Stefania Marinescu, an 2, LL Engleza-Romana

JOHANNES BRAHMS,
VIAȚA SI CREAȚIA
STUDENT: Ștefania Marinescu, LL Engleză-Română, an 2

ARGUMENT SCURT

Am ales să scriu eseul despre Johannes Brahms deoarece, ascultându-i si pe

urmă interpretându-i lucrarile, am ajuns sa fiu curioasă și atrasă, în același timp,
de viața acestuia și de entuziasmul și dăruirea regăsite în procesul creației sale.

Fiind unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai sec. XIX-lea,
posteritatea îl plasează pe acesta între cei mai mari "B" ai compozitorilor
germani - Bach, Beethoven, Brahms.

Romanticul Brahms își exprimă trăirile și sentimentele in compozițiile sale,

tratând pianul ca pe un jurnal intim (în miniaturi), confesându-i-se în voie,
oferindu-ne astfel mostre din viața lui, în care muzica a ocupat un rol principal.

Universul său artistic acoperă un evantai larg: a fost atins de farmecul

naturii, de poezia romantică, de stravechi balade si legende, de cântece si
dansuri populare germane, vieneze, maghiare.

Ar trebui să menționez că am început să mă informez cu intenția de a explora

ideea lirismului brahmsian ca dezvăluind latura „feminină” a unui compozitor
care părea la suprafață, cel puțin în anii în care a ajuns să poarte barbă, (era un
bătrân burlac fumător de țigări, cu o gura spurcată, un bărbat de bărbat
„adevărat”, în mod flagrant), că este inconsistent misogin. (De fapt, o mare
parte din viața și opera sa se învârteau în jurul femeilor, atât a muzelor sale, cât
și a celei mai mari părți a publicului.

VIAȚA

Johannes Brahms (născut in 7 mai 1883 la

Hamburg, Confederatia Germană si decedat in 3
aprilie 1897 la Viena, Austro-Ungaria) a fost
un compozitor romantic german, care a trăit cea
mai mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena.
Brahms a fost considerat de către mulţi
„succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie
a fost descrisă de Hans von Bürlow drept a zecea
a lui Beethoven (supranume folosit şi astăzi).

Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică,
era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului
relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin
oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit
să cânte la pian prin baruri și bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt
Hoffman, sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a
învățat și violoncelul, deși progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea
instrumentului chiar de către profesorul său.

Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte

cunoscut drept pianist (deși mai târziu avea să interpreteze ambele prime-audiții
2
ale lucrărilor sale Concertul pentru pian Nr. 1 în 1859 și Concertul pentru pian
Nr. 2 în 1881).

A început să și compună, însă eforturile sale n-au primit atenția cuvenită până în
1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi. În
acest turneu, a făcut cunoștință cu Joseph Joachim, Franz Liszt și mai târziu a
fost prezentat lui Robert Schumann. Reményi s-a simțit, însă, ofensat de eșecul
lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită
la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curții, iar Brahms a adormit
la una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulți dintre prietenii lui
Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan șlefuit, se aștepta ca tânărul
Brahms să se conformeze practicii obișnuite a aplauzelor politicoase acordate
piesei unei celebrități, însă acesta a afișat simple complimente amabile. I-a spus
lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârșească, deși nu era clar dacă Liszt se
simțise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai
apropiați prieteni, iar Schumann, prin articole elogioase despre Brahms, a jucat
un rol important în atragerea atenției publicului asupra compozițiilor tânărului.
Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista
Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională,
însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

În 1862 s-a stabilit permanent la Viena și a început să se dedice cu totul

compoziției. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms a dobândit în cele
din urmă o solidă reputație și a devenit recunoscut încă din timpul vieții sale
drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârșit
încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea a apărut în 1876,

3
după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o
succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885).

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms a decis să renunțe la activitatea de

compoziție. S-a dovedit mai târziu, însă, că nu și-a putut respecta decizia și în
anii premergători morții sale a scris un număr de capodopere recunoscute,
inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) și cele Patru Melodii
Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

1
În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121
Brahms a căzut lovit de cancer (sursele sunt incerte asupra
localizării bolii, dacă era vorba de ficat sau pancreas).
Starea i s-a înrăutățit treptat și la 3 aprilie 1897 s-a stins
din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Central
(Zentralfriedhof) din Viena.

EPOCA: ROMANTISMUL

Johannes Brahms este un compozitor din noua generație simfonică,

aparținând romantismului târziu, alături de C. Franck si Bruckner.

