
de tot si asta mă face sa imi las capul pe pieptul si sa plâng.
Poate el chiar mă iubește..Poate el chiar..Chiar poate să simtă ceva pentru
mine.
Ce dacă are un trecut oribil? Ce dacă m-a rănit? Si eu se pare ca l-am
ranit pe el fără să vreau.
Până la urmă...toată lumea greseste..
Dacă nu l-as ierta acum,ar fi degeaba toate lunile astea in care am râs si
am plâns pentru el.
 Si mama l-a iertat pe tata. Chiar a acceptat să fie cu el după ce a băgat-o
in spital...O da..cate s-au intamplat intre ei..si cate a acceptat si iertat
mama..
Si nu regretă. A schimbat un golan intr-un suflet bun cu care si-a
intemeiat o familie..
—Mă ierti?se aude vocea lui Derek ce mă face imi ridic capul,privindu-l
in ochi
—Da.zic scurt
Atunci buzele sale s-au unit cu ale mele,intr-un scurt pupic.
Am roșit si m-am ridicat,uitându-mă pe geam
Ploaia nu dădea semn că vrea să se terminte asa ca am oftat.
—Esti bine?mă intreaba in timp ce se aseaza langa mine pe canapea.
—Mnu..murmur eu
Ai mei sigur sunt ingrijoraţi și speriati si eu nu am baterie la telefon sa ii
anunt că sunt bine. O sa facă atac de panică,mă vor da dispăruta si daca află
că sunt cu tine ma inchide in casa toata viata.zic strâmbându-mă
Derek se ridica si pleacă din sufragerie,venind inapoi cu telefonul lui.
—Ia-l pe al meu și dă-le un mesaj dacă le stii numărul,că esti bine.zice
dând din umeri
Zambesc si il pup scurt pe obraz pentru ca e un geniu.
Sunt mândră ca ii stiu numărul mamei asa ca tastez repede un "Hei
mamă,sunt Maia,să stii că sunt bine. Iti explic mâine. Te pupăcesc"
Il trimit si imediat primesc alt mesaj
"Să vezi ce bătaie iti iei!!!!!!"
Râd si ii dau telefonul lui Derek,multumindu-i
Il ia,punându-l pe masă ca mai apoi sa ma privescă preţ de câteva
secunde.
Roșesc când ii observ privirea pe mine,el zâmbind când imi vede roșeata
din obraji.
Capitolul 34

Razele calde ale dimineţii mă fac să clipesc de câteva ori,obișnuindu-mă cu

lumina puternică.
Un miros plăcut de cafea mi-a invadat nările,trezindu-mă instantaneu.
Mă uit in jur și mici fragmente din noaptea trecută și-au făcut loc in
mintea mea.
Cum Derek m-a salvat de la "suicide",cum am ajuns la el acasă,cum am
vorbit cu el si cum buzele sale s-au presărat de ale mele.
Roșesc instant când realizez că eu am adormit in timpul filmului si că mă
aflu in casa lui Derek.
—Te-ai trezit!exclamă Derek venind la mine cu o cană mare,albă
Mirosul era plăcut. Zâmbesc si ii iau cana din mână,gustând
—E delicioasă.murmur pentru mine dar sunt sigură că m-a auzit pentru
că a inceput să zâmbească
După alte câteva minute in care am vorbit si ne-am băut cafeaua,am decis
că trebuie să plec.
M-am dus la baie si mi-am luat lenjeria si hainele pe mine,ca mai apoi să
merg inapoi in sufragerie,unde era Derek
—Mersi că m-ai lăsat să dorm aici.zic zâmbind
Se ridică in picioare si simt cum stomacul meu se strânge.
Mâinile sale coboară pe talia mea,trăgându-mă mai aproape de el.
Privirile noastre au făcut contact vizual timp de câteva secunde bune,apoi
buzele sale s-au lipit de fruntea mea ca mai apoi să-mi ia faţa in palme și
să-mi sărute buzele.
Sărutul era unul lent dar sălbatic in felul lui.
După ce ne-am desprins din sărut,si-a lipit fruntea de a mea si mi-a
soptit:
—Ești minunată Maia. Aș vrea să fii a mea pentru totdeauna.
La auzul acestor cuvinte am roșit instant. Zâmbetul meu era pe cale să-și
facă apariţia dar nu voiam să stie că sunt atât de entuziasmată asa ca mi-am
mușcat buza si am tăcut.
Se dezlipeste de fruntea mea ca mai apoi să mergem spre iesire.
 Iesim din casă si ne plimbăm prin pădure până ajungem la autostradă.
Vorbim,râdem si zâmbim.
Asta facem până să realizăm că am ajuns in faţa casei mele.
—Mersi că m-ai condus.ii zic zâmbind
—Eu iti multumesc că m-ai iertat Maia. M-ai făcut așa fericit.zice
luându-mă in braţe
Stăm câteva secunde dar atunci vocea fratelui meu se face auzită si ne
face să ne desprindem
—Văd eu bine sau tu tocmai te-ai luat in braţe cu el?!ţipă fratele meu la
mine,vizibil dezgustat
Imi musc buza si incercam să imi gasesc cuvintele potrivite dar el deja
mi-a luat-o inainte.
—Cu el ai stat toată noaptea? Serios?! După ce te-a făcut târfă,ti-ai tras-o
cu el?zice dur si răspicat.
Pumnii lui Derek s-au strâns pe lângă corp. Am pus o mână pe pieptul lui
in sensul de a mă lăsa pe mine,el dând aprobator din cap.
Merg spre fratele meu iar palma mea face contact cu faţa lui.
—De ce vorbești dacă nu știi adevărul?mârâi la el nervoasă
Fratele meu incepe să râdă
—Adevărul? Ce adevăr Maia? Că acest dobitoc te-a vrăjit si ce ti-a zis?
Că iti oferă palate,mașini,bani? Ce ti-a zis să te facă să iti petreci noaptea
cu el?zice batjocoritor Max spre mine
Lacrimile mele se abtineau să nu cadă. Mi-am muscat si mai tare
buza,simtind gustul metalic in gura mea.
Nu pot să cred cât de nesimtit poate fi Max.
—Cum indrăznești..reușesc să zic,dezamăgită de atitudinea fratelui meu
—Tu cum indrăznești Maia? Cum poţi incă să te vezi cu el după tot ce ţi-
a făcut el si familia lui!?ţipă exasperat Max la mine
—Pentru că il iubesc!ii tip in faţă dar imi vine să mă dau cu capul de toti
pereţii pentru ce tocmai am ţipat cu voce tare.
Max isi schimbă expresia de nervozitate de pe faţă,fiind confuz.
Isi scarpină ceafa si isi musca buza de jos.
Nu se aștepta,știu.
—Ce îl tu pe el?se aude o voce din spatele lui Max si deja simt ca vreau
să intru in pâmânt.
Tata mă privea,dezamăgit,nervos si stresat.
Il priveam,nezicându-i nimic.
 —Îl iubesc.ii zic intr-un final
—O nu,nu! Tu nu ai voie să iubești la vârsta ta! Mai ales pe cineva ca el!
ţipă tata,trăgându-mă de mână in spre intrarea casei
Mă opresc brusc si imi zmucesc mâna,uitându-mă la Derek.
Privirea ii era neutra si sincer as vrea sa stiu ce gândește.
Max ii arată poarta lui Derek,el informându-se si dispărând.
Privirea mea rece se intoarce spre tata,privindu-l cu răutate.
—Am 17 ani si am dreptul să iubesc pe cine vreau.mârâi la el nervoasă
Iar tu tâmpitule,vezi cum vorbești. Nu cred că ai dreptul la opinie după
ce nu ai vorbit cu mine 5 ani si m-ai făcut să sufăr cât pentru 50!ii tip si lui
Max ca mai apoi să trec fulgerător de repede prin casă,până in camera mea.
Imi inchid ușa si mă sprijin de ea,prelingându-mă incet pe jos si lăsând
mici lacrimi să-mi cadă pe jos.
O bătaie in ușă mă face să tresar ca mai apoi să mă dau la
oparte,punându-mă pe pat.
Sincer,dacă e Max sau tata nu as vrea să ii văd si nici să vorbesc cu ei asa ca
astept ca acea persoană să zică ceva sa stiu cine e.
In schimb nu zice nimic dar ușa se deschide incet,in cameră apărând
mama.
Oftez usurată că e ea ca mai apoi să o privesc preţ de câteva secunde.
Mama se uită la mine,apoi vine si mă trage intr-o imbrăţisare caldă de
care aveam atâta nevoie.
—Ai de gând să-mi zici ce se intâmplă scumpo? Știi că poti avea
incredere in mine,da?
Dau aprobator din cap si oftez. Da..o să ii zic totul. Mama e si cea mai
buna prietena a mea incă de când m-a născut si deja i-am ascuns prea multe
lucruri. Stiu că o să mă inteleagă..
Capitolul 35

—Totul a inceput acum jumătate de an.oftez punându-mă mai confortabil in

pat,stând faţă in faţă cu mama
Ne- dat drumul mai devreme de la școală așa că am venit spre casă dar o
bubuitură m-a făcut să mă întorc și să pot observa un tragic accident. Era
Derek. Un Derek plin de sânge,pe moarte. Bineinteles că nu-l cunoșteam
dar bineinteles că am incerc să-l ajut.
In fine..a venit ambulanţa,l-a dus la spjtal,m-am dus să-l caut,am aflat cum
il cheamă si de atunci a inceput totul. M-am dus in fiecare zi la el. I-am
donat sânge si i-am dat lanţul meu auriu,de la Max. Am simtit că el are mai
multâ nevoie de lantul meu norocos decât mine. După ce s-a trezit si a iesit
din spital,am avut mici conflicturi cu el..Dar mna..Adevărul e că m-am
indragostit de el incă de când l-am văzut plin de sânge...am simtit ca e ceva
special la el,intelegi?..Apoi i-am făcut portret..Nu stiu cum a ajuns la
el..dar a ajuns. Ne-am certat si pe tema asta..Apoi mi-a făcut si el. Nu stiam
asta până nu le-am văzut in ziua in care mama lui a venit si a aruncat
ambele portrete pe jos..bineinteles ca după i-am cerut o explicaţie și mi-a
zis că sunt prima fată pentru care simte ceva si alte lucruri..
Nu prea l-am crezut.
Acum câteva zile ,la scoală,a apărut la ora mea. După oră a iesit ceva
"bătaie" intre el si Aiden,motivul eu..inf..Am fost dezamagita ca s-au batut
si trista. Am fost in baie,am dat cu pumnul in pereţi,si apoi am plecat de la
scoală.
Inainte să plec,am trecut prin locul unde cei doi s-au bătut si am văzut o
hartie. Era o scrisoare..de dragoste..de la Derek.zic in timp ce mă ridic,caut
prin sertar si ii ofer mamei scrisoare,continuând să vorbesc.
Am fost la el acasă si am cerut explicatii. Mi-a zis ca e indragostit de
mine si că e adevarat ce a scris acolo. Apoi mi-a bandajat mâinile care
erau pline de sânge. După am primit un mesaj de la Aiden..Si Derek s-a
enervat cand a citit mesajul ăla si a inceput să tipe si sa ma facă târfă..si de
aici restul stii..ce nu stii este faptul că ieri m-am intalnit cu el
intamplator,mi-a zis ca vreau sa vorbim dar eu refuzasem. Apoi a inceput
ploaia si cu chiu cu vai am acceptat să vorbesc cu el,stiind că mă duce intr-
un loc adăpostit. Am ajuns la o cabană unde am aflat că s-a mutat o
perioadă,până isi face altă casă pe motiv că s-a certat cu tatal lui
după..seara aia.
Mi-a zis ca ii pare foarte rău si ca a fost nervos si chestii..si eu l-am
iertat..pentru ca il iubesc. Si tu trebuie sa ma intelegi. Pentru că si tu i-ai
iertat tatei multe greșeli pentru ca il iubeai..oftez dupa ce i-am zis aproape
toată povestea.
Mama mă privea atentă,analizând tot ce ii zic.
Vine spre mine si imi pune mâna pe umăr,privindu-mă cu calm si
zâmbindu-mi pal.
—Maia,trebuia să ai incredere in mine si să-mi spui. Bineinteles ca te
inteleg. Mereu o fac si mereu am s-o fac. N-o să te judec că esti indragostită
de el pentru că stiu că el e un băiat bun chiar dacă..mna,trecutul lui nu e așa
bun..Mă rog,dacă tu-l iubești si simti că te merită,eu te sprijin. In orice ai de
gând să faci mai departe chiar dacă eu nu sunt in toate prea bune cu parintii
lui.zice mama zâmbind
Mă strâmb putin,neintelegând ce se petrece intre ei..De ce se urăsc așa
tare pentru că stiu foarte bine că asta e ură.
Decid sa n-o intreb acum,decât s-o strâng la piept si sa ii multumesc.
—Tata nu e prea de acord cu el.murmur
—O să fie cândva. Promit.imi zice mama zâmbitoare
După alte câteva minute bune in care am stat imbrăţisare,mama se
desprinde din imbratisare si se ridică in picioare.
—Știu că ai aflat de..plecarea in vacanţă..Scuze că nu ti-am zis dar nu
prea am avut timp. Mă rog..Mâine plecăm,sa iti faci bagajele.zice mama
frecându-și mâinile iar eu fac ochii mari,ridicându-mă si eu in picioare
—Poftim? Mâine?!ţip exasperată prin casă
Nu era de ajuns ca plecam toată vara? Acum plecăm si imediat după ce
termin a 11-a?
—Da Maia...zice apoi iese din cameră,lăsându-mă cu atat de multe pe
cap.
Oftez și mă arunc in pat,gândindu-mă ce o să fac eu atât de mult timp
plecată.
Nu apuc să mă gândesc prea mult pentru că Rebeca,Alex si Molly mi-au
invadat camera,sărind la propriu pe mine.
 —Ce Dumnezeule fată!!! De ce nu ne-ai dat un semn de viaţă?ţipă
Rebeca revoltată la mine
—Sincer voiam să te dau dispărută dacă nu-i răspundeai mamei tale.zice
si Molly
—Eu unul stiam că esti bine.zice zâmbind Alex
Am inceput să râd si să le povestesc prietenilor mei toate intâmplările
petrecute cu o zi in urmă.
Molly si Rebeca pareau extrem de incantate că sunt fericita. Alex era
putin iritat că l-am iertat pe Derek dar nu a avut incotro asa că si el era
fericit pentru mine.
—Știi că dacă iti face ceva de data asta nu mai scapă,da?zice Alex care
mă ajută impreuna cu Molly si Rebeca să impachetez.
Incep să râd si dau aprobator din cap,apoi continui cu bagajele.
După o oră intreagă bagajele erau gata iar noi eram extenuaţi.
Sunt tristă că trebuie sa plec si sa ii las aici,dar si fericită că o să am o
vacanţă probabil frumoasă.
—O să imi fie așa dor de tine.se plânge Molly la mine
—Și nouă.zic Alex si Rebeca in cor
I-am luat in brate si le-am zâmbit pal.
—Incă nu am plecat deci hai să facem ceva!zic eu fericită ca să-i scot din
starea lor de melancolie.
—Ai dreptate. Hai la club.zice Alex zâmbăreţ
Zâmbesc si dau aprobator din cap,la fel făcând si celelalte două vaci.
—Păi atunci eu merg să mă pregătesc. La 8 să vii să mă iei.ii zice Rebeca
lui Alex.
El zâmbește si dă aprobator din cap ca mai apoi Rebeca să dispară pe
ușă.
A plecat si Alex cu Rebeca să se pregătească,rămăsând singură si căutând
o rochie prin dulap.
Iau până la urmă o rochie neagră,mulată,cu pantofi de 15 cm si mă
machiez destul de..natural.
Mă uit la ceas si pot observa că e 19:30.
Cobor scările si intru in bucătărie,dând de Max ce mânca niste clătite si
părea destul de ingândurat.
Isi mută privirea spre mine când imi fac simtiţă prezenţa si se ridică
imediat,venind spre mine.
—Îmi pare rău.zice lăsând capul in jos
 Oftez si ii arunc un zâmbet,ducându-mă să-mi torn un pahar cu apă.
—E ok.răspund după ce beau paharul cu apa rece
—Te duci la intâlnire cu Derek?zice trecându-și mâna prin păr.
Imi dau ochii peste cap si dau negativ din cap
—Merg in club cu Alex,Rebeca si Molly. Vrei să vii?
Isi ridică o sprânceană si zâmbeste
—Molly?
—Da,Molly.zic râzând de expresia feţei sale
—Sunt gata in 10 minute!!se aude vocea lui de pe scări.
Cum naiba a fugit așa repede? Si de ce a reactionat asa când a auzit de
Molly? Oare....?
O doamneeeeee!!! Trebuie să aflu neapăratttt.
Incep să râd in sinea mea si dau să plec din bucatarie dar Alex isi face
apariţia,luându-mă deoparte si zicându-mi:
—Sunt îndrăgostit.
Rămân puţin șocată de ce imi zice si de felul cum mi-a zis,dar apoi incep
să zâmbesc si mai că era să ţip dar mi-a pus mâna la gură.
—Să nu indrăznești să zici ceva.mârâie el la mine si eu chicotesc
—Cine e norocoasa?intreb trecând pe lângă el,așteptând un răspuns
—Păi e....
Capitolul 36

—Păi e..Mira.zice rapid,eu având o expresie complet șocată pe faţă

Mă dau un pas in spate si mă uit la el incruntată.
Imi musc buza de jos,nestiind ce să zic.
Sincer,nici intr-un milion de ani nu mă așteptam ca Alex să fie
indrăgostit de Mira.
Si nu,nu zic asta pentru că Mira ar fi urătă,o doamne,nu. E atât de
frumoasă si de treabă..Dar..Dar nu mă așteptam ca Alex să o placă.
El deobicei e genul de "blondele sunt cele mai sexy" iar Mira e gri.
Zâmbesc la afirmaţia mea si totusi ii zambesc si lui.
Până la urmă,cine sunt eu să zic pe cine place vărul meu? Si eu il plac pe
Derek si el nu a zis nimic..Adică a zis dar asta nu mai contează.
—Cum de ţi-ai dat seama de asta?zic zâmbind spre el
Sincer,am văzut o mică sclipire in ochii lui când Mira apărea dar nu m-
am gândit că o place. Chiar deloc nu mă gândeam la asta.
—Am inceput să vorbim din ce in ce mai mult de când am cunoscut-o si
bum pac puf am inceput să o plac.zice pe o voce de copil mic,făcându-mă
să zâmbesc.
—Ea te place?il intreb in timp ce mâncam o clătită lăsată de Max.
Alex dă din umeri si isi trece mâna prin păr stresat.
—Nu știu. Totuși,i-am zis dacă vrea să vină azi la club cu noi si a
acceptat. Sper că nu te deranjează.zice zâmbind spre mine
Incep să chicotesc si mă sterg la gură de ciocolată.
—Mira e prietena mea. De ce m-ar deranja asta nerodule.zic
zâmbind,trecând pe lângă el si urcând in camera mea.
Imi iau telefonul,geanta,mă mai uit odata in oglindă si sunt gata de
plecare.
Când am coborât,Rebeca era deja gata.
O inspectez putin si zâmbesc când rochia ei vișinie până la genunchi imi
sclipește în faţă. Machiajul ei este unul la fel de simplu ca al meu iar
tocurile ei sunt putin mai inalte decât ale mele având in vedere că ea e
expertă in asa ceva iar eu abia merg bine cu adidașii fără să mă impiedic de
aer.
—Wow!exclamăm amândouă in acelasi timp,ca mai apoi să pufnim in râs
—Arăţi superb.zic zâmbind spre ea
—Nu ești mai prejos.zice si ea zâmbind ca mai apoi sa incepem să râdem
Coboară si Max si ne priveste timp de câteva secunde ca mai apoi să se
strâmbe.
—Unde vă duceţi voi două așa?zice serios,coborând si ultima scară
—La biserică.zic sarcastică,Rebeca si Alex incepând să râdă
—Doamne ferește Maia. Vrei să te fure băieţii? Si pe tine la fel
domnișoară.zice arătând spre Rebeca
Stăm câteva secunde tăcuti dar apoi pe Max il pufnește râsul.
—Glumesc. Sunteţi superbe! Or să moară labagii din club de invidie
când mă vor vedea cu asemenea sexoase.zice Max rânjind,eu cu Rebeca
râzând iar Alex dându-si ochii peste cap.
—Alo,alo,sunt ale mele.mârâie Alex la el
Max pufneste.
—Tu te poţi afișa cu Mira si Molly.zic zâmbind,Max innecându-se cu
aer.
—Poţi să te afișezi cu Mira,Maia si Rebeca. Molly e a mea.zice Max
dând din umeri
—Te hotărăști odată?zice Alex râzând
După alte contraziceri,am decis să plecăm având in vedere că trebuie să o
luăm pe Molly si Mira.
Am decis să merg cu Max in mașină si noi să o luăm pe Molly,iar Alex
care merge cu Rebeca,să o ia pe Mira.
După ce ne-am oprit in faţa casei lui Molly iar ea a apărut in faţa
noastră,pot jura că lui Max ii cădeau balele.
—Ţineţi gura inchisă amorezule.zic râzând inainte ca Molly să intre in
mașină
—Hei.ne salută ea zâmbind
—H-hei.se bâlbâie Max,eu râzând
Ii arunc un zâmbet lui Molly in semn de 'hei' si ne continuăm drumul.
Alex a oprit să o ia si pe Mira si după alte 10 minute am ajuns la
destinaţie.
Coborâm din mașină si ne unim cu totii pentru a intra impreună in club.
 —Să inceapă distracţiaaaa!ţipăm toti in cor ca mai apoi să intrăm in
clădirea mare,plină de oameni,cu muzica la maxim si cu miros de alcool
combinat cu tutun si parfum.
Ne facem loc prin mulţime ca să putem ajunge la bar,ca mai apoi să
comandăm fiecare câte un pahar de wisky cu lămâie.
Bineinteles că cei doi băieti nu vor conduce si vom comanda un taxi
pentru că nu riscăm să murim așa devreme.
**
Timpul trece. Muzica incă răsună violent in urechile noastre sau cel putin in
ale mele. Pe ceilalti nu pare să-i deranjeze având in vedere că Max si Molly
dansează de vreo 30 de minute,Alex si Mira discută si râd de ceva
timp,nebăgându-ne in seamă,iar Rebeca fiind preocupată cu un blond cu
ochii albastrii.
Eu una stau ca trista la bar,mai bând din când in când wisky pe care mi-l
tot oferă barmar-ul ce pare că-mi face ochi dulci.
Sincer ameţeala mă cuprinde așa că nu-s in stare să-mi dau seama prea
multe.
—Singurică?se aude vocea pe care am sperat să n-o mai aud vreodată
Imi mut privirea fulgerător spre el,privindu-l cu ură.
—Nu te privește.mârâi spre el,ca mai apoi să mă intorc cu faţa spre
mulţimea de oameni ce dansau pe muzica ritmatică.
—Cred că nu am apucat să facem cunoștinţă. Eu sunt Daylan dar imi poţi
zice cuceritor de femei.zice zâmbind spre mine
Imi dau ochii peste cap si mă uit dinou la el,fiind scărbită de porecla
penibilă pe care si-a pus-o.
—Ai reușit să-mi cucerești scârba.zic nervoasă spre el
Dacă tembelul ce m-a amenintat imi strică seara,jur că o să aibă de aface
cu mine.
—Ce frumoși sunt prietenii tăi.zice dând un shot pe gât. Ar fi păcat să
păţească ceva din cauza ta.continuă el
Un fior imi străbate sira spinării iar pumnii imi sunt strânși pe lângă
corp.
Multumesc domnule ciudat că mi-ai stricat seara!
—Chiar nu știu ce vezi la Derek. E așa un bădăran.continuă el să
vorbească
Imi dau ochii peste cap si imi mut privirea spre el.
 —Ce naiba ai cu el?zic vizibil nervoasă,incercând să-l "intimidez" dar tot
ce reușesc să fac este să il fac să râdă
Tâmpitul.
Se ridică de pe scaun si comandă un wisky.
—Pentru domnișoara!ţipă spre barmar,referindu-se la mine,ca mai apoi
să arunce niste bani pe tejghea si să dispară prin mulţime,lăsându-mi
intrebarea in aer.
—Pentru dumneavoastră.se aude vocea barmarului din spatele meu,ce mă
face să tresar si să-mi mut privirea spre el.
As vrea sa refuz dar cine naiba ar refuza băutură gratis? Clar nu eu!
Ii iau wisky-ul din mână si il torn pe gât,simtind lichidul cum ce se
prelinge usor in jos.
Imi inchid si deschid brusc ochii,ca mai apoi să las paharul pe masă.
Fetele au venit la mine,luându-mă la dans,eu zâmbind si trecând acolo să
mă dezlănţui.
Mda,am băut prea mult.
****
Capitolul 37

A venit și ziua asta.

Este abia ora 8:30 iar toată familia face gălăgie prin casă si
dezastru,căutându-și diferite lucruri.
La 9 plecăm iar ei nici măcar nu si-au făcut bagajele. Tipic lor.
Eu una sunt gata de ieri iar acum imi pot savura cerealele cu lapte in
liniște,discutând cu prietenele si verisorii mei.
Molly Si Mira au rămas la mine peste noapte,nevrând să le vadă părinţii
lor intr-un fel nu prea plăcut.
Toti am băut extrem de mult si era să dormim pe gazon-ul de lăngă club
dacă un necunoscut nu ne suna un taxi.
Mă rog,am ajuns acasă și am băgat somn.
Acum avem dureri de cap dar sigur vor trece după pastilele luate.
—Ești gata să ne părăsești?intreaba Molly ridicându-se de la masă si
punându-și castronul in chiuvetă
Mă uit la ea si dau negativ din cap. O sa imi fie foarte dor de ei si regret
că nu imi pot petrecere vara cu ei.
—Oricum mă intorc de ziua ta.mormăi la ea,sperând să o fac să se simtă
mai bine
—Ziua mea e in August. Mai e ogrămadă!zice exasperată,așezându-se la
masă bosumflată
—Molly,nu fii tristă,o să vorbim cu Maia zilnic.se bagă Alex să o facă pe
Molly sa zambeasca dar degeaba,prietena mea e bosumflată
—Alex are dreptate. Nici n-o să-ţi dai seama când trece timpul.zice Mira
zâmbind
Am inceput să zâmbesc si sa ii multumesc domnului ca am asemenea
persoane speciale lângă mine.
—Noi vrem să vă zicem ceva.se ridică Alex in picioare si o ia si pe Mira
de mână,ajutând-o să se dea jos de pe scaun si sa fie si ea lângă el.
Ne uităm puţini confuzi dar eu am o presimţire de ce o să ne zică așa că
sar imediat si le ţip.
 —Să vă ţină!!! Casă de piatră si multi copii pe parcus. Eu sunt nașa să fie
clar.zic zâmbind spre ei
Toti se uitau ciudat la mine iar eu eram singura care râdea.
—Ă,doamne ferește.zice Max râzând
—Tu. De. Unde. Stii?zice Mira toată roșie
—Hai pe bune,vă scurgeaţi pe aici când vă uitaţi unul la altul si pun pariu
că acum vreţi să ne ziceti ca sunteti impreună pentru că nu mai rezistati si
vreti să vă sărutaţi.zic dând din umeri
Mira era roșie iar Alex zâmbea
—O.M.G. Sunteţi impreună?!ţipă Rebeca ce abia a venit de la baie
—Shhhh,taci!!!zice Alex ameninţător spre ea
Rebeca sare la propriu pe ei,Molly si cu mine făcând la fel si tipând prin
casă "Să vă ţină"
După alte minute bune de râs si discutat tot felul,a venit ora să plecăm.
Am inteles că Lucas si familia lui trebuie să apară imediat,la fel si cealaltă
familie.
Urcăm sus să ne luăm bagajele,fiind ajutati de Alex,Rebeca,Molly si
Mira ca mai apoi să iesim toti din casă .
—Sunteţi pregătiţi?ne intreabă mama in timp ce vine spre noi,observând
cum parchează o mașină,fiind familia lui Lucas
Imi musc buza si dau aprobator din cap,la fel făcând si Max.
Lucas si parintii lui coboară. Lucas venind la noi si luându-ne in braţe,iar
parintii lui ducându-se la ai mei.
—Sunteţi gata?zice Lucas zâmbind
—Mai mult sau mai puţin.zic râzând
—Uite,vine cealaltă familie!zice Rebeca arătând cu degetul,in curtea
noastră apărând un Range Rover negru.
Intai a iesit o femeie si un bărbat ce s-au indreptat spre ai mei să ii salute.
Femeia arăta la vreo 40 de ani,inalta cu ochii verzi. Foarte drăguţă.
Bărbatul era la fel de inalt,poate chiar mai intalt,cu parul dat pe
spate,imbracat la costum cu un aer adolescentin. Si el arată la vreo 40 de
ani. Foarte drăguţ si el.
Se potrivesc.
Cei doi oameni se indreapta spre noi cu mama si tata.
—Maia,Max,ei sunt Tim si Elizabet. Cei mai buni prieteni ai nostrii.zice
mama zâmbind
Dăm mâna cu ei si le zâmbim politicos.
 —Sunteţi doi superbi!ne complimentează doamna Elizabet.
Roșesc instant la auzul cuvintelor si le multumesc,la fel făcând si Max.
—Sunt sigur că vă veţi intelege bine cu fiul nostru,Aiden.zice arătând
spre un băiat ce abia acum a iesit din mașină.
Atunci lumea mea a picat violent in cap. Corpul a inceput să-mi tremure
iar mâinile să-mi transpire.
Bătăile inimii erau accelerate iar respiratia din ce in ce mai grea.
Nu se poate așa ceva..vă rog..ziceţi-mi că e un vis urât. Un coșmar!
DIN TOATE PERSOANELE DE PE ACEASTA PLANETĂ,FIX CU
AIDEN TREBUIE SA MERG IN VACANTA 3 LUNI?! DIN TOTI
AVOCATII DE PE PLANETA,FIX PE PARINTII LUI TREBUIA SA-I
CUNOASCA MAMA SI TATA?! DE CE? DE CE MĂ URĂȘTI
UNIVERSULE!?
—Maiaa!ţipă Aiden venind la mine si luându-mă in brate
De ce-mi face asta Aiden? Stii că trebuie să mă port cu tine frumos din
cauza tâmpeniei ăsteia! Lua-te-ar naiba.
Imi musc violent buza si mă uit in directia părintilor lui ce zâmbeau.
Arunc cel mai fals zâmbet posibil si zic.
—Hei Aiden. Ce surpriză să te văd aici,lângă mine,pe cale să plecăm
intr-o vacanţă.zic râzând dar râd fals
Râd de nervi!
—Chiar că o surpriză.zice zâmbind ca mai apoi sa imi dea drumul si sa
dea noroc cu Alex,Lucas Max si să le salute pe fete si pe parintii mei.
—Sunteţi gata copii? Trebuie să mergem.ne anunţă mama ce se indrepta
cu bagajele spre mașină
—Imediat mamă!ţip ca mai apoi să mă intorc spre prietenii si verisorii
mei.
—Nu mă așteptam asta la naiba!zic in soaptă,abtinându-mă să nu tip.
—Calmează-te Maia. Totul o să fie bine. Poate nu e chiar atât de rău.zice
Rebeca cu regret in glas
—Adevărat. Oricum,daca se atinge de tine,e Max acolo. Si plus,e nevoie
de un simplu telefon să apar acolo si să-l rup pe Aiden in bătaie.zice si Alex
—Il rupem*il corecteaza Molly
—Totul va fii bine.zice si Mira ca mai apoi sa ne luam toti in brate
foarteeee strâns.
Ne desprindem si dau să plec dar ceva mi-a invadat gândurile si m-am
oprit brusc.
La naiba,nu mi-am luat rămas bun de la Derek.
Mă intorc inapoi la Mira si ii zic.
—Mira..Eu nu mi-am luat rămas bun de la Derek si nici nu l-am anuntat
de asta. Te rog să-i transmiţi că imi pare rău că nu i-am zis si că promit să
ne vedem imediat după ce vin.zic rugător spre Mira
—Sigur!zice ea zâmbind
O mai iau odata in brate la fel si pe restul si le soptesc ca ii iubesc,apoi
fug spre mașină,făcându-le cu mâna.
Ajunsă in mașină,inchid portiera si imi pun capul pe scaun,oftând.
—O să fie bine.se aude vocea fratelui meu in soaptă
Mă intorc cu faţa spre el si ii zâmbesc pal.
—Sper.zic si eu,uitându-mă dinou in gol.
******
Dragilor,baftă la școală.
Sper să aveţi un an bun.
😍❤❤❤
Capitolul 38

Orele au trecut foarte repede in avion având in vedere că am dormit

majoritatea timpului să nu fiu nevoită să vorbesc cu Aiden.
E un chin ce mi se întâmplă si aș vrea atât de mult să-l fac să dispară să
nu mă mai simt atât de incomod.
—Nu mă așteptam la asta.vine Aiden spre mine,șoptindu-mi
Imi dau ochii peste cap și decid să nu-i răspund.
—De fapt,ba da. Știam că o să merg in vacanţă cu tine si de aceea am
acceptat.zâmbește pervers
Mă uit in faţă și ii pot vedea pe restul cum caută un taxi.
Max era cuprins intr-o conversatie cu Lucas ceea ce rezultă că nici unul
nu mă poate salva de această conversatie.
—Ce urmărești Aiden? Mai ai nevoie de o fată pe lista ta de "fete aduse
in pat si apoi ignorate"?zic cu scârbă spre el,cu gândul ca poate o sa
inceteze cu rahaturile astea
Își mânjeste ochii la mine și isi mușcă buza
—Deci asta era? Știi dacă e vorba de sărut--
—Taci. Sărutul a fost o greșeală,ai nevoie să-ţi repet?zic scârbită
—Maia.zice serios oprindu-se brusc si apucându-mă de
incheietură,trăgându-mă brusc si invârtindu-mă fiind la același nivel cu el.
Nu te-am sărutat din motivele alea. Stiu ce reputaţie se zice că am dar jur că
m-am schimbat.zice cu o voce serioasă
Imi musc buza de jos,fiindu-mi frică de ce o să-mi răspundă la ce o să-l
intreb acum dar ce am de pierdut,nu?
—Atunci de ce ai făcut-o?zic mai mult in șoaptă
Buzele sale se lipesc intr-o linie dreaptă,trecându-și mâna liberă prin păr.
—Pentru că..nu stiu la naiba. Incep să simt ceva pentru tine.zice dar nu
apuc să mai zic nimic că mama ne-a strigat,văzând că am rămas in urmă
TE IUBESC MAMĂ,M-AI SCĂPAT DE ACEASTĂ SITUAŢIE
JENANTĂ.
 Imi dă drumul la mână când realizează că incă imi ţine incheietura si se
dă un pas in spate.
Il mai privesc odată si fug in directia părintilor nostrii ce au găsit taxi-uri.
Urc in primul taxi si răsuflu ușurată dar se duce totul pe pulă când Lucas
si Aiden au urcat in acelasi taxi cu mine.
Bineinteles că nu am nimic cu Lucas,dar după discutia sufocantă cu
Aiden,unde mi s-a format un nod in gât să si nu mai vrea să plece,voiam
liniște.
Totusi..Poate fi mai rău de atât?
—Am auzit că mergem intr-o vilă doar a noastră și cică o să dormim in
aceiasi cameră toti 4.zice Lucas făcând referire si la Max
Tușesc si mă uit șocată la el
—Ce? Eu cu 3 băieţi in cameră? Ai luat-o razna?zic rapid spre el
—Ce areee? O să fie amuzanttt. Să vezi câte farse iti fac.zice Lucas
entuziasmat
Imi dau ochii peste cap si oftez.
Da,poate fi si mai rău de atât!
Aiden tace si nu zice nimic,fiind parcă puţin rușinat după discuţia de
afară.

