12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

NEWSLETTER APR ACASĂ ABONARE

DESPREARHIVĂ 
NEWSLETTER

PSIHOLOGIA INTERCULTURALĂ:
INTERVIU CU MONICA BARTUCZ
By Victor Bohuș / In Noiembrie 2019 / 16 Min read / 1 comment

Interviu realizat de Victor Bohuș

Bună, Monica! Mulțumim că ești alături de noi în această ediție a Newsletter-ului Asociației
Psihologilor din România (APR)! Luna aceasta ne-am propus să abordăm teme culturale,
precum toleranța și discriminarea. Psihologia interculturală este încă o ramură a științei
emergentă în România, iar tu te afli printre cercetătorii interesați de acest domeniu. Cum a
început pasiunea ta pentru diferențele interculturale?

Bună Victor! Îți mulțumesc pentru invitație! Încă din liceu am simțit un interes crescut față de
felul în care cultura modelează comportamentele umane, fiind orientată predominant către
domenii precum antropologia și psihologia socială. O idee care m-a fascinat de ani de zile
provine din literatura științifico-fantastică și se referă Psihoistoria descrisă de Isaac Asimov
în seria Fundația. Psihoistoria în acest univers SF este o știință dezvoltată de matematicianul
Hari Seldon, care permite formularea unor predicții legate de comportamentele unor grupuri
foarte mari de indivizi (populația Imperiului Galactic), prin combinarea statisticii matematice,
a istoriei și a sociologiei. Însă pasiunea mea pentru psihologia interculturală ca și știință a
început după ce am citit cartea Psihologia poporului român scrisă de profesorul Daniel David,
publicată în 2015. În același an am dat concursul de admitere la doctorat și am început să
lucrez pe această temă sub coordonarea aceluiași profesor. 

Să intrăm în subiect. Îmi amintesc, de la orele de română, citatul din Nicolae Iorga, descriind
România drept „o insulă latină într-o mare slavă”. Vorbeam despre influențele Vestului și ale
Estului. Avantajul astăzi este că avem și datele necesare pentru a cuantifica aceste diferențe –
cum suntem, așadar, ca popor? Suntem mai apropiați de Vest sau de Est din punct de vedere
cultural? 

În primul rând atunci când vorbim despre cultură ne referim în sens general la un sistem de
cunoștințe, idei, practici și reguli, învățate și transmise din generație în generație. Nucleul
unei culturi este dat de valori culturale, adică de credințe centrale despre ceea ce este normal
și de apreciat într-o societate, împărtășite de membri acesteia, care oferă un ghid moral
pentru acțiunea umană în contexte multiple. Așadar regulile și practicile culturale se
fundamentează pe ceea ce consideră membri unei culturi ca fiind valoros/bun/moral. Pornind
de la această definiție a culturii, există astăzi mai multe modele teoretice care propun diferite
taxonomii culturale. Printre cele mai bine fundamentate modele amintim modelul celor șase
dimensiuni psihoculturale elaborat de Hofstede. Am să exemplific pe scurt două dintre
dimensiunile acestui model pentru a putea înțelege mai bine la ce dimensiuni culturale ne
referim atunci când comparăm profilul psihocultural al românilor cu cel al altor popoare.
Prima dimensiune este denumită  individualism-colectivism. Individualismul reprezintă o
orientare culturală în care interesele individului sunt mai importante decât interesele
grupului de apartenență. Atunci când interesele grupului și interesele personale sunt în
conflict, este de așteptat ca individul să valorizeze mai mult interesele proprii.

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 1/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

De regulă în culturile individualiste, oamenii nu se definesc prin grupul social din care fac
NEWSLETTER APR
parte ci se percep ca fiind indivizi autonomi și independenți. Valorile centrale în culturile
ACASĂ ABONARE
DESPREARHIVĂ
NEWSLETTER

individualiste sunt cele precum autonomia, competența, unicitatea, autodeterminarea.

