Maghiarii(d) proaspăt unificați[45] în frunte cu Árpád (conform legendei, urmaș al

lui Attila), s-au stabilit în Bazinul Panonic începând cu anul 895.[46][47] Conform
teoriei fino-ugrice, ei provin dintr-o străveche populație vorbitoare de limbi
uralice, care a locuit anterior în zona împădurită dintre râul Volga și Munții
Urali.[48]

Ungaria a fost fondată în 895 ca federație de triburi unite, la aproximativ 50 de

ani după împărțirea Imperiului Carolingian la tratatul de la Verdun din 843.
Inițial, Principatul Ungariei („Tourkia Apuseană” în izvoarele grecești medievale)
[49] a fost un stat creat de un popor semi-nomad. El a trecut printr-o enormă
transformare într-un regat creștin de-a lungul secolului al X-lea.[50]

Statul era funcțional, iar puterea militară a țării le-a permis maghiarilor să
desfășoare campanii și raiduri aprige reușite, de la Constantinopol până în Spania
de astăzi.[50] Maghiarii au învins nu mai puțin de trei armate imperiale majore ale
francilor răsăriteni între 907 și 910.[51] Înfrângerea ulterioară în bătălia de la
Lechfeld din 955 a semnalat încheierea provizorie a majorității campaniilor pe
teritoriile străine, cel puțin către vest.

Epoca regilor Árpádieni