*
După 10 minute de mers,coborâm in faţa unei vile imense,albe.
—Să vă simţiţi ca acasă.zice mama zâmbind
Zâmbesc strâmb si imi iau bagajele din portbagajul taxi-ului ca mai apoi
să plec cu restul spre casă.
Ajunsă inăuntru rămân cu gura căscată când observ aurul alb ce sclipea
vag din cauza razelor puternice ale soarelui.
—Aur alb.zic mai mult in șoaptă dar mama m-a auzit
—Da. Ador aurul alb de aceea tata mi-a construit casa asta special pentru
mine.zice cu regret in voce dar si cu un zâmbet pal
Nu prea mi-a povestit de bunicul dar stiu că a murit când eu aveam vreo
10 ani. Până atunci nu am putut să-l văd pentru că ba el era plecat,ba eu.
Am inteles că a fost un om bun dar dinou,nu prea stiu multe despre el si am
preferat să fie așa,având in vedere că stiu cum o afectează pe mama acest
subiect.
—Doamne ce petreceri ar merge aici!exclamă Lucas,toti incepând să
râdem.
 După alte minute in care am inspectat casa si m-am certat cu mama că eu
nu stau cu baietii in cameră,ghiciti ce. SUNT CU BĂIETI IMATURI IN
CAMERĂ.
Au inceput să se fucking bată cu perne ca tâmpiţii.
Vă rog să mă salvaţi.
—Sunteţi așa imaturi! Incetaţi!ţip la ei nervoasă,ei oprindu-se si
privindu-mă
Se uitau unul la altul apoi au inceput să ţipe
—La ataaaaccccc!si atunci o imbulzeală cu perne a năpustit pe mine
Râsul meu si disperarea se auzea cred in toată casa dar nimeni nu se
chinuia să vadă de ce naiba ţip.
—Gata! Gata!ţip la ei râzând,ei oprindu-se si râzând si ei,aruncându-se
toti trei pe pat,lângă mine.
Poate nu o să fie așa rău. Sper.
—După ce mâncăm mergem pa club?zice Max oprindu-se din râs
—Nici nu știm unde e un club apropiat.murmum eu
—Nu e așa departe.zice Aiden care căuta ceva in telefon
E la vreo 15 minute de aici . Si putem merge pe jos.continuă el
—Perfect! Mergem? Deja mă plictisesc.zice Max entuziasmat
—Nu știu frate..Logic că mergem!zice Lucas râzând
—Ok. Mergem pe la 21.zice Aiden care se uită la ceas si vede că abia e
15.
—Și până atunci ce facem?oftez eu plictisită
—Hai să mâncăm că mor de foame si apoi iesim să vedem
imprejurimile.zice Max,toti aprobând si iesind din cameră pentru a mânca.
**
Capitol scurt dar...csf..scuze.
PROMIT SA MA REVANȘEZ CÂND AM TIMP.
Capitolul 39

-Rochia asta mă face grasă?ii intreb pe băieţii ce se imparfumau prin

cameră,eu ieșind din baie
Toti s-au oprit din ce făceau si m-au privit câteva secunde.
-Ești proastă sau te prefaci?! Ești sexy să-mi bag pula!exclamă Lucas,eu
incepând să zâmbesc
-Ho,ho. In cine iti baţi tu puţa mă flocule?mârâie Max la Lucas,eu
incepând să râd
-Gata tarzan. Nu te umfla in pene.zice Lucas mai mult in șoaptă,eu cu
Aiden incepând să râdem
Max si Lucas au iesit afară pentru a continua "cearta" eu rămăsând cu
Aiden.
-Ești superbă.imi șopteste când trece pe lângă mine,eu roșind instant
-Mulţumesc.murmur si intru inapoi in baie pentru a-mi continua
machiajul.
*
-Ieși dracu din baia aia că sparg ușa!ţipă Max de pe partea cealaltă a ușii
-Imediat!ţip după ce arunc o ultimă privire in oglindă si ies din baie.
-Iti ia 1000 de ani să te pregătești să mor eu!zice oftând Max
-Eu văd că incă ești tânăr deci nu a trecut așa mult.il tachinez eu iesind
din cameră si coborând jos.
Mă uit prin jur și ii pot observa pe restul in sufragerie. Merg spre ei si le
arunc un zâmbet dar un semn de intrebare mi se pune in minte când
mama,mama lui Aiden si mama lui Lucas erau imbracate in rochii,iar
tata,tatăl lui Aiden si tatăl lui Lucas in costume lejere.
-Uite-o pe superba noastră domnișoară.mă complimentează tatăl lui
Aiden,eu roșind
-Chiar superbă! Aţi făcut o treabă așa bună prieteni dragi.zice si mama
lui Lucas,practic felicitându-i pe ai mei de concepţia făcută,soţul ei
aprobând.
-Dar voi..unde mergeţi?zic zâmbind,schimbând subiectul
 -Ah,nu știi? Părinţii noștrii s-au gândit să meargă in club cu noi.se aude
vocea lui Aiden din spatele meu,eu intorcându-mă incepând să tușesc.
M-am innecat cu aer..
E o glumă,nu? Vă rog ziceti da.
Râd sarcastic si mă intorc cu faţa spre persoanele astea ce s-au gândit să
vină cu noi la club.
-E o glumă,nu?zic râzând incă sarcastic
-Nu frumoaso! Nu e. Acum..Hai să inceapă distracţiaaaa!ţipă mamele
noastre in cor,taţii dând din umeri si râzând,urmându-le pe doamnele ce se
indreptau spre ieșire.
Eu rămân pe loc cu Aiden,privindu-l si intrebându-l din priviri ce dracu
facem.
Apare si Lucas si Max destul de zâmbăreti dar zâmbetul le pică când ne
observă feţele.
-S-a intâmplat ceva?intreabă Lucas venind spre mine
-A nu..Doar că părinţii nostrii vin cu noi la club.zic sarcastică
Lucas si Max au făcut ochii mari,crezând că glumesc dar din pacate
pentru ei,nu glumeam.
Max si-a dat o palmă peste frunte instinctiv,eu mușcându-mi buza.
-Poate nu o să fie așa rău.zice Lucas,noi neapucând să mai zicem ceva că
suntem chemaţi de părinţi.
**
Suntem de o oră in club iar admosfera decurge destul de bine. Părintii
nostrii dansau pe ringul de dans,Max vorbea cu o blondă,Lucas cu o roșcată
iar Aiden intercepta cu mine.
Un junghi mi se pune in piept atunci când mâna lui Aiden face contact cu
talia mea.
-Hai să dansăm.zice zâmbind,eu aprobând cu o mișcare simplă a capului
Muzica era una lentă,permiţând mișcări ușoare si liniștite.
Capul meu era rezemat de pieptul lui Aiden,gândul fiindu-mi la Derek.
Oare ce face? Oare cum a primit vestea? Măcar a primit vestea?
Imi musc puternic buza,si imi strâng ochii ca să pot să-l uit pe Derek
măcar noaptea asta.
Vreau ca măcar intr-o noapte să nu-mi stea gândul la el.
-La ce te gândești?mă intreabă Aiden
Imi ridic capul de pe umărul lui,vrând să zic ceva dar mintea se
blochează,sângele ingheaţă iar o stare de ură se intalează in corpul
meu,când o persoană din spatele lui Aiden ce râdea si se distra,mi-a sclipit
in faţa ochilor.
Rămân blocată pentru câteva secunde,Aiden observând starea mea de
discomfort si intorcându-și capul in directia unde mă uitam eu.
Ochii mi se umezesc instinctiv iar un fior imi străbate șira spinării.
El.. Ce caută el aici? De ce a trebuit să-l văd aici? De ce..Ce..O
doamne,mi-e rău.
-Maia,ești ok?mă intreabă Aiden uitându-se dinou la mine,ochii săi verzi
sclipind
Imi mut privirea la el,privindu-l. Nu,nu sunt ok.
-Da.zic mai mult in soaptă dar stiu sigur că nu mă crede
-Pe cine păcălești?zice incruntat spre mine
Imi mut dinou privirea spre el dar mă blochez când ochii săi albaștrii se
intersectează cu ai mei.
Imi mut privirea repede si dispar prin multime,vrând să ies la aer.
Aiden striga după mine dar il auzeam vag.
Vedeam vag,auzeam vag..eram..șocată,tristă,nervoasă.
Mă opresc când contacul aerului rece face contact cu faţa mea,expirând
zgomotos.
Tresar când două braţe puternice mă apuc de talie si imi zdrobeste corpul
de un trup masiv.
Parfumul lui Aiden combinat cu alcool imi invadează nările,relaxându-
mă.
Mă intoarce cu faţa spre el,luându-mi faţa in palme si privindu-mă.
Ochii săi sclipeau frumos in lumina lunii,eu fiind "absorbită " de culoarea
lor.
Imi inchid si deschid brutal ploapele pentru a scăpa de aceste viziuni si il
privesc in continuare.
-Ce ai Maia?insistă el cu intrebarea,de data asta zicând apăsat.
Nu apuc să zic ceva că (,)chipul lui era in raza mea vizuală,eu privindu-l
cu dispreţ și ură.
Știu că nu mă mai recunoaște..da stiu așta..
Acum doi ani arătam oribil. Cu aparat dentar,ochelari si părul scurt eram de
râsul școlii..
Iar acum sunt compet schimbată si diferita. Sunt sanse de 1% să mă
recunoasca...
-Cine e el?zice Aiden după ce-l analizează pe băiatul la care mă uitam
 Imi aţintesc privirea spre Aiden si oftez
-El e raiul si iadul de demult.zic mușcându-mi buza,scene din trecut
apărăndu-mi violent in minte.
Scrâncesc din dinţi si o pornesc din loc,așezându-mă pe o piatră de lângă
fântâna arteziană ce se afla in dreapta clubului.
Privesc micul lac ce licărea frumos in lumina lunii si a sutelor de stele de
pe cer.
Reflexia mea se făcu văzută in apă,ca mai apoi să apară si Aiden.
Mă uitam intr-un punct fix,pierdută in gânduri.
Simţeam că trecutul imi dă târcoale si vrea să mă macine.
Simteam asta si stiam că o să vină ziua asta odată si odată..dar nu mă
așteptam să-l văd acum,aici.
-Ai de gând să-mi zici ce ai?se aude vocea lui Aiden,spărgând linistea
Incă mă uitam in acel punct fix. Parcă vedeam imagini..mici fragmente
din intâmplările de atunci..
De ce doare?
Poate pentru că l-ai iubit iar tu ai fost doar un pariu pentru el?
Conștiinţă proastă.
O mică lacrimă a picat pe obrazul meu,picând in apa cristalină a micului
lac cu fântâna arteziană.
Braţele lui Aiden s-au incolăcit in jurul meu pe la spate.
Așezându-se pe o piatră si tinându-mă strâns in braţe,eu lăsându-mi
corpul in jos,izbindu-mă de trupul lui,fiind acum rezemată de el.
-Băiatul ăla..Era Andrew.zic oftând,mușcându-mi buza
-Cine?zice Aiden confuz
*******
Scuze că nu am postat:((scuzeee doar că stiti voi..scoala
asta..teme..invatat..da..e oribil. Din prima săptămâna am teme si de invatat.
INGROZITOR.
Mno,sper sa va placa..
O sa incerc sa postez si weekendul asta chiar dacă nu-s sigură pentru că
mâine plec la munte..
Of.
Capitolul 40

Mă doare.
Mă doare să-l stiu aici. Mă doare să-mi aduc aminte momente. Mă doare să-
l văd. Mă doare si nu stiu de ce.
Andrew face parte din trecutul meu iar Derek din prezent. De ce ar
trebuii să mă simt așa?
Poate pentru că persoana asta îţi inspiră ură după ce ţi-a făcut?
Să nu uităm că te-a făcut de râs in faţa scolii proasto!
Constiinţă proastă
Privesc in spate,privindu-l.
Ura mea persista cu fiecare secundă trecută.
Inima voia să iasă și să-l ia la pumni pentru cât rău mi-a făcut.
Mă rog,nu l-am mai văzut de mult si preferam să cred că e mort sau ceva
după faptul că s-a mutat din Anglia din nu stiu ce motiv,imediat la două zile
după ce am ajuns bătaia tuturor de joc,dar tot voiam să-l stiu mort sau
dispărut sau ceva
Imi musc buza la amintirile dureroase ce-mi invadau mintea.
Imi intorc privirea spre Aiden,gândindu-mă dacă să-i zic sau nu.
Chiar pare o persoană de treabă dar așa am zis si despre Andrew la
inceput si s-a dovedit fiind crontrariul.
As vrea atât de mult să-l fac să sufere cum m-a făcut el. Aș vrea să-l văd
plângând si dorindu-și moartea din cauza mea.
As vrea să-l văd si să-l fac să se simtă exact ca atunci. Am jurat in ziua aia
să mă răzbun dar chiar nu stiu cum si poate ar trebuii să-mi las trecutul in
urmă si să-l dau naibii ca de fiecare dată.
—Nu mai contează.zic zâmbind,ridicându-mă de pe piatră
Hai să ne distrăm!zic tragându-l după mine in club si incepând să dansăm la
intrarea in localul ce bubuia din cauza muzicii.
**
Mă retrag epuizată de pe ringul de dans,fiind acum in faţa unui barmar la
vreo 25 de ani.
 Am dansat timp de 2 ore cu Aiden,Max si Lucas. A fost așa distractiv
având in vedere că nu prea fregmentez eu cluburile dar si obositor având in
vedere că eu nu prea merg pe tocuri si acum am dansat pe ele!
Mă rog,nu am de ce să mă plâng.
E o seară relaxantă având in vedere că ai nostrii nu s-au făcut de râs si după
vreo oră au plecat cu scuza că au obosit dar defapt stiu eu ce voiau să fac
dar eh,ce stiu eu,nu?
Chicotesc la afirmaţia mea si ii cer barmarului un pahar cu wisky.
Până imi dă paharul,eu imi priveam maimuţele ce dansau,fiecare cu câte
o fată.
Bine,fiecare inafară de Aiden ce s-a dus să ia o gură de aer.
—Poftim!imi inmânează barmarul băutura,eu zâmbind slab si turnând
jumătate din lichidul tare,pe gâtul ce-mi cerșea ceva de băut,fiind uscat.
Mă innec atunci când un trup atât de cunoscut se asează pe scaunul din
stânga mea,cerându-i o bere barmarului pe care il chema Taylor după zisele
micii plăcuţe de pe uniforma lui roșie.
Taylor s-a informat si i-a întins retardatului berea.
L-am privit cu coadea ochilor cum Andrew mă privea si dâdea din când
in când câte o gură de bere pe gât.
LUATE-AR NAIBA ANDREW. CE MAMA NAIBII CAUTI AICI? CE
MAMA NAIBA ARE UNIVERSUL CU MINE?
Sincer,l-as lua la bătaie si i-as reprosa atâta dar nu ar avea rostul.. Nu i-ar
păsa. Niciodată nu i-a păsat. Am fost doar un pariu,nu?
Râd nervoasă,atrăgându-i atenţia curioasă.
Imi musc buza,abtinându-mă să nu-i zic ceva.
Nu stiu dacă să mă bucur sau nu că nu mă recunoaște.
Poate că ar trebuii să mă bucur pentru că nu stiu cum aș reacţiona dacă
mi-ar vorbii.
Il mai privesc odată,văzând cum isi bea si ultima gură de bere si comandă
două pahare cu wisky.
Mirosul său de alcool,tutun si parfumul său specific mă face să-mi aduc
aminte de primul sărut cu el.
Cu gardul in gură pe care il aveam,el m-a sărutat la petrecerea fostei mele
prietene. De ce zic fostei? Pentru că ea nu a fost niciodată prietena mea..nici
nu stiu de ce ii zic prietenă. Nu-și merită cuvântul.
Altă falsă..La fel ca dobitocul din stânga mea. Inteleg de ce au fost
impreună. Se potrivesc!
 —Pentru tine frumoasă fată.se aude vocea lui pe care sincer o visam
noaptea..Aveam coșmaruri cu ea si de aceea acum rămân putin..șocată
După doi ani,ii aud vocea. Vocea aia de care eram indrăgostită..
Privesc paharul de wisky pe care mi l-a intins si jur că mă abtin să nu fac
crize pe aici.
Il resping
—Nu mai beau.ii zic cu indiferenţâ,incercând să-l fac să plece
—Haiii! E băutură si totusi,e pe gratis! Fă-mi bucuria si bea.zice zâmbind
spre mine
Aș vrea să te văd trist,plâns si indurerat! Nu bucuros
Mă rog,totusi iau paharul din mână și il dau pe gât,simtind lichidul cum
mă arde iar ameţeala mă cuprinde.
Andrew dă si el paharul peste cap,zâmbind după ce-l vede.
—Incă două!ţipă la barmar,făcând referire la wisky
Strâmb din nas,nestiind ce să zic
—Și cum de o fată așa frumoasă ca tine se află intr-un club?zice
inspectându-mă
Acum doi ani nu mă considerai frumoasă. Prostule.
Imi dau ochii peste cap subtil si mă uit in spate,vrând să-mi văd vreunul
dintre prieteni dar eșuez.
—Nu sunt singură..Prietenii mei sunt pe aici.zic uitându-mă dinou la
barmarul ce ne-a dat wisky-ul.
Dar tu? Cum de esti singur?continui eu după ce iau o gură din wisky
Dacă tot nu mă recunoaste,de ce sa nu profit de ocazie?
—Păi vezi tu.zice râzând,neintelegând de ce râde. Probabil a băut prea
mult. Mult prea mult.
Eu sunt cu niste prieteni si câteva prietene ca in fiecare weekend.zice
dând din umeri râzând
Când eram cu tine tu nu puneai gura pe alcool aproape niciodată chiar
dacă erai popularul scolii. Acum bei in fiecare weekend?
Mă rog. Nu că mi-ar păsa dar mna.
—Deci iti place să bei.constat eu
El râde.
Ochii ii erau rosii si stiu sigur că el nu prea stie ce vorbeste si probabil
mâine uită totul.
—Mă crezi că inainte nu puneam gura pe alcool? Decât foarte rar.zice
pufnind
 Da,știu si te cred. Dar nu-mi pasă.
Stai,eu de ce inca sunt aici? Vorbind cu el? In loc să-i sparg o sticlă de
bere in cap si să-l iau la pumni?
—Și atunci de ce bei?mă trezesc intrebând
Ce-mi pasă mie? Nu-mi pasă.
Vreau acasă
—Din cauza--
Nu apucă să zică că vocea lui Aiden ne intrerupe.
Il pot vedea pe prietenul meu cum se incordează la vederea lui Andrew.
Stiu că-l recunoaste dar il rog din priviri să tacă si să nu facă nimic.
Isi da ochii peste cap
—Trebuie să mergem acasă Maia.zice spre mine
MERSI CA M-AI SALVAT,TE IUBESC.
—Așa devreme? Hai frate! Purtam si eu o conversaţie cu minunăţia
asta.zice Andrew
Tușesc,innecându-mă cu aer ca mai apoi să mă simt trasă in bratele lui
Aiden.
—E a mea.zice dur si apăsat Aiden spre Andrew
Tac si inghit in sec,nevrând să mai zic ceva.
E prea mult pentru mine pentru o seară.
Andrew isi dă ochii peste cap,iar Aiden mă trage afară din club,expirând
sacadat
—Știi cât m-am abţinând să nu-i sparg faţa?zice spre mine,eu muscându-
mi buza
****
La media e Andrew
Scuze ca nu am postat:(
Vreau părere despre capitol,multumesc anticipat.:>
Capitolul 41

Mi-am trecut mâna frustrată prin păr,privindu-l pe Aiden.

—Cine e tipul ăla? Mai intâi esti nervoasă si aproape plăngi când il
vezi,iar apoi vorbesti cu el?!se aude vocea lui Aiden,referindu-se la
Andrew
Imi mușc buza si privesc in altă parte.
Stiu că are dreptate dar nu stiu dacă merită explicatii si cum să i le dau.
—Ce faceţi aici?se aude vocea lui Max,făcându-ne să ne intoarcem spre
el.
Zâmbesc in sinea mea că Max m-a scăpat de a-i răspunde la intrebările
lui Aiden si imi dreg glasul
—Eu cu Aiden o să mergem acasă.zic scurt,uitându-mă la Aiden ce se
uita urât si intrebător la mine
Max se incruntă,săgetându-l pe Aiden cu privirea
—Poate faceţi ceva că-
—Nu plecăm nicăieri.il intrerupe Aiden pe Max
Aiden mă trage deoparte si imi sopteste
—Nu plecăm nicăieri. Vreau să mă distrez.zice dur si apăsat
—Nu ti-a ajuns patru ore?il intreb ridicând o sprânceană
—Iti dai seama că de mâine ai nostrii ne vor duce la tot felul de chestii
plictisitoare deci nu,nu e suficient.zice cu un zâmbet larg
A si apropo,o să vreau răspunsuri mâine.zice cu același zâmbet
Imi dau ochii peste cap si imi musc buza. O să-mi fie greu să dau
explicatii având in vedere că subiectul Andrew era chin pentru mine.
Si acum mă doare când trebuie să povestesc cuiva despre el.
—Bine.aprob intr-un sfârsit dar eu făceam referire la faptul că mai stau in
club,nu că o sa ii dau si raspunsuri dar el nu trebuie să stie asta
Zambeste si ma trage spre club,făcându-i semn lui Max să vină si el.
In schimb Max era aţintit cu privirea spre o persoană,mușcii încrodându-
se iar maxilarul parcă zvâgnindu-i.
Mă opresc si eu si mă uit in directia unde Max privea.
Andrew
 Andrew era la intrarea din club,gânditor,fumând linistit o ţigară.
—Plecăm acum. Nu vreau să ajung la pușcărie.zice Max tăios,eu
incruntându-mă
—Adică?zic venind spre el,privindu-l suspicios
Mă trage de mână,privindu-mă
—E aici.zice oftând
Nu vreau să îţi aduci aminte momentele alea oribile pe care el ţi le-a oferit.
Nu vreau să mai plângi,să mai suferi. Nu vreau,ok?zice stins
Gura mea rămâne puţin deschisă,analizând cuvintele rostite de el. El..Il
stie pe Andrew? Stie că am suferit pentru el?
Adică bine. Mama si tata știau si probabil si el isi dădea seama că sufăr
pentru un băiat,dar atunci nu vorbea cu mine si era foarte indiferent. Nu m-
am gândit niciodată că el imi stia sentimentele si pentru cine erau.
Poate eu l-am judecat gresit zicând că in 5 ani nu i-a păsat deloc de
mine..Poate ii păsa dar nu voia să-mi zică.
Totuși mă roade pe interior tot ce mi-a zis si vreau răspunsuri. Acum
—De unde știi că am plâns după el? De ce zici că nu mai vrei să sufăr
având in vedere că atunci nu-ţi păsa de mine? A si apropo,si din cauza ta
am plâns si am suferit,si totusi,esti aici si vorbesc cu tine.zic dur spre el
Mereu refuză să vorbească despre ce s-a intamplat atunci si asta mă irită.
Sunt destul de mare să inteleg orice motiv banal mi-ar zice si sunt dispusă
să nu fac crize de nervi si să-l urăsc. Chiar dacă mi-ar zice că el a dat cu
motocicleta peste mine.
Râd
Nu el a făcut-o. Stiu asta.
Sau nu stiu?
Nu,nu
De ce mă gândesc la asta acum?
—Îţi răspund la fiecare intrebare dacă plecăm de aici.zice rapid,oftând
Imi musc buza si dau aprobator din cap.
—Tu rămâi aici cu Lucas,anunţă-l că eu cu Max am plecat. Nu vă
intoarceţi târziu si te rog mâine să nu vii la mine si să-mi zici că ai făcut sex
fără prezervativ că nu vreau să fiu nașa unui copil așa tânără.zic
râzând,făcându-i cu ochiul
Aiden imi scoate limba si dă aprobator din cap,mergând spre intrarea in
club.
Mă intorc pe călcâie si ii fac semn lui Max să mergem.
 Nu vreau acasă. Vreau să-mi explice intr-un loc liniștit iar acasă sigur nu
e locul potrivit mai ales că poate din intâmplare o să fac crize la ce voi auzii
si nu vreau să trezesc toată casa.
Promisiunea mea cu "n-o să ţip" poate pică.
Mereu pică.
—Unde mergem?se aude vocea lui,spărgând liniștea
—Sigur există un parc pe aici.răspuns simplu,continuând să mergem
După incă câteva minute de mers,mă uit la buzunarul blugilor,din el
ieșind colţul unui pachet de ţigări. Imi musc buza,gândindu-mă că eu nu
mi-am luat ţigările de care am nevoie si mă uit la el,zâmbind dulce si dând
din gene ca un copil mic ce dorește ceva.
Isi mută privirea la mine si iși ridică o sprânceană,curios.
—Știi că te iubesc mult,nu?zic cu aceiași faţă de copil inocent
—Ce vrei?zice râzând
Ii arăt cu degetul pachetul de ţigări iar el rămâne putin "șocat"
Ultima dată când m-a văzut fumând am avut o discutie aprinsă ce s-a
terminat urât. Sper că de data asta o să mă inteleagă.
—Maia,de câte ori să-ţi zic,nu ai--
—Nu Max. Nu vreau să-mi zici nimic. Sunt destul de mare să iau singură
decizii si decizia mea este să fumez. Nu fumez des,ci foarte rar deci n-o să
se intâmple nimic rău la naiba!il intrerup eu revoltată
Stiu că urma predica aia ca esti prea mică si că iti fuţi plămânii si
bla,bla,dar mie nu imi pasă. Ok?
Oftează si isi scoate pachetul de ţigări si o brichetă,pe care mi le
inmânează.
Zâmbesc când citesc "KENT click" si trag o ţigare din pachet,ca mai apoi
să o duc intre buze si să-i aprind celălalt capăt.
După reușita mea,i le dau inapoi,el luându-ne si aprinzându-și si el o
ţigară,oftând.
—Ce mă fac eu cu tine.se aude vocea lui mai mult in soaptă,eu râzând
scurt si continuând să trag din tigară până când in faţa mea s-a reflectat un
lac cu câteva băncuţe imprejur.
Zâmbesc si ii arăt lui Max lacul cu un deget,ca mai apoi să mergem spre
el si să ne așezăm pe bancă.
Sper să nu fac ceva crize sau să rămăn socată de ce imi va zice,sincer.
Dar probabil se vor intampla amândouă deci scuze Max..Dar e timpul să
aflu adevărul.
 **
După 7 aniiii am postat si eu.
Scuze dragilor dar nu am avut timp.a inceput scoala si deja am teme si de
invatat plus dansuri.
Sunt foarte obosita si cateodata imi vine decât să dorm cand ajung acasa
dar realizez că am teme si bum. Trebuie sa le fac.
O sa incerc acest weekend sa postez doua capitole mai de doamne ajuta.
Sper sa ma intelegeti si sa nu fiti supăraţi pe mine. Vă iubee
Capitolul 42

—Deci?zic privind lacul ce sclipea frumos in lumina lunii și a stelelor.

Aerul era unul răcoros ceea ce mă făcea să tremur când mici adieri de
vânt se strecurau prin corpurile noastre. Rochia nu mă ajuta.
Max oftează,uitându-se si el la lac. Simt o reţinere in a-mi zice dar vreau
adevărul. Acum.
—Știu că Andrew și-a bătut joc de sentimentele tale pentru a te umilii și
a-și impresiona prietenii. Știu că plângeai in fiecare seară,ascultând
xxxtentacion. Știu că ţi-ai pus toată increderea in el iar el in doar câteva
secunde ţi-a distrus increderea și inima,lăsând-o zăcând pe jos.
Știu astea pentru că deșii nu vorbeam cu tine iar schimbarea mea a fost si
ea la fel de dureroasă pentru tine,eu știam tot.
Știam ce ai si din cauza cui.
Am fost mereu in umbra ta să te apăr fără ca tu să vezi.
Când am aflat ce ţi-a făcut Andrew,mi-am încălcat niște promisiuni și l-am
luat la pumni,furia ieșind din mine iar sângele din el.
Știam că merita mai mult decât niște simple semne si puţin sânge dar a avut
noroc cu prietenii lui ce ne-au despărţit.
Stiu că a doua zi după bătaie deja era externat la altă școală in altă ţară dar
niciodată nu am știut si nu mi-au păsat motivele.
Am avut noroc că nu am fost dus la secţia de poliţie pentru că el consumase
droguri in ziua aia și probabil își dădea seama că dacă cineva observă ,a
ars-o.
Mă rog,nu-mi păsa. Puteam ajunge si la școala de corecţie,imi era
indiferent doar că..am avut un mic noroc.zice incă uitându-se in gol
Nu mi-am dat seama că lacrimile au apărut in ochii mei decât atunci când
se scurgeau ușor spre obrajii mei.
S-a dus machiajul.
S-au dus o parte din suspiciuni
A revenit șocul si o durere cumplită in piept.
 Mi-am intors privirea spre Max si nu stiam cum să reacţionez.
Să ţip pentru că mi-a ascuns toate astea? Să fiu fericită că el mereu a fost
acolo chiar dacă eu nu-l vedeam?
Sunt fericită că el in felul lui a ţinut la mine fără să știu dar sunt si
dezamăgită de asta pentru că in primul rând l-am judecat greșit si in al
doilea rând..sunt dezamăgită că a reacţionat violent chiar dacă o mică parte
din mine se bucură având in vedere că știu foarte bine câte merită Andrew
dar niciodată nu am fost in stare să zic cuiva.
Eu nu sunt el. Nu distrug inimi. Nu-mi bat joc și nu mint in legătură cu
sentimentele mele.
Nu sunt dar de multe ori mi-aș fi dorit să fiu.
Mi-aș fi dorit să-l văd cum moare pe interior de durere si să-l distrug cum a
făcut-o el dar stiu că nu aș avea cum așa că am renunţat mai ales după ce
am aflat că s-a mutat.
—Nu spui nimic?zice mușcându-și buza,intorcându-și privirea spre
mine
Lacrimile curgeau pe faţa mea șocată. Nu stiam ce să-i zic. Nu știam de
unde să incep.
Pur si simplu simteam că am trăit mult timp in minciună si poate că nu-s
așa pregătită să aflu adevărul.
Mereu am vrut adevărul si stiam că adevărul doare dar..nu mă așteptam să
doară așa tare.
—Maia,spune-mi ceva.mă imploră,ducându-și palmele spre umerii
mei,incepând să mă zgâlţâie.
M-am ridicat in picioare și l-am privit. Ameţeala m-a cuprins iar o durere
de cap apăru.
Mi-am mușcat buza si m-am intors cu faţa spre lac,incrucișându-mi
braţele la piept și uitându-mă in gol.
—Nu știu ce să zic.oftez
Ii simt corpul lui Max lângă mine ce oftează zgomotos.
—Ţipă la mine,spune-mi că mă urăști,bate-mă,injură-mă dar te rog
vorbește cu mine. Mă omoară liniștea ta.zice intorcându-mă spre el
Pufnesc nervoasă și mă dau un pas in spate,privindu-l.
—Ce vrei să spun Max? Ce ai vrea să spun? Cinci ani de zile am suferit
ca o proastă din cauza că am avut impresia că mă urăști,că nu-ţi mai pasă
de mine și toate rahaturile,iar acum aflu că mereu ai fost in umbra mea. Că
mereu știai ce am. Că mi-ai bătut fostul și că tu defapt mă iubeai! Atunci
explică-mi Max. Explică-mi de ce ai fost așa indiferent cu mine 5 ani când
tu de fapt nu erai?! De ce Max..zic pufnind in plâns
Am ţipat. Mi-am incălcat promisiunea dar m-am descărcat. Aș vrea să
știu odată adevărul complet,nu doar o parte. De ce nu-l pot primii? De ce
doare..
Max vine la mine,luându-mă strâns in braţe.
Aș vrea să-l imping,să ţip la el cerându-i o explicaţie,cerându-i să nu mai
ocolească acest subiect dar tot ce fac este să mă afund in imbrăţisarea
lui,suspinând.
—Promit să aflii odată adevărul scumpo..dar nu acum. Nu sunt în stare și
nici pregătit să ţi-l zic acum. Te rog ai incredere in mine.se aude șoapta lui
ce mă face să suspin si mai tare
Poate că ar trebuii să ii las timp. Poate el chiar a păţit ceva si ii e greu să
vorbească despre asta. Poate chiar are un motiv bun.
Cred că e timpul să nu mai judec inainte să cunosc adevărul si să-i las
timp.
Am văzut in vocea lui că i-a fost greu să povestească așa că-i sunt
recunoscătoare că mi-a zis adevărul despre Andrew si faptul că el a fost
mereu lângă mine,fără ca eu să-l văd
—Mulţumesc.șoptesc,el strângându-mă si mai tare in braţe.
După ce ne desprindem il privesc. Câteva lacrimi i se pot observa in
coltul ochilor și câteva lacrimi uscate pe obraji.
Zâmbesc pal si imi sterg lacrimile,la fel făcând si el.
—Mulţumesc că mi-ai zis adevărul și imi pare rău că te-am judecat
inainte să stiu cu adevărat motivul schimbării tale. Te iubesc.zic spre
abţinându-mă să nu plâng
—E ok pitico. Si eu trebuie să-mi cer scuze pentru tot..Promit..nu..JUR.
Să-ţi zic adevărul odată dar până atunci,hai acasă. E târziu si frig iar eu nu
am un hanorac pe care ţi-l pot oferii.zice zâmbind,punându-și mâna după
gâtul meu si incepând să mergem
Zâmbesc si dau aprobator din cap,căutând in telefon un număr de taxi
pentru că habar-n-avem cum să ajungem acasă.
******
Capitolul 43

Andrew pov
—Hai frate,distrează-te și tu puţin.se aude vocea lui Malek,prietenul meu
cel mai bun
Imi arunc privirea spre el și il privesc cu dispreţ pentru câteva secunde ca
mai apoi să mă intorc la ţigarea mea.
Malek deja era băut ceea ce nu mă surprinde dar eu deja eram melancolic
si nu-mi mai doream să beau.
Intrebarea fetei pe care am văzut-o in urmă cu o oră și care mi-a stârnit
niște fiori nu prea plăcuţi,imi răsuna in cap.
"Atunci de ce bei?
Sunt ameţit si știu că i-aș fi răspuns dacă iubitul ei nu apărea deoarece
imi expira încredere.
Totuși,ceva din minte se tot intreabă. Cine e ea? E prima dată când o văd
in acest club ceea ce înseamnă că ori s-a mutat aici,ori e in vacanţă.
Ceea ce mă sperie este faptul că vocea ei caldă și plăcută mă ameţise. Imi
adusesem instant aminte de o voce ce avea "gard in gură" de care sunt
indrăgostit de doi ani.
Doi ani nenorociţi in care-mi plâng amarul prin băutură.
Sunt așa dezamăgit de mine.
Am fost un așa mare prost încât am pierdut singura fată de care am fost
indrăgostit din cauza tâmpeniei mele din adolescenţă.
Un pariu.
Asta crede ea că a fost pentru mine.
—O mai știi pe Maia?il intreb dintr-o dată pe Malek ce fuma linistit o
ţigară
Isi intoarce privirea milimetric spre mine și se incruntă
—Cine?
Vocea lui de om beţiv imi sfâșâia timpanele dar in momentul ăsta simt
nevoia să mă descarc chiar dacă probabil mâine si eu si Malek uităm de
discuţia asta
 Sau nu
Eu sigur nu uit. Malek sigur da.
—Fata din Anglia cu care am fost..impreună.zic după o mică ezitare
Malek pufnește intr-un râs si se lasă moale pe canapea
—Vrei să zici fata aia urâtă care nu știa să vorbească corect din cauza
aparatului dentar cu care ai fost din cauza pariului nostru,nu?zice incă
râzând,eu incruntându-mă la afirmaţia făcută
—Da,aia.zic mușcându-mi buza
—De ce intrebi?mă intreabă ridicându-și o sprânceană
—Oare ce mai face?intreb dar intrebarea era mai mult pentru mine
—De unde să știu frate. Nici nu-mi pasă.zice râzând
Imi dau ochii peste cap de comportamentul copilăresc al prietenului meu
si imi aprind o altă ţigare.
Fumez cam mult dar parcă ele mă ţin in viaţă
—Știi ceva?imi intorc privirea spre prietenul meu,el ridicându-și
sprânceana curios
—In seara asta am întâlnit o fată ce mi-a adus aminte de ea.zic
scurt,făcându-mi prietenul să râdă,eu incruntându-mă
—O fată urâtă cu aparat dentar ce scuipă când vorbește?zice in batjocoră
Imi dau ochii peste cap fiind dezgustat de prietenul meu prost.
Maia nu era urâtă. Cu gard in gură si cu părul ei tuns bob si mereu prins
in coadă,cu agnee și puţin grăsuţă,era frumoasă în felul ei.
Mai ales sufletul ei. Un suflet bun ce trecea printr-o perioadă grea după
un accident cumplit și un frate nepăsător..sufletul ei era la fel de bun.
Iar eu sigur i l-am distrus.
I-am distrus increderea,bătându-mi joc de ea după ce ne-am sărutat iar
pariul a fost câștigat.
Cât de prost să fiu? Am rănit o fată nevinovată pentru 100 de dolari si
mai multă popularitate ca mai apoi să realizez că eu in alea câteva luni m-
am indragostit de ea.
Era ciudat pentru mine. Complet de ciudat. Iubeam o fată ce toti ziceau
că e urâtă si totusi mi-am permis să-mi bat joc de ea. Imi vine să mă
împușc.
Si acum ce fac? De când m-am mutat aici incerc s-o uit dar nu pot. Am
inceput să beau,să fumez si am avut o perioadă când mă drogam.
Eram distrus pentru că am distrus-o si pentru că n-am avut curajul de ai
cere scuze si a-i zice că eu chiar o iubesc chiar dacă probabil nu m-ar fi
crezut si m-ar fi scuipat si jignit.
Incă mă intreb cum ar reacţiona dacă m-ar vedea. Dar eu? Eu cum aș
reacţiona?
—Nu tâmpitule. Doar că..vocea ei..era caldă si a Maiei era la fel pe lângă
faptul că nu pronunţa corect cuvintele. Parfumul ei..pot să jur că si Maia
avea același parfum..zic oftând
Prietenul meu se oprește brusc,parcă ceva lovindu-l
—Andrew,ce dracu ai? Te-ai drogat si nu mi-ai dat si mie?zice,eu dându-
mi o palmă peste frunte
—Nu că tu ești prost. Nu am nimic tâmpitule! Dar fata aia..Fata aia mi-a
adus aminte de Maia.
Zic de parcă eu nu mi-o imaginez mereu pe Maia.
—Ce treabă ai tu cu Maia? De ce să iti aduci aminte de ea? Înainte să imi
aduci tu aminte de ea,uitasem de existenta ei
Păi normal că uitasei că doar tu nu te gândești de doi ani incontinuu la
ea. Că doar nu tu esti indrăgostit de o fată pe care ai rănit-o si care acum
nici nu stii cum arată. Că doar nu tu te distrugi din cauza asta si nu tu te
simţi mizerabil că ai făcut un inger să plângă
Imi zic in minte ceea ce aș vrea să-i Zic si prostului de lângă mine.
—Las-o baltă. Mă duc acasă.zic nervos,ridicându-mă de pe canapea si
iesind din club,căutând in disperare un taxi.
Nu am cum să vorbesc cu un om cu un neuron si mult alcool in sânge.
Nu am cum să mă descarc.
La naiba.
De ce naiba a apărut fata asta ce m-a făcut să mă gândesc mult mai
insistent la Maia decât o făceam înainte?
Oftez când un taxi apare in faţa mea si urc repede in el,zicându-i adresa si
lăsându-mă pe scaun moale.
Plătesc taximetristul si cobor din mașină,intinzându-mi oasele amorţite.
Vreau să pornesc din loc pentru a merge pe aleea casei dar mă opresc
când văd casa nelocuită de mult timp,cu un bec aprins.
Stau o clipă pe gânduri. Oare e un hoŢ? Sau s-a mutat cineva aici?
Din câte știu casa nu era de vânzare așa că probabil proprietarii casei
care habar n-am cine sunt,s-au intors.
Dau din umeri si pornesc spre casă,intrând in ea si descăltându-mă la
intrare ca mai apoi să urc in camera mea.
Aprind lumina,apărându-mi camera dezordonată in faţă,oftând.
 Mă schimb de haine,luând decât o pereche de pantaloni scurti ca mai apoi
să-mi iau tigările si bricheta si să ies pe balcon pentru a fuma liniștit.
Mă așez pe micul balansoar si imi aprind ţigarea.
O voce se aude din dreapra mea,puţin mai indepărtată și fără să mă uit in
partea de unde provine,o ascult.
—Abia am venit de la club. Sunt extenuată
-..
—A fost ok..Am întâlnit o persoană la club si iti povestesc mâine mai
multe,acum nu sunt in stare.
—Promit să te sun mai des. Da,da
—Vorbim mâine te rog,ok? Te iubesc,ceaw
După ce am tras cu urechea la conversaţia pe care o purta o fată pe care
n-o vedeam bine,vocea fetei de la club imi răsuna in cap.
Oare?...
Fata se intinde pe măsută și pot observa cum isi ia o ţigară dintr-un
pachet de ţigări,pe care si-o aprinde,trăgând si suflând fumul toxic.
Continui să o privesc și inlemnesc când privirea ei se intersectează cu a
mea. Ea e..
***
Două capitole,o da
Ce părere aveţi despre acest capitol?
O să aflaţi și mai multe lucruri despre fosta lor relaţie in capitolele
următoare,hehe
P.S. Mă gândeam să fac un Q&A la sfârsitul capitolului următor asa că
dacă aveti vreo intrebare pentru personaje sau pentru mine,nu ezitati să
scrieţi.
Pup.
Capitolul 44