Comportamentele indivizilor  din culturile individualiste sunt puternic reglementate de
atitudini și valori personale. Colectivismul reprezintă o orientare culturală în care interesele
grupului de apartenență sunt mai importante decât interesele individului. Atunci când
interesele grupului și interesele personale sunt în conflict, este de așteptat ca individul să
valorizeze mai mult interesele grupului. În aceste tipuri de culturi, individul se identifică
puternic cu un grup de apartenență, care îi oferă protecție în schimbul loialității sale. În
culturile colectiviste, valorile centrale împărtășite de către indivizi sunt loialitatea față de
grup, armonia socială și obediența. Comportamentele indivizilor  din culturi colectiviste sunt
puternic reglementate de norme și îndatoriri sociale. Pe dimensiunea individualism-
colectivism, România are un scor de 30, ceea ce reprezintă un nivel scăzut de individualism.  

Cea de a doua dimensiune culturală la care vreau să fac referire este

concentrarea/distribuirea puterii sociale și se referă la măsura în care membri mai puțin
puternici a societății se așteaptă și acceptă distribuirea inegală a puterii sociale. În culturile cu
o concentrare scăzută a puterii, puterea este descentralizată, adică distribuită într-un mod
echitabil printre membri societății. În aceste culturi, indivizii se străduiesc să obțină și să
mențină o distribuție egală a puterii, membri culturii considerându-se egali, indiferent de
statutul lor social. Societățile cu o concentrare crescută a puterii sunt caracterizate prin
acceptarea ierarhiilor sociale fără a cere justificări pentru acestea, puterea socială fiind
controlată puternic de câteva persoane plasate în fruntea ierarhiilor. Pe această dimensiune
România are un scor de 90 ceea ce reprezintă un nivel foarte crescut de concentrare a puterii.

Când vine vorba de analiza dimensiunilor culturale trebuie precizat faptul că interpretarea
acestora poate fi făcută doar în termeni relativi, adică un atribut psihocultural al unei țări nu
este crescut sau scăzut în sine, ci este crescut sau scăzut raportat la un cadru de referință, de
exemplu scorul altor țări. De asemenea, un profil cultural nu este bun sau rău în esență.
Aceste configurații culturale s-au format într-un context istoric complex, ca rezultat al
interacțiunilor continue dintre condiții specifice de mediu și factori genetici, cu scopul de a
facilita supraviețuirea, adaptarea și evoluția grupurilor sociale. Mai este important de
menționat faptul că un scor național pe o anumită dimensiune culturală reprezintă o medie a
scorurilor individuale și este greșit să generalizăm la nivel individual un scor național. Altfel
spus, faptul că România are un scor mai scăzut de individualism raportat la State Unite ale
Americii  nu înseamnă că fiecare cetățean român este mai colectivist decât fiecare cetățean
american. 

Revenind acum de la întrebarea de la care am pornit, și anume dacă România este mai
apropiată de Vest sau de Est din punct de vedere cultural. Răspunsul la această întrebarea va
varia în funcție de țările pe care le alegem ca etalon și de dimensiunile culturale pe care
facem analiza. Dacă discutăm specific pe cele două dimensiuni pe care le-am exemplificat
mai devreme, România are un nivel mai crescut de colectivism raportat la Statele Unite ale
Americii dar similar cu cel al Portugaliei.  În ceea ce privește concentrarea puterii, România
are un scor mai ridicat atât în comparație cu SUA cât și cu Portugalia. Dacă mutăm cadrul de
referință spre est, România seamănă atât în ceea ce privește individualismul cât și
concentrarea puterii cu Rusia. Dacă luăm ca punct de referință China, din nou avem profiluri
similare, România fiind ușor mai individualistă și având o concentrare a puterii ușor mai
mare. Este greu de răspuns în general la întrebare, dar din prisma acestor caracteristici
culturale și luând aceste țări ca și reper, România pare mai apropiată de Est.

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 2/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

NEWSLETTER APR ACASĂ ABONARE

DESPREARHIVĂ 
NEWSLETTER

Ca personalitate, cum putem fi descriși? Există un „suflet românesc”?

