Politica financiară este o componenţă a politicii generale care reprezintă o formă

de organizare şi conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale.

Politica economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale,
conştiente, coerente şi finalizate care se exercită în domeniul economiei adică
influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor şi serviciilor şi constituirea
capitalului .

Politica financiară face parte din politica generală a statului şi îndeplineşte un rol
important în traducerea în viaţă a programelor de dezvoltare economică.
Politica financiară - exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor,
instituţiilor privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare utilizate de stat pentru
influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor
macroeconomice şi obţinerea echilibrului general adecvat în economie.

Obiectivele de bază ale politicii financiare constau:

1. În stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică
2. reducerea şomajului
3. reducerea inflaţiei
4. creşterea nivelului de trai al populaţiei

Politica financiară acţionează nemijlocit în sfera repartiţiei. Aceasta se vede prin

modul în care se înfăptuieşte repartizarea resurselor financiare prin dimensionarea şi
desfiinţarea fondurilor constituite.

Vorbind despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de strategie

şi tactică.
Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica
financiară include actele administrative şi de planificare pe perioade scurte, precum şi
măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor
specifice unei perioade.

Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe

care le exprimă partidele de la putere:

1. de potenţialul a fiecărei ţări

2. de orânduire socială
3. de metodă de conducere
În acelaşi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în
activitatea statului şi mijloc important de realizare a politicii statului în orice domenii de
activitatea economică.

În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi specifice.

 Principiile generale de asigurare politicii financiare eficiente sunt:

1. luare în vedere acţiunii legilor economice obiective

2. luare în vedere condiţiilor istorice concrete
3. luare în vedere experienţei proprii din anii anteriori şi experienţei mondiale

Principiile specifice:

1. asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate

2. asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional
3. echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemul
financiar
4. crearea rezervelor financiare
5. concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale economice
principale ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale
6. concentrarea resurselor financiare importante în mîinele statului
7. echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare

2. Tipuri de politică financiară

Principale domenii de manifestare a politicii financiare sunt:

1. domeniul cheltuielilor publice

2. domeniul resurselor financiare publice
3. domeniul creditului bancar
4. domeniul asigurărilor de bunuri şi persoane

Politicii financiare include:

1. politica bugetar-fiscală
2. politica monetar-creditară
3. politica în domeniul asigurărilor

Datorită faptului că Republica Moldova se află într-o criză economică deja de un

deceniu, statul nostru se confruntă cu mari dificultăţi de ordin financiar, care împiedică
atingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele financiare şi lipsa unor investiţii
consistente caracterizează toate componentele activităţii publice private. Identificarea,
antrenarea şi fluidizarea resurselor financiare, reclamă politici şi acţiuni neordinare. Republica
Moldova are nevoie de un aflux masiv de resurse financiare. Investiţiile străine directe nu vor
întârzia dacă va exista o cosecvenţă politică în favorizarea acestor plasamente. Sunt absolut
necesare măsuri energice în perfecţionarea sistemului legislativ privind investiţiile, extinderea
exportului(prin sporirea competitivităţii produselor autohtone), disciplinarea regimului fiscal,
negocierea unor credite preferenţiale cu destinaţie specială, asistenţa externă prin antermediul
unor instituţii financiare specilizate şi altele.
 Componenta esenţială apoliticii de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova este
perfecţionarea continuă a relaţiilor financiare, a mecanismelor de menţinere a stabilităţii şi
echilibrului macroeconomice, de stimulare a acumulărilor, investiţiilor, creşterii economice şi
ca rezultat ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Aceste obiective strategice ale politicii
economice şi sociale a statului pot fi atinse dacă se vor realiza integral toate componentele
politicii financiare cu implementarea mecanismelor şi măsurilor corespuzătoare

Politica financiară a Republicii Moldova prevede următoarele obiective şi acţiuni:

Obiective:

1. Onorarea obligaţiunilor financiare la toate nivelurile

2. Stimularea antreprenoriatului prin politica bugetară
3. Coordonarea nivelului cheltuielilor bugetare cu dinamica PIB
4. Promovarea echităţii fiscale, transparenţii, stabilităţii şi simplităţii politicii
financiare
5. Asigurarea stabilităţii fiscale

Acţiuni:

1. Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de colectare a veniturilor

2. Echilibrarea bugetului consolidat, ţinînd cont de sporirea locurilor de muncă
3. fixarea volumului cheltuielilor bugetare, ţinînd cont de programele eşalonate
pentru fiecare perioadă
4. Limitarea cotei externe în volumul anual al PIB
5. Finanţarea deficitului bugetar cu preponderenţă din contul împrumuturilor
interne.

Politici bugetar –fiscale.

Politica bugetară, fiind strîns legară cu cea monetar – creditară, pînă în anul 2005
va fi direcţionată spre asigurarea onorarii obligaţiilor financiare ale statului la toate
nivelurile, susţinerea stabilităţii financiare, eliminarea elementelor nestimulatoare şi
dezvoltarea elementelor stimulatoare ale procesului bugetar, eficientizarea şi optimizarea
substanţială a cheltuielilor publice şi menţinerea în limite acceptabile a deficitului
bugetar. Scopul principal al politicii bugetar – fiscale de perspectiva pe termen mediu
constă în menţinerea creşterii economice şi soluţionarea celor mai acute probleme sociale
prin ameliorarea condiţiilor de funcţionare a sectoarelor social – culturale.

În domeniul optimizării cheltuielilor şi reducerii deficitului bugetului de stat,

vor fi luate următoarele măsuri:

- ajustarea în continuare a cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de acumulare a

veniturilor la buget şi obţinerea unei stabilităţi bugetare.
- reevaluarea întregului sistem de servicii publice şi transferul unor activităţi în sfera
privată.
- perfecţionarea sistemului de planificare bugetară prin implementarea metodei de
fundamentare a bugetului pe baza de programe.
- stabilirea priorităţilor de cheltuieli sub aspect funcţional şi instituţional.
- finanţarea programelor bugetare doar în cazul cînd acestea sînt direcţionate în sectoarele
prioritare ale economiei sau conţin obiective de performanţă clar definite, cu un cert
impact pozitiv asupra creşterii economice şi standardelor de viaţă ale populaţiei.

În scopul modernizării procesului bugetar vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- utilizarea modelelor econometrice moderne în cadrul corelării mărimii prognozate

a veniturilor în buget cu prognozele privind dinamica principalelor indicatori
macroeconomici şi cu politicile economice şi sociale ale statului pentru anul respectiv;
- perfecţionarea sistemului de transferuri alocate de la bugetul de stat către bugetele
unităţilor administrativ – teritoriale.