Maia pov
Am simţit că mi se taie reSpiraţia când ochii mei au făcut conctact vizual
cu Andrew.
Distanţa era una foarte mică având in vedere că aici casele sunt aproape
lipite,sunt despărţite decât de un fucking gard.
Dar totusi,cum Se face că destinul are ceva cu mine iar el stă exact lângă
mine?
Imi mușc buza și analizez repede situaţia.
Nu știu ce să fac. Nu știu ce să zic si cum să reacţionez.
Sunt pur si simplu blocată iar corpul nu vrea să reacţioneze in incercarea
de a mă ridica și a pleca în casă.
—Vrei să-ţi răspund la întrebare?se face vocea lui auzită,făcându-mă să-
mi înghit nodul din gât.
Ce întrebare?
Vreau să-mi răspundă? Chiar vreau să vorbesc cu Andrew? Sunt dispusă?
Acum alcool-ul s-a dus si sunt mult mai lucidă si stiu tot ce fac..Dar
parcă am o reţinere in a vorbii cu el.
Imediat ce si-a deschis gura-n club parcă ceva îmi înţepa sufletul iar
mintea mea îl vedea doar pe el si momentele cu el.
Totusi,mi-am adus aminte intrebarea pe care i-am pus-o si nu a răspuns
pentru că a aparut Aiden.
De ce bea?
Totusi poate să fie un răspuns absurd si să-mi stârnească plictiseala dar
parcă ceva din mine vrea să-l asculte.
Dau aprobator din cap,el zâmbindu-mi
Imi face semn in jos,eu uitându-mă și văzând o băncuţă.
—Ne vedem acolo in 5 minute.zice zâmbăreţ si dispare pe ușa balconului
ce sigur duce in camera lui.
Oftez și mă las moale pe balansoar.
 Ce faci Maia? Tu-l urăști pe Andrew după tot ce ţi-a făcut. De ce
vorbești acum cu el?
Imi musc buza și mă gândesc.
Poate..Poate pot să trec peste,nu?
Totuși au trecut doi ani iar Andrew m-a învăţat atunci o lecţie.
Să nu am încredere in oricine.
Bineinteles că nu am ascultat lecţia si mi-am pus o incredere oarbă intr-
un străin,Derek.
Dar e primul după doi ani in care am putut să-mi pun increderea(nu deplină)
si poate chiar n-o să sfârșesc cu inima-n bucăţi.
Privesc Ceasul si văd că au trecut cinci minute. Oftez si intru in camera
mea pentru a-mi lua un hanorac ca mai apoi să cobor scările incet si să ies
in curtea casei.
Aerul răcoros mi-a izbit obrajii iar corpul meu tremura încet.
Era destul de frig dar nu mă deranja. Preferam asta decât căldura
insuportabilă.
Ies din curte si pot observa băncuţa pe care mi-a arătat-o Andrew,cu
Andrew pe ea.
Mă apropii incet cu multă reţinere ca mai apoi să mă așez lângă el.
Tresare când realizează că cineva e lângă el și-și mută privirea spre
mine.
—Ai întârziat.murmură
—Am fost la baie.mint
—Vezica asta..zice iar eu ii dau un pumn jucăuș in umăr ca mai apoi să
râd puţin
CE FACI MAIA? NU RÂZI CU DUȘMANUL?
Taci conștiinţă!
Andrew isi scoate pachetul de ţigări si mă injur in gând că nu mi le-am
luat si eu. Am nevoie de ele. Ele mă calmează
Mă uitam la ţigări de parcă era mâncare si pot să jur că-mi dau balele
dacă nu-mi dă si mie una.
Andrew isi indreaptă pachetul spre mine si zâmbesc satisfăcută când
apuc o ţigară din pachet.
—Multumesc.murmur,el zâmbindu-mi ca mai apoi să-și aprindă si el
tigare si să-mi înmâneze bricheta.
—Sper să nu termin ţigarea inainte să termin de povestit pentru că știu că
m-aș oprii si am nevoie să mă descarc.zice scurt
 Stau tăcută,privindu-l,trăgând din când in când din ţigare.
—Totul s-a întâmplat acum doi ani jumate.
Eram genul ăla de popular al școlii,fiind căpitanul echipei de fotbal.
Câștigasem un meci si toti eram super fericiţi si mândrii.
La meci am observat o fată,Maia,ce se uita insistent la mine. Nu prea
băgasem de seamă până când am inceput s-o văd tot mai des cum se uita la
mine. Sau poate așa mi se părea dar mă rog. Malek,prietenul meu,a
observat-o si a venit la mine să-mi propună un pariu. Să stau cu ea până mă
sărută,să aflu niste chestii ca mai apoi să primesc 100 de dolari si s-o fac de
râs in toată școala pentru a primii si mai multă popularitate. Penibil nu? N-
ai idee cât regret ce-am făcut.zice după ce-și termină ţigarea si isi aprinde
alta ca mai apoi să inceapă să vorbească dinou
—Am inceput să mă dau la ea si până la urmă s-o conving să fie cu mine.
Vezi tu,fata avea aparat dentar,agnee pe faţă,coșuri si părul tuns si prins
mereu in coada. Arăta oribil pentru alţii si pentru mine la inceput,dar cu
timpul..când i-am câștigat increderea și i-am aflat povestea de viaţă,mi-am
dat seama cât de frumoasă e.
Sufletul ei era minunat de bun si fata era așa puternică..nici nu-ti imaginezi.
Mă rog,după câteva luni,am inceput să mă indrăgostesc de ea,cu adevărat.
Nimeni nu stia,decât sufletul meu.
Mi s-a rupt sufletul când m-a sărutat de faţă cu toţi stiind ce trebuia să fac.
Aveam orgoliu si pe atunci eram disperat să-mi fac păreri bune așa că am
inceput să-mi bat joc de ea in ultimul hal chiar dacă ceva mă înţepa când
făceam asta. Când am văzut-o plângând,ceva din mine s-a rupt. Am fost
distrus că am pierdut singura fată de care m-am indrăgostit de sufletul
ei..Am avut o perioadă când mă drogam dar m-am lăsat ca mai apoi să mă
apuc de fumat si de băut. Si practic,din cauza asta beau si fumez. Simt că
ele mă ţin de la a face multe lucruri.
Habar n-ai de câte ori am plâns pentru ea..In fiecare
zi,noapte,secunda,minut imi aduc aminte de ea..
Stii ce regret ce-l mai mult? Că am fost un prost si nu i-am zis ce simt si
acum sigur mă urăște..zice cu câteva lacrimi in ochi
Lacrimile mele curgeau neincetat pe obraj. Buza mea emana sânge la cât
de tare am muscat-o iar pieptul mă înţepa enorm.
Nu mă așteptam la asta. Nici intr-un milion de ani nu mă gândeam că
Andrew chiar m-a iubit..sau..incă mă iubește
 Da,mă doare sufletul când imi aduc aminte acele momente groaznice din
viaţa mea,dar poate ar trebuii să-l inteleg..Era perioada când hormonii
adolescenţilor o iau razna si fac tot felul de rahaturi.
Se pare că el suferă si asta mi-am dorit mereu,dar acum că-l văd mă
doare sufletul.
I-am simtit durerea din glas iar lacrimile mi-au confirmat că el suferă. Mult.
Are dreptate,il uram. Voiam să sufere si să plângă..nu m-am gândit că din
cauza mea va suferii si va plânge.
Roata se inoarce se pare..
—O iubesti?apare intrebarea mea de nicăieri
Isi intoarce privirea spre mine,văzându-i mai bine faţa înlăcrimată si
ochii roșii
—Mai mult decât pe mine. Doi ani de zile nu am găsit nici o fată ca
ea..Blândă și frumoasă in felul ei..Până in seara asta.zice uitându-se
insistent la mine
Când te-am văzut un sentiment ciudat s-a instalat in mine..Parfumul tău de
trandafiri..la fel ca al ei..si vocea ta seamănă puţin cu vocea ei..Bineinteles
că vocea ei era ciudată din cauza aparatului,dar era frumoasă in felul ei.zice
stergându-și câteva lacrimi
Simteam că mă innec in propriile lacrimi la cât de accelerate curg pe faţa
mea.
Cuvintele lui sunt sincere. Stiu asta.
De ce mă doare sufletul? As vrea să se oprească pentru că stiu cât de mult il
afectează acest subiect..dar ceva din mine spune să-l las să continuie. Parcă
ceva din mine este fericită că el suferă..cum am făcut eu
Imi sterg o parte din lacrimi,ca mai apoi să-mi privesc tenesii ce se izbesc
unul de altul.
—Și dacă ai vedea-o? Ce ai face?il intreb fără să mă uit la el,inchiZându-
mi ochii si asteptând răspunsul lui.
Capitolul 45

Privirea lui era spre cerul plin de stele. Ochii săi sclipeau la contacul cu
lumina stelelor,asta făcându-mă să zâmbesc pal.
—Nu știu. I-aș spune tot ce n-am avut curajul să-i zic vreodată.zice scurt
Imi musc buza si simt c-o să-mi ies din minţi.
Andrew. Andrew Rosetti chiar mă iubește. Chiar m-a iubit. A făcut toate
astea din cauza hormonilor adolescentini ca mai apoi să realizeze ce prost a
fost si să inceapă să se distrugă.
Iar eu l-am judecat atâta timp. L-am jignit si reprosat atâtea..
In loc să-i răspund la mesajele la care nu m-am sinchisit nici să-i răspund
pentru a putea primii o explicatie,am preferat să-l ingrop in trecut si să mă
gândesc că nu merită. Nu mă merită nici pe mine,nici pe altă fată.
Faptul că imi zice că m-a iubit si incă o face e de neimaginat. Intr-
adevar,arătam oribil acum doi ani. Adică pe bune,la ce mă așteptam?
Bineinteles că acum chiar nu mă așteptam ca pe "frumuseţea" de mine din
trecut chiar să mă fi iubit cineva. Cineva așa frumos.
E puţin nasol că el nu mă recunoaste dar să fim seriosi,nici eu nu m-aș fi
recunoscut.
—Îmi pare așa rău.mă aud vorbind
Isi intoarce privirea curios,ridicându-și o sprânceană
Imi musc buza si caut un motiv bun in cap.
Initial imi cerusem scuze pentru că dinou am judecat pe cineva fără să stiu
adevărul,dar el nu trebuie să știe asta. Incă
—Pentru că..știi tu..nu ai avut noroc in dragoste.zic o prostie asa mare
incat imi dau o palmă mintală peste cap
Se uită ciudat la mine ca mai apoi să-și dea ochii peste cap.
PROASTĂ EȘTI MAIA
Nu apuc să mai zic ceva că un taxi opreste brusc in faţa noastră,făcându-
ne să tresărim.
Din el a iesit Lucas si Aiden.
 Ii inspectez.
Lucas abia se tinea pe picioare,mirosul de alcool simtindu-se puternic,la fel
si fumul toxic din ţigare combinat cu ceva parfum de damă. Gâtul său erai
plin de hicky iar buza umflată. Se uita ciudat la mine si râdea ca un
nebun,asta făcându-mă să mă gândesc serios dacă a luat ceva
Aiden in schimb se uita nervos la persoana de lângă mine,neintelegând
ce se petrece. Nu mirosea a alcool cum miroase Lucas dar stiu ca totusi a
baut ceva si sigur e ametit asa ca ar trebuii sa ii duc la culcare pe
amândoi..ce bonă mă simt
—Tu de ce stai cu el in morţii mei?se face auzită vocea lui Aiden
Imi musc buza si-l privesc urât.
Taci Aiden
—De ce nu ar sta cu mine?zice Andrew revoltat si curios
Taci Aiden. Taci te rog.
—Pentru că tu--
—Hai in casă Aiden.il intrerup eu,vizibil nervoasă
Aiden isi inchite gura si isi dă ochii peste cap ca mai apoi să mă apuce de
mână și să mă tragă in casă.
Ii cer scuze din priviri lui Andrew si mă las invinsă de forţa lui Aiden.
Oftez când ajung in casă,uitându-mă dezamagita la el.
—De ce te bagi?zic scurt,lăsându-mi capul sprijinit de ușă
—Maia,până acum te comportai de parcă il urai si stiu sigur că-l cunosti
si ca ti-a făcut ceva,iar acum vorbesti cu el.. Serios?se aude vocea
dezamăgită a lui Aiden
Imi inchid ochii si analizez cuvintele sale.
Da,il uram. Inainte să stiu cu adevărat adevărul si să mi se schimbe
părerea la 180 de grade.
Probabil dacă mi-ar fi spus adevarul in faţă,aș fi râs si nu l-as fi crezut
niciodata. Dar având in vedere că el nu mă recunoaste si el practic a zis asta
unei fete străine si nu ar avea motiv să mintă,asta m-a făcut să-l cred. Mare
noroc ai Andreew
Oftez ridicându-mi capul si mergând spre camera mea,făcându-i semn lui
Aiden să mă urmeze.
Sper să nu regret asta.
Intrând in camera mea,inchid ușa cu grijă să nu fac zgomot ca mai apoi
să merg spre sertar si să scot o cutie.
 Nu am mai desfăcut-o de mult timp dar mereu o iau cu mine in excursii
sau ceva. Nu stiu de ce,dar cutia aia face parte din trecutul meu,adică face
parte din mine. Si mereu simt nevoia să o iau.
Aiden se uita curios la cutia din lemn masiv,cu dita-m-ai lacătul la ea.
Iau cheia din alt sertar si deschid cu grijă cutia,inchizându-mi ochii
Doamne ajută
Imi deschid ochii si privesc inăuntru,Aiden făcând la fel
—Ce mama naibii e asta..zice uimit
Mă uit urât la el in sensul să tacă si iau primul obiect ce imi apare in faţă.
Pozele intoarse invers.
Le iau cu grijă,corpul tremurându-mi,ca mai apoi să le intorc imaginea cu
faţa spre noi.
Aiden rămâne cu gura căscată iar eu oftez.
Oftez cam des
—Ăsta e Andrew acum doi ani.
Am fost impreună câteva luni..Câteva luni minunate ce mi se păreau ireal
de adevărate. M-am indragostit de el. La 15ani ai mei eram indragostita
lulea după mult timp de tristete si sentimentul de singurătate. Apoi a apărut
el,popularul scolii. Nu stiu la ce mă asteptam având in vedere că arătam
cum arătam,de aceea nu i-am permis sa ma sarute pana nu-s sigură că zice
adevărul. Asa că in aceste luni am râs cu el,am povestit si am făcut multe
lucruri minunate pentru mine sa-mi dau seama dacă mă place iar după ce
constiinta mi-a jucat fese si am fost păcălită,am aflat că fusesem un pariu.
Un pariu stupid. După ce ne-am sărutat..adica eu l-am sărutat pe el in faţa
școlii..a inceput sa isi bată joc. Era la sfarsitul pariului.
Apropo,pariul era să mă facă să il sărut ca el să primească 100 de dolari
si mai multa popularitate. Penibil.
Eram..distrusă. Șocată..simteam că mă scurg din picioare.
Am plâns mult,am suferit enorm si mereu l-am urât. L-am urât că mi-a făcut
asta. M-a făcut să-l iubesc ca mai apoi să-mi calce inima in picioare.
Mă rog,el s-a mutat,nu stiam unde,nu-mi păsa. Am primit multe apeluri si
mesaje de la el. Le ignoram.
Mi-am schimbat numărul. Nu stiu cum il aflase,iar mă suna. Iar primeam
mesaje. Nu le deschideam si nu ii răspundeam niciodată. Nu voiam să mai
aflu nimic de el.
Ceea ce era un chin pentru mine. Să nu stiu nimic de el chiar daca o parte
din mine voia.
Mă rog,in seara asta cand l-am văzut,a fost un chin si jumatate. Universul
mă urăște,stiu asta.
Mă rog,am văzut că nu m-a recunoscut când m-a băgat in seamă ceea ce nu
e așa waw. M-am schimbat mult si mna.
Mă rog,am vorbit cu el din cauza că,unu,simteam nevoia,doi,alcool-ul.
Mai mult doi.
Apoi nu stiu cum s-a făcut că suntem vecini si mna,ne-am văzut pe
balcon,m-a chemat afară,am acceptat si mi-a zis despre o fată pe care o
iubeste mult dar pe care a rănit-o acum doi ani. Mi-a zis ft multe lucruri ce
m-au lăsat mască.zic stergându-mi niste lacrimi dupa ce am povestit si m-
am uitat si la poze
Aiden se uita socat. Iși mușcă buza de jos ca mai apoi să-și treacă
mâinile prin păr
—Tu erai fata,nu?zice scurt,parcă vrând un răspuns negativ dar din
pacate pentru el primeste unul pozitiv
—Da.
Isi loveste piciorul cu pumnul,făcându-mă să tresar.
—Altă competiţie.zice scurt,eu uitându-mă putin confuză la el
Despre ce vorbeste?
***
Intrebare
Cu cine ati vrea să rămână Maia? Derek,Aiden sau Andrew?
Capitolul 46

Am decis să tac și să nu-l intreb la ce s-a referit. Imi trec ceva gânduri prin
cap si nu imi doresc să le declar adevărate.
Aiden ia pozele în mână ca mai apoi să le inspecteze. Un gol in stomac se
formează atunci când rupe pozele și le aruncă pe podea.
Un nod in gât s-a format iar lacrimile au apărut pe faţa mea.
—Nu!am apucat să zic inainte ca lacrimile să dea năvală peste mine.
L-am privit câteva secunde pe Aiden,cu atâta ură in ochi..
Ochii săi erau la fel de reci ca ai mei. Privea cu ură spre pozele rupte de
el.
Mă arunc după ele pentru a le strânge cu gândul să le lipesc,dar nu
inainte să-mi ridic privirea spre Aiden
—Ieși afară. Ieși!ţip cu lacrimi in ochi
Trecutul meu. S-a dus.
Chiar s-a dus.
Tot ce a rămas frumos din relaţia aia s-a spulberat in câteva secunde.
Asta iti trebuie Maia dacă esti mereu naivă și iti pui increderea in
persoane gresite. Asta iti trebuie!
Aiden se ridică de pe pat,eu reușind să strâng zecile de bucăţi rămase din
poze.
Mă ridic si eu,si când m-am intors să pun pozele in sertar,am simtit un alt
gol in stomac,asa ca m-am intors dinou cu privirea spre Aiden
Inima a inghetat iar ochii s-au mărit.
M-am aruncat asupra lui dar era prea târziu.
Dădu-se drumul la cutia ce se făcu-se scrum la contactul cu asflatul.
Cum a putut...
Il imping,el căzând pe pat
—Cum ai putut să faci asta?! Cum?!zic si plâng spre el,lovindu-l cu
pumnii in piept
Mirosul său de alcool imi invadează nările si stiu că asta e cauza reacţiei
sale. Dar nu inteleg de ce.
 El stie că m-a distrus?
Amintirile alea insemnau totul pentru mine. Totul! Cea mai fericită parte
din viata mea chiar dacă a fost falsă,a insemnat totul..
—Maia,trecutul e trecut. Nu vezi cum te afectează când vorbești de el?
De ce incă vrei să păstrezi chestiile alea dacă fac parte din trecutul dureros
si mincinos al tău? Trebuia să arunci si să dai foc de mult la toate rahaturile
alea,crede-mă,ti-am făcut un bine.zice ridicându-se si privind in jos la cutia
făcută ţăndări
Lacrimile mi-au pătat pijamalele dar nu-mi păsa.
Simt că intr-un fel Aiden are dreptate dar asta nu ii dă dreptul să facă asta.
Da,trecutul ăla imi face rău.
Dar acum că eu am aflat că Andrew chiar m-a iubit,ceva s-a schimbat.
Si totusi,cutia aia însemna mult pentru mine. Toate pozele,scrisorile si
cadourile erau acolo.
Am păstrat-o cu gândul ca atunci când o să mă indrăgostesc dinou cu
adevărat,si imi fac noi amintiri,o sa le inlocuiesc cu cele vechi.
Dar acum totul s-a dus. Toate planurile de acum doi ani s-au spulberat din
cauza unui tâmpit beţiv.
Mă intorc milimetric cu faţa spre ușă,și fug spre ea ca mai apoi să cobor
scările si să ies in curtea din faţă,in grabă.
Am inceput să adun scrisorile,ursuleţii mei minusculi de pluș pe care ii
primeam de la el la o saptamana,chiar si poza din ziua banchetului ce spre
fericirea mea a rămas neatinsă si neruptă.
Amintirile au dat năvală peste mine si dinou am izbucnit in
plâns,strângând la piept chiar si cutia ce era făcută bucăţi,așchiile intrându-
mi violent in corp
Tresar când simt un corp in stânga mea,dar nu-mi ridic privirea. Nu pot s-
o fac.
—Ce..Ce sunt astea?se aude vocea lui Andrew ce mi-a tăiat respiraţia si
m-a făcut să mă ridic brusc,dând drumul tuturor obiectelor dinou pe jos din
cauza spaimei.
Faţa lui era derutată. Privea obiectele si scrisorile zăcute pe jos ca mai
apoi să se aplece si să privească mai de aproape cuvintele sale scrise pe
niște coli de hârtie.
Ia una din scrisori in mână si incepe să citească.
Isi ridică privirea spre mine,privindu-i lacrimile ce mi-au inundat
scrisoarea.
 Probabil acum el o să mă urască că i-am ascuns adevărata mea indentitate
dar ca să fim sinceri,nici nu m-a intrebat cum mă cheamă așa că practic
doar nu am zis nimic.
—E..e imposibil.zice cu o voce ce tremura dar părea si nervoasă
Se mută in faţa mea,corpul meu tremurând la gândul că mi-ar face ceva.
—Am avut o presimţire că ești tu. M-am gândit si care ar fi sansele să te
fi mutat aici chiar dacă mereu imi dădea cu minus. Am simtit un sentiment
ciudat când te-am văzut si am vorbit cu tine si nu doar pentru că esti cea
mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată,dar imi inspirai un aer
familiar..Parfumul tău mi s-a întipărit in minte din prima clipă când am
vorbit la club si simteam că innebunesc ca incă am fantezii cu ea si că incă
am o sperantă de a vedea-o si ai zice tot ce simt. Dar..In tot acest timp,fata
de care sunt indragostit de 2 ani,se afla chiar in faţa mea.
Fără ca eu să știu.zice lovind cu pumnul in perete,făcându-mă să tresar
Imi musc buza si privesc in jos. Nu stiu ce să zic. Chiar nu stiu.
—Ești..atât de schimbată..de un milion de ori mai superbă decât mi te
imaginam. Fără aparat,fără păr scurt fără agnee și fără hainele de la second
hand cu care te imbrăcai doar ca să le dovedesti altora ca nu-ti pasă că ai o
familie bocată. Te-ai schimbat radical si pur si simplu nu stiu ce să zic,nu
stiu de unde să incep.zice oftând
Faţa lui era milimetric spre mine,eu inchizându-mi ochii si gândindu-mă
de două ori dacă e bine ce fac.
Căldura corpului său imi invada corpul asa că tot ce am putut face a fost
să-mi prind braţele la spatele lui si să-l strâng puternic in braţe.
O imbrăţisare caldă de care aveam mare nevoie.
—Nu ai habar ce rău imi pare..Maia..pentru răul făcut.. Pentru lacrimile
pe care le-ai vărsat din cauza mea.. Pentru tot..
Mă desprind din imbrătisare si il privesc in ochii săi albastrii si
inlăcrimaţi de care odată eram indrăgostită.
—Știu și te cred. Nu te-aș fi crezut dacă nu-i ziceai asta
unui"necunoscut" si imi ziceai mie atunci când mă recunoșteai. Faptul că
nu m-ai recunoscut si mi-ai zis povestea ta tristă de viaţă,m-a făcut să te
cred.
E prea târziu intr-adevăr. Răul a fost făcute iar suferinţa la fel.
Am plâns mult pentru tine. Am suferit la fel de mult. Era să pic in depresie.
De fapt,picasem. Am fost un an la psiholog ca mai apoi să-mi dau seama că
nu mai pot continua așa si de aici schimbarea mea radicală.
Chiar te-am urât mult si simteam c-o s-o iau razna când pur si simplu ai
inceput să-ti bati joc de mine in faţa tuturor. Recunosc,si cu timpul te-am
urât chiar dacă stiam că poate era o perioadă proastă in care asa fac
adolescentii pentru că mereu am crezut că si Max face parte din ea. La el
mi-am dat seama că nu era așa,dar la tine..nu am stiut adevăratul motiv si
nici adevăratele tale sentimente asa că eu vreau să-mi cer scuze pentru că
te-am jignit fără să știu adevărul.zic scurt,muscându-mi buza
Capitolul 47

Derek pov
Am plecat iritat de la casa Maiei atunci când fratele ei dobitoc mi-a făcut
semn să ies din curte.
Bineinteles că nu voiam să plec si voiam să-i zic Maiei că și eu o iubesc
dar nu voiam să ii complic situaţia. Am văzut că isi cere scuze din priviri si
am văzut cum emana ură spre fratele si tatăl ei așa că am tăcut si am plecat.
Razele soarelui de dimineaţă sunt calde ceea ce mă face să-mi dau gluga
hanoracului jos și să mă bucur de vremea frumoasă.
Mintea mea e atât de bulversată. Inima e atât de confuză..
Gândul imi zboară la fata firavă ce a adormit ca un prunc pe canapeaua
mea.
M-am abţinut cu greu să n-o sărut așa că mă rezumasem la un pupic pe
frunte.
Atunci când s-a trezit m-am gândit cum ar fi dacă ea in fiecare dimineaţă
s-ar trezii lângă mine.
Rai pe Pământ.
Sunt scos din gândurile mele când o mașină frânează brusc in faţa mea.
Mă uit incruntat și mai să incep să il injur pe acest handicapat dar imi
strâng pumnii pe lângă corp si vreau să ocolesc mașina dar vocea să mă
oprește.
—Oh,Derek Bae in persoană. Sunt onorat să te văd domnule.zice
sarcastic băiatul de aceiași vârstă cu mine.
Mă intorc nervos și il privesc. Îl inspectez din cap până-n picioare pe i
individul ce și-a permis să mă întrerupă si îmi dau ochii peste cap.
—Tu cine dracu ești?il intreb când realizez că nu știu cine este
Râsul său imi zgârâie creierii,mai că era să-i dau una doar ca să tacă. Eu
crede că am chef de vorbă sau ceva? Plus,unde-i gluma la care a râs? Eu n-
am auzit-o.
—Pot fi un om bun.. Dar pot fi si un om rău.zice dând din umeri
 Mă incrunt si imi ridic o sprânceană. Ăsta a scăpat de la nebuni?
Răspunsul ăsta chiar mă faci să râd. Aici e gluma. Gluma seacă a unui
ciudat tatuat.
Imi dau ochii peste cap,nevrând să mă mai enervez si dau să plec dar
vocea sa m-a oprit.
—Dacă te mai apropii de Maia,să nu te intrebi de ce a doua zi la știri va
apărea "Familia Black a suferit un accident si din intâmplare si prietenii
domnisoarei Black au fost implicati"zice râzând
Nervii mei deja au dat pe dinafară.
Cine morţii mei se crede ăsta să-mi interzică mie să nu mă mai văd cu Maia
ca mai apoi să mă ameninte cu familia Maiei. Dacă se apropie de Maia sau
familia ei,il omor cu mâinile meLe.
—Coae,tu dacă mă ameninţi pe mine cu chestii d-astea crezi că mă
sperii? Veziţi de curvele tale și nu te apropia de Maia,prietenii sau familia
ei altfel nu răspund de faptele mele. Si până la urmă,ce treabă ai tu cu
Maia? Dacă ești și tu vreun îndrăgostit si o vrei doar pentru tine cum i-au
mai spus diferit proști,ai greșit fata băiatule. Maia e a mea. Doar a mea.zic
când sunt la câţiva pași de el,uitându-mă la el cu ură si subînțeles.
Râsul său se aude iar atunci pumnul meu face contact cu faţa lui.
Toată ura si forţa am aplicat-o in pumnul drept ca mai apoi să ii dau un
croșeu ce il face să se prăbușească.
Râsul lui mă sperie. Râs de criminal psihopat dar promit să ajung ca el
dacă se apropie de iubirea vieţii mele.
—Ești atât de prost Derek.zice ridicându-se
Nu mă pune la incercare pentru că pot să-i fac rău iubitei tale dintr-o
mișcare.zice "ameninţător"spre mine
Decid să nu-l mai ascult si să ii arăt semnul păcii ca mai apoi să plec de
acolo. Nu,nu de frică de el,ci de frică să îl iau la bătaie si sa nu mai scape.El
si-a pornit motorul mașinii si a derapat in trombă ca să oprească la o casă.
La o casă atât de cunoscută.
Casa Maiei.
M-am abţinut cu greu să nu fug in spre ea si sa nu-l iau p-ăla la bătaie dar
parcă ceva din mine s-a oprit când fratele Maiei si acel individ au dat mâna
ca mai apoi să se ia in vorbă.
Ce morţii mei inseamnă asta?
Doamne,dacă handicapatul ăla de Mark sau Max sau cum il cheamă,are
legătura cu asta,o să uit că are legătură de rudenie cu Maia.
 Incerc s-o sun sau să-i dau un mesaj Maiei dar nu răspunde. Probabil
doarme sau nu se află in dispozitia telefonului.
Oftez si pornesc spre casă,cu mii de intrebări in cap.
***
Este deja a doua zi iar eu nu stiu nimic de Maia. Nu mi-a răspuns la mesaje
si nici la apeluri.
Nu stiu ce face,dacă e bine..
Efectiv mă sperie.
Este ora 9:15 iar eu nu am reușit să dorm toată noaptea.
Efectiv doar am fumat și m-am gândit la ea.
Ochii imi sunt rosii iar cearcănele si-au făcut apariţia. Arăt oribil dar nu-
mi pasă.
Tot ce-mi pasă este dacă ea e bine.
Nici Mira nu e acasă. Toată noaptea cică a dormit la o prietenă si sincer
chiar nu stiu la cine.
Când a plecat a fost imbrăcată ca de club dar ea insista că doar voia să
arate bine.
Bineinteles că asta mi-a zis mie,nu stiu ce le-a zis părinţilor.
Oftez și mă pun in pat,vrând să dorm, dar un ciocănit in ușă mă face să-
mi ridic capul intrebător si să arunc un intră.
—Hei..zice Mira timid
Sar din pat si fug spre ea.
Inchid ușa și o așez pe pat
—Unde ai fost? De ce nu imi zici la cine ai dormit? De ce erai ieri
imbracata in rochie? Si vreau adevărul,stiu că nu ai vrut doar "să arăţi bine".
Ai avut un motiv.zic scurt
Isi mușcă buza si apoi mă privește.
—Trebuie să iti zic ceva.zice si eu deja mă simt nesliniștit și agitat.
Sper să nu fie ceva rău.
Chiar sper
—Ieri am fost la club cu Maia,Rebeca,Alex si Max.zice iar eu deja eram
curios
Eu de ce nu am fost invitat de Maia? Eu am stat să mă gândesc dacă e
bine si chestii si ea era la club. Ce dracu..
Mă pregăteam să zic ceva dar Mira mă opreste
—Stai,nu zice nimic. Ascultă-mă. Maia nu voia să te vadă pentru că nu
putea. Nu-ti putea zice că ea pleacă. Nu-ţi putea spune cât de rău ii pare că
imediat după ce ati inceput să vă intelegi ea pleacă trei luni. Nu putea..De
aceea nu ti-a răspuns nici la mesaje si nici la telefon. Crede-mă,te iubeste
mult si mi-a zis să iti transmit ca iti explica totul când se intoarce si că
imediat ce vine din "excursie" vă veţi vedea. Ii e frică să vorbească cu tine
pentru că nu stie cum ai reactiona si dacă ti-as zice si cu cine e plecată sigur
ai reactiona foarte urât..
Îmi mușc buza și mă uit în gol. Nu știu ce să zic. Nu știu ce să fac.
Sunt iritat si deranjat ca eu am aflat abia acum.. Dar poate ei chiar ii păsa
sau nu știu..mă rog,o să vorbesc cu ea la telefon mâine cu ea..
—E ok.zic luând in pahar si turnându-mi apă în el
Cu cine e plecată?intreb in timp ce beau din apa rece.
—Păi..Cu părinții ei..Fratele ei. Familia lui Lucas împreună cu
Lucas,bineinteles..si mm..Cu familia lui..zice Mira dar de oprește parcă
reținută de ceva
Pun paharul pe noptieră ca mai apoi să mă sprijin de ea și să-mi ridic o
sprânceană in semn întrebător
—Cu?zic așteptând să zică că cine mai e
Oftează
—Aiden si familia lui.zice scurt,mai mult îl șoaptă
Nervii mei s-au amplificat bineînțeles,ajungând să-mi înfig mâinile în
mobila noptierei.
Ce dracu caută ăla cu Maia? Ce dracu caută ăla în vacanța aia!!!
Iau paharul si îl arunc de perete,Mira tresărind
—Ieși afară.zic scurt,abţinându-mă să nu fac crize cu Mira in cameră.
Dă aprobator din cap ca mai apoi să iasă din camera mea,unde începea
iadul.
*****
Oribil capitol,scuze.
Ce pot sa zic,nu mai am timp de fucking nimic. Deja am primit note,am
mult de invatat,am si proiecte si meditații si dansuri si OMG,sunt epuizată
efectiv.
O să încerc să termin cartea cât mai repede Pentru că sunt momente când
nu am chef sau chiar uit de ea.
Îmi pare rău că această carte nu e cum voiam eu,dar promit să scriu cărți
multttt mai bune după clasa a 8-a. Până atunci..nu știu ce o sa fac.
 Ma rog..
Va pup
Capitolul 48