Personalitatea românilor a fost studiată atât în relație cu alte națiuni dar și comparând
trăsături de personalitate între diferite regiuni ale României. Studiile relevante în acest
domeniu au folosit modelul Big 5 pentru conceptualizarea trăsăturilor de personalitate, care
cuprinde 5 trăsături principale: (1) nevrotism (stabilitate emoțională), (2) extraversie, (3)
deschidere, (4) agreabilitate și (5) conștiinciozitate. Datele de la nivel național ne arată faptul
că în raport cu media internațională, România are un nivel mediu de nevrotism și
agreabilitate și un nivel mai crescut de extraversie, deschidere și conștiinciozitate. La nivel
regional datele nu au surprins diferențe relevante între cele 8 regiuni de dezvoltare ale
României.

Ceea ce au surprins însă analizele la nivel regional a fost faptul că românii sunt caracterizați
de două profiluri principale, reieșite din combinația celor cinci trăsături de personalitate
menționate mai sus. Anume,  la nivelul țării apar două clustere sau profiluri diferite și
opozante. Pe de o parte avem profilul 1, numit Personalitatea Factor X-, caracterizat de un scor
crescut de nevrotism și scoruri scăzute de extraversie, deschidere, agreabilitate și
conștiinciozitate. Pe de altă parte avem profilul 2, sau Personalitatea Factor X+, caracterizat de
un scor scăzut de nevrotism, și scoruri crescute pentru extraversie, deschidere, agreabilitate
și conștiinciozitate. Deși profilul 1 este ușor dominant (fiind mai frecvent cu 8.6 procente) cele
două profiluri sunt distribuite într-un mod relativ echilibrat pe teritoriul României, fiecare
dintre cele 8 regiuni de dezvoltare cuprinzând o proporție similară de indivizi caracterizați de
ambele profiluri.  Aceste date ne transmit două lucruri importante: (1) faptul că regiunile
României sunt foarte similare între ele în ceea ce privește distribuția trăsăturilor de
personalitate și (2) faptul că în toate regiunile regăsim două profiluri opuse de personalitate.

Cât de stabile în timp sunt aceste diferențe interculturale?

În ceea ce privește trăsăturile de personalitate, la nivel individual acestea tind să fie stabile pe
parcursul vieții unui individ. Unele studii sugerează faptul că adoptarea unui context social
nou caracterizat de cerințe inedite, facilitează schimbarea tiparului comportamental,
favorizând schimbări în diferite trăsături de personalitate. Spre exemplu Robins și
colaboratorii săi au arătat faptul că în timpul studiilor universitare studenții tind să
dobândească un nivel ușor mai crescut de stabilitate emoțională, agreabilitate,
conștiinciozitate și deschidere spre experiențe. În ceea ce privește valorile și practicile
culturale, avem dovezi că majoritatea țărilor tind să devină mai individualiste cu trecerea
timpului. Aproximativ jumătate din varianța schimbărilor culturale poate fi explicată prin
dezvoltare economică și schimbare generațională, generațiile mai noi fiind mai individualiste
în majoritatea țărilor.

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 3/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

Cealaltă jumătate din varianță este explicată de caracteristicile unice ale țărilor, astfel încât
NEWSLETTER
locațiaAPR
geografică și istoria particulară a unei țări contribuie la cât de mult o națiune devine
ACASĂ ABONARE
DESPREARHIVĂ
NEWSLETTER

mai individualistă în timp. Trebuie însă menționat faptul că diferențele între națiuni tind să
rămână stabile. De exemplu, dacă atât România, cât și SUA și China devin mai individualiste
cu trecerea timpului, nivelul de individualism al României raportat la SUA și China rămâne
relativ stabil. Așadar, scorul absolut de individualism tinde să înregistreze o creștere în
majoritatea națiunilor, dar clasamentul relativ al țărilor pare să fie destul de stabil. 

Este interesant că profilul nostru psihocultural este diferit de cel al multor țări din Uniunea
Europeană (UE). Care ar fi principalele implicații ale acestor discrepanțe?