III. 2. Idealurile estetice ale romantismului

1
Mormântul lui Johannes Brahms în Cimitirul central (Zentralfriedhof) din Viena.

4
 Promotorul ideologiei romantice a fost curentul literar german Strum und
Drang3.

Susținut de marii poeti germani Goethe, Schiller și Heine, curentul promova

originalitatea, titanismul, genialitatea creatoare, reîntoarcerea la natură,
exprimarea afectivității și caracterul robust, viguros al artei.

Literatura germană și engleză renunță la temele antice și iluministe „Azi

prevelează muzele germane”4.

III. 5. Programatismul romantic

Romantismul aduce primatul sentimentelor, în confruntarea cu rațiunea.

AADramaturgia formei se va concentra mai mult spre cuvănt și imagine
vizuală, marcănd începutul epocii de glotie a muzicii cu program, specifică
genului instrumental și simfonic. Literaturizarea artei muzicale ia forme diferite
și naște genuri care urmăresc cu insistență o linie dramaturgică, un subiect.

Gen predilect al compozitorilor romantici (Schubert, Schumann, Brahms),

liedul, reprezintă modalitatea ideală de transpunere muzicală a conținutului
poetic.

Romantismul este caracterizat prin ruperea echilibrului formelor clasice, în

favoarea fanteziei poetice.

5
 Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emoțională a
muzicii, libertatea formei muzicale, îmbinarea, deseori, a muzicii cu literatura,
instabilitatea tonală, partitura fiind caracterizată printr-o modulație continuă,
simbolizând neliniștile autorului.

Surse de inspirație:

- Fapte de viață
- Evenimente istorice
- Subiecte literare
- Idei filozofice

52

25
Johannes Brahms Manuscript Intermezzo, Op. 119, Nr. 2 & 3

6
LUCRĂRI

Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv

patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu
concert pentru vioară și violoncel și ampla lucrare vocal-simfonică Un recviem
german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi
un recviem tradițional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe
care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un
compozitor prolific în forma temă cu variațiuni, compunând remarcabilele
Variațiuni și Fugă după o temă de Haendel, Variațiunile Paganini și Variațiuni
după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri mai puțin cunoscute de alte
variațiuni.

De asemenea, Brahms a compus și un mare număr de lucrări pentru

ansambluri mici. Multele lucrări de muzică de cameră formează o parte din
nucleul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este
considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparținându-i
un număr de aproape 200. A compus și un ciclu de preludii corale pentru orgă
cu puțin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă
din repertoriul standard al orgii.

Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de

forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un
adept înverșunat al muzicii absolute – muzică ce nu se bazează pe o scenă
concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic.

7
 Listă lucrări

Creația pianistică:
1851 (18) Scherzo în mib minor, op. 4
6 Lieduri pentru tenor sau sopran, op. 7 (1871-3)
1852 (19) Sonata nr. 1 în Do major, op. 1 (1852-3)
Sonata nr. 2 în fa# minor, op. 2
1853 (20) Sonata nr. 3 în fa minor, op.7
1854 (21) Variațiuni pe o temă de Schumann, op. 9
4 Balade, în re minor, Re major, Si major, si minor, op.10
1856 (23) Variațiuni pe o temă originală, op. 21/1
Variațiuni pe o temă ungară, op. 21/2
1861 (28) Variațiuni și p Fugă pe o temă Handel, op.24
1862-3 (29) Studii (Variațiuni pe o temă de Paganini), vol. I și II, op. 35
1869 (36) Studii, vol. III
1871-8 (38-45) 8 Piese în II volume: nr. 1, 2, 5, și 8 sunt Capricii; nr. 3, 4, 6 și 7
aaaaaaaaaaaaaasunt Intermezzi, op. 76
1879 (46) 2 Rapsodii, nr. 1 în si minor, nr. 2 în sol minor, op.79
Studii, vol. III
1892 (59) Fantezie, I-II, op. 116
3 Intermezzi, op. 117
6 Piese ( intermezzi, balade, romanze), op. 118
4 Piese ( 3 intermezzi și o rapsodie), op 119

8
Lieduri:

1851 (18) 6 Cântece pentru tenor sau soprană, op.7 (1871-3)

1851 (19) 6 Cântece pentru tenor sau soprană, op.3 (1852-3)

6 Cântece pentru tenor sau soprană , op.6 (1852-3)

1855-68 (22-35) op. 43 (7)