Maia pov
Discuția de aseară cu Andrew mi-a invadat mintea si nu am putut să
dorm. Asta.. ori sforăitul puternic al băieţilor beţi cu care dorm in cameră.
Nu tin minte toate Intâmplările de aseară dar tin minte toate conversațiile
cu Andrew.
Când m-am trezit pur si simplu am crezut că am visat sau am avut
halucinații,dar când să ies pe balcon l-am văzut pe el. Am fost putin
dezamăgită că nu am visat Dar si fericită că am aflat toate alea.
El suferă. După mine. Mă simt bine intr-un fel că el suferă cum mi-am
dorit mereu s-o facă,dar mă simt si prost că eu mereu l-am judecat sau jignit
fără ca măcar să știu adevărul.
—V-aţi distrat aseară?se face auzită vocea mamei in bucătărie
Eram toti așezaţi la masă,mâncând din omleta pregătită de bucătăreasa pe
care am aflat c-o cheamă Marisa.
Fiecare vorbea despre ceva,eu fiind singura aafundată in gânduri si
infigând furculița in omletă dar nemâncând din ea. Practic mă jucam in ea.
Sau ceva gen
—Nici nu mai știu ce am făcut aseară.se aude vocea amuzată a lui Lucas
—Du-te dracu de tâmpit că te-am adunat de prin club ca pe un șobolan
plimbător.se bagă Aiden iritat
—Aiden!il antentioneaza mama lui,fiind puțin deranjată de replica lui cu
dracu.
Aiden își dă ochii peste cap ca mai apoi să își continuie mâncarea,restul
răzând scurt.
Mama se așează lângă mine și mă privește. Îmi ridic privirea spre ea si o
privesc întrebătoare
—Ești bine?se aude vocea ei blândă ce mă face să zâmbesc pal
—Da.zic scurt
Mama aprobă din cap,fiind nesigură de răspunsul meu,dar alege să nu
mai întrebe nimic si sa se ia in vorbă cu restul.
 Mă ridic de la masă cu gândul să fac curat in cameră,neavând poftă de
mâncare.
—Unde crezi că te duci domnișoară?se aude vocea tatei ce mă face să mă
opresc si să îmi întorc privirea spre el
—Să fac curat in cameră pentru că să nu uităm,trăiesc cu trei porci in
aceiași încăpere.zic făcând referire la cei trei crai de la răsărit care mă
priveau urât
—In primul rând,avem menajeră care se ocupă cu asta si in al doilea
rând,nici nu te-ai atins de omleta asta delicioasă.zice tata zâmbind când face
referire la omletă
Îmi arunc privirea fugitiv spre Melisa ce roșeste la afirmația tatei,ca mai
apoi să mă incrunt.
De ce dracu roșeste asta? E un compliment la mâncarea sa,n-a cerut-o de
nevastă așa că să își vadă de vasele ei.
Prefer sa nu ii mai dau atenție și să îmi întorc privirea spre tata
—Nu-mi este foame.recunosc eu
Tata se oprește din mâncat,venind spre mine că mai apoi să mă tragă
după el până în sufragerie. Ii face semn celeilalte servitoare să plece ca mai
apoi să rămânem singuri.
—Uite scumpo..eu știu că nu ne-am înțeles tocmai bine in ultimul timp
și chiar îmi pare rău. Nu vreau să fie Prinţesa mea supărată pe mine..dar știi
si tu cum sunt taţii când e vorba de iubitul fetei.zice tata,făcându-mă să
zâmbesc
Știu că îmi vrea binele si știu că mă iubește enorm,de aceea l-am înteles.
Nu-s supărată pe el așa că nu ar avea de ce să își facă griji.
—E ok tată. Mi-a trecut mica supărare.zic zâmbind
Mă trage la pieptul său intr-o imbratisare,mângâindu-mi capul.
Ne desprindem si mă privește
—Atunci ce ai pățit?mă întreabă îngrijorat,făcându-mă să-mi mușc buza
—Eu--
Nu apuc să zic ceva că soneria telefonului meu ne întrerupe.
Îmi iau telefonul din buzunarul de la spate si oftez când apare numărul lui
Derek pe ecran.
Trebuie s-o fac. Trebuie să-i răspund.
—Trebuie să răspund.mă scuz eu faţă de tata,el aprobând si ducându-se
in bucătarie
Convorbire telefonică
 —Alo?
—Alo? Maia?se aude vocea plânsă a Mirei ce mă face să mă panichez
—Mira? Mira ești ok?zic panicată,simtind deja o durere în piept
—Eu-Eu..Eu da. Derek.. Derek nu e bine.se aude vocea ei tremurând
Când aud numele lui Derek stomacul s-a strâns dureros,inima bătându-mi
foarte tare.
—Ce a păţit Derek?zic cu lacrimi în ochi,fiind speriată de ce voi afla
—Derek e..e in comă.se aude vocea ei ce a pufnit in plâns
Atunci lumea mea parcă mi s-a prăbușit in cap. Simțeam cum mâinile
îmi transpiră si mă sufocam. Inima îmi bătea exagerat de rapid,iar o
amețeală si o stare de leșin m-a cuprins
Lacrimile curgeau neîncetat pe faţa mea iar cuvintele abia voiau să iasă
pe gură.
—Nu..nu..Ce..ce s-a întâmplat?zic cu greu,bâlbâindu-mă și căzând in
genunchi pe jos
—Maia.. el ..el a făcut accident de mașină. E pe cale să moară.se aude
vocea ei îndurerată
Nu..nu..nu. asta nu. Nu acum. Nu te rog. Doamne te rog zi-mi că visez.
Te rog doamne. Nu..
Am scăpat telefonul din mână ca mai apoi să încep să plâng si să tip.
Auzeam voci ce mă strigau dar nu puteam să înțeleg ce zic.
Derek e in comă la spital. La spital. Derek. Comă.
Cuvintele astea răsunau in capul meu si mă loveau dureros
M-am ridicat si am început să tip și să arunc cu ce prindem in pereţi.
M-am simțit prinsă de două braţe puternice la piept.
Am încercat să îndepărtez ființa dar nu puteam. Eram slăbită. Prea slăbită
—Maia! Maia te rog zi-mi ce ai! Maia te rog calmează-te.se aude vocea
speriată a fratelui meu,cu multe alte voci pe lângă Dar nu puteam să le
percep
Mă uit în direcţia lui,apoi la mama,apoi tata si simteam cum sufletul imi
pierea încet.
—Derek..E..Spital..comă.zic si atunci firul mi s-a rupt,căzând intr-un abis
negru din care simțeam că n-o să mai ies.
****
—Unde sunt?ţip in timp ce mă ridic de pe jos.
Eram îmbrăcată într-o rochiță albă si lungă,puţin sifonată.
Eram pe o stradă pustie luminată de câteva felinare.
 Mă uit în jur,necunosând locul,o stare de teamă si neliniște acaparându-
mă.
—E cineva?mă aud vorbind dinou,dar vocea mea suna în ecou
Mă uit în faţă și un trup ce era pe jos la vreo 30 de metrii de mine îmi
apare.
Încep să merg intr-acolo,ca mai apoi să fug sa să cad pe jos lângă trupul
fetiței ce era plin de sânge.
Faţa ei nu se putea observa pentru ca avea capul în partea opusă de
unde mă aflam eu.
Încep să o zgâlțâi să văd dacă reacționează dar in zadar.
O întorc cu faţa spre mine si rămân șocată când chipul acelei fete se
dovedii a fi..
**********
Știţi ce mă gândeam?:>
Să fac un final trist:>
Vreți?
Sauuu,nu neapărat trist..un final ce poate va dezamăgește si va fi
neașteptat.:>
Hmm:>
Ce ziceţi?
Capitolul 49

Chipul ei..Era chipul meu. Chipul meu distrus de acum 5 ani.

Privesc in jur si abia acum observ un motor ce era oprit lângă mine,cu
un băiat pe el ce mă privea.
Imi ridic privirea inlăcrimată spre faţa lui acoperită de cască si astept să
facă ceva.
Își dă masca jos parcă cu incetinitorul si rămân șocată când faţa lui
Max imi apare in raza vizuală.
Mă ridic in picioare si incep să fug,cu strigătele lui in spate.
Lacrimile imi curgeau neincetat. Simteam cum mă prăbușesc cu fiecare pas
pe care-l făceam.
Corpul meu nu voia să reacţioneze la comenzile mele.
Am obosit intr-un final si am căzut pe jos,cu capul in pământ.
Rochia mea albă era plină de sângele acelei fete..Sângele meu de acum 5
ani.
Un foșnit se aude din ce mai aproape de mine dar nu mă chinui să mă uit
de unde se aude.
Eram slăbită.
Mă simţeam nelalocul meu.
Unde eram?
—Ridică-te copilă.imi poruncește o voce ce mă face să tresar
Privesc in jur si nu pot observa nimic până când o lumină puternică
apare iar din noaptea adâncă se face o câmpie luminată.
Imi mânjesc ochii spre bătrânica ce a reușit să facă asta si o inspectez.
Părul ei cărunt si prins in coc imi inspira faptul că e trecută de 80 de ani.
Era imbracata intr-o rochie ca a mea doar că a ei nu era pătată de sânge.
Bătrâna imi intinde mâna,eu privind-o speriată
—Vin-o cu mine copilă!imi zice dar eu dau negativ din cap
—Unde sunt?zic in timp ce simteam cum corpul incepea să tremure
—In lumea de mijloc. Aici lumea se luptă intre viaţă și moarte. Tu de ce
te aflii aici? Atât de tânără?..mă intreabă in timp ce-mi dă o șuviţă căzută
si transpirată după ureche.
 Mă uit la ea si apoi imi las privirea in pământ
—Eu..Eu nu știu. Eu..
Derek e aici?schimb subiectul,intrebând de Derek
Aici se află persoanele ce sunt intre viaţă si moarte deci si el e aici,nu?
—Domnul Bae..Da,e aici.zice parcă cu o reţinere
Dar nu pentru mult timp.adaugă ea,eu deja simtind un gol in stomac
—Duceţi-mă la el.ii zic bătrânei,ea aprobând si incepând să meargă,eu
urmând-o.
Ajungem intr-un loc mai puţin luminat,iar un trup atât de cunoscut era
intins pe iarbă.
Incep să fug spre el si cad pe jos lângă trupul său slăbit.
Avea răni peste tot si mult sânge.
Simteam cum stomacul se strângea dureros iar inima mă inţepa
I-am mângâiat creștetul capului in timp ce imi lăsam lacrimile să-i curgă
lângă corp.
—El de ce nu e treaz ca si mine?!ţip la bătrânica ce mă privea tăcută
—Deoarece el e pe cale să moară,iar tu nu. Bineinteles că si tu poti să
mori dacă mai ai crize de plâns. Stii foarte bine că inima-ţi e slăbită de la
accident si apoi fratele si iubitul tau. O slăbești mereu când plângi
neincetat.
Inima e un organ care poate ceda oricând. Si tu stii asta.imi zice cu
blândeţe,eu rămăsând stană de piatră
Cum?.. Cum stie toate astea?
Sincer,si eu uitasem de faptul că doctorul mi-a spus că nu am voie să plâng
si să sufăr deoarece pot face o criză,pot lesina si asa inima se slăbește.
Bineinteles că eu nu am ascultat astea si mi-am lăsat inima de capul
ei,neavând grijă de mine.
—Trebuie să fie o cale să-l salvez.zic când lacrimile mele au ajuns pe
faţa lui
Bătrânica stă puţin pe gânduri ca mai apoi să se așeze lângă mine.
—Trebuie să mergi la el si să vorbești cu el. El aude tot dar nu poate
reacţiona. E slăbit la fel ca inima ta. Trebuie să vorbești cu el si să te audă.
Trebuie să ii oferi un impuls si să-l faci să se trezească. Pentru că sunt
sigură că poţi.zice bătrânica apoi dispare,la fel făcând si trupul lui Derek
********
Mă ridic brusc si aud cum ceva se bușeste semn că am dărămat aparatul ce-
mi verifica pulsul. Privesc speriată in jur si constat că sunt sigură ca mai
apoi apar in salon doi medici,o asistentă,mama, tata,Max,Aiden,Lucas
si..Andrew?
—Domnișoară vă rog intindeţi-vă inapoi.se aude vocea asistentei
Imi dau ochii peste cap și mă ridic din pat,fiind de aceiasi inaltime cu
blonda pe nume Suzzy după cum scrie pe ecusonul ei.
—Atunci când o să vreau să mă intind,o s-o fac,până atunci,marș dracu
din faţa mea! Am un avion de prins pentru Anglia.zic dur si răspicat,lăsând
gurile căscate a celor din jur
Dau să ies dar vocea celor 5 persoane mă face să mă opresc brusc.
—Maia,ai luat-o razna?! Cum naiba să te intorci in Anglia? E vacanţă iar
tu tocmai ai lesinat!ţipă mama revoltată la mine
—Mama ta are dreptate Maia! Nu te las să te duci in Anglia,să fie clar.se
bagă si tata
Nervii mei erau maximi. MAXIMI.
—Hmm,credeţi că-mi pasă de părerile si impunerile voastre? Ne,să vă
ștergeţi cu ele la cur! Eu mă duc in Anglia la Derek care e in comă si
nimeni nu mă poate opri!ţip ca mai apoi să fug cât pot de tare
Ajungând in stradă,cu restul in urma mea,opresc repede un taxi,urc si pun
soferul să acceleze imediat,lăsându-i pe acei oameni fără minte in urmă.
Taximetristul se uita foarte ciudat la mine in oglida retrovizoare ceea ce
mă incomoda. Să inteleg că nu a mai avut parte de adolescente ce isi doresc
să fugă de o persoana? In cazul meu mai multe
—Unde vă duc?se aude vocea groasă al domnului
—Streat Winson,numărul 3B zic scurt ca mai apoi să mă fac comodă in
scaunul meu.
După 5-10 minute de mers,nici nu am tinut cont,am aruncat niste bani pe
bancheta din faţă si am iesit repede.
Mașina fratelui meu era pe cale să parcheze așa că am fugit repede in
camera mea,inchizând ușa.
Nu am apucat insă s-o inchid bine,că deja simteam cum usa e pe cale să
iasă din balamele.
—DACĂ NU IEȘI IMEDIAT DE AICI,NU STIU CE FAC!ţipă Max la
mine,eu deja incepând să-mi arunc pasaportul,buletinul,bani si diferite
chestii intr-un mic rucsac.
—Maia,deschide ușa.se aude vocea lui de data asta mult mai calmă
Imi musc buza si imi iau alte haine din dulap ca mai apoi să mă imbrac
,să mă incalt,sa imi iau ghiozdanul si să merg pe balcon.
 Părintii,Aiden,Andrew si Lucas au intrat in curte,neobservându-mă.
Imediat ce au intrat in casă,mi-am pus mâinile pe bara balconului,mi-am
pus câte un picior pe partea cealaltă ca mai apoi să imi dau drumul.
Nu mi-am rupt nimic. Cred.
M-am ridicat si deja simteam cum piciorul meu are nevoie de ingrijire
medicală.
Am crezut prost.
Deja se auzeau bușiturile de sus din ușa camerei mele asa că am fugit
spre poartă ca mai apoi s-o iau la alergat șchiopătat pe străzi.
M-am oprit atunci când am văzut un taxi si am expirat ușurată. Faţa mea
a picat insă când am văzut un băiat la vreo 18 ani in dreapta soferului adică
nu era liber.
M-am bonsumflat si am privit dezamăgită la băiatul ăla.
Am uitat că pare că mă holbez asa ca mi-am revenit când geamul său s-a
lăsat in jos iar el a inceput să mă analizeze si să isi ridice o sprânceană
intrebător.
Cred că mă crede vreo ciudată ce se uita urât la el fără motiv.
Practic asa e,teoretic nu. Nu mi-am dat seama că il.priveam de secunde
bune si mai ales,am motiv. ERA TAXI-UL MEU.
Defapt nu chiar,cine stie de când e el aici,dar sunt slabe sanse să mai
gasesc un taxi gol pe aici având in vedere că e ora când toată lumea iese de
la servici si merg acasă cu aceste masini galbene.
—Ăm,ești bine?se aude vocea băiatului ce mă face să mă incrunt
BINEINTELES CĂ NU SUNT BINE.
NU AM TAXI,NU AM 18 ANI SI NU STIU CUM URC EU IN AVIONUL
ALA,PARINTII MEI PROBABIL TURBEAZA,IUBITUL ADICA
CRUSH-UL E IN COMA IAR EU TOT CE FAC ESTE SĂ MĂ CERT
SINGURĂ CU CONSTIINTA MEA.
—Sincer? Nu! Toate taxi-urile sunt pline si eu am nevoie urgent să ajung
la aeroport!zic revoltată,stiind că probabil mă aleg cu vreo bătaie de joc
—Stii ceva? Nu--
—Nu iti pasă,știu.zic intrerupându-l,dând să plec dar portiera masinii se
aude cum se deschide si deja intram in panică.
Mă prinde de braţ să mă oprească,fiind faţă in faţă.
—Defapt,voiam să zic dacă nu cumva vrei să vii cu mine in acest taxi. Si
eu merg tot la aeroport așa că..mna.zice el dându-mi drumul si zâmbind
 Analizez putin si dacă nu eram disperată de plecarea asta,as fi refuzat si
l-as face nebun. Dar..având in vedere că vreau să fiu la aeroport si nu vreau
să mă intalnesc cu ai mei când inca sunt aici pentru ca sigur ar face foarte
urât,am acceptat.
—Multumesc.murmur in timp ce am intrat pe bancheta din spate
El s-a urcat in faţă,aprobând din cap.
A venit si soferul de la magazin după un timp si pot să jur că acest chelios
mă privea pe mine si pe..habar n-am cum il cheamă,când vorbeam.
—Si unde anume pleci?se face auzita vocea necunoscutului ce m-a lasat
sa vin cu el in acelasi taxi
Practic nu i-as zice dar teoretic ii multumesc pentru ce a făcut asa că ii
răspund,să nu fiu nesimtită.
—Anglia. Adică asta incerc.zic bosumflată
Isi intoarce capul in directia mea si mă priveste
—Cum adică asta incerci?continuă el cu intrebările
Oftez si imi dau ochii peste cap
—Am 17 ani si nu stiu cum fac să urc in acel avion.murmur eu
*******
Capitolul 50

Privesc gânditoare pe micul geam al avionului. Imi plânge sufletul când mă

gândesc că Derek este intr-o stare gravă si poate să moară din clipă-n
clipă,iar eu să stau intr-un avion 3 ore până ajung la destinaţie.
Dacă Derek păţește ceva,n-o să mi-o iert niciodată.
Dar Derek nu o să piară. E puternic si stiu că poate să lupte.
—Ești bine?se aude vocea lui Erick,băiatul din taxi.
Credeţi sau nu,am avut noroc mare că si el se duce in Anglia,la vărul lui.
Bineinteles că eu am aflat fix când mă gândeam ce scuză să bag pentru a
intra in avion. Dar a apărut el ca prin minune,s-a dat drept fratele meu si am
intrat amândoi in acest avion,stând pe aceleași scaune.
Minunat,nu?
Mă intorc cu faţa spre el si zâmbesc strâmb,dând din cap afirmativ.
Nu,nu eram ok,dar el nu trebuie să știe asta.
Cred că dacă aș vorbii despre acest subiect,mă apucă plânsul si sincer,urăsc
să plâng.
—Da,sigur,iar eu sunt Mia Khalifa in variantă masculină.zice
sarcastic,dându-și ochii peste cap
Ce ai păţit?instistă el
Il privesc,mușcându-mi buza. Nu vreau să vorbesc despre asta dar nici nu
pot să-l mint..nu știu de ce.
—Sunt doar ingrijorată.zic eu o parte din adevăr,sperând să nu-mi mai
pună intrebări
Da,eram ingrijorată. Sunt ingrijorată pentru starea de sănătatea a lui
Derek. Sunt ingrijorată de ce voi putea face dacă il pierd pe Derek. Da,sunt
ingrijorată..Si speriată,si stresată..
—De ce ești ingrijorată?intreabă,făcându-mă să-mi dau ochii peste cap
Nu e evident că nu vreau să vorbesc despre acest subiect?!
—Mm..Nu vreau să vorbesc despre asta.zic,intorcându-mi dinou privirea
spre micul gemuleţ al avionului
Il aud oftând ca mai apoi să se facă mai comod in scaun
 —E ok dacă nu vrei să vorbești despre asta. Voiam să fac conversaţie
deoarece mor de plictiseală si chiar nu am ce face.zice bosumflat
Oftez si mă intorc dinou cu faţa spre el. Am fost nesimtită că i-am intors
spatele. Adică totusi,el m-a primit in taxi si tot el m-a ajutat să urc in acest
avion nenorocit.
Dacă vrea să facem conversaţie,hai să facem conversaţie.
—Șiiiii...De cât timp nu ti-ai mai văzut vărul?zic făcându-mă la rândul
meu comodă pe scaun
—Probabil 5 ani.zice dând din umeri
—Uh,mult. Cum de nu v-aţi văzut atâta timp?zic curioasă
Oftează si isi mușcă buza.
Probabil isi caută cuvintele potrivite. Se vede că ceva il reţine să vorbească
despre asta,de aceea nu voi instista.
—A fost la școala de corecţie trei ani iar când a iesit,a făcut accident iar
eu nu am putut să-i fiu alături deoarece mama era la spital si ea si mh..nu
puteam s-o las. Acum ea e bine si vreau să văd ce-mi face vărul.zice
uitându-se la mine
Mă uit la el si ii pot vedea sclipirea irișilor. Se vede că l-a afectat acest
subiect si se vede că ţine la verișorul lui.
Totuși,curiozitatea mă roade așa că il intreb
—De ce a fost la școala de corecţie atât de mult timp?zic,asteptând un
răspuns
Erick trage aer in piept si continuă să mă privească.
—Când avea vreo 14 ani jumătate sau ceva gen,a făcut ceva intrecere cu
motocicleta,cu prietenul său. Prietenul său a spus să bage mai multă viteză
iar el a accelerat si a intrat intr-o biată fată. Incă nu se știe dacă ea trăiește
sau ce a păţit după toate astea,dar stiu că era in comă.
Il privesc si deja simt cum mâinile imi tremură. Accident,motocicletă,fată
lovită pe moarte..Oare..e posibil? E posibil ca vărul lui să fie cel ce mi-a
distrus viaţa? Cel ce m-a distrus psihic si fizic. Cel ce mi-a furat dreptul de
a face copii. Cel ce mi-a lăsat semne vitale pe corp. Oare..
Inima-mi pulsează tare.
Imi musc buza pentru a nu plânge.
Aș vrea să il intreb cum il.cheamă pe vărul lui dar simt că nu pot vorbii.
O stewardesa ne oferă pernuţe confortabile,pe care le luăm in mâini si ni
le punem in jurul gâtului.
 Erick nu imi observă starea așa că se pune să doarmă după ce acceptă
pernuţa.
Eu,in schimb,mă uit pe micul gemuleţ si imi las lacrimile să-mi curgă pe
obraji,fragmente din ziua aceea apărându-mi in minte.
Imi las capul pe scaun complet,simtind perna moale ca mai apoi să adorm
cu mii se gânduri si lacrimi uscate pe faţă.
**
—Maia!Maia am aterizat!mă anunţă Erick,in timp ce mă zgâltâie
Mă ridic bulversată si imi aduc aminte că eu trebuie să ajung la spital.
Urgent!
Mă ridic de pe scaun,imi iau ghiozdanul si dau să ies din avion dar mă
opresc si mă intorc cu faţa spre Erick
—Mulţumesc pentru tot.zic imbrăţisându-l ca mai apoi să fug spre iesirea
din avion si să caut in disperare un taxi.
Ajunsă in taxi,imi deschid telefonul cu sute de mesaje si apeluri de la bla
bla bla. Am găsit! Mira. Pe ea trebuie s-o sun si să aflu spitalul
Convorbire telefonică
—Alo?
—Hei Mira,ăm,as vrea să știu unde este spitalul unde este Derek
internat.ii cer eu,asteptând să ajung mai repede acolo
—Păi..ăm..mai intâi vin-o la Molly acasă. E ceva urgent.se aude vocea ei
răgușită si bâlbâită
—Ce poate fi mai urge--
—Te iubesc,pa.mă intrerupe ea,ca mai apoi să imi inchidă,făcându-mă să
mă mă strâmb. Ce dracu poate fi mai urgent de cât starea de sănătatea a
iubitului meu?
Oftez si ii zic taximetristului unde trebuie să ajungă,ca mai apoi să mă uit
pe geam si să zâmbesc când imi văd locurile unde mi-am petrecut viaţa.
*
După 45 de minute de mers,am ajuns. Taximetristul gras si chelios ce are
faţă de cimpanzeu,a oprit si la benzinărie să mă oftice pe mine. Al naibi,nici
nu merită bacșiș.
Ii Arunc banii si ies din mașină,având grijă să nu mă împiedic.
Mă uit in jur si trag aer in piept,ca mai apoi să pornesc spre casa lui
Molly.
 ***
SCUZE,OK? SCUZE CA NU AM MAI POSTAT. O DOAMNE,E ATÂT
DE GREA CLASA A 8-A INCAT NU AM TIMP DE NIMIC......
*la media e Erick*
Capitolul 51

Pășesc incet inăuntru,inchizând ușa in urma mea.

Când privesc cu faţa spre casă,o mulţime de oameni au aruncat cu
confetii in mine si si-au lăsat baloanele să zboare.
Mă uit puţin șocată,ca mai apoi să fiu luată prin surprindere când un trup
masiv in aproximativ 5 secunde si-a strecurat capul intre picioarele mele si
m-a ridicat pe umerii săi.
Scot un ţipăt de la sperietură si privesc socată in jos.
Câteva petale de trandafiri erau la picioarele băiatului pe care incă nu l-
am recunoscut,asa ca mi-am indreptat capul spre curte.
Atunci,moneda imi picase.
Scris mare,niste cuvinte mi-au sărit in ochi,scrise cu petale de trandafiri
si multe lumânărele printre petale.
"Vrei să fii iubita mea?"
Imi duc mâna instinctiv la gură,simtind lacrimimile cum se preling pe
obraji.
Imi privesc prietenii si verisorii si incep să râd de fericire.
Băiatul necunoscut incă mie mă lasă in jos,ca să-l pot privii mai bine.
Mă intorc cu faţa spre el si zâmbetul se transformă intr-o faţă șocată.
El se dă la o parte ca mai apoi să-l observ pe Derek cu un gigant buchet
de trandafiri roșii.
Aș vrea să zic ceva dar rămân stană de piatră si imi musc buza stresată de
jos.
Oare vărul lui Erick se află aici?
Care ar fi sansele ca Erick să se afle aici dacă nu...
De..de..derek..Derek e vărul lui Erick?!
Derek se apropie de mine,cu un zâmbet pe faţă si aplauze in jurul nostru
Să inteleg că defapat el e bine mersi si am fost mintită doar ca să apar
aici si să mă intrebe dacă vreau să fiu iubita lui in cel mai frumos mod?
Sincer,imi vine să tip si să ii iau la bataie ca m-a mintit,dar in primul rând
sunt fericita si entuziasmată pentru ce a făcut,si in al doilea rând,trebuie să
aflu cine este vărul lui Erick.
 O melodie caldă si plăcută a inceput să cânte atunci când Derek si-a
reglat vocea si s-a pozitionat in faţa mea
—Pentru tine.se aude vocea lui,inmânându-mi buchetul mare de
trandafiri.
Am o retinere in al lua dar poate el nu e vărul lui Erick asa că il
iau,temătoare.
—Știu că probabil acum vrei să mă omori pentru farsă dar vreau să-ţi
spun cât de mult te iubesc si cât de mult mi-aș forii să imi fac un viitor
alături de tine. Esti prima fată pentru care sunt dispus să-mi dau viaţa si
prima fată pe care o iubesc enorm. Așa că,Maia Black,imi faci onoarea de
a fi iubita mea?
Șocată? Puţin spus
Emoţionată,plânsă,entuziasmată si toate cele..o da
Nu apuc să zic nimic deoarece mă năpustesc asupra buzelor sale,toată
lumea aplaudând si urându-ne felicitări.
După ce ne desprindem din sărut,mă ia pe sus si mă-nvârte,incepând să
râdem amândoi.
—Te iubesc.zic după ce mă lasă jos si il pup scurt pe buze
—Si eu te iubesc.zice in timp ce imi săruta ambele mâini,eu roșind
Derek este asaltat de niste baieti iar eu mă dau in spate,luând buchetul de
trandafiri pe care l-am aruncat pe jos,in mână.
Il pun intr-o vază ce ca prin minune era pe masă,ca mai apoi să fiu
asaltată de Molly,Mira,Rebeca si Alex.
—Mi-a fost dor de tine!se smiorcăie Molly
—Si mie!zice Rebeca revoltată
—Si mie,alo.zice Mira incruntată
—Bla,bla,si mie.zice si Alex,eu incepând să râd.
—Nu e de parcă am stat vreo 2 zile,dar e ok. Iar tu domnișoară,imi vine
să te strâng de gât. Esti o actriţă esceptională.zic râzând spre Mira
Ea zâmbeste ca mai apoi să mă pupe pe obraz.
Oftez si zâmbesc,uitându-mă in directia iubitului meu.
Tot n-am aflat ce caută acel băiat aici si de aceea o să aflu,chiar acum.
—Cine este băiatul cu pistrui și ochii albaștrii,care m-a luat pe mine pe
sus pentru a putea citii scrisul frumos de pe jos,cu petale de trandafiri.
Ei se uită unul la altul,de parcă nu ar stii ce vorbesc,dar după ceva
secunde,interjectia "aaaaaaaa" se face auzită.
 —Păi este verișorul lui Derek. Oricum,el nu avea habar de asta si in plan
pentru a te ridica era Alex,dar după a apărut sac de muschi,Derek s-a dus in
cea mai mare viteza la aeroport să-l ia ca mai apoi să-i aducă această
sarcină de a te lua pe sus.zice repede Molly
Fac ochii mari simtind cum inima mă înţeapă iar respiratia era din ce in
ce mai lentă.
Mica adiere imi ridică vârfurile in sus iar tremuratul a inceput să imi
străbată corpul,chiar dacă nu era frig afară.
El..el. el este atacatorul meu. El e cel ce mi-a distrus viata? Ce m-a băgat
in comă si a scăpat nepedepsit?...El..cum..o doamne,destinul mă urăste.
Lacrimile imi curg pe.obraji,neincetat.
Vocilor prietenilor mei incep să se facă auzite pe lângă urechile mele,dar nu
pot descrifa ce zic.
"Păi este verișorul lui Derek"
Asta imi răsuna in cap acum
Asta,si conversaţia cu Erick
Vocea lui Derek se face auzită in spatele meu,așa că mă intorc
—Iubire,el e Erick,verisorul meu. Din câte am inteles,v-aţi cunoscut in
avion dar stai,de ce plângi? Ești--
—Tu ai fost?il intrerup eu,abţinându-mă să nu mă prăbușesc psihic
El se opreste si mă priveste incruntat
Imi musc limba să nu-l injur si oftez adânc
—Tu ești cel ce m-a băgat in spital?zic dur si apăsat,faţa lui fiind la fel
de confuză
Sincer,imi vine să sar pe el.si să mă descarc,dar tot ce pot să fac e să stau
dreaptă si să plâng.
—Poftim?zice scărpinându-și ceafa,eu deja fiind sătulă
—O LA DRACU DEREK,TU ESTI CEL CE ACUM 5 ANI A DAT CU
MOTOCICLETA PESTE MINE,NU?
Ţip nervoasă,faţa lui schimbându-se.
***
Nu mai sunt multe capitole dragilor:>..
Capitolul 52

Derek pov
Pentru câteva secunde bune am uitat cum să respir.
Parcă universul mi-a picat in cap,făcând un mare mișto de mine.
Care sunt șansele ca iubita mea să fie biata fată de acum 5 ani? Care sunt
șansele ca acum si chiar in ziua asta,ea să afle de atacatorul ei
Cea mai frumoasă zi a mea s-a transformat in cea mai de coșmar.
Simt cum corpul imi tremură iar inima mă înţeapă.
Respiraţia nici nu se mai poate numii așa la cât de puţin aer pot trage in
piept,iar capul simt că-mi explodează.
Rămân intepenit,privind ca prostul spre fata pe care o iubesc si care
probabil acum mă urăște.
Probabil crede că sunt un laș ce merită tot răul din lume iar asta mă
distruge.
—Zi la dracu! Tu esti,nu?zice incepând să plângă si să mă lovească cu
pumnii in piept.
Ii prind mâinile si o strâng la piept,dar ea se foieste si se eliberează.
Incerc să zic ceva dar nu pot. Simt că sunt blocat si am nevoie de un
buton să mă repornească.
Inghit in sec si imi musc buza.
—Eu..Eu..incerc să zic dar mă bâlbâi
—Nu pot să cred.zice practic șocată,dându-se un pas in spate,privindu-
mă
Stiai? Stiai că eu sunt cea pe care era s-o omori si acum ti-ai permis să mă
intrebi asta?! Tu..Tu! Esti un nenorocit. Ai vrut să-ţi baţi joc de mine?! Nu
era de ajuns că era să mor si mi-ai furat dreptul de a face copii. Nu!?zice
ţipând din toti plămânii
—Nu știam la naiba! Cum să imi bat joc de tine? Maia iti jur că nu
stiam,ok? Te iubesc si --
—Taci! Nu vreau să te aud. Minţi lașule. Minţi si iar minţi! Meriţi să
putrezești in iad!mă intrerupe ca mai apoi să ţipe si să fugă.
 Eu rămân stană de piatră pe locul meu,privind cum imi pleacă singura
iubire.
Prietenii ei au fugit după ea,in timp ce eu mă uitam socat ca prostul.
La naiba! Cum să stiu că ea e acea fată? Nici măcar n-am văzut-o atunci.
Si la dracu! Cum să creadă că mi-am bătut joc de ea?!
Doar eu stiu ce crize de gelozie am făcut când am aflat cu cine e in
excursia aia nenorocita! Doar eu stiu cât m-am gândit cum s-o aduc inapoi
aici si cât am plănuit rahatul ăsta de intâlnire care oricum e un eșec!
Si totusi,cum pula mea a aflat ea cine a dat cu motocicleta peste ea?!
Cum că eu rămăn prost aici.
—Frate.Esti bine?mă intreabă Erick,bătându-mă pe umăr
Imi intorc faţa spre el aproape robotic.
—Da! Sunt perfect! Cel mai fericit om,eu sunt!ţip exasperat,restul
uitându-se ciudat
—Oh la naiba...dacă știam că e iubita ta și că ea e fata,tăceam dracu din
gură.zice el oftând
Mă incrunt si mă uit la confuz.
E imposibil..
El? El i-a spus?
Dar cum? Si unde?
—Poftim? Ce ai zis?zic apăsat,strângându-mi pumnii pe lângă corp
—Păi..Am fost cu ea in acelasi avion si i-am zis că merg să vizitez un văr
deoarece nu l-am mai văzut de 5 ani. Ea m-a intrebat de ce si i-am spus că
ai fost la scoala de corectie. Dinou,m-a intrebat de ce ai fost acolo si i-am
zis. Dar la naiba,nu aveam de unde să stiu că vorbesc cu victima!ţipă
exasperat
Dacă aș putea să scot fum,sigur deja ar lua foc tot din jurul meu,inclusiv
handicapatul ăsta.
—TU II ZICI UNEI NECUNOSCUTE ASA CEVA?! ESTI IDIOT? DE
CE DRACU NU I-AI ZIS CARE E CONTUL TĂU BANCAR DACĂ TOT
NE BĂGĂM IN SEAMĂ CU NECUNOSCUTI.ţip spre el,abtinându-mă să
nu ii dau un pumn
Doamne,e ingrozitor.
Trăiesc un coșmar. Să mă ciupească cineva.
Oh..nu stiu ce să fac la naiba. Pe de o parte e bine că a aflat si ea si
eu,deoarece poate ii ziceam odată ce am făcut si era cred că mult mai rău.
Dar pe de-o-parte nu e bine deoarece mi-am pierdut singura fată pentru care
am putut simtii ceva si mai ales,ea crede că mi-am bătut joc de ea,in
conditiile in care mie nici prin cap nu-mi trecea că fata aia..era ea.
Oftez si dau cu pumnul in peretele de lângă mine,simtind deja o usturime
de care nu-mi păsa.
—Calmează-te,ok? O să vorbesc eu cu ea.apare Mira de
nicăieri,incercând să mă calmeze
—Cum dracu să mă calmez in conditiile in care singura mea iubire a
fugit pe poarta aia cu impresia că eu stiam că ea e biata fată de atunci si că
imi bat joc de ea?!tip spre sora mea,ea tresărind
Se dă un pas in spate si isi mușcă buza.
—Oh la naiba,plecaţi dracu de aici că nu mai e nimic de văzut!ţip spre
prietenii mei care au oftat si au plecat.
Mira se intoarce si ea si pleacă,eu rămăsând cu Erick.
Mai fut un pumn pereterului,simtind cum cedez psihic.
Imi scot pachetul de ţigări si ies din curtea lui Molly,pentru a merge
acasă.
As vrea să merg la Maia dar cel mai probabil prietenii ei mă urăsc si v-or
arunca cu cuţite si topoare după mine,tipându-mi să nu mă mai apropii
niciodată de ea.
—La naiba!zic cu voce tare,trăgând din fumul toxic ce nu mă mai ajută
cu nimic.
Am pierdut-o? Chiar aici se poate incheia povestea noastră? In impresii
greșite si explicaţii neascultate?
Mă doare inima când mă gândesc că eu cu ea n-o să mai vorbim. Parcă
vezi că dacă află tatăl ei,imi interzice să mă mai apropii de ea.
Arunc chiștocul si imi continui drumul până acasă.
Am nevoie de un duș rece pentru a putea privii lucrurile cu calm.
Am nevoie de liniște si spaţiu.
Am nevoie să fiu ascultat de Maia.
Am nevoie de ea.
Ea e cea ce m-a ajutat să-mi stăpânesc demonii ce voiau să iasă dinou la
iveală.
Ea e cea pe care o iubesc. Cea cu care-mi văd viitorul..
La naiba fie ziua când am fost un mare dobitoc de copil.
Ajuns in faţa casei,intru fără să salut pe nimeni,ignorându-mi părintii si
intrând direct in baia din camera mea,dând drumul la apă rece.
O să fac hipotermie dar fix asta mă doare pe mine acum
 Imi las hainele si mă arunc in cadă,simtind deja cum corpul imi tremură.
Imi las capul pe spate,apa crescând in volum. O inchid si mă gândesc la
Maia si la toate momentele cu ea si toate certurile cu ea.
Fragmente din intâmplări cu ea imi apar in minte iar asta mă face să imi
musc buza.
De ce iubirea doare?
******
O na na:)
Dacă aveţi intrebări legat de ceva,puteti să mi le lăsaţi in comentarii.:>
Capitolul 53