Așa cum am amintit anterior, profilul psihocultural al României este caracterizat de un nivel
crescut de colectivism și de concentrare a puterii în timp ce Uniunea Europeană este
construită pe două valori culturale opuse: individualism și distribuirea puterii sociale. Așadar,
prin aderarea la UE, România se regăsește în situația de a asimila instituții și practici sociale
create pe un fondul cultural vestic, ceea ce poate crea probleme în implementarea cu sens a
acestora în România. Totuși vedem faptul că noile generații care urmează să obțină poziții de
putere și să domine scena socială a României au un profil cultural  mai compatibil cu valorile
UE. 

Să ne orientăm atenția spre domeniul sănătății mintale. Din câte știu, nu avem date
epidemiologice ample pe România, deși există date colectate de Organizația Mondială a
Sănătății. Aici cum stăm?

Conform ultimelor estimări ale Organizației Mondiale a Sănătății, în 2015 prevalența

tulburărilor depresive în România era de 5%, afectând 931,842 de români în timp ce
prevalența anxietății era de 3.7%, afectând 688,815 indivizi. Conform Studiului Global privind
Impactul Bolilor din 2017, România s-a plasat pe locul 127 din 195 de țări, în ceea ce privește
problemele de sănătate mentală cu o prevalență de 11.60%, în timp ce Mali s-a plasat pe
ultimul loc, cu cea mai mică prevalență (9.92%). Iranul a obținut primul loc în acest clasament
cu o prevalență de 18.50%, urmat de Noua Zeelandă (18.29%), Groenlanda (18.21%), Australia
(18.08%) și Statele Unite ale Americii (17.51%). Aceste estimări ne indică faptul că România are
o prevalență scăzută spre medie a tulburărilor mintale, așa cum este ea calculată de Institutul
pentru Metrică și Evaluare a Sănătății, prin raportare la toate națiunile și teritoriile lumii.

În cartea Psihologia Poporului Român găsim sintetizate câteva studii care au investigat
diferențele în nivelul de depresie și anxietate dintre eșantioane formate din indivizi români și
alte națiuni. Datele sintetizate indică faptul că nu există diferențe majore între români și
americani în ceea ce privește nivelul de anxietate, cu mențiunea faptului că femeile din

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 4/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

România tind să raporteze un nivel ușor mai crescut al anxietății ca stare dar și ca trăsătură în
NEWSLETTER APRcu femeile din SUA, iar în eșantionul românesc anxietatea tinde să creascăACASĂ
comparație odatăABONARE
DESPREARHIVĂ
NEWSLETTER

cu vârsta atât la bărbați cât și la femei. În ceea ce privește depresia, eșantionul românesc pare
să nu difere semnificativ de eșantioanele din Germania, Olanda și Norvegia și raportează
scoruri semnificativ mai mici decât eșantioanele din Spania, Portugalia și Japonia.

Că tot ai adus în discuție depresia, variază prevalența acesteia de la o cultură la alta? Iar, dacă
da, atunci de ce ar fi unele societăți mai deprimate decât altele?

Studiile epidemiologice în general raportează în mod sistematic o prevalență mai mare a

tulburărilor depresive în țările cu venituri mari și medii în comparație cu țările cu venituri
mici, cu excepția națiunilor care se află în conflicte militare în momentul evaluării
simptomelor depresive.

Motivele care ar putea să explice această distribuție geografică sunt însă greu de stabilit. În
primul rând rezultatele studiilor de prevalență sunt sensibile la caracteristicile studiilor
incluse în analiză (ex., metodologie, strategii de evaluare a simptomelor). În plus majoritatea
datelor de prevalență sunt obținute în țări vestice, cu venituri mari astfel încât țările mai
sărace sunt subreprezentate în aceste tipuri de studii. Un alt fenomen care ar putea explica
aceste diferențe în prevalența depresiei este legat de stigmatul social puternic asociat
problemelor psihologice în culturile colectiviste. În aceste tipuri de culturi persoanele au
tendința de a solicita mai puțin ajutor specializat atunci când se confruntă cu probleme de
sănătate mintală, de a raporta predominant simptome somatice asociate cu depresia sau de a
nega în totalitate prezența simptomelor depresive. Dacă depresia este mai rar raportată în
culturile colectiviste din cauza stigmatizării, este normal ca datele să reflecte o prevalență
mai scăzută în rândul acestor culturi.

