Imnul Transilvaniei

Am început de peste 2000 de ani

Să spun ceva-n istorie și să rămână,
Am socotit să tac întâi să făptuiesc
Și-apoi să-mi slobod vorba la fântână.

Am zămislit lăcașe la izvor

Pe lângă turme, veghe în pădure
Aici, în Transilvania, între stejari
Vă jur că sunt întâiul pă săcure
Când doborât-am gorunul dintâi
Și l-am vârât sub vitele din șură,
Vă spun, prin steaua, dincolo de nori,
Că n-aveam frica nimănui în gură.

Guba din spate, câte mii de ani

N-au tras de ea de vie s-o despoaie?
Dar guba mea din piele de boi
Și trăznetul în stirpea ei se-ndoaie.

Am supt la faguri și-am sorbit la lapte

Și am răzbit în toate.
Și când seceta s-a legat de noi
Și ne-a intrat în oase și-n avere

Am îndoit genunchiul, rugător

Și-am lăcrămat, ca boul, în tăcere.
 Iancu, apoi și Horea, cel sfânt,
Cu cămașa focului în spate
Vestește-n neam dreptatea fără de moarte.

C-aveam un drum de tras în Univers

Și dincolo prin sânge, în afară
De nu intrăm de mici, cu fiecare-n jug,
Rămâne Țara starpă și barbară.

Și-apoi aceste porți în Maramu`

La ce-am `nălțat eu oare piramide?
În dosul lor să molfăie-un mucos
Un mormoloc mucos în aburime

Și-aceste turle ce le vezi sosind

Surdeștii și Ieudurile roată,
Acest pururi duh izbăvitor cuvânt
Cine să-l spună dintr-odată.

Transilvanie, tron pentru Silvan

Zeul pădurilor romane, te-a deșteptat la togă din
sumane
Ți-a potcovit opincile din nou
Cu raful carelor străbune,
Pe drumurile dreptului Traian
Să poți călca pe șarpe și pe tăciune!
Iar când lăcusta năvăli sobor
De-a dreptu-n crucea pâinii s-o mănânce,
Poftit-o-am întâi să se dea jos,
Acolo în țărna știrbă să se spurce

Și cum nu izbutii în nici un fel

Să-i pun zăbala pulberii în gură
Atunci carâmbul calului din dric
O răstignii pe loc, în bătătură.

Incolo, vremea m-a crescut domol,

Cu boii pe coline
Muierea în război, pe lângă prunci,
Urzind în pânză veacul care vine

Și m-am aflat în taină îmbrăcat

De Sărbători, în straie de furtună,
Acolo-n Blaj, între stejari,
Cu trandafirul patriei în mână.

Cerul vorbește, Iancul cel frumos

E zarea Transilvaniei-nrourate
Mâncați-i vorbele până vă săturați
Și cei flămânzi, mai cereți-le o dată

E bun cuvântul când e drept și sfânt

Mâncați-l tot, pe inimile goale,
Mâncați-l jubilând în osanale.