Rose pov
Am crezut mereu că dragostea e un dar frumos de la Dumnezeu.
Că toată lumea trebuie să aibă parte de o persoană iubită în viaţa ei.
Persoana aia care iti e alături la orice pas..si orice ai face,nu te părăsește.
Acum doi ani am fost oarbă,ca acum de asemenea.
Am crezut orbește in iubire.
Atunci aveam o scuză.
Eram un copil.
Acum ce scuză mai am?
Aproape sunt majoră...dar am tot un suflet de copil si o naivitate aparte.
Am crezut in el. Că e diferit. Că se poate schimba. Că il pot schimba.
Dar am incercat să schimb regele demonilor iar asta nu mi-a dat roade.
E imposibil să schimbi răul in bine.
Sau poate e posibil..
Dar..El..
De la inceput mi-a inspirat un aer de copil rău..dar nu am crezut că răul
ajunge la extrem.
Iar eu..Eu chiar mă intreb.
Tot ce a fost intre noi a fost doar o bătaie de joc? Am fost fata de pe listă?
Oh,da,lista aia cu fete care trebuie cucerite si apoi lăsa-te.
Eu chiar nu am insemnat nimic pentru el?
Pf,halal relaţii am avut si eu.
*
Imi las lacrimile să se scurgă pe obrajii mei,eu trăgând din fumul toxic al
unei ţigări pe balcon.
Aproape mă innec cu fumul când pe poartă intră Andrew,Max,Aiden si
Lucas in șir indian.
Imi rostogolesc ochii si imi continui ţigarea.
Nu am nevoie de nimeni
Nu vreau pe nimeni
 Vreau să-mi pun ordine in gânduri..să fiu singură si să pot gândii
limpede. Asta imi doresc.
Mă doare sufletul si corpul.
Simt că mor incet iar asta mă omoară.
Faptul că am ajuns in halul ăsta din cauza unui băiat mă infioară..mă
sperie..mă dezamăgește
Iubirea mă omoară
Pe toţi ne omoară la un moment dat. Fizic sau psihic.
Decid să ignor tipetele si bătăile in ușă a băietilor,si să-mi aprind o altă
ţigare.
Soarele decide să se ascundă printre nori si această "zi frumoasă de
vară",să nu mai fie așa frumoasă.
De ce am impresia că atunci când am o stare naspa sau plâng,cerul decide
să nu mă lase singură și să o facă si el cu mine?
Pentru că picăturile de ploaie curg ritmat cu lacrimile mele.
Hilar dar si o coincidenţă,nu?
Nu apuc să mă mai bucur de cerul inorat si frumos,pentru că se aude ușa
bușindu-se,parcă ieșind din balamale.
Sar ca arsă de pe balansoar si privesc cele 4 matahale ce mi-au
dezmembrat ușa.
—O SĂ ITI DAU O BĂTAIE DE NICI MAMA BUNICI VECINULUI
NU I-A DAT-O VREODATĂ COPILULUI EI!ţipă Max la mine din camera
mea.
Inchid repede ușa balconului si reușesc să învârt și cheia care spre
norocul meu,era pe dinafară.
Buzele lui Max se miscă dar nu pot auzii ce spune.
Nu stiu din ce e făcută sticla,dar m-a scăpat de o morală.
Zâmbesc fals si mă pun inapoi in balansoar.
Bătăile in ușa balconului nu se aud așa tare ceea ce mă face să zâmbesc
in sinea mea.
Inchid ochii si pot să jur că nu am stat două minute cu ochii inchisi,că
Andrew se află in stânga mea,ud.
Javră plouată.
—Ce mama naibii?!sar ca arsă din balansoar
Privesc in jur si imi dau seama că s-a căţărat pentru a ajunge la mine
Ce idee erotică.
Mă simt intr-un prost film cu Julieta.
 —Ai putea să explici de ce mama dracu ai plecat ca o nebună si de ce te-
am găsit plângând!?gesticulează Andrew din mâini
Intrebarea este
Ce mama dracu caută Andrew la mine in casă si mai nou,pe balconul.meu?
—Dar tu ai putea să-mi explici ce dracu cauţi in Anglia si mai ales,in
casa mea?mârâi spre el,vizibil enervată de atitudinea lui
Nu poate să mă răneasca si după doi ani să se comporte de parcă-i pasă!
—Nu-mi răspunde la intrebare cu altă intrebare.mârâie la mine
Imi dau ochii peste cap,ridicându-mă de pe șezlong.
—De ce ai venit?zic oftând,fiind obosită să mai port discutii
—Te-am lăsat odată să-mi scapi,a doua oară n-o mai fac.zice zâmbind
Imi vine să-mi infig un cuţit fix in cap in momentul ăsta.
Fostul meu iubit practic mă vrea inapoi,iar actualul sau mai exact
fostul,si-a batut joc exact cum a făcut si fostul care acum mă vrea inapoi.
Are logică?
Nu in capul meu.
—Andrew,in--
Nu apuc să zic ceva că prezenţa fratelui meu se face simţită pe balcon
—Ti-am zis să nu mai fumezi.zice când vede pachetul de ţigări
Imi dau ochii peste cap si imi incrucisez mâinile la piept.
—Ti-am zis să nu te mai bagi in viaţa mea.zic dur spre el,fiind deja
enervată
—Sunt mai mare decât tine si am tot dreptul!se răstește,eu mușcându-mi
buza
—Nu-mi pasă.ii răspund
—Maia! Ce dracu ai!? Chiar vrei bătaie si nu stii cum să ceri?! Explică-
mi dracu ce ai!ţipă Max la mine,lacrimile apărându-mi in ochi
Sunt sensibilă si el ţipă la.mine.
Pfiu,nesimtitul
Brusc,Max se calmează.
Vine si mă strânge in brate,muschii săi incordându-se in jurul trupului meu.
—El a fost.zic bufnind in plâns,realizând cu voce tare ce am zis
Derek..Derek a dat cu motocicleta peste mine..El..
Si la dracu de ii stiu scopul in viaţa mea!
Ce vrea de la mine?..
—Care el? Si ce a făcut?se aude vocea fratelui meu
Mă desprind din imbrăţișare si il privesc fix in ochi
 Imi sterg lacrimile cu dosul palmei,având in cap ce faţă de clovn
handicapat pot avea,si imi privesc fratele
—Derek e cel ce a dat cu motocicleta peste mine acum 5 ani.zic
scurt,oftând
Mă uit la Max apoi la Andrew care pare confuz,dar nu zice nimic.
Mă uit dinou la Max si pot vedea cum s-a albit la faţă.
Ochii sii sunt mari,iar gura formează un "O" perfect.
Mă incrunt,fiind nesigură si speriată de starea lui.
El sigur ar face o criză de nervi,nu ar rămâne stană de piatră..sigur e ceva
putred la mijloc..
—Ăm..Max?zic fluturându-mi mâna prin faţa lui,el parcă iesind din
transă.
Se ridică incă socat si parcă debusolat,deschide usa balconului si trece pe
lângă băieti,dispărănd din raza mea vizuală.
Ăm..what the fuck?
Capitolul 54

Max pov
Trebuia să vină și ziua asta,nu? A doua cea mai oribilă zi din viaţa mea..
Să dezvălui adevărul.
La naiba! Puteam să jur că Derek imi e cunoscut dar niciodată nu mi-aș
fi imaginat să fie chiar fostul meu cel mai bun prieten si cel care a băgat-o
pe Maia in spital,practic si teoretic din vina mea.
Am crezut că pot lăsa trecutul in urmă dar se pare că imi dă târcoale la fel
ca fiecare coșmar pe care il am in fiecare seară.
Totusi,nu inteleg..cum a aflat Maia cine a dat peste ea cu motocicleta?
Din câte stiu,Derek era in spital. Cel putin asta zicea Maia plângând si
din cauza asta am crezut că a plecat.
Da,am venit foarte repede deoarece am inchiriat un avion privat care la
naiba,a costat o avere!
I-am rugat pe părinti să rămână acolo până se liniștesc apele,iar spre
mirarea mea,asta au făcut.
Acum tot ce pot să fac,este să stau ca prostul pe veranda casei si să-mi
aleg cuvintele cu grijă.
Oricum după asta o să mă urască.
Trebuie să n-o rănesc așa rău..dar cum? E imposibil să nu ti se rupă
sufletul când o să realizezi că fratele tău e un mincinos prost.
Ușa din spatele meu se aude trânită,făcându-mă să tresar.
Stiu deja cine e,asa că mă ridic dar nu apuc să mă intorc că o Maia
nervoasa si cu lacrimi in ochi,se poziţionează in faţa mea,vizibil deranjată
de plecarea mea de lângă ea.
Mi se rupe sufletul când o văd plângând si mai ales,când stiu că si acum
o să mai plângă.
—De ce dracu ai plecat așa,fără să zici nimic!?ţipă la mine,cuvintele ei
făcându-mă să-mi mușc buza
Nu stiu ce să ii zic.
Discursul meu s-a pierdut iar limba se impleticeste de fiecare dată când
incerc să zic ceva.
Nu credeam că va fi nevoie vreodată să mai vorbesc despre asta si mai
ales,sa ii zic adevărul.
Dar până la urma,asta imi e soarta.
Merit toată ura si tot răul din lume .
—Nu a fost vina lui Derek.zic repede,oftând
Faţa ei se schimbă.
Privirea ei este acum una confuză,iar corpul ii tremură
—Poftim?zice incă confuză
Trag aer in piept,fiind pregătit de ce va urma,apoi imi inchid ochii,dar ii
deschid când stiu că trebuie să ii zic asta. Aici,acum.
—Eu..Eu i-am zis să facem concurs de motociclete. Eram un pămpălu de
copil ce voia adrenalină așa că in timp ce conduceam motocicleta,i-am tipat
să apese pe pedală să fie si mai multă viteză. Ezitase intr-un timp dar când a
vazut că eu eram cu mult in faţa sa,a apăsat nenorocita aia de pedală. Nu te-
a văzut când ai apărut brusc in faţa lui așa că..știi tu..zic repede,respirând
ușurat că i-am zis
Maia se dă doi pași in spate,fiind șocată de ce i-am zis.
Lacrimile ii curgeau pe obraji,inima inţepându-mă.
—Tu..Tu cum glumești?..Tu?.. Cum ai putut să ascunzi asta de mine?
Cum indrăznești să mai ai tupeul să vorbești cu mine si să stai in faţa mea
după ce că mi-ai ascuns adevărul?! Tu stiai? Stiai că el? Normal că stiai!
Doar voi doi,nenorocitilor,era să-mi luaţi viaţa.
La naiba,chiar credeam că eu ti-am făcut ceva sau ai o problemă de te-ai
distanţat,dar de fapt,tu imi făcusei ceva.
Am trăit in minciună tot timpul. Am trăit printre falși si mincinoși si nu mi-
am dat seama!
Vă urăsc! Vă urăsc! Vă urăsc!ţipă la mine,vocea ei fiind frântă,la fel ca
inima mea
Lacrimile mele se scurg si ele pe obrajii mei. Nu stiu ce să ii zic.
Ii inteleg durerea. O inteleg.
—Nu am putut să mai vorbesc cu tine după ce ti-am făcut. Mă simteam
un om mizerabil și nu am putut..si nu..nu stiam că Derek e cel ce a dat peste
tine.
Crede-mă,dacă stiam,l-aș fi băgat in spital de mult după ce a indrăznit să
plece si să te lase pe jos.zic nervos,aducându-mi aminte momentele
dureroase prin care am trecut
 Incerc să mă dau un pas in faţă,dar ea isi intinde mâna,interzicându-mi
practic să mă apropii de ea.
Mă opresc si o privesc
—Să nu indrăznești să te apropii! Să nu indrăznești să mai vorbești cu
mine vreodată!
Am plâns atât de mult degeaba. ABSOLUT DEGEABA! Tu trebuia să
plângi si să te simti un gunoi..un mizerabil.
Cum ai putut să imi ascunzi asta?! Trebuia să vorbesti cu mine,crede-mă că
te intelegeam. Erai la o vârstă in care hormonii o iau razna! Intelegeam la
naiba!
Dar ai preferat să taci. Ai preferat să te ascunzi de adevăr si să mă rănești si
mai mult. Lașule!
De azi inainte,nu te mai apropii de mine altfel chem poliţia si te rog să-l
informezi si pe prietenul tău criminal.
Dacă vă mai apropiaţi de mine la mai putin de 50 de metrii,chem poliţia!
Nu mă faceţi să fac un act ce vă poate băga in pușcărie dacă vă mai
apropiaţi vreodată de mine.zice iar eu simt că tocmai m-a călcat trenul
Nu,nu,nu
Nu-mi poate face asta! Stiam că o să reactioneze urât,să plângă si să mă
jignească,dar nu mă aștept să imi zică asta!
—Maia,te rog,nu-mi face asta! Te rog Maia.zic incepând să plâng si mai
tare
Decide să treacă pe lângă mine,lăsându-mă afară cu inima frântă.
Acum pot simtii totul la un loc.
Durere,furie,dezamăgire,tristeţe.
Absolut totul.
Mă simt ingrozitor. Nu pot să descriu defapt cum mă simt..
Dar ce e drept,e oribil.
Simt că inima vrea să cedeze iar eu o las.
In momentul ăsta,sunt terminat.
Băietii vin spre mine,zicându-mi ceva si zguduindu-mă dar nu ii pot auzii
si nu pot reacţiona.
Nu stiu de cât timp stau si privesc in gol,gândurile ucigându-mă,dar mă
trezesc brusc când in faţa mea,Maia cară două bagaje după ea.
Fac ochii mari si dau să fug spre ea,dar Aiden,Lucas si Andrew mă
opresc,dând negativ din cap
 —Imi pare rău frate,dar cât timp tu erai hipnotizat,Maia ne-a spus că
dacă te mai apropii de ea cheamă poliţia.
Nu putem să te lăsăm pentru că la ce distrusă si nervoasă e,poate să
inventeze ceva si să zbori in pușcărie.
Las-o să se calmeze. Sigur se intoarce.zice Lucas,eu privindu-l urât
—Dădeţi-vă dracu din calea mea că vă calc pe cap!zic dur
Mă doare exact in cur că o să cheme ea poliţia!tip spre ei
—La naiba frate! Dacă nu vrei să o pierzi,stai dracu aici că o cunosc
destul de bine cat să-mi dau seama că se poate face dispărută,si atunci chiar
nu mai stii nimic de ea!zice enervant Lucas
Imi dau ochii peste cap,stiind că are dreptate.
Nu pot risca să o pierd pe Maia din raza mea vizuală,chiar dacă la 50 de
metrii.
Dacă dispare,nu am cum să mai aflu ceva de ea așa că decid să dau cu
piciorul in ce prind.
—Unde se duce?zic oftând
—Nu iti putem zice.se bagă si Andrew,eu fiind iritat
Scot un sunet urât gutural si intru in casă,trândind ușile in urma mea.
Prost! Prost! Prost!
Totul decurge mai prost decât mă așteptam!
Capitolul 55

Maia pov
Privesc absentă la televizorul deschis.
Sunt in casa Rebecăi de două zile si simt cum o s-o iau razna.
Nu am vorbit cu nimeni inafară de Rebeca si deja simt cum imi ies din
minti dacă nu ies din casă.
Păcat că orgoliul meu e prea mare si nu sunt in stare să mă ridic de pe
canapeaua pe care am insistat să dorm.
—Maia,dacă nu-ţi muţi curul de pe canapeaua aia,te iau la șuturi!mă
ameninţă a 100-a oară prietena mea.
In ultimele două zile am tot auzit aceste vorbe,plus multe altele.
Cum ar fi că străinul pe care il consideram 'frate' a intrat in depresie,străinul
pe care il consideram iubit e la fel de terminat,părinţii,prietenii si verișorii
crizează iar eu stau ca trista-n pat,departe de probleme. De parcă oi să scap
vreodată de ele!
—Maia..Of..Te rog. Vorbește cu Max. Sau Derek! Sunt disperaţi.
Au inceput să bea si să fumeze ca sparţii. Si mai si plâng ca niște muieri!
Inainte erau dușmani,acum sunt fraţi de smiorcăieli!se revoltă prietena
mea,oftând
Simt că mă înţeapă inima când aud că aceste persoane se distrug. De ce
ar face-o?! Eu ar trebuii sa fiu aia distrusă,având in vedere că mi-au futut
viata si au si ascuns asta de mine.
—Maia,știu că nu mă asculti,dar e absurd ce faci. La naiba! De unde
dracu să știe Derek că tu esti fata de acum 5 ani? Ce vină are el dacă era
un copil handicapat la naiba?! S-a schimbat foarte mult pentru tine si
crede-mă că el dacă afla că tu esti fata de atunci,nu avea pic de milă,ci erai
bătaia lui principală de joc.
Mereu când vorbesc cu el,ii simt durerea in glas si in voce. E distrus,nu a
mai dormit si nici mâncat. Nu stiu cum nu a murit până acum! Eu sunt
moartă fără mâncare!
Si la fel pot zice si de Max! Săracul e mai rău ca o muiere ce a părăsit-o
iubitul.
Cred că exagerezi cu inchiderea in tine si cu nevorbirea cu nimeni! La
naiba! M-am săturat. Imediat te ridici de pe canapeaua asta vaco altfel iti
trag o bătaie de mă tii minte toată viaţa!!!se răstește ea la mine,eu tresărind
Imi.musc buza si incep să mă gândesc intens la asta.
S-o luăm cu inceputul.
Dacă Derek stia,sigur nu mai era cu mine si mă lua la mistouri si probabil
mai dădea odată peste mine. Mai ales,la inceput ne uram reciproc. Practic el
pe mine,eu incepeam să am pasiuni secrete chiar dacă aveam si momente
când imi venea sa il strang de gât.
Dar el..Mereu s-a chinuit să fie romantic si până la urmă,era un copil atunci
la naiba! Doamne ce proastă sunt.
Iar Max..Si el era tot un copil si gândul ca m-ar putea pierde,l-a distrus. Ar
trebuii sa il inteleg,nu sa-l critic.
Rebeca are dreptate,nu rezolv nimic aici stând ca leneșa,cât iubitul si
fratele meu se distrug din cauza prostiei mele.
Mă ridic si văd cum chipul Rebecăi face o expresie șocată
—Hai să-mi recuperez fratele și iubitul.zic scurt,fiind nesigură pe mine
Dacă ei acum mă urăsc si nu vor sa ma vada? Sau or să arunce cu ceva in
mine?
Sau nu stiu..
—Aleluia babo! Credeam că te-am pierdut si crede-mă,făceam urât dacă
te transformai intr-o depresivă.se plânge Rebeca care mă trage intr-o
imbratisare puternică
Intru in baie,făcând un dus rapid si luându-mi niste haine pe mine,ca mai
apoi să pornim spre casa mea,unde am aflat că zace si Derek.
Ajunsă in faţa casei,simt cum inima mi-o la galop. Nu stiu de ce sunt
emotionata..sau speriată..dar stiu că as vrea să dispar de pe orbită in
momentul ăsta.
—Cu curaj!mă incurajează prietena mea
Imi musc buza si pornesc cu pași mărunţi spre casă.
Nu stiu. Să bat? Să nu bat?
E casa mea si e cam absurd să bat așa că intru in liniste,de parcă nu vreau
să mă audă nimeni.
Păsesc spre sufragerie unde Max stătea tolonit pe canapea,cu o.sticlă de
bere in mână.
Toată casa miroase a alcool si a ţigări ceea ce inseamnă că ai mei desii au
intrebat de mine,nu au venit.
 Imi musc buza si oftez.
Mă pozitionez in faţa lui Max,el deschizându-și ochii brusc,si făcând ochii
mari.
—Ori sunt beat,ori tu esti Maia si stai in faţa mea,la mai puţin de 30 de
metrii.zice bâlbâindu-se
Imi dau ochii peste cap
—Amândouă.zic scurt
Mă pun lângă el pe canapea si il.privesc. Cearcănele ii sunt avansate iar
mirosul său de tutun si alcool e irezistibil de puternic.
—Sunt un nemernic. Știu. Altceva?zice cu lacrimi in ochi
—Max eu..
—Nu Maia. Acum tu mă asculti. Eu te iubesc iar distanta ce a fost intre
noi atâta timp atunci m-a distrus. Eu dacă te pierd iar,pic in anumita
depresie având in vedere că eu nu pot să trăiesc fără sora mea mai mică.
Intelegi? Tu imi dai culoare zilelor si simt că innebunesc dacă nu esti lângă
mine. Te iubesc si nu stiu ce m-as face fără tine la naiba!zice,lacrimile sale
scurgându-se in jos,la fel făcând si lacrimile mele.
Imi bag pula-n el de orgoliu si trecut,sunt in prezent la naiba,si in
prezent,imi vreau fratele.si iubitul inapoi!
Imi infăsor bratele in jurul său si incep să suspin la pieptul său,in timp ce
stăm.imbrăţișaţi
După alte minute de stat așa,ne desprindem
Expresia lui e una schimbata..vizibil fericită..
—Te iubesc.zice zice,pupându-mi fruntea
—Si eu.ii zic inchizându-mi ochii si pregătindu-mă pentru discutia cu
Derek.
Privesc in sus spre scări,stiind că probabil e in camera mea.
—Du-te. Crede-mă,e mai terminat decât mine.
Te iubește.zice zâmbind,si eu făcând la fel
Mă ridic de pe canapea si urc scările.
Ajung in dreptul ușii mele,si pot observa cum e intre deschisă.
Un Derek ce plânge se uită in albumul meu foto cu poze cu noi.
Aud cum se injură si isi blesteamă soarta,asa ca imi iau inima in dinti si
deschid complet ușa.
Derek sare ca ars din pat,privindu-mă parcă șocat.
Boss,am disparut două zile,nu am murit pentru numele lui Dumnezeu!
 —M-Maia..zice bâlbâit dar decide să se lase de vorbit si să mă strângă la
piept puternic
Nu stiu cum a ajuns asa repede lângă mine,dar stiu sigur că de
imbratisarea lui caldă aveam cea mai mare nevoie.
Il iubesc asa mult.
—Maia eu..
—Shh,nu e nevoie sa zici nimic. Te iubesc.zic intrerupându-l
Zâmbeste,soptindu-mi si el te iubesc,ca mai apoi să mă sărute apăsat si
ferm,de parcă sărutul meu il.tine in viaţă.
Zâmbesc si ne desprindem din sărut,tinându-ne in continuare imbrăţișaţi
Imi era dor de el.
Capitolul 56

Două luni de vară au trecut imediat. De fapt,nici nu știu când a trecut așa
repede timpul.
In tot acest timp,eu,prietenii si iubitul meu am petrecut cum am putut mai
bine.
Petreceri,cluburi,iesiri in diferite locuri si făcând vrute si nevrute.
Părintii nu au mai venit din Spania când au realizat că totul e in regulă
așa că mai au o lună de stat,impreună cu ceilalţi.
Andrew nu a mai plecat nici el inapoi in Spania,practic este noul meu
frate pentru că am ajuns așa apropiată de el,incât il consider ca pe un
frate,si noul meu cumnat.
El s-a mutat cu noi in casa pe care ne-am cumpărat-o vara asta.
Eu,Derek,Max,Molly,Mira,Alex,Lucas,Rebeca si Andrew ne-am cumpărat
o vilă cu două etaje si extrem se multe camere.
Mai sunt momente când dorme la noi si Cristine.
Cristine e noua iubită a lui Lucas pe care a ajuns să o adore in astea două
luni,iar spre mirarea tuturor,Rebeca este fata minunată care l-a ajutat pe
Andrew să mă uite si să se indragosteasca,de aceea spun ca e noul meu
cumnat. Adica viitor cumnat! V-ati prins voi..
Oricum,totul a trecut așa repede incât nu realizez când luna August a
venit iar ziua lui Molly este mâine.
O da,fata mea face 17 ani peste 12 ore iar eu cu ceilalti facem pregătiri
pentru petrecere in timp ce iubitul minunat a lui Molly,adică fratele meu,o
plimbă prin mall si ii face toate poftele,pentru a fii departe de casă.
Am inceput pregatirile de vreo doua zile,dând tot felul de comenzi,iar
acum toate comenzile vin iar noi alergăm de colo să le aranjam si să facem
locul impecabil.
-Alex,la naiba,unde sunt boxele?!ţip la verișorul meu ce se ocupă cu
muzica
-Imediat le pun cu Lucas! Așteaptă si nu mai ţipa că te bat!ţipă si el la
mine,incepând mai apoi să râdem
 Redevin serioasă si incep să ornamez curtea cu tot felul de
baloane,ghirlande,flori si alte lucruri drăguţe.
-Rebeca,unde este tortul?o intreb pe verisoara mea care își băga ghiarele
in fântâna de ciocolată
Și să nu indrăznesti să iti bagi mâinile murdare acolo!mă răstesc la ea,ea
zâmbind drăceste
-Tortul e in frigider.zice zâmbind larg
-Ok,invitatii?zic in timp ce mă uit pe lista unde sunt notate lucrurile ce
trebuiesc făcute
-Vor fi aici la ora 23:30.
-Molly?intreb,făcând referire la ce face
-Am vorbit cu Max si a spus că isi alege rochie pentru că a mintit-o că o
duce la club si i-a spus că vrea să arate trăsnet.zice Rebeca zâmbind
Zâmbesc si eu la rândul meu si continui lista
-Cadourile?
-Sunt toate așezate frumos pe masa din stânga,lângă intrare.zice rapid
Dau aprobator din cap,privind masa ce deja avea cadourile noastre acolo.
-Ati cumpărat sucuri,prajituri,mâncare,băutură si tigări?o intreb
-Clar,da.zice zâmbind.
-Ce mai avem de făcut?zic in timp ce mă uit in jur
Practic,curtea era deja decorată pentru că sunt trează de la 8 si de atunci
am inceput,boxele si sistemul de DJ a lui Alex sunt deja
amplasate,luminitile din jur sunt puse,mesele sunt deja asezate pe
margini,cu tot felul de ornamente pe ele,urmând ca seara să punem pe ele
băuturi si toate cele,videoproiectorul unde va rula un videoclip făcut de
mine si fete,cu poze si diferite urări este gata..Si cam atât
-Mai avem să mergem la mall-ul din Cetru pentru că la cel de la capătul
orașului este Max cu Molly.
A dus-o cât mai departe de casă deci fii fericită.
Dau aprobator din cap,fiind deja entuziasmată pentru diseară
-Fac un duș,mă schimb și plecăm,bine?ii zic repede Rebecăi,ea aprobând
din cap si eu fugind spre camera mea.
***
-La mall-ul din centrul orașului vă rugăm.ii zicem taximetristului care face
ochii mari când află unde vrem să ajungem
-Domnișoarelor,știti că sunt 30 de km până acolo,nu? O să vă coste
ogrămadă.incearcă taximetristul să ne zică
 Rebeca face o faţă de speriat ca mai apoi să tragă aer in piept
-Moșulică,nu te plătim să ne zici nouă căt de mult costă si cât facem până
acolo așa că taci si accelerează dracului că trebuie să-mi cumpăr rochie si
pantofi!ţipă Rebeca nervoasă la săracul om
Incep să râd,fiind amuzată de erupţia Rebecăi.
O inteleg..e stresată iar acum un mos o scoate din sărite..e clar că nu iese
ceva frumos.
Taximetristul isi inghite nodul din gât,si porneste spre mall,nemaizicând
nimic.
Incep să râd ca mai apoi să primesc priviri urâte din partea Rebecăi.
**
Rochii cumpărate,pantofi cumpăraţi,bani aruncaţi.
Bifat!
Este deja ora 22 când ajungem acasă cu pungile in mâini
-Credeam că v-aţi pierdut in mall-ul ăla!se plânge Lucas când ne vede
-N-ai să vezi!ţipă Rebeca după el
-Unde iti e iubita fătălăule?ţip după el,el oprindu-se brusc
-La cumpărături cu mama soacră.ţipă,făcându-mi cu ochiul
Vine si ea in 30 de minute!zice si apoi pleacă spre Alex
Eu cu Rebeca incepem să râdem dar realizez ceva.
Derek lipsește.
Incep să măresc pasul spre băieţi dar spre fericirea mea Andrew imi iese
in cale.
-Hei Maia.zice zâmbind,luându-mă in brate,apoi sărutând-o pe Rebeca
-Bună Andrew. Stii cumva unde e Derek?il intreb calmă
-Ăm,nu...zice cu o faţă nu prea Increzătoare
-Sigur?zic nu prea Convinsă de răspunsul lui.
-Ăm. Da. Scuze trebuie să plec. Alex m-a pus să merg s-o iau pe Mira de
acasă,având in vedere că el deja are dita-i amenda de când a urcat la volan
fără permis
Eu cu Rebeca incepem să râdem,aducându-ne aminte seara când Alex a
urcat la volan fără permis,doar pentru că Mira l-a amenintat că dacă nu
apare la ea in 30 de minute,nu mai pupă pupicuri. Prostul era in intarziere
pentru că se uita la meci si a cam uitat,si s-a gândit să ia mașina.
Of
-Mă duc să mă schimb.zice Rebeca,scotându-mă din amintiri
 -Si eu trebuie să mă schimb si să mă machiez.zic in timp ce ne indreptam
spre intrarea in casă,ca mai apoi să meargă fiecare in camera sa.
*
Imi termin machiajul si coada la spate,lăsându-mi câteva suviţe rebele in
faţă,si realizez că sunt gata.
Rochia mea este una decentă si elegantă,neagră cu dantelă,fără umeri,la
care am aplicat niste pantofi crem.

Ies din cameră și zâmbesc când imi văd prietena.

Rochia ei este tot neagră,până in genunchi,gen..tutu, cum imi place mie
sa ii zic.
Fără mâneci si cu spatele gol.
Machiajul ei este unul simplu,iar părul il are prins intr-un coc elegant
-Arăţi superb!exclamăm amândouă in același timp
Incepem să râdem,coborând scările.
Le putem observa pe Mira si Cristine cum vorbesc si râd,asa că mergem
spre ele,salutându-le.
După imbrăţisări si pupături,le inspectez tinuta.
Mira are părul drept,o rochie neagră,sus având dantelă neagră si culoare
crem. Are bretele rochia si asta o face să pară copilăroasă dar in acelasi
timp si frumoasă.
Pantofii ei sunt negru mat,dându-i un aer de maturitate.
Machiajul e unul simplu iar toate astea o fac perfectă.

Cristine este singura care are o rochie roșie,cu pantofi rosii și un machiaj
simplu dar sofisticat.
Arată bine.
-Arătaţi superb.le complimentez eu
-Toate arătăm superb la naiba!zice Rebeca entuziasmată,celelalte
chicotind si dând aprobator din cap
Ne uităm la ceas si indică ora 23:45.
Mă uit prin jur si zâmbesc satisfacuta când văd luminitele colorate ce
impânzesc zona,boxele mari ce si ele la rândul lor au ledu-ri colorate.
Mesele pline de băuturi si tot feluri de dulciuri.
Cascada de ciocolată,masa plină de cadouri de la invitatii ce au inceput să
apară si mai ales,baietii care sunt imbracati toti cu blugi
negrii,stramti,adidasi si fiecare purtând un tricou diferit.
 Primesc un mesaj de la Max in care mă anuntă că ajunge in 10 minute
pentru că Molly a fost sa se schimbe si să se machieze acasă
Zâmbesc si ii tastez repede ca il astept ca mai apoi să imi reglez vocea,sa
iau microfonul si sa bat incet in el,atrăgând priviri.
-Dragilor,in 10 minute Molly va fi aici.
Atunci când masina lui Max se aude,luminile se vor stinge iar noi ne vom
ascunde inainte cu un minut ca ei să apară.
O să tin legătura nonstop cu Max.
Atunci când ea intra,stiti ce faceţi.
Ţipaţi surpriză ca mai apoi să cântăm la mulţi ani.
După ce cântăm La multi ani,Max va primii tortul pe care Lucas il va tine
până când Max apare si il ia,apoi ea trebuie să sufle in lumânările din tortul
pe care Max il tine.zic repede
Ati inteles ceva?zic râzând
Toti tipă da si zâmbesc satisfăcută,muzica dându-se mai tare.
Mă retrag putin de lângă muzică si oameni,căutând numărul lui Derek.
A fost toată ziua plecat,ceea ce imi dă de bănuit.
Ii apelez numarul de cateva ori si simt cum frica se instalează in mine.
Nu-mi răspunde.
Decid să il sun mai tarziu pentru ca timpul trece iar Molly si Max trebuie
sa apara in curand.
Sunt sigura ca si Derek o sa apara.
Primesc mesaj de lA Max ca in doua minute sunt acolo,ca mai apoi să tip
"VIN" si sa ne ascundem toti,luminile sa se stinga iar diferite susoteli sa se
auda.
Motorul masinii lui Max se aude oprindu-se,Rebeca intrebându-l de ce au
venit aici.
Max i-a zis sa taca si sa mearga in curte pentru ca trebuie să ii arate ceva
important.
Când poarta s-a deschis,Molly intrând inauntru ,iar ceasul făcându-se
00:00,toti am iesit,am tipat surpriza,luminitele sau aprins,muzica a inceput
sa sune,artificiile se faceau observate pe cer iar "La multi ani" s-a auzit tare
si răspicat.
Max a fugit,luând tortul din mâna lui Lucas ca mai apoi sa cantam toti la
multi ani,Max ducandu-se langa ea cu un dita-i tortul in mână.
-Puneţi o dorintă.o indrumă Max
 Ea zambeste emotionata,cu zeci de lacrimi in ochi,si sufla in lumânări ca
mai apoi toti sa aplaudăm
Lucas ii ia tortul din mâna lui Max,ca mai apoi Molly să sară pe el.
Max ii zicea tot feluri de cuvinte frumose si multe urari,ca dupa doua
minute sa se desprinda din imbratisare si sa inceteze cu saruturile.
Eu cu fetele i-am urat "La multi ani",imbrăţișând-o fiecare pe rând si
impărtășindu-i câteva cuvinte.
După alte zeci de minute lacrimogene,in care a rulat si videoclipul ce a
emotionat-o maxim pe Molly,muzica s-a auzit foarte tare iar distractia a
inceput!
*****
Dragilor,realizaţi că mai sunt doar câteva capitole până la terminarea
cărţii?:>
Doamne o sa imi fie dor să scriu la această carte de care m-am atașat
enorm.
Oricum va multumesc pentru tot.
Lovee❤❤❤
P.s Rochia lui Molly la media
Capitolul 57