Un model teoretic des întâlnit în literatura de specialitate argumentează faptul că prevalența

mai scăzută a depresiei în culturile colectiviste s-ar datora unui nivel mai crescut de suport
social de care beneficiază indivizii, având în vedere că un element definitoriu al
colectivismului este tocmai faptul că indivizii sunt profund conectați cu un grup de
apartenență care le oferă protecție. Studii foarte interesante în acest sens au arătat faptul că la
nivel național prevalența vulnerabilităților genetice asociate cu tulburări emoționale
(anxietate și depresie) este asociată negativ cu prevalența tulburărilor emoționale și că
această relație este mediată de dimensiunea culturală individualism-colectivism. Altfel spus,
în țările colectiviste găsim o prevalență mai mare a vulnerabilităților genetice dar și o

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 5/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

prevalență mai scăzută a anxietății și a depresiei, deoarece spun autorii, în ciuda

NEWSLETTER APR
vulnerabilităților genetice, configurația culturală colectivistă protejează individul de tulburări
ACASĂ ABONARE
DESPREARHIVĂ
NEWSLETTER

mintale. La nivel individual, știm deja că suportul social acționează ca un factor de reziliență
psihologică. Cu toate aceste, nu s-a demonstrat punctual faptul că la nivel cultural, orientarea
colectivistă protejează individul de tulburări mentale prin mecanismul suportului social. 

Cum putem translata în practică aceste diferențe interculturale? De exemplu, cum am putea
adapta intervențiile de sănătate mintală de la o cultură la alta?

Aș începe prin a spune că adaptarea intervențiilor psihologice la valorile culturale ale

clienților cu care lucrăm este o responsabilitate etică și morală pe care o avem ca și
profesioniști. Spun asta deoarece studiile din domeniu arată destul de concis faptul că
intervențiile sunt mai eficiente atunci când noi ca și terapeuți ținem cont în mod explicit de
contextele și valorile culturale relevante pentru bunăstarea clienților. Spre exemplu o meta-
analiză publicată în 2016 surprinde faptul că livrarea intervențiilor psihologice în limba
maternă a clientului este de două ori mai eficientă decât intervențiile efectuate în engleză, iar
intervențiile adresate unui grup alcătuit din clienți similari din punct de vedere cultural sunt
de patru ori mai eficiente decât intervențiile oferite grupurilor alcătuite din indivizi proveniți
din medii culturale eterogene.

Adaptarea intervenției se aplică la toate etapele principale ale actului psihoterapeutic: etapa
de psihodiagnostic și evaluare clinică, de conceptualizare, de intervenție propriu-zisă și de
formare a relației terapeutice. Vă dau câteva exemple. Atunci când evaluăm un client provenit
dintr-un mediu cultural diferit de al nostru, este recomandat să folosim Formularea bazată pe
specificul cultural din Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale 5
(DSM5). Dacă ne gândim la tulburările de personalitate, acestea sunt definite în DSM 5 ca fiind
„un model persistent de trăiri interioare și comportamente care se îndepărtează semnificativ
de la normele specifice mediului cultural din care provine individul (…)”. A nu raporta stările
subiective și tiparele cognitive și comportamentale ale clientului la cultura sa de apartenență
crește riscul de a formula un diagnostic eronat. Acest risc nu este unic pentru tulburările de
personalitate.