1856 (23) Lass dich nur nichts dauern, cântec religios, op.30

1857-68 (24-35) op. 43 (4)

1858 (25) 8 Cântece si romanțe, op.14

1858-9 (25-26) op. 19 (5)

1858-68 (25-35) op. 47 (5)

1859-61 (26-28) op. 42 (3)

1859-63 (26-30) 12 Cântece si romanțe, op. 44

1861-2 (28-29) 5 Soldaten Lieder, op. 41

1861-8 (28-35) 15 Romanțe din Magleone, op. 33

1864 (31) op. 46 (4)

1869 (36) Liebslieder Wahers (versuri, Daumer), op. 52

1871 (38) Schicksalslied63, op. 54

op. 57 (8), op. 58 (8)

1871-3 (38-40) op. 59 (8)

1873-4 (40-41) op. 63 (9)

1874 (41) 4 Duete pentru soprană și alto, op.61, op. 62 (7)

1875 (42) 15 Neues Liebbeslieder pentru duet cu pian, op. 65

1875-7 (42-44) op. 70 (4)

1876-7 ( 43-44) op. 72 (5)

36
Cântecul Destinului

9
1877 (44) op. 69 (9), op. 71 (5)

1877-8 (44-45) op.86 (6)

1877-9 (45-47) op. 85 (6)

1878-81 (45-48) 5 Cântece și romanțe pentru una sau doua voci, op. 84

1882 (49) Gesang de la Parzen, op. 89

1883-4 (50-51) 6 Cântece și romanțe, op. 93a

1884 (51) Tagelied, op. 93b, op. 94 (5), op.95 (7), op. 96, op. 97

1886 (53) op. 105, op. 106, op. 107

1888 (55) op. 104 (5)

1896 (63) 4 Cântece serioase, op. 121

Lucrări Camerale:

1853 (20) Trio cu pian nr. 1 în Sib major, op. 8

1855-75 (22-42) Cvartet cu pian nr.3 îndo minor, op. 60

1859-73 (26-40) Cvartet de coarde nr. 1 în do minor, op. 51

Cvartet de coarde nr. 2 în la minor

1860 (27) Cântece pentru cor de femei, doi corni și harpă, op. 17

Sexet de coarde nr. 1 în Sib major, op. 18

1861 (28) Cvartet cu pian nr. 1 în sol minor, op. 25

Cvartet cu pian nr. 2 în La major, op. 26

1861-5 (29-32) Sonata pentru violoncel nr.1 în mi minor, op. 38

1862-74 (29-41) 3 Cvartete pentru voce, op. 63

1863 (30) Cântec pentru alto, violă și pian, op. 91

1864 (31) Cvintet cu pian în fa minor, op. 34

10
1864-5 (31-32) Sexet de coarde nr. 2 în Sol major, op. 36

1865 (32) Trio pentru pian, vioară și corn în Mib major, op. 40

1875 (42) Cvartet de coarde nr. 3 în Sib major, op. 67

1877-84 (44-51) 4 Cvartete vocale, op. 92

1878-9 (45-46) Sonata pentru vioară nr. 1 în Sol major, Regen Sonate

1880-2 (49) Trio cu pian nr. 2 în Do major, op. 87

1882 ( 49) Cvintet cu coarde nr. 1 în Fa major, op.88

1886 (53) Sonata pentru violoncel nr. 2 în Fa major, op. 99

Sonata pentru vioară nr.2 în La major, Meistersinger, op. 100

Trio pentru pian în do minor, op. 101

1886-8 (53-55) Sonata pentru vioară nr.3 în la minor, Thuler-Sonate, op. 108

1888-91 (55-58) 6 Cvartete vocale, op. 112

1890 (57) Cvintet de coarde nr. 2 în Sol major, op. 111

1891 (58) Trio pentru pian, vioară și clarinet în la minor, op. 114

Cvintet cu clarinet în si minor, op. 115

1894 (61) Sonata nr. 1 în fa minor pentru pian și clarinet, sau viola, op. 120

Sonata nr. 2 în Mib major pentru pian și clarinet, sau viola, op. 120

Concerte:

1854 (21) Concert pentru pian nr. 1 în do minr, op. 68

1878 (45) Concert pentru vioara în Re major, op. 77

1878-81 (45-48) Concert pentru pian nr. 2 în Sib major, op. 83

1887 (54) Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor,

aaaaaaaaaop.102

11
Lucrări Simfonice:

1855-76 (22-43) Simfonia nr.1 în do minor, op. 68

1857-8 (24) Serenada pentru orchestră în Re major, op. 11

1857-60 (24-27) Serenada pentru orchestră în La major, op. 16

1876 (43) Simfonia nr. 1 (completă)