Poarta se deschide iar privirea mea cu speranţa de al vedea pe Derek se

intoarce intr-acolo.
Zâmbesc când ii văd părul puţin ciufulit și merg spre el pentr al imbrăţisa
si ai cere o explicaţie.
Privirea sa se schimbă si in ochii săi pot vedea puţină teamă.
Il privesc incruntată si atunci când ajung in faţa sa,nu il imbrăţișez cum
plănuiam,ci imi incrucișez braţele la piept si imi mușc buza.
—Unde ai fost?il intreb vizibil supărată că nu a fost aici când i-am cântat
"La mulţi ani" lui Molly
—Am avut putină treabă.zice repede,privirea lui fiind in pământ
—Pot să știu ce treabă?il intreb vizibil curioasă
Nu mi-a zis nimic de nici o treabă si pare foarte suspicios. E ceva
inneregulă.
—Nimic important iubire.imi zice ca mai apoi să isi lipească buzele de
ale mele
Oftez si dau din cap in semn afirmativ chiar dacă nu-s de acord cu acest
răspuns si sigur mâine o să il bat la cap până-mi zice.
Mă ia de mână si mă trage prin mulţime până ajungem la bar.
Spre mirarea si neștiinţa mea,Max a făcut un bar si a adus un băiat
necunoscut mie ca barmar.
—Două pahare de tequilla.cere Derek ,eu chicotind
Barmarul dă din cap si ne inmâneaza tequilla cerută ca mai apoi să-mi
facă cu ochiul,nevăzând Derek acest gest.
Chicotesc,atrăgându-i privirea intrebătoarea a lui Derek,dar dau din
umeri,nevrând să-i zic ce a făcut acest necunoscut. Nu-s pregătită de vreo
criză de gelozie.
—Derek,frate,hai să bem!il trage Andrew după el dar Derek se
opreste,privindu-mă
—Du-te.ii zic zâmbind,el dând aprobator din cap,lăsându-mă singură
Oftez si mă așez pe scaunul de lângă bar si mă uit in jur,căutându-mi
prietenele din priviri.
 —Mai vrei?mă intreabă barmarul când observa că mi-am băut băutura
Dau din cap si el zâmbește,oferindu-mi un alt pahar de băutură.
—Tu nu bei?il intreb
—Sunt plătit să le dau oamenilor băutură,nu să beau eu.zice râzând
—Ok,păi mai dă-mi un pahar de tequilla si il bei tu.zic râzând
Se incruntă ca mai apoi să râdă si el.
—Ok.zice si isi toarnă tequilla in pahar,ca mai apoi să il dea pe gât de-o
dată cu mine
Nu prea beau eu des dar si când o fac,mă imbăt foarte repede.
Adrenalina se instalase in mine asa că mă uitam foarte frumos la acea sticlă
de vodkă.
—Te ţine să dai shot cu o fată?il intreb pe acest băiat,pe care nu stiu cum
il cheamă
Se uită puţin ciudat,apoi râde
—Deja te-ai imbătat?zice el,incă râzând
Mă incrunt si ii scot limba
—Bineinteles că nu! E o provocare. Să inteleg că nu-ţi plac provocările?
il întărât eu
—Eu ador provocările Maia.zice,eu fiind putin cam socată ca imi stie
numele
—De unde...
—Esti foarte populară pe aici. E normal să iti stiu numele. Plus,am fost
colegi in clasa a 8-a. Te-ai schimbat mult,mi-a fost destul de greu să te
recunosc Gardi.
Si atunci ceva mă lovise fix in mijlocul capului.
"Gardi" era numele pe care un singur băiat mi-l zicea pentru că aveam
aparat dentar dar era si singurul care vorbea cu mine.
Nu am mai tinut de mult legătura cu el pentru că mă rupsesem de lume in
vacanta de vară.
Imi schimbasem si cartela sa nu mai aiba nimeni numărul meu si eram
foarte distantă.
—Leo!zic si sar in bratele lui,dărămând câteva sticle
E șocant când realizez că el m-a recunoscut.
Nici eu nu m-aș fi recunoscut la ce schimbare radicală am putut trăii.
—Of Gardi. Chiar mă gândeam la tine,stii?zice zâmbind
Il eliberez din imbratisare,el venind in faţa mea
—Și tu te-ai schimbat.zic sincer
 Inainte era grăsuţ si mai mereu avea ciocolată pe bot.
Cu toate astea,eram destul de apropiati.
Eu ciudata cu aparat dentar,el grăsuţul dependent de ciocolată.
—Fac tot ce pot.zice dând din umeri
Nu apuc să mai zic ceva că un Derek nervos apare lângă noi.
Mă incrunt si eu si Leo si il privim pe Derek.
—De ce dracu i-ai sărit in braţe?!zice dur si apăsat
In.momentul ăsta face o criza de gelozie.
Pot sa ii arunc cu ceva in cap?
—Ca să intrebi tu.zic râzând,el strângându-și pumnii pe lângă corp
—Stai frate calm. A fost imbrătisare de revedere.zice Leo
Derek se incrunta
—Vă cunoașteţi?
—Da.zicem amândoi in acelasi timp.
Am fost colegi in clasa a 8-a.continui eu
Derek ofteaza usurat,si zâmbeste fals.
Dă mâna cu Leo apoi mă trage după el
—Vei sta doar cu mine.imi zice la ureche,eu chicotind
Ador când e gelos.
*
Dimineaţa asta e un chin pentru mine. Am băut asa mult incât simt că imi
explodează capul.
Mă ridic mahmură din pat si observ că Derek nu se află lângă mine,asa ca
ma ridic,imi iau niste haine si intru in dus.
După un duș relaxant,iau un paracetamol si cobor scările,având grijă să
nu cad.
In bucătărie Derek fuma o ţigare si isi bea cafeaua,pierdut in gânduri.
Când imi fac simtita prezenta,se uita la mine si zâmbeste
—Neaţa.zice ridicându-se,pupându-mă apăsat
—Neaţa.zic zâmbind,asezându-mă odată cu el la masă.
Imi pun cafea intr-o cană si ii fur o tigare din pachet,el incruntându-se.
Stiu că nu e de acord sa fumez dar n-ai ce-i face.
—Unde sunt restul?il intreb,sorbind din cafeaua fierbinte si amară
Mă strâmb si imi mai pun putin zahăr,amestecând
—Max si Molly sunt la părintii lui Molly acasă,Andrew si Rebeca sunt la
nu stiu ce prieten de familie al Rebecăi iar Lucas si Cristine sunt plecati la
cumpărături.zice rapid
 Dau din cap,fiind prea adormită sa mai zic ceva legat de asta,dar imi aduc
aminte discutia de aseară.
—Unde ai fost ieri?il intreb,el innecându-se cu fum
—Nu contează. Ti-am zis,nimic important.
Vreau sa stii ca te iubesc,ok?zice,apropiindu-se sa ma sarute dar mă feresc
—De ce imi zici asta?il intreb
—Pentru ca te iubesc.zice
—Dacă mă iubesti,imi zici unde ai fost.continui eu acelasi subiect
Derek se incrunta iar eu simt că innebunesc.
—Derek unde ai fost?!aproape tip,simtind cum obrajii imi ard
De ce nu imi zice? A fost la vreo fată?
—Mă inseli?zic cu lacrimi in ochi,simtind cum inima imi bate din ce in
ce mai tare.
—Doamne Maia! Nu! Cum poti să te gândesti la asa ceva?zice revoltat
dar parcă nu-l cred
—Atunci zi-mi la dracu!
Derek nu zice nimic. Isi musca buza si sta cu privirea spre cana de cafea.
El..el ma inseala?
—Tu chiar mă inseli!pufnesc dintr-o dată,ridicându-mă de pe scaun si
vrând să ies din bucătărie dar el mă prinde de mâna
—Maia,nu te insel. Jur. Doar că...
Nu apucă să zică ceva că se aude soneria usei de la intrare.
Cine o fi?
Imi trag mâna si merg spre ușă,Derek zicând ceva dar nu il aud
Deschid usa si in faţa mea apare o blondă cu părul scurt.
—Bună,Derek e aici?mă intreabă si deja simt cum nervii mei se duc
dracu
Derek a rămas in bucătărie se pare.
—Cine ești?o intreb
—Sunt Lara.zice zâmbind
Si il caut pe tatăl copilului meu.zice cu acelasi zâmbet,dar eu deja simteam
că inima cedează,lacrimile apăreau si mai accelerate,pământul se invârte cu
mine iar nervii,dezamăgirea si tristetea se făceau simtite
Derek mă inseală!
Derek..are copil.
Asta e o glumă,nu?
****
 Upsiii,puţină dramăă.
Ea e Lara

LA MEDIA ESTE LEO

Capitolul 58

Stăteam in faţa blondei sperând c-o să izbucnească in râs,zicându-mi că a

fost o glumă și că faţa mea e dea dreptul haioasă.
In schimb,ea se incruntă si se uită ciudat la mine.
De parcă eu sunt persoana ciudată ce m-am dus la ușa cuiva,zicând că-mi
caut tatăl copilului meu.
Sunt de-a dreptul șocată,tristă si dărămată.
La rapandula asta a fost el ieri de nu a putut venii la timp la petrecere?
—Văd că ești cam debusolată și nu inteleg de ce dracu plângi. Mă lași să
intru sau stau la ușă ca un căţel?se aude vocea ei care parcă mă pocnește
peste faţă
Clipesc de câteva ori si imi ridic sprâncele,pufnind.
—Poţi sta si aici că nu te plouă fata mea. Il chem imediat pe tatăl
copilului tău. Sper să il iei de mână și să pleci cât mai repede si mai departe
cu el de lângă mine!ţip si simteam cum cedez
Femeia isi dă ochii peste cap dar faţa i se inseninează când vede pe
cineva in spatele meu.
El e.
Trag aer in piept si mă intorc,dând de o faţă speriată,tristă si socată.
—Maia eu iti pot ex--zice apropiindu-se de mine dar il intrerup când ridic
mâna in semn să tacă
—Cu ea ai fost ieri. De aceea nu ai putut să vii.
Ea e acel "nimic important".
De cât timp sunteţi impreună?intreb batjocoritor
—De o lună jumate.răspunde fata zâmbind
Mă intorc spre blonda spălăcită si mai că era să intru in părul ei.
—Fă rapandulo,dacă mai scoţi o vorbă,rămâi fără pămătuful ăla blond si
fără dinţi. Taci dracu până nu mătur podele cu tine!ii tip,fiind foarte aproape
de ea
—Ești așa penibilă Lara. Cum dracu poţi să minţi atât!se răstește Derek
Maia,iti jur,eu nu am avut nici un contact sexual cu ea! Iti jur!se smiorcăie
la mine
 —Atunci de ce dracu vine parașuta asta la mine la ușă zicându-mi că esti
tatăl ei?!ţip nervoasă si plânsă spre el
Derek oftează
—Pentru că ea crede că acum o lună jumătate m-am futut cu ea dar
defapt o respinsesem. Dacă nu mă crezi,intreabă-i pe băieti. Au fost cu mine
pentru că doar stii..era seara băieţilor.zice parcă dezamăgit cand isi aduce
aminte
—Lara era foarte beata atunci si a doua zi ne-am revăzut intamplator
cand am mers la magazin. A inceput sa zică că s-a simtit bine si eu eram
prea derutat să inteleg cine dracu e si de ce imi zice asta. Apoi mi-am dat
seama cine e. Nu m-a crezut că nu am făcut nimic si totul e in imaginaţia
ei,asa că am lăsat-o baltă.
Acum două zile m-a sunat,zicându-mi că e insărcinată cu mine.
Practic stiu că telepatic nu ai cum să dăruiești un copil,dar nebuna asta a tot
insitat că e al meu.
Ieri am fost la doctor doar ca să ii dovedesc că a luat-o razna si că eu nu
sunt tatăl copilului ei.zice apoi oftează scurt
—Cum poti să minţi! Esti tatăl copilului meu Derek! Eu te iubesc.se
plânge blonda iar eu deja simteam cum explodez
Am apucat-o de păr si i-am dat o flegmă intre ochi
—M-ai spune-i odată te iubesc si iti jur că nu răspund de faptele mele.ii
zic dur,dându-i drumul la păr
Imi intorc privirea spre Derek,blondina plecând .
Il priveam si nu stiam ce să zic. Poate are dreptate. Poate nu ar trebuii să
cred o străină.
—Maia,te iubesc enorm. Nu te-aș insela niciodată. Iti jur.zice cu lacrimi
in ochi,luându-mă in brate.
Atunci două râsete isterice mă face să mă desprind din imbrăţișarea caldă
a lui Derek. Lucas si Cristine aveau feţele rosii de la atâta râs.
—Fato! Esti exceptională! Flegma aia a făcut tot.exclamă Lucas cu mâna
la burtă
Zambesc,fiind rosie si abia acum constientă de criza de gelozie pe care
am făcut-o.
—Si apropo,blondina aia se tine după Derek din seara aia. Nu au făcut
nimic,te asigur. Derek n-o suferă. Era s-o strângă de gât. Deci eu zic sa il
crezi.zice Lucas râzând,dând din umeri
—Eu de ce naiba nu stiam de toate astea?zic dur spre ei
 —Iubito,tocmai i-ai oferit cea mai mare flegmă pe care am văzut-o
vreodată la o fată,pe faţă.zice râzând Derek
Dacă iti ziceam asta acum o lună,ii dădeai foc la casă. Deci nu puteam risca
să nu te mai am lângă mine pentru că erai la scoala de corectie cel mai
probabil.zice Derek pufnind
Mă bosumflu si ii dau una in burtă
—Idiotule.murmur eu
*****
După 5 luni.
Incă cinci zile și sărbătoarea nașterii domnului va fi sărbătorită in toată
lumea.
Pregătirile pentru Crăciun deja au inceput.
Băietii au pus tot felul de luminiţe afară si tot felul de figurine de Crăciun
care la rândul lor colorează curtea plină de zăpadă,cu luminiţele lor
puternice.
Bradul este abia terminat. Ne-a luat foarte mult să il impodobim dar a
fost si amuzant.
Cu luminiţele prin casă,cu un dita-i bradul plin de globuri si beteală si cu
muzica de Crăciun de pe fundal pentru că ce este impodobirea bradului fără
muzică de Crăciun,simtim cum sărbătoarea se apropie.
Astăzi trebuie să merg să cumpăr cadouri pentru scumpii mei prieteni si
mai ales,iubitul meu.
Suntem de 7 luni impreună si suntem din ce in ce mai fericiti.
Ne certăm din tot felul de prostii dar ne impăcăm pentru că iubirea este prea
mare.
Molly si Max sunt si ei fericiti,la fel si: Andrew si Rebeca si Lucas si
Cristine
In ultimul.timp am ajuns asa de apropiati,făcând tot felul de chestii. Eu
cu Rebeca si Molly fiind in ultimul an de liceu,Mira si Alex in clasa a 11-a
iar Derek,Max si Lucas la facultatea de avocatură.
Toti invăţăm din greu dar asta nu ne opreste in a fi la fel de uniti si a
merge la diferite petreceri.
—Mergi la cumpărături?mă intreabă Derek ce intră in bucătările.
El si băietii s-au jucat ca niste copii in zăpadă după ce au mai pus niste
instalatii pe casă,in timp ce noi,fetele,am făcut curăţenie in toată casa pentru
că dacă mamele noastre văd ceva inneregulă,ne fac o morală si nu avem
chef.
 O da,in ajunul Crăciunului părinţii vin la noi pentru "Cina de Crăciun"
deoarece in ziua Crăciunului prietenii si iubitul vor să mă ducă la club să
imi petrec ziua si inainte să mergem la club,nu stiu ce vor să facem dar mi-
au zis că pe 25 Decembrie suntem toată ziua plecaţi.
Dap,mama m-a născut de Crăciun. Ce e mai frumos de atât!
—Da. Trebuie să văd ce cadouri vă iau.zic ofticată că habar nu am ce sa
le iau
—Tot nu inteleg de ce vrei să ne dai cadouri. Noi trebuie să iti dăm tie
pentru că e ziua ta.zice Derek mâncând dintr-un măr din fructieră
—Dar e si Crăciunul si ce e Crăciunul fără cadouri? Si nu inteleg de ce
deschidem iar acest subiect,toti am zis ca ne vom cumpăra unii altuia
cadouri.zic zâmbind,Derek strâmbând din nas
—Când o să merg să le cumpăr cadouri,te iau cu mine pentru că
sincer,habar n-am ce să le iau.se plânge Derek,eu râzând
—Nici mie nu stii ce să imi iei?il intreb chicotind iar el imi zâmbeste
pervers
—Ti-am luat de mult prezervative.rânjeste iar eu râd
—Perversule!zic chicotind si ies din bucătărie,luându-mi geaca din
camera mea,coborând scările,luându-mi portofelul si incălţându-mă cu
ghetele mele pufoase.
—Nu mă pupi?apare Derek de nicăieri
Chicotesc si il sărut apăsat ca mai apoi să ii fac cu mâna și să plec spre
taxi-ul comandat.
***
Capitolul 59

Oftez ușurată când ies din mall cu zeci de pungi după mine.
Am stat 6 ore să caut nenorocitele astea de cadouri pentru prietenii
mei,iubitul meu,verisorii mei,parintii mei, parintii prietenilor mei si parintii
verisorilor.
A fost obositor iar aglomeraţia a fost devastatoare!
Acum stau in parcare,incercând să dau de un taxi.
Un porsche negru se opreste brusc in faţa mea si deja simteam cum inima
o ia la goană.
Eram pregătită să il injur pe acest nemernic de toţi morţii și răniţii că era
să mă calce,dar am tăcut când geamul s-a deschid iar băiatul pe care nu l-
am mai văzut de mult s-a arătat.
—Aiden!ţip mirată spre el
—În carne si oase păpușă.zice râzând,iesind din mașină si luându-mi
pungile din mână pe care le pune pe bancheta din spate,ca mai apoi să mă
imbrăţișeze strâns.
—Nu te-am mai văzut de așa mult timp.zic zâmbind sincer
Aiden a fost plecat in America la facultate ceea ce ne-a făcut să ne
indepărtăm.
Nu mai vorbeam cu orele cum vorbeam inainte si nu ne mai vedeam zi de
zi.
Vara trecuta ne-am vazut de multe ori si am ajuns foarte apropiată de el.
—Eu zic să mergem să bem ciocolată caldă. Asa avem timp să
povestim.zice Aiden zâmbind
Dau aprobator din cap,Aiden indicându-mi să urc in faţă.
*
—Două ciocolate calde cu multă frișcă.ii comand chelnerului ce se uita
prea insistent la mine
—Te sorbea din priviri nebunaticul ăla mic.zice Aiden,făcându-mă să râd
—Are vreo 16 ani puștanul. E normal să aibă hormonii extinsi.zic
chicotind,Aiden râzând puternic
 Are noroc că aceasta minunată cafenea e goală altfel primea niste priviri
urâte.
—Inca mai esti cu Derek?mă intreabă in timp ce gustă din fursecurile pe
care fiecare persoană le primește drept "mulţumire"că au venit in cafenea
—Da. Suntem de 7 luni impreună.zic zâmbind
—Ce frumos!zice Aiden dar nu prea părea așa incântat
Am decis să nu comentez pentru că nu as vrea să aflu ceva ce nu vreau să
stiu.
—Cu facultatea cum e?il intreb,gustând si eu un fursec care apropo,era
genial.
—E bine. Foarte greu si obositor dar e bine.zice oftând
Aiden e la o facultate de marketing si are foarte multe proiecte din ce mi-
a zis in trecut.
Oricum stiu că se va descurca pentru ca spre mirarea mea,e foarte
inteligent.
—La tine? Tot asa ingrozitor?zice râzând
—Daa.oftez eu
Profesorii mai ales sunt niste nesuferiţi.mă plâng eu
Mă rog,ce cauţi aici?il intreb in timp ce beau din ciocolata caldă adusă de
chelner.
—Păi am venit la părinţi pentru a petrecere Crăciunul cu ei si pentru a
venii seara la club cu voi. Fetele mi-au scris că mă așteaptă.zice el zâmbind
Zâmbesc si eu,imaginându-mi câte persoane vin la clubul inchiriat de
nebunaticii mei.
Practic mi-au zis de club pentru a știi cum să mă imbrac,dar mai au cică
o surpriză si mă oftic că nu vor să mi-o zică.
—Mă bucur că vii si tu.ii.zic sincer
—Eu mă bucur să fiu lângă tine când faci 18 ani. Insfarsit stim că Derek
te poate fute fără să se gândească la pușcărie.zice el râzând,eu roșind
instant
Eu cu Derek nu am făcut-o niciodată in astea 7 luni.
El mereu mi-a zis că vrea sa fiu eu pregatita si că o să astepte cât timp e
nevoie.
In schimb,prietenii si chiar si parintii cred că noi facem sex si in boscheti
si nu inteleg de ce.
Mintea lor e prea perversă.
 Mama deja il bate pe Derek la cap ca isi doreste un nepotel si peste un
an,doi,să inceteze cu protectia,iar tata e foarte revoltat cu ce zice mama si a
zis că nici măcar să nu existe vreun contact intre noi.
Vă daţi seama că nu il ascult pe tata si ca el isi face doar griji pentru ca
hei,el si mama pe la vreo 16 ani deja se călăreau așa că mie să nu-mi zică
nimic. Mai ales că fac 18 ani.
—Să nu-mi zici că voi nu...zice Aiden parcă șocat
De unde dracu stie?
—De unde ti-a venit asta?il intreb nedumerită
—Maia,te cunosc bine. Stiu când ascunzi ceva. Acum zi-mi..Tu..el..nu?
zice parcă socat
—Exact Aiden. Eu..el..nu.ii răspund,imitându-l
—OMG MAIA,TU FACI 18 ANI SI ESTI VIRGINA!ţipă si persoanele
ce au apărut intre timp s-au uitat socati la el,la fel făcând si cei ce lucrează
aici.
—Taci! Nu vrei să scrii si in ziar asta? Ce zbieri ca oaia p-aci?zic iritată
de comportamentul lui copilăresc
—Scuze Maia doar că e socant. Esti prima fată cu care vorbesc si e
virgină.zice el râzând
Mă incrunt si imi imaginez că are dreptate.
Adica cel putin,Molly nu mai e virgina de la ziua ei,Mira de câteva zile iar
Rebeca de vreo lună,eu fiind singura virgină din grupul nostru.
Mai mult ca sigur Derek nu mai e virgin deci..
—Idiotule.zic iritată spre el,el râzând si strângându-mă la piept,incepând
si eu râd
***
—Mersi că m-ai adus acasă.ii zic zâmbind
—Cu plăcere,virgino.zice el rânjind ca să mă enerveze.
Ii arăt limba si il intreb pentru a treia oară dacă e sigur că nu vrea să
intre,el refuzând deoarece are nu stiu ce treabă.
Spre norocul meu,m-a lăsat să-mi las cadourile la el in masină până de
Ajun. Noroc că toate sunt impachete si ambalate frumos si nu sunt nevoita
să mă mai strofoc cu ele.
Intru in casă mai extenuată ca oricând.
E deja ora 22 si e o zarvă mare in casă.
Băietii sunt in sufragerie uitându-se la meci si tipând"gol" sau "du-te-n pula
mea si dă la poartă" ,iar fetele fiind in bucătărie si râzând
 Imi fac si eu simtita prezenta,ele venind si pupându-mă
—Insfarsit ai venit. Ce Dumnezeului ai făcut atât? Ai cumpărat tot
magazinul?râde Molly de mine
—Haha,ce amuzant. De fapt,cam vreo oră am vorbit cu Aiden la o
ciocolată caldă.zic in timp ce imi dau geaca joc
—Deja a ajuns?mă intreabă Rebeca
—Da. Dar are multă treabă. Plus,ii ajută pe ai lui cu pregătirile de
Crăciun. Oricum a zis că nu va lipsii de la ziua mea.zic zâmbind
—Asta e bine. Imi e dor de el.zice Molly
—Si mie.zice Mira si Rebeca in acelasi timp
Zâmbesc stiind de asta. Toate ne-am atasat de Aiden
Mereu el era cel ce făcea tot felul de glume sau ne zicea de amintirile lui
din copilărie.
După alte conversatii,discutând diferite subiecte,am decis să dormim
având in vedere că mai sunt 4 zile până la Ajun si trebuie să vedem ce
gătim.
Bineinteles că mamele noastre vor fi prezente,dar totusi,trebuie sa avem si
noi idei sa nu fim asa inutile.
*
Capitolul 60

—Te rog să nu-mi cumperi si anul ăsta durex.mă plâng spre prietena mea
care merge la cumpărături cu prea frumosul meu frate
Rânjetul ei pervers mă face să-mi dau ochii peste cap și să ii dau un
pumn jucăuș in umăr.
—Hai Molly anul ăsta.se plânge Max
Intr-adevăr,eu cu Molly vorbim de peste 15 minute iar Max care așteapta
sa terminăm conversaţia asta, arată ca un om de zăpada cu toţi fulgii pe e
—Hai du-te.zic râzând,ea luându-mă in brate
—Tu ai pus cauciucuri de iarnă pămpălăule?ţip spre fratele meu ce face
ochii mari când imi aude intrebarea
—Le pun când vin de la cumpărături.ţipă zâmbăreţ
Mă incrunt si merg spre el,fiind cu mâinile incrucișate
—Max,stii si tu ce periculos este să mergi cu mașina fără cauciucuri de
iarnă,iarna! Mai ales că ninge.zic supărată
Nu vreau să păţiţi ceva.continui cu teamă
—Nu te speria surioară. O să fie totul bine. Conduc excelent!zice râzând
apoi mă pupă apăsat pe frunte,urcă in masina si porneste,lăsând in urma lui
o dâră de fum.
Oftez si mă rog să nu păţească ceva,apoi intru in casă pentru pregătiri.
Mâine e Ajunul si deja casa e plină de părinţi si mirosul de mâncare se
face simtit peste tot.
Mamele noastre ne-au spus că nu au nevoie de ajutor asa că am decis să
le lăsăm in pace,ocupându-ne cu diferite lucruri prin casă.
Derek a plecat la cumpărături cu Alex,Lucas,Andrew si taţii
noștrii,lăsând fetele acasă cu toată treaba.
Lașii.
—Maia,eu nu stiu cu ce mă imbrac.. Mi-am cumpărat patru rochii si nu
stiu cu care mă imbrac!se plânge Rebeca la mine
Am inceput să râd ca mai apoi să o privesc pe Mira si Cristine ce se
indreptau spre noi,speriind-o pe Rebeca si făcându-mă să râd și mai tare.
 —O la naiba! Nu mai am inimă!respiră Rebeca sacadat,noi râzând de ea
—Râdeţi ca vacile.se plânge ea
Iar eu tot nu stiu cum mă imbrac.se plânge iar
Cristine si Mira se uitau una la alta,neintelegând
—Rebeca si-a cumpărat 4 rochii si nu stie pe care s-o poarte.zic dând din
umeri
Hai s-o ajutăm.zic râzând
Ele dau aprobator din cap,Rebeca zâmbind apoi urcând in camera ei.
Să vezi chin acum.
*
După o oră de "asta nu mă face prea grasă?" "nu e prea roz?" "nu e prea
lungă" si toate replicile posibile din partea Rebecăi,am reușit să ii alegem
rochia.
Nu apuc să mai zic nimic că telefonul meu sună ca nebunul.
Mă ridic in picioare si un număr necunoscut imi apare.
Ies pe hol si răspund
Convorbire telefonică
—Alo?zic in speranţa că nu e o glumă proastă
—Alo. Bună ziua. Sunteţi sora lui Max Black?se aude o voce groasă de
bărbat
Pielea s-a zbârlit când i-am auzit numele si m-am rugat in gând să nu aud
vreo veste proastă
—Da,eu sunt.zic nesigură pe mine
—Fratele dumneavoastră a suferit un accident mortal de mașină,si a
murit pe loc.
Fata cu care era in mașină si care nu areun act de identitate la ea,este in
comă.zice rapid
Iar Atunci chiar lumea mea s-a distrus iar sufletul si-a dat duhul.
Un plâns isteric m-a apucat iar corpul imi tremura. Simteam cum
picioarele-mi cedeaza iar lumea se invarte cu mine.
Max..Max al meu e mort.. Nu,nu,nu.
Ăsta e un coșmar. E o farsă
—Vă rog ziceţi-mi că e o glumă.zic plânsă,abia putund vorbii.
—Nu domnișoară. Max este la spitalul din Centru. Trebuie să veniţi cu
părinţii să il identificaţi. O zi bună!zice si inchide telefonul
TOCMAI MI-A ZIS CA FRATELE MEU E MORT IAR PRIETENA MEA
IN COMA SI IMI UREAZĂ O ZI BUNĂ?!
 Nu..nu..nu
Nu se poate. Nu,nu....
Simţeam cum cedez. Ţipam "nu" si faptul că nu e adevărat,ca apoi holul
să fie plin de mamele noastre si prietenele mele.
Nu auzeam ce zic. Nu auzeam nimic.
Tot ce auzeam era "Fratele dumneavoastră a suferit un accident mortal si
a murit pe loc" "a murit pe loc" "a murit pe loc"
Am căzut pe jos si am inceput să tip din toti plămânii.
Era imposibil. Max al meu nu e mort! Max al meu e viu! E la cumpărături!
E lângă Molly! Max al meu e bine..
Max.. Nu Doamne! Te rog! Nu mi-l lua! Te rog zi-mi că e o glumă. Te rog
Doamne!
Rebeca pov
Maia era pe jos,plângând și ţipând "nu" si că "nu e adevărat..nu,nu" si
alte lucruri ce pare că îi sfâșie inima
Toată lumea s-a panicat iar ce e mai ingrozitor că Maia pare traumatizată.
Pare că nu aude nimic. Pare că e distrusă. Iar asta ne induce teamă.
Mama ei si cu mine ne-am aplecat lângă ea,strângând-o tare la piept,dar
ea tot ce zicea era "nu,nu,nu"
—Max...Max..zice plângând in hohote
—Max ce,scumpo?o roagă mama ei din priviri să ne zică
—Max a murit!zice si apoi cade in bratele mamei sale cu tipete si urlete
dureroase.
Privirile noastre au rămas șocate iar lacrimile mele au inceput să apară.
Doamna Rose a lesinat,Maia ridicându-se repede si ţipând să i se aducă
apă.
—Mamă te rog,nu mă lăsa și tu mamă. Te rog trezește-te.se plânge
ea,vocea ei stingându-se
Lacrimile imi curgeau neincetat. Nu stiam ce sa zic sau ce să fac. Am
rămas cu un soc si asta e ingrozitor.
N-o cunosc pe Molly asa bine cum a cunoscut-o Maia dar stiu ca e o
persoana minunata si ca Maia o iubeate enorm.
Iar faptul ca verisorul meu a murit,mă face să mor pe dinăuntru.
As vrea să tip si să plâng,dar nu pot.
Maia e mult mai distrusă decât mine si trebuie să fiu lângă ea acum.
Mama a adus apă rece,dând mai apoi cu apă rece pe faţa doamnei
Rose,dar in zadar.
 Mama Cristinei se apleacă si ii verifică pulsul.
Mama ei e doctor
—Inima ii bate foarte incet. Prea incet. E posibil că a făcut infarct.
Trebuie să sun urgent la ambulanţă.zice si am auzit-o pe Maia cum a tipat si
mai tare si a izbucnit in plâns
Inima mea s-a făcut cât un purice,simtind cum toate organele imi
cedează.
E ingrozitor.
Mama mea plângea si ea. Era pe jos,având capul doamnei Rose pe
genunchi. Acum ea e la fel ca mine.
Distrusă pentru că prietena ei cea mai bună e distrusă.
Mama si doamna Rose inainte să fie cumnate,au fost cele mai bune
prietene si spre mirarea tuturor,inca mai sunt.
La fel.si eu Maia. Desii suntem verisoare,suntem si cele mai bune
prietene iar dureros este ca Max imi era ca un fratepe care nu l-am avut
niciodată.
Tot ce pot să fac acum este să-mi plâng de milă si sa fiu alaturi de Maia
pentru că pe Max nu il reputem aduce inapoi.
Maia,mătușa Maiei,s-a dus să ii sune pe băieti,pentru a venii de urgentă
acasă.
In schimb,cineva trebuia s-o sune pe mama lui Molly iar cel mai indicat
este să o sune Maia.
*
Maia pov
Ambulanţa a luat-o pe mama si a dus-o de urgent la spital.
Intre timp,tata s-a dus după ea,după ce s-a asigurat că am cu cine să stau.
Da,am cu cine să stau,iubitul meu mă consolează cum poate el dar stie că
e in zadar.
Unchii mei imi sunt alaturi la fel ca matusile si prietenii.
Totul mi se pare incă un coșmar. Un coșmar din care trebuie să mă
trezesc.
—Trebuie s-o sun pe mama lui Molly.zic după ce mă trezesc din tranșa
pe care o aveam si imi sterg lacrimile dar nu durează mult si apar altele
Ei dau aprobator din cap,eu luând telefonul si fiind pregătită să o sun
De fapt nu,cum ii zic eu doamnei Miranda că fiica ei in comă din cauza
lui Max? Cum ii explic fără să plâng și fără să fac vreun infarct?
Apelez si vocea entuziasmată a domnei Miranda se face auzită
 —Hei scumpo. Ajung in 30 de minute să vă ajut cu mâncarea. Aveţi
nevoie de ceva?
Lacrimile mele curgeau neincetat iar gura nu voia sa se deschida.
Inima-mi ţipa in interior
Mi-am muscat mâna să nu ţip si am respirat apoi adânc
—Doamnă..Doamnă Miranda.zic bâlbâindu-mă
—Maia esti ok?se aude vocea ei vizibil ingrijorată
Nu,nu eram ok.
Eram distrusă
Psihic si fizic.
Eram terminată.
Eram dusă.
Trebuia să merg la ei.
Trebuie să merg să ii văd.
Trebuie să mă lămuresc că nu e o glumă.
—Doamna Miranda,Molly e in comă. A suferit un accident de mașină si
este pe moarte. Era la volan fratele meu adica iubitul ei care a murit pe
loc.zic si apoi cad iar pe jos si incep să plâng si să scot urlete
Derek a luat telefonul si a vorbit el cu doamna Miranda in timp ce restul
s-au adunat in jurul meu.
—Lăsaţi-mă! Vreau la Max! Vreau să il văd! Acum! Viu! Vreau să fie si
Molly! Aici,acum,vie!ţip exasperată la ei,punându-mi mâinile in cap
Derek vine si el si imi zice niste lucruri dar nu-s atenta si nu inteleg ce
zice.
Mă ridic brusc si ies pe ușa casei,luând o mașină la intamplare si
incercând s-o pornesc dar Derek ajunge inainte să fac vreo prostie.
—Gata iubito! Gata! Sunt aici. Nu ai cum să conduci in starea asta si nici
permis n-ai. Te duc eu,te rog,calmează-te,mă doare inima să te văd așa.
Stiu că e ingrozitor,dar te rog,nu ceda. Mama ta si tatăl tău au nevoie de
tine. Eu am nevoie de tine. Te rog,incearca să nu te distrugi singura. Ce
crezi ca se intampla dacă conduceai cu starea asta si pe vremea asta? Nici
macar nu ai carnet! Uita-te ce patit Max si el are carnet.mă ceartă Derek dar
blând,in asa incât să inteleg că mă iubeste si nu vrea să mă piardă dacă fac
vreo prostie
Are dreptate,ai mei au nevoie de mine. Trebuie sa fiu puterincă..sau
măcar să-ncerc
 Mă ridic de la volan si mă pun in dreapta soferului.
Derek ocupă locul in care am stat eu acum un minut si porneste masina in
liniste.
Mă uit pe geam iar amintiri cu Max si Molly mi-au trecut prin minte.
Am inceput să suspin si să plâng necontrolat până când Derek mi-a zis că
am ajuns si mi-a dat geaca lui.
Am coborât si am mers spre intrarea-n spital.
—Unde este..Max..Black.zic printre suspine
Asistenta mă priveste cu milă si caută prin calculatorul ei mic si alb
—Sunteti sora lui?mă intreabă
—Normal! Zi-mi dracu unde e!izbucnesc eu spre blonda spălăcită
—în..In salonul 13H. Trebuie recunoscut apoi dus la morgă.zice ea rapid
si eu deja simteam cum inima mi se făcea cât un purice când a auzit
"morgă"
Dau afirmativ din cap.si pornesc spre salon cu Derek in spatele meu.
Privesc ușa mare pe care scria 13H si cu teamă am apăsat pe clanţa albă.
*****
Stiu,mă urâţi,eu efectiv am scris acest capitol cu lacrimi in ochi.
Ne-am despartit de Max:((
Scuze,voiam putină dramă. Imi place drama dar si doare ce pot să zic.
VREAU PĂRERI VĂ ROGGGG.
Capitolul 61

Au trecut două zile de la vestea șocantă pe care am primit-o.