Un alt studiu arată că dintr-un număr de 70 de pacienți diagnosticați cu tulburări psihotice pe

teritoriul Canadei, 34 dintre pacienți (49%) au fost rediagnosticați cu tulburări non-psihotice
după aplicarea Formulării bazate pe specificul cultural! Autorii spun că stresul post traumatic
și tulburările de adaptare au fost diagnosticate greșit cel mai frecvent ca tulburări psihotice în
rândul imigranților și refugiaților din Asia de Sud. Așadar, nivelul de severitate și semnificația
experiențelor dureroase trebuie raportate la grupul cultural de apartenență al clientului
pentru a asigura un diagnostic corect și a livra mai apoi o intervenție potrivită. În cazul
clienților proveniți din culturi colectiviste unii autori recomandă includerea familiei atât în
etapa de psihodiagnostic cât și în cea de intervenție propriu-zisă. Într-un protocol CBT
adaptat pentru pacienți depresivi din Pakistan, o națiune predominant colectivistă, autorii au
inclus o ședință de terapie suplimentară pentru întreaga familie la începutul intervenției.

De asemenea, luând în considerare tendința indivizilor din medii colectiviste de a raporta

predominant simptome fizice asociate cu depresia, ședințele inițiale de terapie au fost
centrate mai degrabă pe aceste tipuri de simptome. Pentru clarificarea diferitelor aspecte
psihologice au fost folosite povești și exemple populare relevante pentru credințele religioase
ale populației locale. Includerea familiei și a modelelor spirituale în actul terapeutic sunt doar
două exemple prin care putem adapta intervențiile psihologice. Pentru mai multe detalii
recomand cartea Addressing Cultural Complexities in Practice de Pamela Hays, care oferă
mai multe informații în acest sens. Desigur, pentru a livra intervenții cât mai eficiente în
contexte variate este foarte important ca terapeuții să conștientizeze valorile culturale pe care

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 6/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

le adoptă, uneori implicit, și să se documenteze cu privire la alte posibile modele culturale pe

NEWSLETTER
care leAPR
pot întâlni în rândul clienților. Să ne amintim că valorile culturale reprezintă un set de
ACASĂ ABONARE
DESPREARHIVĂ
NEWSLETTER

credințe centrale prin care indivizii definesc ce este bine/rău, moral/imoral, firesc/anormal,
ceea ce înseamnă că sunt mai rezistente la schimbare sau la flexibilizare. Abilitatea unui
terapeut de a înțelege și de a accepta sisteme valorice uneori contrastante cu cele proprii se
construiește printr-un demers de auto-dezvoltare continuă. 

Mulțumim pentru interviu, Monica! Unde te pot găsi cititorii noștri dacă vor dori să te
contacteze?

Vă mulțumesc și eu! Pot fi contactată pe adresa de email bartucz.monica@gmail.com sau pe

LinkedIn.

 Despre Autor  Related posts

VICTOR BOHUȘ

Victor Bohuș este absolvent al masteratului Psihologie clinică, consiliere

psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-
Napoca. Este pasionat de cercetarea funcționării minții umane, iar printre
interesele sale specifice se numără psihoterapia, psihologia interculturală
și psihologia evoluționistă.

   

1 COMMENT

Comment

Name *

Email *

Website

Notify me of follow-up comments by email.

Notify me of new posts by email.

SUBMIT COMMENT

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 7/8
12/4/22, 5:20 PM Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz – Newsletter APR

TOLERANȚĂ VERSUS DISCRIMINARE – NEWSLETTER APR

NEWSLETTER APR
November 30, 2019 at 12:42 pm ACASĂ ABONARE
DESPREARHIVĂ 
NEWSLETTER

[…] Psihologia interculturală: Interviu cu Monica Bartucz  […]

Reply

READ MORE

T
TEMA LUNII NOIEMBRIE:

TOLERANȚĂ VERSUS

DISCRIMINARE

By Georgiana Codrescu / November 30, 2019

I
IMPACTUL DISCRIMINĂRII

PERCEPUTE ASUPRA

SĂNĂTĂȚII

By Alina Boca / November 30, 2019

P
PREDICTORI AI TOLERANȚEI

By Andreea Mirela Soare / November 30, 2019

newsletter.apsi.ro/2019/11/30/psihologia-interculturala-interviu-cu-monica-bartucz/ 8/8