1877 (44) Simfonia nr. 2 în Re major, op. 73

1880 (47) Uvertura Academică, op. 80

1880-1 (48) Uvertura tragică, op. 81

1883 (50) Simfonia nr. 3 în fa minor, op. 90

1884-5 (51-52) Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98

Vocal-Simfonice:

1857-68 (25-35) Recviemul German, op. 45

1878 (25) Ave Maria, pentru cor de femei, orchestră și orgă, op. 12

Imn Funeral, pentru cor mixt și orchestră de suflători, op. 13

1863-8 (30-5) Rinaldo, cantată, op. 50

1870 (37) Rapsodie pentru alto, cor de bărbați și orchestră, op. 53

1870-1 (37-38) Triumphiled, pentru cor și orchestră, op. 55

1882 (49) Nanie, op. 82

1886-8 (53-55) Deutsche Fest-und Gedenkspurche, op. 109

12
Coruri:

1859 (26) Marienlieder, pentru cor mixt, op. 22

Psalmul 13, pentru cor de femei și orgă, op. 77

1859-63 (26-30) Trei coruri sacre, op. 37

1860 (27) Cântece pentru doi corni și harpă, op. 17

1863-77 (30-44) Două motete, op. 74

1863-90 (30-57) 13 Canoane, op. 113

1864 (31) 14 Cntece populare germane four-part choir

1887 (54) Zigeunerlieder, op. 103

1889 (56) Trei motete, op. 110

INFLUENȚE ASUPRA LUI BRAHMS

Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți

compozitori romantici. În casa compozitorului, un bust de marmură a lui
Beethoven privea în jos spre locul unde compunea. Lucrările sale conțin un
număr de aparente imitații ale lui Beethoven. Astfel, începutul lui Brahms
Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui Beethoven
Hammerklavier sonata; iar tema principală a finalului lui Brahms din Prima
simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven in Simfonia a noua, iar când
această ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice
măgar poate vedea asta”.

13
 Brahms iubea și compozitorii clasici de dinainte - Mozart și Haydn.
Colecționa primele ediții și autografe ale operelor lor și edita edițiile care se
interpretau pe scenă.

Afecțiunea lui Brahms pentru perioada clasică se reflectă și în alegerea

genurilor sale: el prefera formele clasice ale sonatei, simfoniei și concertului și
compunea frecvent mișcări în forma de sonată. Deși Brahms este adesea
categorisit drept cel mai „clasic” compozitor romantic, această etichetă nu se
reflectă în lucrările sale. Împărțirea sa publică între școala muzicală a lui
Richard Wagner și cea proprie i-a câștigat această etichetă, cum deseori critica
lipsa lui Wagner de contrapuncte în compozițiile sale. Dacă analizăm atent
opera lui Brahms, observăm că este complet romantic în stil, răvășind forma
liniilor de compoziție aidoma oricărui alt compozitor din acele timpuri.
Rivalitatea între Brahms și Wagner, însă, a marcat o mare diviziune în
comunitatea muzicală, cei care erau de partea lui Brahms și cei care preferau
muzica lui Wagner. Deși Wagner reprezenta un rival feroce, spre bătrânețe
Brahms a recunoscut cât de mult aprecia compozițiile acestuia.

O influență diferită asupra lui Brahms a avut-o muzica folclorică. Brahms a

compus lucrări pentru pian și voce însumând 144 de melodii folclorice germane,
iar multe dintre liedurile sale reflectă teme folclorice sau descriu scene din viața
rurală. Dansurile ungare se aflau printre cele mai profitabile compoziții ale sale
și variantele orchestrate rămân arhicunoscute până în zilele noastre.

Brahms a fost cu siguranță influențat și de dezvoltarea tehnologică a

pianului, care a atins în esență forma modernă în timpul vieții sale. O mare parte
a muzicii de pian a lui Brahms și multe dintre liedurile sale folosesc notele joase
și pedala pentru a obține un sunet bogat și puternic.