De două zile nu am iesit din camera lui Max,de două zile nu am vorbit cu
nimeni,de două zile nu am mâncat nimic,de două zile imi innec amarul in
lacrimi si privesc in fiecare oră albumul cu poze cu mine si Max.
Sunt distrusă pe interior iar șocul pe care il trăiesc mă face să nu pot
gândii raţional.
Mai ales in ziua când am fost să il văd pe Max la spital si l-au
mutat,nevrând să-mi zică cineva unde si de ce.
Toti mi-au zis că e mai bine să nu il văd nici pe el nici pe Molly ceea ce
este ingrozitor.
Mă doare să nu stiu nimic de prietena mea si mă doare să știu că
mâine,de Crăciun,imi inmormântez fratele.
—Hei iubire.intră Derek in cameră,cu o voce stinsă si un zâmbet strâmb
De două zile incearcă să mă facă să mă simt mai bine dar e in zadar. Nu
pot să ii vorbesc. Nu pot nici măcar să il privesc.
Privesc intr-un punct fix si mă gândesc la Max.
Simt cum ochii iar se impăienjenesc de lacrimi si durerea din piept se
instalează.
Derek se pune lângă mine si mă strânge puternic in brate.
—Totul o să fie bine iubire.imi zice mângâindu-mi părul
Nu,nimic nu e bine!as vrea să ii tip dar parcă am uitat cum să vorbesc.
Mai stăm asa timp de o oră până când ochii mi se inchid de la oboseală și
adorm intr-un final.
*
Telefonul imi sună in disperare iar vibratul pe care il primesc nonstop mă
face să imi ies din minţi.
Mă ridic cu greu din pat si imi iau telefonul de pe noptieră.
Inainte să văd cine mă sună,privesc pe fereastă.
Este intuneric afară deci mai mult ca sigur nu e trecut de 4.
Imi frec ochii cu dosul palmei si privesc ecranul mult prea luminat al
telefonului.
 Incepe iar să sune iar numele "Rebeca❤" imi apare pe ecran
Decid să răspund pentru ca probabil e ceva important dacă nu a venit
până aici
—Coboară repede jos! E urgent!ţipă in telefon,eu speriindu-mă
Nu mai stau pe gânduri si ies din cameră speriată,coborând scările in
grabă.
Era beznă si inainte să ajung la prelungitor,se făcu lumină si un "La mulţi
ani,Maia!" se făcu strigat in toată incăperea
Mă uit la ceas si era fix ca mai apoi să inceapă să cânte la multi ani cu
totii.
Mi-am pus mâinile instinctiv pe faţă fiind emoţionată.
Nu mă așteptam la asta mai ales după drama in familie pe care o trăiesc.
Dar poate am nevoie de putina energie pozitivă.
După ce au terminat de cântat,mi-au zis că au o surpriză pentru mine.
I-am privit suspectă,fiind curioasă de surpriză.
—La mulţi ani surioară!se aude o voce atât de cunoscută in spatele meu,o
voce pe care credeam că n-o s-o mai aud vreodată
Credeam că vocea e in capul meu,dar o privesc pe mama cum plângea de
fericire asa că mă intorc iar un Max zâmbăreţ se afla acolo.
Nu stiam dacă visez sau nu dar am fugit in spre el si am sărit la el in
brate,crezând c-o să cad pe podea si că mi-am imaginat totul.
Dar atunci când trupul.meu s-a izbit de al lui si m-a luat in
brate,invârtindu-mă,mi-am dat drumul lacrimilor si zâmbeam involuntar.
M-a lăsat jos si mi-a sters lacrimile cu palmele lui mari
—Nu mai plânge prostuţo!imi zice zâmbind si el,ca mai apoi să il iau
dinou in brate
—Nu pot să cred că mi-aţi făcut asta. Esti incredibil de idiot si prost. Nu
stii ce rănită am putut să fiu.zic suspinând in pieptul lui
Ideea de a te pierde.. A fost ingrozitoare.continui eu
Ne desprindem din imbrătisare,privindu-mă fix in ochi
—Imi pare atât de rău Maia. Stiu cât de distrusă ai fost. Derek imi tipa la
telefon că trebuie sa iti zică adevărul pentru că nu mai suportă să te vadă
așa. Mama si tata mereu imi reaminteau că nu e frumos ce fac iar prietenii
tai,inafara de Molly care a contribuit la asta,mă amenintau să apar mai
repede pentru că altfel chiar mă omoară.zice râzând,dar eu tot ce puteam
face era să mă incrunt.
—Deci toti stiati?zic intorcându-mă cu faţa spre ei
 Toti au inceput să râdă si să dea din umeri iar eu mai că era să ii iau la
bătaie
Voiam să zic ceva dar chipul prietenei mele a răsărit de pe undeva si am
fugit la ea,dărămând-o,fiind acum amândouă pe jos
—Te urăsc pentru ce mi-ai făcut proasto.zic strângând-o si mai tare in
brate
—Si eu te iubesc bruneto.zice râzând
*
După minute bune de vorbit si râs si injurat de toti sfinţii și răniţii lor
pentru ce mi-au făcut,am ajuns in să stăm toţi in pozitie turcească lângă
brad.
Aiden a venit si el ceea ce mă bucură enorm,mai ales pentru că ale mele
cadouri erau la el.
Ne-am dat fiecare cadouri si spre mirarea mea,am primit de la fiecare
câte două cadouri. Unul pentru ziua mea si unul pentru Crăciun.
Abia astept să le deschid!
—Deschideţi-le voi primii.zic zâmbind
Prima dată a deschis Rebeca.
De la mine primise un hanorac de iarnă,șosete pufoase,o poză inrămată cu
noi două ,o cană cu poza noastră pe ele si nu in ultimul rând,un pachet de
prezervative cu o fundiţă roșie.
Râsul ei si a celor din jur a fost hilar când au văzut ce am putut cumpăra
ca mai apoi Rebeca să mă imbrăţișeze strâns si să imi zică că mă iubeste
chiar dacă sunt o mare proastă.
Ea a mai primit de la Derek o poză inrămată cu ei,o pereche de lenjerie
intimă si șosete de Crăciun.
—Nu stiu să fac cadouri.se plânge Derek
—E minunat.zâmbeste Rebeca si il strânge in brate
De la Alex a primit o altă cană,o poză cu ei doi,o brăţară de aur si o
pereche de cercei.
De la Molly a primit o poză cu ele două,un colier si o pereche de
pijamale.
De la Max a primit un set de machiaje de la sephora si o carte pe care din
câte știu,Rebeca o adora.
De la Lucas si Cristine a primit o poză cu ei trei,două tricouri,o carte si
multe dulciuri.
 De la Aiden a primit un hanorac cu "BTS" ea fiind innebunită după ei,o
carte si o poză de santaj cu ea,inrămată.
Iar de la iubitul ei scump,Andrew,a primit un set de argint cu
lant,inel,cercei si brăţară,cărţi pe care Rebeca voia să si le cumpere,un
album foto cu ei doi,lenjerie din dantelă neagră si multă ciocolată.
După multe multumiri si imbratisari,au urmat si celelalte cadouri.
Max a primit de la mine:poza cu noi doi,hanorac,sosete,prezervative si un
lant de aur cu initiala M pe el.
De la restul tot asa,hanorace,sosete,căni si poze,dar Molly,pe lângă asta,i-a
dat si ea la rândul ei un album foto si un lant care avea ca pandantiv o inimă
care se deschide si in interior era scrisă data de când sunt impreună.
Molly,Lucas,Cristine,Andrew,Aiden,Alex,Mira căruia i-am cumpărat
cadou in ziua aia parcă sperând c-o să vină,au primit chestii asemanatoare
de la toti. Pentru că altceva nu aveam niciunul dintre noi ce să cumpărăm.
Mai exact,căni,pulovere,hanorace,sosete si dulciuri,etc,etc.
Apoi am urmat eu.
Emotionată m-am uitat la cadourile de la prietenii mei,părintii fiind plecaţi
la un restaurant zicând "Cadourile vi le lăsăm sub brad ca si Moș
Crăciun,acum staţi singuri si bucuraţi-vă de moment"
Tipic lor.
A fost doar un pretext să scape de noi,bineinteles.
Am inteles ca fiecare cuplu mi-a luat la unison ,baietii nestiind ce sa imi
ia. Inafara de Aiden si Derek care ei mi-au luat cadou singuri.
Oricum sunt foarte multe cadouri si sincera sa fiu,ma multumeam cu
unul.
Mă rog,am deschis cadoul de Crăciun de la Lucas si Cristine.
Inăuntru se afla o poză cu noi trei,un hanorac de Crăciun,sosete si multe
mandarine si clementine.
Apoi deschid cadoul pentru ziua mea si văd acolo o brăţară de aur,multe
machiaje si prezervative.
Incep să râd instantaneu când imi dau seama că nu am fost singura cu
acest gând de cadou si mă uit spre Lucas care imi face cu ochiul.
Pun cadourile deoparte si il iau pe cel de la Alex si Mira,incepând cu cel
de Craciun
Cum mă asteptam,hanorac,sosete,o cana si o poză cu toti trei.
Iar in cel pentru ziua mea se afla un set de parfum de la K.C si o pereche
de lenjerie tot de la K.C.
 Zâmbesc si las cadourile deoparte ca mai apoi să iau cadourile de la
Aiden
Il cel de Crăciun se afla obisnuitele sosete,doua hanorace si o pereche de
șoșoni iar in cel de ziua mea se afla o poză cu noi doi si un lant care avea
jumătate de inimă,cealaltă fiind la el.
Zâmbesc iar si las si cadourile astea deoparte ajungand sa mai am
cadourile de la Max&Molly si Derek.
Deschid prima dată cadoul de Crăciun unde se afla un album de poze cu
toti din cate observ,doua hanorace superbe,alte machiaje si o cană cu poza
cu noi trei pe ea.
In iar cel de ziua mea se afla...
Un telefon!
Iau repede cutia si un Iph X Max mi se arată,eu fiind cred că luminată la
faţă.
8 Plus-ul meu deja avea probleme si chiar imi doream un telefon nou.
Sar imediat pe ei,nemaiputund să astept pana la final când trebuia sa ii
pup pe toti si sa le multumesc.
După ce m-am desprind din imbratisare,au urmat ultimele cadouri.
Cele de la Derek.
Sunt foarte,foarte emoţionatăăă.
Deschid primul cadou,cel de Crăciun,si prima dată imi iese un album de
poze in faţă,pe prima pagină fiind prima noastră poză si data când ne-am
pus impreună.
Apoi observ un lanţ de aur cu initialele "A&D",o brăţară cu aceleași
initiale si o pereche superbă de cercei.
Am primit de la el si un set de machiaje si multa ciocolată.
Apoi deschid cadoul de ziua mea,fiind la fel de emoţionată.
Acolo,două foi sau ceva..bilete,erau așezate in picioare.
Iau biletele de acolo si observ că sunt două bilete de avion..in..Dubai!
Sar emotionata si pe el,pupându-l si zicându-i cât de mult il iubesc.
După incă câteva minute in care am stat lipită de Derek,mă desprind de el
si mă duc la fiecare in parte,pupându-i si multumindu-le din suflet.
Cadourile au fost minunate si abia astept sa pun pozele pe birou,sa testez
machiajele,sa port fiecare pluover si sosete si ttooooottt ce am primit.
***
Capitol lung
Stiu că nu vă așteptati la asta.
 Sau da
Nu stiu
Oricum vă iubesc
Nu mai sunt multe capitolele apropooo. Cred că două si un epilog soooo.
Vă iubesc muuulttt
P.s
La multi ani tuturor persoanelor sărbătorite ce poartă numele sfântului
Andrei sau derivatele acestuia. Vă pup.
Capitolul 62

Derek imi deschide portiera mașinii,lăsându-mi cale liberă de a mă da jos.

Imi intinde o mână pentru a o prinde ca mai apoi să cobor din mașină si
să-i aud sunetul ce ne anunţă că s-a inchis. Zâmbesc emoţionată când
privesc spre clubul mare care e inchiriat pentru mine si prietenii mei.
Mă uit in dreapta,acolo unde prietenii mei ieseau din mașinile lor,fiind
parcă la fel de emoţionaţi ca mine.
—Ești gata de petrecere?imi sopteste Derek de parcă ne-ar auzii cineva
Dau aprobator din cap,incepând să mergem spre intrare.
Luminile s-au aprins când ne-am apropiat iar sute de petale de trandafiri
să cadă pe mine si Derek.
Zâmbesc când o muzică lentă se aude atunci când pășim inăuntru,fiind
deja prezente anumite persoane care au venit pe rând să imi spună "La multi
ani" si "Crăciun fericit!"
După ce ne-am instalat si am dat un shot de wisky pentru incalzire,Derek
vine spre mine,zâmbind
—Dansezi?mă intreabă Derek,scotându-mă din marea mea uimire
Clubul era extrem de frumos aranjat. Tot felul de
baloane,decoratiuni,lumini si chiar si un pom de Crăciun.
Dau aprobator din cap la intrebarea lui,el prizându-mi mâna si urmând să
mă lipească de pieptul lui.
Ne mișcăm lent pe ritmul muzicii,simtind o căldură si o fericire extremă.
Tot ce auzeam era muzica in surdină si bătăile inimii noastre.
Mi-am lăsat capul pe pieptul lui,inchizându-mi ochii si aducându-mi
aminte amintiri cu mine si Derek.
*
—Te distrezi?ţipă Molly pentru a o putea aude
Suntem deja de două ore si simtim că lumea ne apartine.
Am dat shot-uri peste shot-uri,am dansat pe tot felul de piese,am făcut
karaoke si am mâncat tot felul de dulciuri.
—Da!tip in timp ce mai dau un shot de bere pe gât si trag din fumul toxic
al vogue-ului.
 —Hai să jucăm adevăr si provocare!apare si Rebeca care abia se putea
tine pe picioare
Ne face semn spre canapea unde se aflau si restul,asa ca ne indreptam si
noi acolo,fiind pregatiti de un nou joc cu provocari nebune.
—Cine incepe?zice Aiden care Bea din J&B.
—Dăm cu sticla si cel care pică,ăla pune provocări si intrebări.zice Mira
—Bine.aprobăm toti ca mai apoi Mira să ii smulgă sticla de J&B din
mâna lui Aiden
—Hei! Aia e sticla mea!se plânge Aiden
—Ho că o primești inapoi!râde Mira
—Nu că ho la mine că nu-s cal! Ai grijă de singura mea iubire,te
rog.zice,uitându-se frumos la sticla ce acum se invârtea spre noi.
Spre ghinionul meu,sticla picase spre Molly.
De Ce zic ghinion?
Pentru ca Molly când e beată nu doar că pune intrebări si provocari prea
indecente si ciudate,dar câteodată iti e si imposibil să le faci si vrei să le
refuzi dar noi avem o regulă.
Nu faci provocarea,bei trei shot-uri.
—Ooo,iubire,vai de viata noastră.murmură Max in barbă ca mai apoi să
ii zâmbească lui Molly când ea se uită urât la el.
—Aceiași regulă. Nu faci,bei 5 shoturi.zice Rebeca zambind.
—5?!exclam revoltată
O să fiu muci!mă plâng
—Deja esti iubire.imi zice Derek,pupându-mă pe buze
Imi dau ochii peste cap si nu mai apuc să zic nimic,jocul incepând deja.
Cum mă așteptam,Molly punea provocari jenante sau imposibile si mă
bate un gând să aleg intrebare,dar mai mult ca sigur mi se va zice "fricoasă"
si nu pot permite asta
După ce Molly a terminat de pus provocări precum "Te freci pe pula lui
x" sau "Te duci 10 minute in baie cu partenerul/partenera si va faceti de
cap" sau "stai in sutien trei ture" si sincer,imi e milă de Cristine care pare
mai rosie ca oricând iar Lucas fierbea de nervi si mai că era să o strângă de
gât pe Molly când a auzit provocarea pusă iubitei lui..mă rog,după certuri si
provocări,a ajuns si rândul meu si a lui Derek.
Molly rânjea spre noi si stătea in pozitie turcească,gândindu-se probabil
cum să ne chinuie.
 —Derek..incepe ea ca mai apoi să isi frece bărbia
Fute-o pe Maia.rânjeste ea
Mă fac instant roșie la faţă si sper din suflet că n-o să facă asta.
Stiu că Derek e lucid,la fel ca aproape toti baietii pentru ca hei,ei conduc
si nu au voie să bea asa că noi,fetele,bem si pentru ei.
—Bineinteles c-o s-o fac. Dar nu aici,nu acum,si nu când zice o
beţivă.zice Derek calm iar Molly se strâmbă
—Toarnă aici 5 shot-uri frumușelule.ţipă Molly la unul din barmarii
plătiţi pentru a ne servii cu ce dorim
Mă uit la Max care il priveste pe barmar de parcă vrea să-l omoare dar
Molly observa si il pupă,soptindu-i că ăla e mai urât decât curul vacii dar
vrea să facă misto de el.
—Nu pot să beau.mârâie Derek
—Atunci faci provocare.rânjește Molly după ce redevine atentă la joc si
i-a băgat limba in gură fratelui meu
—Nu!se răsteste Derek ca mai apoi Molly să pufnească dezamăgită.
Oftez ușurată si astept ca Molly sa imi dea si mie o provocare dar la cum
il priveste pe Derek,nu-l lasă așa ușor.
—Atunci plesnește-o la cur pe Maia.zice Molly zâmbind ca mai apoi să
imi soptească un" scuze"
Mă innec cu aer la auzul provocării,si mă incrunt.
—Ok. Maia,ridică-te.imi zice Derek calm
Fac ochii mari si simt cum tot alcoolul vrea să iasă.
E o palmă peste fund la naiba! Dar alcoolul nu s-a rezumat doar la un
păhărel,ci la vreo 5 sticle deci e normal să imi doresc sa il borăsc.
Mă ridic in picioare si astept palma peste fund,intorcându-mă cu spatele
la Derek,dar mai apoi mă simt trasă si aterizez in poala lui Derek,cu faţa
spre el.
Nu stiu cum au ajuns picioarele mele de-o parte si alta a lui Derek,dar
stiu sigur că sunt rosie că mă aflu in această ipostază cu el,de faţă cu toată
lumea.
Derek mă sărută ca mai apoi să mă plesnească peste fund si să zâmbească
drăcește.
Mă intoarce inapoi cu faţa spre restul,văzându-i fata emotionată a lui
Molly
—Extraordinar de frumos! Mai că era să v-o trageţi.zice zâmbind,eu
simtindu-mi obrajii cum ard
 *
Ajunsi acasă după alte ore de stat,băut,jucat,mâncat,mă trântesc in
pat,râzând.
Am băut foarte mult si mai mult ca sigur sunt beată dar mă simt bine la
naiba! Insfârsit sunt majoră.
Derek intră după mine,inchizând ușa si descăltându-se de adidași.
—Iubi,vrei să facem baie impreună?zic zâmbind spre Derek,ochii lui
făcându-se mari
—La naiba iubit-o cât imi doresc. Dar vezi tu,esti beată si nu esti lucidă.
Așa că nu pot să profit de tine. Nu-s un dobitoc.zice serios,eu pufnind
—Nesuferitule!ţip la el ca mai apoi să intru in baie si să imi privesc faţa
Faţa imi e obosită având in vedere ca in ultimele zile am dormit maxim 6
ore iar plânsul m-a dezihratat complet.
Oricum,am baut azi cât pentru toată viaţa deci sigur trebuie să-mi revin
In shimb,când mă uitam la chipul meu care nu arată așa rău,am simtit
cum corpul meu tremura.
Simteam un gust amar in gură iar in secunda doi,stomacul meu a scos
totul afară,fix in chiuvetă.
Derek a venit repede in baie,tinându-mi părul si lăsându-mă să scot
fiecare strop de alcool din organism.
După ce m-am simtit eliberată,Derek m-a ajutat să mă spăl pe faţă cu apă
rece apoi m-a pus in pat.
—Ești așa o prostuţă.zice in timp ce mi-a pus un prosop rece pe cap
—Eu? Proastă? Noo. Eu imi trăiesc viaţa iubire!zic râzând la el
—Beţivo.zice dându-și ochii peste cap
—Idiotule.zic arătându-i semnul păcii
Se incruntă când imi vede degetul in sus,pe care trebuia să scrie "Muie
pentru Derek"
—Cui ii arăţi tu semne indecente mucoaso?zice apropiindu-se extrem de
aproape de pat
—Ţie maimuţoi cu păr.zic arătându-i limba
—Maimuţoi? Maimuţoi zici? Ia să vedem cine o să râdă acum ca o
maimuţică!zice ca mai apoi să sară pe mine si să mă gâdile,până când am
inceput să plâng de la cât am râs.
M-a lăsat in pace si a incercat să mă pupe dar m-am ferit
—Abia am vomitat.murmur
Sigur am gust nasol.zic rosie la faţă
 —Nu-mi pasă.zice si isi infige limba in gura mea,el având o aromă de
mentă pe care mi-o donează si mie in timpul miscărilor noastre ritmice cu
limbile.
*
Incă un capitolul si un epilog si gata carteaaaa.
Nu e cine stie ce capitolul asta dar promit ca urmatoarele două să fie
geniale.
Imi pare rau dar saptamana asta nu o sa postez si nici cealalta până
miercuri pentru că am teze si am multtt de invatat.
In caz de gasesc timp liber,o sa postez
Dar nu promit nimic.
Vă iubee
Capitolul 63

Palma lui grea face iar contact cu faţa mea,făcându-mă să gem de durere.
Imi las lacrimile de durere si dezamăgire să cadă atunci când se apropie
periculos de faţa mea vânătă si umflată, așa că reacţionez din cauza
nervilor si il scuip.
Mă mai aleg cu o palmă si imi strâng periculos de mult ochii.
Simt un nod mare in gât si la naiba dacă nu eram slăbită si legată de nu-l
injunghiam pe nenorocitul pe care l-am crezut prieten.
—De ce dracu l-ai ales pe el Maia?! E un nenorocit!ţipă la mine,vocea
sa fiind groasă iar ochii roșii
Stiu că este drogat. Stiu asta. Dar la naiba de o să-l iert vreodată pentru
asta.
—Pentru că el mă merită!ii tip batjocoritor,chiar dacă faţa imi ardea de
la atâtea palme primite
Isi ridică palma,vrând să imi mai dea una,dar prietenul lui care m-a
răpit când am iesit să iau o gură de aer,il oprește.
—O doare la naiba!ii ţipă dar tot ce puteam face era să imi dau ochii
peste cap
Aiden se intoarce nervos spre el si ii dă un pumn,lăsându-l pe jos.
—Merită! Să vadă cum m-a durut pe mine când s-a pus cu trădătorul de
Derek!ţipă ca mai apoi să vină spre mine
Plângeam. Plângeam de durere. Plângeam pentru că niciodată nu m-am
gândit că Aiden va ajunge să mă răpească si să mă lovească pentru că sunt
cu Derek. Plângeam pentru că mi-am pus increderea intr-un necunoscut.
Plângeam la gândul că imi poate face ceva mult mai grav decât niște
palme. Plângeam si asta mă facea să mă solicit si mai tare,ajungând din ce
in ce mai slăbită.
De ce nu a făcut asta mai demult si a făcut-o acum ? Când povestea mea
cu Derek e superbă. De ce?..
—Nu mai plânge!imi tipă făcându-mă să plâng si mai tare
Nu sunt slabă de fel dar acum mă simt neputincioasă. Simt că as vrea sa
fac atât de multe dar nu pot face nimic.
 —De ce imi faci asta?ii zic printre lacrimi,chinuindu-mă să vorbesc
—Pentru că te iubesc! Iar tu iubești un om la fel de murdar ca mine!ţipă
spre mine
Nu inteleg la ce se referă dar sigur minte la naiba! M-a mintit un an de
zile! Eu il credeam prieten iar el.. El e un obsedat!
—Esti nebun!ii tip,el incepând să râdă
—După tine.zice rânjind,ca mai apoi să imi muște gâtul
M-am zbătut si am tipat,dar degeaba.
Eram legată de un nenorocit de scaun si la naiba de nu as vrea să ii dau cu
ceva in cap!
De ce mi se intampla mie asta? De ce tocmai mie?
—N-o să te iubesc niciodată!ii tip disperată când se indepărtează de
mine
Râsul lui mă face să imi măresc ochii si să mă rog să nu ajung să fiu
violată. Nu vreau sa imi pierd in asemenea hal virginitatea.
—O să fii obligată să o faci.imi zice intorcându-se spre mine,cu un
același zâmbet pe faţă
—Rodrigo,ai grijă de ea până mă intorc eu. N-o scăpa din ochi că-ţi iau
gâtul!ii tipă băiatului pe care l-a lovit si care stătea tăcut in picioare,dând
afirmativ din cap.
—TE URĂSC!ii tip când trece pe lângă mine si iese din locul unde sunt
inchisă
Incep să mă zbat,să plâng si să tip,dar degeaba. Imi simteam corpul cum
cedează,membrele rănite de la funia ce era legată violent in jurul lor,iar
faţa umflată de la palmele incasate.
—Te rog,dă-mi drumul! Iti dau câţi bani vrei.ii tip plângând băiatului ce
mă privea cu milă
Nu vorbeste cu mine. Isi musca buza si se aseaza si el pe un scaun,fiind
cu faţa in altă parte si aprizându-și o ţigare.
Imi las capul in jos,lăsându-mi lacrimile să se izbească de ciment. In
minte imi vin tot felul de amintiri cu Derek si la naiba de nu mă blestem că
am iesit din casă când toti dormeau
Nici nu vreau să-mi imaginez ce ingrijoraţi sunt. Nu vreau ca Derek sa
isi facă diferite filme in cap precum că am fugit de lângă el. Sper că ori ce
s-ar intampla,stie cât de mult il iubesc.
—Mă va omorî?il intreb pe băiatul ce incă nu s-a uitat la mine
 —Aiden este obsedat de tine. Nu te va omorî deoarece a prins o
dependenţă si a jurat să nu te lase niciodată fericită lângă Derek. Il urăște
de când..zice si apoi tace,eu fiind nervoasă si uimită de ce imi aud urechile
Aiden are o obsesie bolnavă pentru mine? Cum..cum..doamne,te
rog,vreau să mă trezesc din acest coșmar
—De când ce?intreb apăsat,incepând să plâng de nervi
—Am vorbit destul. Stai cuminte si nu-l mai enerva. La droguri
reacţionează urât.zice ca mai apoi sa se intoarca iar la a fuma
Stiam ca e drogat dar asta nu ii dă nici un drept sa imi facă asta!
Iar tampitul asta nu imi zice de ce dracu Aiden il uraste pe Derek si asta ma
scoate si mai rău din minti.
Incep să mă zbat si să plâng,simtind cum corpul imi tremura.
—Imi pare rău Derek.șoptesc incet si suspinând ,amintiri cu el
derulându-mi iar prin minte ca mai apoi ochii să mi se inchidă de la
oboseală si să cad intr-un abis negru
*
O durere ingrozitoare de cap se face instalată atunci când ochii mi se
deschid iar o stare de ameţeală si disconfort mă acaparează.
Mă uit in jur si imi musc buza când realizez că nu am visat si că totul este
adevărat. Un cosmar real.
Aiden este obsedat de mine.
Aiden m-a sechestrat.
Aiden e un psihopat.
Incep să plâng instantaneu,fiind privită de baiatul căruia nu ii mai reţin
numele.
Privirea lui rece in care se poate citii un mic strop de milă,mă face să-mi
doresc sa tip,să sparg si să plâng zgomotos,dar parca acum as vrea doar să
vorbească.
Tăcerea si privirea lui mă scoate din minti si la naiba de nu o să
innebunesc!
—Zi ceva!mă răstesc la el
Se incruntă vizibil surprins de cererea mea. Vreau sa imi vorbeasca.
Vreau sa imi zica de ce mi se intampla mie asta chiar dacă probabil lui nu ii
pasa si nu stie,neintrând mai mult in detalii.
Cam asta face un om plătit.
—De ce faci asta? De ce?! Câţi bani iti dă? Iti dau dublu!ii tip
plângând,durerea corpului aplificându-se cu fiecare zbătătură
 Isi dă ochii peste cap si se uită in altă parte,aprizându-si o tigare.
—Triplu!ţip iar,incepând să plâng si mai zgomotos
El tace. Nu zice nimic.
Mă ignora complet si asta mă face să o i-au razna.
—De 10 ori mai mult!zic si el se intoarce nervos spre mine,prinzându-mi
umerii in palmele sale mari si zgâltâindu-mă,eu strângându-mi ochii
dureros si fiind acum cu inima pe jos de spaimă.
—Nu este vorba de bani la dracu! Taci din gură pentru că jur că ti-o
lipesc cu scoci dacă mai scoţi un sunet.imi zice dur,căteva șuviţe așezându-
i-se pe faţă.
Ii privesc muschii cum se incordează atunci când imi strânge umerii si ii
pot vedea si trăsăturile feţei.
Ochii săi erau superbi. Noanţa lor de verde-albastru era superb iar asta
mă făcea să vreau să ii văd ochii cât mai des.
Părul era lălâi,având suvite pe toata faţa.
Mirosea puternic a tutun dar cu toate astea i se simtea si parfumul bărbătesc
pe care..Derek il foloseste..
Si iar imi aduc aminte de Derek si imi revin la realitate,lăsându-mi
lacrimile să curgă iar.
Tipul imi dă drumul si isi aprinde o altă ţigare după ce dă cu piciorul in
scaunul pe care stătea.
Imi musc buza violet si incerc să imi astup suspinele ce vor să iasă.
—Imi pare rău.se aude vocea băiatului ce imi inundă gândurile
Incerc să ii zic ceva dar atunci o stare de ameţeală m-a cuprins iar tot ce
am văzut in faţa ochilor a fost negru,ca mai apoi totul să se invârtă cu mine
si să cedez.
*
DRAGILOR. AM SCAPAT DE TEZE DOAMNE AJUTA. CEA MAI
INGROZITOARE TEZA LA MATE AM AVUT DAT HEI,NU MA
PLANG.
M-am.gandit sa continui cartea,venindu-mi diferite idei in cap.
Cum vi se pare?
Capitolul 64

Derek pov
—Totul o să fie bine Derek. O s-o găsim.se aude vocea stinsă a
Mirei,făcându-mă să-mi ridic privirea spre ea
O privesc timp de câteva secunde,nezicându-i nimic.
Imi simteam ochii uzi iar tot ce puteam face era să tac.
Nu puteam zice nimic.
Am căutat-o ore in sir si nimic. Absolut nimic.
Maia Black a intrat in pământ.
Imi las capul iar in jos,gândindu-mă unde aș mai putea s-o caut cu toate
că am căutat in fiecare colţisor din acest oraș.
—Sper că nu a păţit ceva.se aude vocea Rebecăi care plângea impreună
cu Molly,făcându-mă si mai tare să mă simt inutil
Este deja ora 19 si simt cum fiecare parte a corpului vrea să cedeze.
Inima mă inteapă incă de când am declarat că Maia a dispărut.
—Nu ne putem da bătuţi la naiba! Dacă păţește ceva nu mi-o voi
ierta.ţipă si Max care este foarte afectat de dispariţia surorii lui
Eu ce să mai zic? Singura fată pe care o iubesc si cu care imi doresc un
viitor,a dispărut.
Mă ridic de pe scaun si ii privesc pe toti ce erau așezaţi in jurul mesei.
Chipurile lor ingrijorate mă făceau să afirm că e grav.
E foarte grav.
Nu voiam să o afirm până acum dar Maia nu ar dispărea niciodată si
există două posibilităţi.
1.A fost răpită
2. A găsit pe altcineva si a fugit cu el.
Slabe sanse să fie a două variantă. Maia nu e așa. Ea e directă si sinceră.
—Dacă a fost răpită?zic cu greu,abţinându-mă să nu fac o criză de nervi
Privirile lor erau si mai șocate iar eu si mai distrus.
—De ce ar răpi-o?intreabă Lucas dintr-o dată
—Dacă știam,nu vă mai intrebam la dracu!zic deja nervos
Ies din bucătărie,mergând direct in camera noastră.
 Parfumul Maiei mă lovește din plin,făcându-mă să mă relaxez.
Iau poza cu noi doi de pe noptieră si mă așez cu ea pe pat,privind-o
indurerat.
Unde ești copilă..
Incep să plâng involuntar,incă uitându-mă la chipul ei frumos. Zâmbetul
ei imi incălzea inima.
Cine imi mai incălzeste inima dacă ea nu mai e aici?
Telefonul imi sună destul de tare,asa că imi sterg lacrimile,mă ridic din
pat si il iau de pe aceiași noptieră unde am si poze inrămate cu ea.
—Alo?intreb serios,când numărul imi e necunoscut
—Derek Black?intreabă vocea de bărbat ce mă face să mă incrunt
—Cine intreabă?zic vizibil curios
—Nu se zice.răspunde râzând
Am sunat să-ţi zic să anulezi căutările Maiei. Anuntă poliţia că Maia e
fericită lângă băiatul pe care il iubeste.se aude vocea lui
batjocoritoare,făcându-mă să-mi strâng pumnii pe lângă corp
—Cine dracu esti? Unde e Maia?! Vreau să vorbesc cu ea!ţip la telefon
dar tot ce primesc este un râs
—Tu chiar credeai că Maia te iubeste? Ai rănit-o boule. I s-au dus toate
sentimentele atunci când a aflat că tu esti cel ce a lovit-o cu motocicleta. Ea
tot ce voia să facă eră să te rănească,să vezi cum s-a simtit ea si după cum
iti aud vocea de muiere smiorcăită,i-a reușit. Stai linistit,Maia e bine. N-o
mai căuta. Nu are rost. Adios frate.zice si inchide,lăsându-mă cu cele mai
multe semne de intrebări
Să cred un necunoscut sau să imi dau pumni in cap că am iubit fata
gresită?
Nu..Nu pot să il cred la dracu! Am mai făcut odată asta si aproape era
prea târziu când am realizat ce prost am fost.
Cu toate astea,imi arunc telefonul de perete si incep să sparg
lucruri,stiind ceva sigur.
Maia este cu un bărbat.
Nu stiu dacă e răpită sau dacă ea chiar este intr-o relatie cu el,dar tot ce
stiu că mintea si inima nu gândesc raţional in momentul ăsta.
In câteva secunde,camera era plină cu restul,intrebându-mă in
nenumărate rânduri ce dracu am.
—Am primit un telefon de la un necunoscut precum că Maia doar si-a
bătut joc de mine,pentru a mă rănii,si că ea e fericită cu el. Si mi-a zis să
inchei căutările. Băga-mi-as pula!ţip nervos,când cuvintele tâmpitului imi
părăsesc gura
—Doar nu ai de gând să crezi un străin la naiba Derek!ţipă Max la mine
Credeam c-o cunoști mai bine de atât! Maia nu ar face asta niciodată!ţipă
exasperat spre mine,făcându-mă să-mi strâng iar pumnii
—Știu la naiba! Dar stii cum m-am simtit când mi-a zis cuvintele alea?
Ca un ratat!ţip si eu la rândul meu
*
După discuţii si discuţii,am ajuns la o concluzie.
Maia e răpită.
Are un suflet prea bun să ne facă asta si mai ales,nu a avut niciodată un
comportament suspect.
Stiu că Maia mă iubeste si jur că o să caut fiecare colţișor și o să si omor
dacă este nevoie pentru a o găsii!
*
Au trecut deja 24h de când o căutam si totul e in zadar. Echipajele de
poliţie sunt mult mai inutile de cât mă așteptam.
Părinţii Maiei sunt distrusi. Dau vina pe mine că sunt un incapabil si că
nu am putut avea grijă de fetita lor.
Ce le pot zice?
Orice le-as zice,nimic nu schimbă dispariţia Maiei.
A dispărut Maia. A dispărut jumătate din inimă si suflet. A dispărut
jumătate din mine.
—Dacă fetita mea păteste ceva,te omor!ţipă doamna Rose la
mine,plângând la pieptul domnului Luck
Imi musc brutal buza,fiind deja enervant de acest comportament de copil
de care dă dovada mama Maiei.
Trag aer in piept si incerc să vorbesc cât de calm pot.
—Doamnă Rose,dumneavoastră chiar credeţi că eu mă simt mai ok in
situatia asta?! Chiar credeţi că sunt fericit că iubita mea a dispărut?! Stiti ce
as vrea sa fac in momentul asta? Să sparg tot ce imi iese in cale,să tip până
nu mai pot si sa colind din casă in casă până dau de Maia! Ce fac eu acum?
Asist la crizele tale de nervi si imi faci si mie mai multi nervi!ţip intr-un
final,ca mai apoi să mă calmez când doamna Rose vine si mă strânge la
piept,suspinând
Oftez si ii răspund la imbratisare,fiind indurerat.
Unde ești Maia..
 *
Nimic interesant dar aveam nevoie de acest capitol din perspectiva lui
Derek.
O să postez când am timp frumoșilorrrr.
Capitolul 65

—Mănâncă!ţipă Aiden la mine făcându-mă să imi dau ochii peste cap

—Nu!ii ţip ca până acum
Lasă tava de mâncare pe jos,invârtindu-se nervos in cameră. Sunt deja de
două zile aici si simt c-o să cedez.
Incă nu imi vine să cred că Aiden e un mare dobitoc psihopat si că imi
face asta.
—Ai lesinat din cauza asta! Mănâncă altfel iti jur că de data asta te las să
mori!imi tipă nervos,făcându-mă si pe mine la fel de nervoasă
Mă irită
—Foarte bine. Prefer să mor decât să stau cu o jigodie ca tine in casă!ii
zic râzând batjocoritor
Ochii săi se măresc iar pumnii se strâng pe lângă corp. Vine nervos spre
mine,prinzându-mi părul in pumni si apropiindu-mă periculos de mult de
faţa lui.
—Ai grijă ce zici Maia. Nu-mi pune nervii la incercare. Că vrei sau
nu,asta e casa ta de acum.zice iar eu il scuip,alegându-mă cu o palmă
Nu mă mai doare având in vedere că fata si corpul e plin de julituri și
vânătăi.
—Nu stiam că atunci când iubești o fată o baţi.zic râzând batjocoritor
—Dacă fata este spurcată la gură,merită!zice in timp ce se indepărtează
de mine
Ii arăt semnul mijlociu cu mâna care nu este legată cu cătușe de bara
patului ca mai apoi să mă foiesc in pat.
Iese trântind ușa și lăsându-mă singură,ca mai apoi ochii să mi se
umezească imediat.
Imi e dor de Derek. Imi e dor de Molly,de Rebeca,de Mira,de Max,de
mama si tata de toti! Imi e dor de ei si la naiba,cedez in casa asta!
Mă descarc complet până când lacrimile refuză să mai iasă dar durerea
insuportabilă din piept,nu vrea să plece.
Nici nu vreau sa imi imaginez ce distrusi sunt prietenii,iubitul si părinţii
mei si imi vine sa imi dau pumni in cap când realizez că ei nu stiu ce
handicapat e Aiden.
***
Derek pov
Lacrimile imi sunt prezente de două zile. Maia nu a apărut si nu a dat
vreun semn de viaţă.
Politia nu stie nimic,ei zicând că probabil a iesit din ţară.
Eu nu stiu ce să fac. Pur si simplu am innebunit căutând-o.
Mă doare sufletul si sunt distrus de când a plecat.
A plecat cu o parte din mine!
Sau..a dispărut mai bine zis
Mai dau un pumn peretelui care deja are găuri si sânge,ca mai apoi să
scot un urlet de nervi.
Mira apare lângă mine si mă strânge in brate,eu fiind prea preocupat să
mă uit in gol si să plâng ,ca să reacţionez.
—De ce?..De ce a dispărut?incep să mă plâng,cu o voce stinsă
—O vom găsii.se aude vocea stinsă a Mirei
Mă ridic nervos si o privesc.
—Când?! Când o s-o găsim?! E dispărută de două zile Mira! Două zile
de când nu stiu nimic de ea! Două zile de când mi-a dispărut fericirea! Eu
nu pot să trăiesc fără ea Mira. Intelegi? Nu pot!tip nervos,plângând
—Derek,stiu că ești nervos Dar Maia e bine. E puternică. Ai
incredere.zice stins
Oftez si inainte să vreau să mă pun jos,telefonul imi sună.
Il iau repede si văd numărul sergentului de poliţie ce se ocupă de caz.
—Derek Bae?se aude vocea groasă a bărbatului
—Da. Eu sunt.zic reglându-mi vocea si stergându-mi lacrimile cu
mâneca
—Avem informaţii cum că doamna Maia Black este ţinută prizonieră
intr-o casă de pe stradă Bullstreet ,numărul 26. O vecină de-al posibilului
agresor a sunat in disperare,zicând că o fată ţipă de două zile "Ajutor".
Imediat ce aud strada,numărul si această informaţie,nervii mei pun
stăpânire pe mine. Corpul imi tremură iar sângele imi urcă la cap rapid.
—Vin la sectie! Nu plecaţi fără mine. In seara asta nu vin acasă fără
Maia.zic rapid,inchizând telefonul
Mira se uita la mine,punându-mi diferite intrebari la care nu sunt atent.
Imi iau in grabă geaca si cheile si cobor scările.
 —Max,Alex, Lucas si domnul Luck,veniti cu mine. Fetelor stati acasă
pentru că va iesii sânge. Promit să vă aduc prietena si fiica,zic uitându-mă
la doamna Rose,intreagă.zic rapid când intru in sufragerie
Băietii si domnul Luck se ridică imediat,luându-și cheile si nezicând
nimic.
Iesim in curte si le zic că ne intâlnim in faţa sectiei de poliţie.
Alex urcă cu mine,imediat demarând in trombă când motorul s-a auzit
pornit.
Strâng mâinile puternic pe volan.
Il omor! Il omor cu mâna mea!
—O să rupi volanul ăla.zice Alex incruntat
—O să il rup si il bat pe Aiden cu el in cap până ajunge 3 metrii sub
pământ!tip la el nervos
Stiam că nenorocitul nu s-a schimbat. Stiam! Dar ce a făcut acum,intrece
orice limită
Dacă s-a atins de un singur fir de păr din capul Maiei,il omor cu mâna
mea!
—Stai? Ce? Aiden? Ce treabă are Aiden!?ţipă Alex,vizibil nervos
Oftez si incerc să mă calmez pentru a-i explica
—Aiden nu este cum credeţi voi. Este un nenorocit. In trecut viola
fete,apoi le bătea ca să tacă. Le ducea intr-o casă si acolo isi făcea de cap.
Când Domnul Trick,sergentul de politie, mi-a zis adresa si numărul ,mi-am
dat seama imediat pentru că...zic trăgând aer in piept
Si eu mergeam acolo din când in când.continui
Alex se uită șocat la mine,inghitându-și nodul din gât.
Oftez si mă uit rapid la el,ca să fiu mai apoi atent la drum.
—Nu am avut o copilărie frumoasă. Mă certam mereu cu ai mei si
făceam diferite căcaturi. Intr-adevăr,violam fete,dar nu le băteam. Nu
puteam să fac asta. M-am lăsat de toate aceste rahaturi când am dat
peste..Maia..cu motocicleta. Am realizat in scoala de corectie cât de gresit
a fost si ce rahaturi am putut face,si m-am lăsat.
Stiu,sunt un dobitoc tâmpit,dar m-am schimbat...in schimb. Aiden nu.zic
rapid ,fiind eliberat de acest păcat pe care il tineam ascuns de lume
— Mă bucur că tu ai reușit să te schimbi Derek dar dacă in acea casă
este chiar Aiden si i-a făcut ceva verisoarei mele,il omor.zice Alex nervos
Dau aprobator din cap,fiind de acord cu el. Aiden o să primească o
bătaie soră cu moartea dacă i-a făcut ceva.
 Trag volanul in dreapta când ajung in faţa secţiei de poliţie,parcând
perfect.
Două echipaje de politie se pregăteau in timp ce celelalte trei masini au
parcat lângă mine.
După ce le-am explicat si le-am zis cine este acolo si după ce tatăl Maiei
a făcut crize de nervi,impreuna cu Max,injurându-l si zicând că il
torturează pe Aiden iar Lucas isi strângea pumnii nervos pe lângă corp,am
pornit spre casa in care nu-mi doream să mai calc dar sunt nevoit.
Capitolul 66

Maia pov
—Am nevoie la baie.zic cu scârbă spre băiatul ce stă pe telefon lângă
mine
Isi ridică privirea spre mine si râde scurt.
—Aiden a zis să nu iti dau drumul.zice apoi se intoarce cu ochii inapoi in
telefon
Imi dau ochii peste cap si ii dau cu piciorul peste telefon.
—Lasă-mă la baie altfel mă piș in pat!ii zic de data asta destul de
nervoasă
Oftează
—Trebuie să vin cu tine dacă ești așa dornică să te piși.imi zice râzând
batjocoritor
Mă strâmb din nas dar până la urmă accept. Trebuie să scap de aici
cumva.
Isi infige cheia in lacătul cătușii,simtind cum clincul imi incălzeste
sufletul.
—Nu incerca să scapi. Nu ai șanse. Casa e plină de bărbaţi puternici care
au primit ordine să nu dispari din casa asta.zice serios in timp ce mergeam
spre baie
—Vreau doar să-mi fac nevoile la naiba.zic in timp ce intru in baie,cu el
după mine
Se uită la mine,asteptând să mă dezbrac dar asta s-o creadă el.
—Intoarce-te!ii cer
Isi dă ochii peste cap si se intoarce. Caut repede cu privirea ceva si spre
norocul meu zăresc o vază goală pe suportul de la chiuvetă.
O iau rapid si i-o sparg in cap,inainte ca el să reacţioneze.
Se dezechilibrează putin iar eu am timp să fug pe lângă el.
Dau să fug din cameră dar ușa era incuiată! Logic!
Mă panichez când vine Rodrigo sau Richard sau cum dracu il
cheamă,nervos spre mine.
 Reactionez si arunc in el cu tot ce prind,incă incercând să deschid ușa
asta nenorocită.
Se fereste de aruncările mele eșuate si vine rapid spre mine,apucându-mă
de umeri si trântindu-mă violent in pat.
—O să plătești pentru asta târfă!zice atunci când palma lui face contact
cu faţa mea,lacrimile apărându-mi imediat.
Se urcă peste mine si incepe să mă strângă puternic de gât,lăsându-mă
aproape fără aer.
Incerc să il lovesc cu pumnii si picioarele dar in zadar. E prea puternic.
Si chiar atunci când credeam că lumea mea se va incheia aici,ușa se aude
puternic iar un echipaj de poliţie intră,dându-l de pe mine pe acest
nenorocit.
Derek a apărut si el imediat,căutându-mă disperat cu privirea.
Incep să tușesc puternic din cauza boului ce acum este luat de
poliţie,atrăgându-i atentia lui Derek care a fugit spre mine.
Faţa ii era roșie de nervi si lacrimi.
—Maia!tipă atunci când imi sare in brate si incepe să plângă la pieptul
meu,la fel făcând si eu
—Nu credeam c-o să te mai văd vreodată.zic plângând puternic,in timp
ce mâinile mele il strângeau puternic la piept pe Derek
—Muream fără tine Maia! Muream!zice in timp ce se desprinde din
imbrăţișare
Se uită la mine iar faţa lui are o expresie atât de nervoasă incât ar putea
distruge trei orașe dacă ar putea.
—El a făcut asta?! Zi-mi! El!?ţipă la mine,eu fiind surprinsă că știe cine
m-a lovit
—Da Derek. Aiden..zic in timp ce plâng puternic.
—Îl omor! Il omor!zice in timp ce se ridică din pat
Dau să mă ridic si eu dar cad,fiind prea slăbită
Se intoarce si mă ia stil mireasă.
—Il omor după ce ajungi la spital cu ambulanta. O să vin după tine.zice
sărutându-mi creștetul
Nu zic nimic. Dau aprobator din cap si astept să ajung mai repede in
ambulanţă.
Coboară scările cu mine si pot observa echipajele de politie ce duceau
excrocii in masini si pe tata,Max,Lucas si Alex care vin rapid spre mine
Derek pov
 —Trebuie să o duc in ambulanţă. O să vorbiţi după cu ea. Avem de
omorât un băiat.zic nervos,ei aprobând
Domnul Luck o pupă pe frunte,zicându-i că o iubeste si că o să aivă grijă
de Aiden,Max ,Lucas si Alex făcând la fel.
Ies cu ea din casă,ca mai apoi s-o duc in ambulanţă si să intru iar in casă.
Ii zăresc pe băieti in sufragerie,Aiden stând speriat pe canapea,având deja
faţa insângerată
—Te omor jegosule! Te omor că ti-ai permis sa imi atingi fiica!ţipă tatăl
Maiei in timp ce il aruncă pe jos,Aiden lovindu-se la cap
—O să te distrug bă pulă.zice Max in timp ce ii dă câţiva pumni
Alex si Lucas i-au adresat si ei niste pumni si picioare ca mai apoi să
urmez eu.
Il privesc de sus,uitându-mă cu ură la el.
Il.vreau 3 m sub pământ!
Nu apuc să dau in el că vocea suavă a Maiei s-a auzit din spatele meu
—Te rog. Nu!zice in timp ce statea acum in faţa mea
Mă uit incruntat si suspect la ea. De ce ii ia apărarea acestui jeg de om?
—De ce nu mă lași să il omor așa cum merită?!zic nervos
—Pentru că vei ajunge la pușcărie si am nevoie de tine. Sunt bine acum
că m-aţi găsit. Deja boul e inchis pe viata,nu merită să te pui la mintea lui
iubire..te rog..o să meargă la pușcărie si aia e.zice scurt,făcându-mă să oftez
Dau aprobator din cap ca mai apoi să apară poliţia si să il ia pe sus pe
Aiden. Nu sunt deloc de acord cu Maia in faptul că "e inchis pe viaţă".
Probabil.o să iasă din pușcărie dacă nu dă domnul un miracol si se
sinucide,si probabil o sa incerce iar dar pentru faptul ca sunt fericit ca Maia
e bine..mai mult sau mai putin..o să tac. Nu vreau sa o sperii sau ceva,dar la
fel ca ea,sper sa primeasca sentinta pe viaţă.
Mă intorc cu faţa spre Maia,admirându-i bunătea si frumuseţea.
Incă nu pot să cred că o persoană ca ea mă iubește pe mine.
Sunt un egoist că sunt cu ea in conditiile in care trecutul meu e jegos iar
faptele sunt păcătoase dar simt că ea imi calmează toti demonii si mă face
fericit cu un singur zâmbet.
O pup scurt pe buze,fiindu-mi frică să n-o rănesc ca mai apoi să o iau iar
stil mireasă și să o duc in mașină,in spate fiind restul.
O pun pe Maia pe bancheta din spate,Alex urcând lângă ea.
Mă urc la volan,privind in oglinda retrovizoare cum capul Maiei stă in
poala lui Alex care o mângâia si o privea drăgăstos.
 Alex o iubeste mult si stiu cât a suferit si el in astea două zile.
Pot jura că l-am auzit si plângând de câteva ori dar nu am vrut să mă bag
pentru că stiu când atunci o persoană puternică plânge,are nevoie de liniște.
Persoana aia suferă si ii este greu.
Ori o lasi dracu in pace,ori te alegi cu injurături,tipete si cu putin noroc
niste palme.
Imi continui drumul,gândindu-mă unde s-o duc pe Maia:spital sau acasă.
—Vreau acasă.zice ea scurt,parcă citindu-mi gandurile
—Ai nevoie de ingrijiri medicale.zic serios ,uitându-mă in oglinda
retrovizoare
—Am nevoie de mama si prietenele mele. Si de voi,băietii. Am nevoie de
toti să mă fac bine.zice rapid
Oftez si dau afirmativ din cap. Nu pot să mă iau la contraziceri cu ea. Ori
mă aleg cu ceva in cap,ori sare din mașină,ori nu mai vorbeste cu mine ori
nu mai dorm in pat si nu imi place niciuna dintre variante.
Ajunși acasă,Alex o ajută pe Maia să coboare si să intre in case.
Eu inchid masina si imi aprind o tigare,fiind nervos si plin de ură dar in
același timp si fericit.
Aiden a avut noroc că Maia a fost acolo la timp altfel acum eram intr-o
celulă iar el intr-un sicriu.
O mașină se oprește lângă mine făcându-mă să mă uit suspect la ea.
Geamul se lasă in jos iar o fată atât de cunoscută imi scapă printre buze
—Chloe..
******
Suspans,suspans,suspansssss
Capitolul 67

O privesc blocat pe fata cu părul scurt si blond când se dă jos din mașină.
In minte imi vin momentele petrecute cu ea la scoala de corecţie si imi
vine sa imi trag palme când realizez că ea este aici.
—Derek Bae. Ce prezenţă.se aude vocea ei râzând scurt
—Marta Trisk. Ce cauţi aici?zic destul de mirat de prezenta ei dar si
foarte direct
—Nu ti-a fost dor de mine iubire?se aude vocea ei lingusitoare care
cândva ne scăpa de multe belele
—Sincer,nu.zic dând din umeri,aruncând ţigarea terminată
—Nu părea că nu iti e dor de mine când făceam dragoste.imi zice soptit
la ureche,pielea zbârlindu-se pe mine
—Nu aveam ce face intr-o scoală de corectie Marta. Aveam nevoie de
adrenalină.zic nepăsător,incercând s-o fac să inteleagă.
—Minţi! Mă iubeai!ţipă la mine
Ea nu are nevoie de o scoala de corectie,ci de un spital de nebuni pentru
că psihologul din scoala de corectie mi-a zis că a căpătat o dependenta de
mine si ar trebui s-o las in pace dar la ce prost eram,am continuat s-o
folosesc pentru plăcerile mele sexuale.
Acum regret asta.
—Nu te-am iubit niciodată. Doar sex am vrut de la tine,nimic mai
mult.zic dur spre ea
Faţa ei se face rosie,văzându-i nervozitatea in ochi
—Am fost doar o joacă? Atât?! Eu te iubesc Derek! Am fugit din
nenorocita aia de scoală pentru tine! Iar tu..tu ce-mi faci?zice dând cu
pumnul in abdomenul meu
Imi măresc ochii când aud aceste vorbe si imi vine sa ii râd in faţă că ea
chiar credea c-o iubesc,dar mă șochez când realizez că ea a fugit de acolo.
Pentru mine.
—Ești nebună măi fato! Te duc imediat inapoi!
—Sunt nebună după tine iubire si eu nu mai calc in scoala aia până nu mă
iubesti!zice tipând
 Nervii mei sunt călcaţi maxim in momentul asta. E proasta sau e proasta?
Nu intelege engleza?
—La dracu! Iubesc pe altcineva si nici o fată nu poate să mă facă să
schimb asta!zic dur spre ea,privirea ei ingustându-se de nervi
—O altă fată? Cine e?zice mai calm,vocea ei fiind tremurată
—O fată căruia nu ii ajungi nici la degetul mic!zic si după o observ pe
Maia in spatele acestei nebune
Oare de cât timp e acolo?
Am intrat in belea...
—O omor! O omor!ţipă Marta la mine ca o handicapată
—Ia treci incoa iubirea mea si omoară-mă.se aude vocea Maiei,Marta
impietrind
Se intoarce spre Maia,privirile lor fiind pline de ură si venin.
—Tu esti cea care mi l-a luat pe Derek ?!zice Marta nervoasa
Doamne,se comporta ca o copila depresiva de 13 ani.
—Nu ti l-am luat pisi. Nu a fost niciodată al tău. Dacă ati făcut putin sex
nu inseamnă că te căsătorești cu el.zice râzând,eu având ochii mari
A auzit tot deci.
—Cum iti permiti maimuţo?zice vrând să ii dea una dar Maia o
apucă,lovind-o cu pumnul in burtă
—Nu te mai apropia de iubitul meu altfel iti rup părul din cap,iti tai
mâinile si picioarele si iti bat corpul ăsta găurit de toate pulele din școala de
corectie cu ele!ţipă Maia nervoasa
Socul meu era imens. Cuvinte d-astea n-am mai auzit din gura ei dar e
atât de sexy când e nervoasă incât imi vine s-o mănânc.
Marta se face mică si pleacă,trântind usa,tipând in urma ei "Vei regreta!"
Imi privesc iubita care inca o injura ca mai apoi să mă năpustesc asupra
ei si să ii acopăr gura cu gura mea.
După lipsa de aer am decis sa ne desprindem si s-o privesc.
—Ești minunată iubire.ii zic cu o sclipire in ochi
—Știu. Dar tu..te-ai futut doar cu nebune.
—Aș vrea să fac dragoste cu nebuna mea dar e nepregătită si mai are si
faţa plină de julituri si prefer să nu cauzez mai multă durere.
—Nepregătită? Pregătită sunt beib dar spre ghinionul tău,trebuie să imi
vindec rănile iar apoi facem ce vrei tu.imi sopteste la ureche ca mai apoi să
plece si să mă lase cu gânduri perverse si cu un Marcel sculat.
 O iau si eu din loc,nu inainte sa inchid masina,ca mai apoi să intrăm in
casă si să o ingrijim pe Maia.
*
După o lună
Maia pov
Toată casa e cu curul in sus. Bagajele sunt aruncate peste tot,hainele la
fel,machiajele nici nu mai zic.
In doua ore trebuie să fim la aeroport si nu sunt absolut deloc gata!
O da. A trecut o lună. O lună in care m-am recuperat complet. O lună
frumoasă petrecută cu toti cei dragi.
Aiden acum zace in pușcărie si pe la cabinetele psihiatrilor pentru că este
nebun.
Imi e mila de el sincer si l-am iertat pentru ce mi-a făcut. Sunt nebuna
cred dar aia e.
Am fost o singura dată să il văd să ii zic cât il urasc dar scuzele si
lacrimile lui m-au emotionat asa ca i-am zis ca il iert.
Am vorbit cu psihiatrul lui. A suferit o criză când era mic si mintile lui au
luat-o complet razna.
Am inteles ca incă imi tipa numele si face foarte urât,dar am decis să il
las impace si să nu imi mai pese.
El e trecutul. Eu sunt in prezent.
*
Ajunși la aeroport,imi iau rămas bun de la familie si prieteni,fiind
emotionata c-o să plec in prima mea vacanta cu Derek,in Dubai.
—Să vă protejaţi.imi sopteste Molly la ureche,făcându-mă să râd
zgomotos
I-am pupat pe rând ca mai apoi să intru acompaniată de Derek in avion
—Ești pregătită?zice in timp ce ne așezăm pe locurile noastre la clasa
întâi
—Foarte.zic zâmbind spre băiatul care mi-a furat inima
Mă așez cu capul pe umărul lui,gândindu-mă cum o să fie vacanta
noastră.
Chiar am nevoie de putina singurătate cu el si putin relax.
Inchid ochii si adorm pe tot parcursul drumului,fiind foarte obosita.
**
Dragilor,mai este doar un capitol plus epilogul si apoi se termină si
volumul 2.
 Nu o să mai fac volumul 3..adica ma bătea un gând sa il fac din
perspectiva lui Aiden dar nu cred.
Nu stiu daca mai postez carti. Nu-s asa multumita de cărtile astea dar
dacă o s-o fac,vă anunt.
Aș vrea să fac un grup pe instagram dacă doriţi. Adica imi lăsaţi aici ce
părere aveti de ideea asta.
Vă pup si vă urez un Crăciun fericit alături de cei dragi!❤
Capitolul 68

Îmi priveam sora cu lacrimi in ochi si durere in suflet. Trupul ei era

imbrăcat intr-o rochiţă albă ,arătând ca un înger.
Lumânările aprinse din biserică pâlpâiau incet in jurul sicriului,făcându-
mă să gem infundat atunci când preotul si-a început slujba slujba.
Eram distrus in sensul intreg al cuvântului.
Nu credeam că voi prinde ziua când imi voi privii sora intr-o cutie de
lemn. Nu credeam că voi prinde ziua când toţi isi rup sufletul si iși plâng
prietena,copilul,nepotul iar in cazul meu,sora.
Nu credeam că voi prinde ziua in care zâmbetul persoanelor dragi vor
dispărea toate in același timp.
Imi las alte lacrimi să curgă,incă fiind atent la chipul ei.
Cu toate că este vânătă,cusută si palidă,este aceiasi fată frumoasă pe care
o stiu.
Ii mângâi chipul rece,junghiuri instalându-se imediat in inimă.
Cad in genunchi gemându-i numele de durere.
Nu trebuia să se intâmple asta.
Nu cu ea.
Era prea tânără să moară!
Suspin si plâng incet pentru a nu deranja slujba dar imi doresc să ţip și
să urlu de durere.
Ii privesc mai apoi pe părinţii mei.
Mama era distrusă.
Ţipa si plângea,tata plângând si incercând in acelasi timp s-o linistească.
Incă tin minte socul când la stiri a dat accidentul ingrozitor de avion.
In minte mi se derulează cum eram toti pe canapea,uitându-ne la un film
care a fost intrerupt de aceasta stire "importanta" dupa cum ziceau
reporterii. Am deschis stirea si am rămas impietriti când am citit cum ni se
explică că avionul ce trebuia să aterizeze in Dubai a avut o defectiune de
motor si s-a prăbușit mortal,omorând toţi călătorii.
La inceput am crezut că poate e alt avion si poate Derek si Maia nu se
aflau acolo,dar când Telefonul a sunat la scurt timp după vizionarea știrii
si am văzut numărul necunoscut,mi-am dat seama că e ceva inneregula.
Mama a fost cea care a răspuns la telefon.
A făcut foarte prost având in vedere că vestea mortii fetei ei a dărămat-o
complet,scăpând telefonul si căzând pe jos si plângând.
Atunci am fugit la ea toti plângând,dându-ne seama că tocmai ne-am
pierdut raza de soare.
Imi indrept atentia apoi spre Rebeca,Andrew,Alex,Mira,Lucas si Cristine
care plângeau,uitându-se la chipul ei.
Reacţia lor a fost la fel de ingrozitoare ca a mamei si a tatei.
Rebeca s-a inchis in camera,uitându-se la poze cu ea si Maia si plângând
non-stop.
Andrew mereu era langa ea,plangand si el.
Alex plângea, tipa si injura. S-a apucat de fumat si a inceput sa dea cu
pumnul in pereti,fiind oprit cu greu din a face alte catastrofe.
Mira plângea si era distrusa. Si fratele ei mai mare suferise aceiasi
chestie si ii pot intelege durerea.
Ea a făcut cateva atacuri de panica in astea 3 zile din cauza durerii
insuportabile din suflet.
Nu il.suportam asa mult pe Derek dar imi iubea sora si asta era tot ce
conta..
Si Lucas a plans destul de mult in seara aia,tinând la fel de mult la Maia.
Imi indrept apoi privirea spre unchii mei. Si ei plangeau si erau tristi.
Stiau că nu merita asta. Nici Maia nici Derek.
Apoi i-am privit parintii lui Derek. Plângeau.
Isi plângeau copilul si erau distrusi.
Mi-am dat seama de durerea lor atunci cand Daria,mama lui Derek, a
venit la noi plângând si a luat-o in brate pe mama.
Durerea din suflet le-a invins ura,apropiindu-se una de alta.
Iar acum sunt eu.
Distrus si rănit.
Dezamăgit ca nu i-am putut arata cat de mult o iubesc.
Dezamagit ca nu am putut sa ii fiu un frate bum asa cum trebuia si merita.
Dezamăgit că ea acum nu se află in vacantă cu iubitul ei si se află intr-o
incăpere ce miroase a lumânări si durere.
Dezamăgit că nu i-am oferit iubirea si afectiunea meritată
Dezamăgit că nu pot face nimic si nu pot da timpul inapoi
Dezamăgit că nu am insistat mai mult atunci când i-am zis să nu meargă in
vacanţă,fiindu-mi frică să nu se intâmple ceva dar..zâmbetul ei cald si
cuvintele ei frumoase mă făcuse să oftez si să dau din cap.
Molly era si ea la fel de distrusa ca mine.
Incercam să ne ajutăm unul pe altul dar era prea greu.
Nu vorbeam doar eram unul lângă altul,plângându-ne fiinta care ne-a fost
alături mereu.
Aș vrea sa ii zic ca totul va fi bine dar amândoi stim că nu va fi.
Nimic nu va mai fi la fel fără Maia si chiar si fără Derek care mai mult sau
mai putin,aducea zâmbete acestei familii.
M-am ridicat in picioare cu greu,ţinând-o la brat pe Molly,suspinând
amândoi.
Il privesc apoi pe Derek care era imbrăcat intr-un costum frumos dar
care era la fel de desfigurat ca Maia.
Il iubea. Da. Il iubea foarte mult. Aveau planuri si asta mă doare asa tare.
Că nu si-au putut duce planurile la bun sfârsit.
După ce preotul si-a terminat slujba,am dus sicriurile la cimitir.
Așezând sicriurile pe pământul umed al cimitirului pentru că ploaia se
așternuse in Anglia,m-am uitat la toti ce plângeau si suspinau.
Am cerut să mă duc lângă ea,singur,primind aprobare.
M-am dus lângă sicriul ei,așezându-mă in genuchi.
I-am mângâiat chipul si mi-am lăsat lacrimile să imi inunde faţa.
Atunci,după trei zile de tăcere,mi-am auzit vocea stinsă
—De ce Maia?..De ce? Cum ai putut să imi faci asta si să pleci de lângă
mine fix când incepeam să ne intelegem iar așa de bine? Acum când voiam
să recuperez anii in care te-am făcut să plângi? Când am incercat să fiu
fratele pe care nu l-ai avut timp de 5 ani. De ce? Te iubesc Maia. Te iubesc
atât de mult si nu ai idee cât urăsc că am ales să mă inchid in mine si să mă
comport indiferent cu tine atunci cand trebuia sa iti fiu alături. Regret
enorm Maia că nu ti-am zis adevărul. Regret atât de mult rază de soare.
Nu pot să cred că te aflii aici. Intr-o cutie de lemn in loc să fii in vacanţă cu
iubitul tău. In loc să te distrezi,să râzi si să imparti energie pozitiva,esti
intinsa aici..fără viaţă.....De ce Maia? De ce? Cum o să pot să trăiesc fără
tine printesa mea frumoasă? Cum o să mai am zile frumoase când stiu că tu
nu mai faci parte din viata mea? Zi-mi Maia!tip ultima propozitie incepând
să plâng si mai tare
Tata a venit si m-a strâns puternic la piept,impreună cu mama.
Ne priveam toti printesa si plângeam atât de tare. Ne durea. Enorm. Sa isi
pierzi copilul si sora era ingrozitor. Simteai cum inima voia sa inceteze sa
mai bata iar parcă aerul devenea din ce in ce mai toxic.
Atunci când groparii i-au luat sicriu Maiei si au inceput sa il bage usor
in locul de veci al ei,toti au inceput să plângă atât de tare si sa zica diferite
lucruri si să ii tipe numele.
Mama se afla lângă groapă impreună cu tata,tipându-i numele si
zicându-i diferite lucruri.
Atunci când sicriul ei a ajuns jos,ni s-a rupt sufletul tuturor.
Am picat in genunchi lângă mama si am inceput să ii tip numele.
Nu imi poate face asta.
Nu ne poate face asta!
Atunci când am fost puși să ii aruncam flori pe sicriu,sufletul meu s-a
distrus de tot,fiecare bucăţică din mine căzând intr-un abis negru si
sfâșâietor.
Mama,tata,prietenii,verii si unchii plângeau neincetat,zicând lucruri pe
care nu le pot auzii sau intelege.
Mă ridic in picioare si merg lângă sicriul lui Derek unde se afla
Mira,parintii ei,alti prieteni de-ai lui si diferite rude ca să mă aplec spre
Mira si să o strâng in brate.
Si Alex se afla lângă ea,la fel ca restul.
—O să fie totul bine..Ei..ei sunt impreună acolo sus..pentru totdeauna.zic
si izbucnesc in plâns in bratele Mirei,la fel făcând si ea.
După alte două ore unde fiecare ne-am plâns persoana iubita,prietenii si
rudele m-au obligat pe mine,mama si tata să ne ridiciăm si să mergem
acasă pentru a ne odihnii.
Bineinteles ca nu aveam chef de odihna si as fi vrut sa stau acolo toata
ziua sau toara viata dar vocile prietenilor mei care erau la fel de distrusi ca
mine,m-au făcut să oftez si să merg cu ei.
Mă opresc inainte sa ies din cimitir,uitându-mă in spate la mormintele
celor doi ce erau unul lângă altul,cu multe flori.
—Ai grijă de ea Derek. Ai grijă de tine Maia. Vă iubesc!zic in
soaptă,căzându-mi altă lacrimă si continuându-mi drumul.

Sfârșit
 Nu stiu dacă să vă spun 2019 fericit având in vedere că acest capitol a
fost trist si a rupt sufletul din mine când il scriam dar totusi,2019 fericit
dragilor.
Sunt o criminială si am omorât personajele principale,stu..deci nu mă
urâţi vă rog
Oh si da..Aici se incheie si volumul 2 din povestea "Doar un pariu"
Dragilor
Nici nu stiu de unde sa incep
As vrea să vă multumesc tuturor pentru sprijinul oferit,pentru răbdarea
oferită atunci când nu postam,pentru mesajele frumoase si incurajările ce
m-au făcut să merg mai departe cu volumul 2.
Nu sunt complet mândră de aceste două volume si cred c-o stiti dar
promit să continui cu cărti mult mai fascinante.
Volumul 3 nu va mai exista dragilor. Aici se incheie povestea lui
Rose,Luke,Maia si Derek. Personajele principale din cele două volume.
Sper totusi că nu sunteti atât de supărăţi pe mine :>
Vă doresc totusi un 2019 fericit plin de bucurii si impliniri.
La mine una 2019 a inceput foarte nasol deci sper că voi,dragi cititori,aţi
inceput cu gânduri bune si fericire.
P.s. Nu o să exite acel grup pe instagram pentru ca nu vor cine stie ce
persoane dar dacă aveti intrebari legate de carte sau ceva,mă puteţi căuta pe
instagram la "iuliana_alexandra_23"
O să vă răspund tuturor mai ales celor ce mi-au dat mesaj pe wattpad si nu
le-am putut raspunde.
Imi pare rau dar nu pot răspunde.
Nu stiu de ce dar nu pot.
Vă iubesc mult si vă apreciez❤
*puteţi lăsa si păreri despre carte si chestii pentru că nu mă supăr:>.*
Epilog

Max pov
Au trecut 3 ani de la moartea surorii mele si a iubitului ei.
Ultimii doi ani au fost ingrozitori. Am plâns mult si am suferit la fel de
mult,având mereu vise chinuitoare cu ea.
Cu toate astea,durerea s-a mai domolit in ultimul an.
Toti mi-au fost alături,mai ales părintii si Molly,si am reusit să nu cad intr-o
depresie.
Este luna August si pregătirile de nuntă sunt in zor.
Da,mă căsătoresc
Am cerut-o pe Molly de Crăciun,iubind-o prea mult ca sa mai aștept.
Stiu ca sora mea e mândră de mine si stiu că e fericită pentru mine de
acolo de sus.
Chiar dacă nu e lângă mine fizic,o port in suflet mereu si o simt aproape.
Imi las cana de cafea pe măsuţa din sticlă din noua mea casă in care
locuiesc cu Molly,si imi sterg o mică lacrimă pe care am acumulat-o la
gândul "Maia"
Iubita mea frumoasa intră in bucătărie cu o faţă ce m-a făcut să mă ridic
imediat si să merg lângă ea,speriat.
—Esti bine iubire?zic incet,fiindu-mi teamă de răspunsul pe care il voi
primii
—Max..eu..Eu sunt insărcinată!zice si simteam cum lacrimile imi ies la
iveală si un zâmbet imens se asterne
O iau in brate pe viitoarea mea sotie si persoană care imi poartă
copilul,invârtind-o si pupând-o.
Sunt atât de ferict.
Copilul ăsta o să ne dea mai multa putere si sperantă si o să aduca mai
multa energie pozitiva casei.
—Te iubesc Molly.zic lăsând-o jos si sărutând-o apăsat
—Și eu Max..Eu ..eu nu mă așteptam să fii așa fericit. Imi era frică să nu
il vrei sau ca o să reactionezi urât.zice suspinând,parcă dezamăgită că a
gândit așa
 —Esti așa prostuţă baby. Cum să crezi așa ceva? Este o veste minunată!
Un copil ne va aduce mai multă fericire in noua noastră familie.zic pupând-
o iar
Lacrimile ei dădeau să apară dar sterg imediat
—Zâmbeste iubire. Porţi în pântec rodul iubirii noastre.zic
incet,sărutând-o iar
*
—Domnișoară Black,aș putea să știu de ce imi hrănești băiatul cu
dulciuri?zic abţinându-mă să nu râd spre frumoasa mea soţie si mamă a
băiatului meu frumos de 5 ani,James
—A fost cuminte de data asta la grădiniţă si m-am gândit că merită
răsplătit.incearca ea să se scuze cu un zâmbet strengar pe buze.
—Ale dleptate tati! Nu m-am mai batut si am fost foalte cuminte!imi zice
băietelul meu mândru
Oh da,am un băiat tare obraznic. Foarte obraznic chiar. Dar e un copil
superb,cochet,cu niste ochi albastrii ce topeste inca de mic fetele. Mereu
imi vorbeste mândru când cucereste o fată. Sunt mândru de fiul meu. Sper
doar să nu ajungă un fuckboy sau ceva.
Dar din câte văd este pe un drum bun si mai reduce din prostii.
Incep să râd si imi strâng in brate puisorul,având nevoie de căldura sa.
Sunt atât de obosit de când detin un lant de firme cu haine de lux incât abia
am timp de familie si atunci când sunt cu ei,scap de toate grijile.
Merg apoi spre singura femeie pe care o iubesc ca un nebun si o
sărut,soptindu-i la ureche "Te vreau", ea chicotind.
Mă așez mai apoi pe canapea,privind-o pe Molly cum il duce pe James la
culcare,nu inainte ca acesta să vină si sa imi sarute obrajii,ca mai apoi să
zâmbesc.
James imi aduce aminte de Maia. Chiar dacă ochii săi sunt albaștrii iar
părul saten,statura si comportamentul sau imi aduce aminte de ea.
Când era copil si ea făcea diferite prostii si se lua la bătaie cu toate fetele
ce ii fura păpușile. Sau se bosumfla când nu primea dulciuri dar cu timpul
s-a schimbat si ajunsese o fată superbă.
Am zâmbit la imaginea cu ea din copilărie,un dor apăsându-mă in piept.
Imi aduc aminte si de Derek pe care il stiu totusi din copilărie. Am fost
prieteni buni cândva si stiu ce fel de băiat era dar cu toate astea,s-a cumintit
si s-a schimbat atât de tare din cauza unei fete. Din cauza surorii mele.
 Apoi imi fuge gândul si la Mira care este foarte fericită cu Alex. Mai are
momente când vrea să ne vedem si să vorbim,zicându-mi că ii aduc aminte
de Maia si de relatia ei cu fratele ei,făcând-o fericita când ii vorbeam despre
ei si mai ales despre fratele ei,aflând si ea că eu cu Derek am fost prieteni
din copilărie.
Si ea a trecut foarte greu peste vestea mortii fratelui ei dar Alex i-a fost
sprijin si a ajutat-o să treacă mai usor peste suferinţă.
Acum ei au o fetită de 3 anisori,Anastasia,care e superbă.
Chiar si Rebeca cu Andrew au un băiat de aceiasi vârstă cu James si spre
ghinionul meu sa zic asa,sunt la aceiasi grupa si fac prostii impreună. Totusi
mă bucură că ai nostrii copii sunt la fel de buni prieteni ca noi,parintii lor.
Lucas si Cristine s-au despartit. Cristine l-a inselat intr-un moment când
ei s-au certat si l-a inselat. Ea insistă că nu a stiut ce face dar Lucas nu a
putut rezista si nu a vrut s-o asculte.
Asa ca s-au despartit,fiecare mergând pe drumul lui.
Acum Lucas se concetreaza in a fi un avocat bun,păstrându-le imaginea
părinţilor.
Zice ca nu are nevoie de o alta tipa in viata lui si am decis sa nu il mai bat
la cap zicându-i că nu toate fetele sunt la fel
Eu cu Lucas am ajuns buni prieteni după...moartea surorii mele.
Si el tinea mult la ea si asa am ajuns sa ne apropiem. Am iesit de multe ori
ca baietii,incercând sa il fac sa se simta mai bine dupa despartirea cu
Cristine si dupa multe incercari,am reusit.
Dar nu doar cu Lucas m-am imprietenit,ci si cu Andrew. E un baiat chiar
bun.
Bineinteles ca si Alex face parte in grupul nostru de prieteni buni. Chiar
daca e verisorul meu,il consider un frate.
Zâmbesc cald cand imi aduc aminte momentele petrecute cu ei si la
gândul că ne-am apropiat asa mult.
Sunt fericit cu ei.
Sunt fericit că am o familie. Sunt fericit că am prieteni asa buni si
persoane minunate in viaţa mea.
Chiar dacă lipsa surorii mele e un gol imens in inima,ei mă ajută să nu ii
simt chiar atât de tare lipsa.
Molly apare iar lângă mine si o sărut pe frunte,lipindundu-mi capul de
umărul ei si zâmbind,in minte apărându-mi chipul Maiei care zâmbeste si
imi zice că este mândră de mine,eu adormind linistit si fericit lângă iubita
mea.
Sfârsit
Dragilor
Asta chiar e ultimul volum din volumul al doilea.
As face si volumul 3,având deja niste idei in cap,personajul principal fiind
James.
Ce ziceţi?:>
Așa o să scriu si cartea pe care voiam s-o scriu cu un personaj băiat si o
sa fac si volumul 3:>
Astept păreri:>
P.s La medie este James
Volumul 3

OKKKK
Am revenit dragilor.
Oh da,după mult timp ,chiar am revenit.
Am postat volumul III,îl găsiţi la mine pe pagină:>
Sper să vă placă. Am deja o tonă de idei pe care vreau sa le aștern în
cartea aia.
Am si alte carti in ciorne pe care cu timpul le voi posta,dar momentan ma
axez doar pe acest volum ca sa pot termina official.
Vă iubesc mult. Astept parerile voastre..
Si multumesc mult pentru susţinere,sunteţi minunaţi❤