14
PERSONALITATEA LUI BRAHMS

Ca și Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii și mergea adesea la

plimbare prin pădurile din jurul Vienei. Adesea aducea dulciuri pentru a le oferi
copiilor. Adulților, Brahms le părea deseori brusc și sarcastic, iar uneori
îndepărta alte persoane în afara celor cu care se simțea comod. Elevul său,
Gustav Jenner a scris: „Brahms a câștigat, pe bună dreptate, reputația de a fi un
morăcănos, deși puțini ar putea fi la fel de adorabili precum el”. Avea și
tabieturi care erau dezvăluite de către presa vieneză, precum vizita sa zilnică la
taverna Ariciul Roșu, favorita sa în Viena, iar presa remarca îndeosebi stilul său
de a merge cu mâinile strânse la spate, pe care îl imortaliza în caricaturi
reprezentând și un arici roșu mergând alături de el. Cei care i-au rămas prieteni
i-au fost foarte loiali, iar în schimb, el oferea loialitate și generozitate egală.

MMA fost prieten de- o viață cu Johann

Strauss - fiul deși se diferențiau foarte mult
în compoziție. Brahms chiar s-a
zbătut pentru a ajunge la Theater an der Wien
din Viena pentru premiera operetei lui
Strauss, Die Göttin der Vernunft, în 1897
înainte de moartea sa. Poate cel mai mare
tribut pe care Brahms i l-a putut plăti lui
Strauss a fost remarca sa că ar fi renunțat la
orice dacă i-ar fi fost dat să compună valsul
Dunărea albastră. O anectodă datând din

15
vremea când Brahms a făcut cunoștință cu Strauss este că fără rușine, ultimul
dintre ei a notat cuvintele „vai, nu de Brahms!” pe autograful faimosului vals.

Începând cu anii 1860, când lucrările sale se vindeau în număr mare, Brahms
chiar reușise financiar. Prefera însă un stil de viață modest, trăind într-un simplu
apartament de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea
banilor rudelor sale și sprijinea în anonimat un număr de tineri muzicieni.
4

Brahms era un perfecționist extrem. De exemplu, este discutabil faptul

că simfonia numită Prima este chiar prima sa simfonie, din moment ce
Brahms adesea distrugea lucrări complete care nu se ridicau la
standardele sale de calitate. Un alt factor care a contribuit la
perfecționismul lui Brahms a fost acela că Schumann anunțase cu mult
înainte că Brahms avea să devină următorul mare compozitor după
Beethoven, o prevestire pe care Brahms era hotărît să o împlinească.
Aceasta abia adăuga încrederea de sine a compozitorului și este posibil să
fi amânat crearea Primei Simfonii. Însă Clara Schumann a notat că Prima
Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a
compozitorului, considerând exuberanta mișcare finală drept „prea
briliantă”, ea fiind inspirată de întuneric și de mișcarea furtunoasă cu care
se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a accepta senina Simfonie
Secundă și a fost un fan pe viață a acelei celebre lucrări în Re major, una
dintre rarele combinații compoziționale folosite de Brahms.

48
Apartamentul lui Brahms, Karlsgasse, Viena.

16
 Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care îl îngrijora atât de
mult, el s-ar simți astăzi neîndoielnic satisfăcut știind că posteritatea l-a plasat
între cei trei mari „B” ai compozitorilor germani — Bach, Beethoven și
Brahms.

BIBLIOGRAFIE

 Ioana Ștefănescu (1982). Johannes Brahms, București: Editura Muzicală

 Johannes Brahms: Viață și Scrisori, ISBN 0-19-816234-0 de însuși Brahms,

editată de Styra Avins, tradusă de Josef Eisinger (1998). O biografie cu note de
subsol cuprinzătoare la o colecție cuprinzătoare a scrisorilor lui Brahms (unele
traduse în engleză pentru prima oară).

 Brahms, Viața și Opera sa, de Karl Geiringer, fotografii de Irene Geiringer

(1987, ISBN 0-306-80223-6). O biografie și discuție despre produsul său
muzical, suplementat și trimis spre fererire în corpul corespondenței trimise
către Brahms.

 Charles Rosen discută un număr de imitații de Brahms ale lui Beethoven în

Capitolul 9 al lucrării Distracții Critice: Muzică Veche și Nouă (2000;
Cambridge, MA: Harvard University Press, ISBN 0-674-17730-4).

 Johannes Brahms: O biografie, de Jan Swafford. O cuprinzătoare (752 pagini)

privire asupra vieții și lucrărilor lui Brahms (1999; Vintage, ISBN 0-679-74582-
3)

 Istoria Muzicii, Modulul de studiu IV, de Ecaterina Banciu

17
 Wikipedia.org, Johannes Brahms:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Brahms

18