UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANṬA

FACULTATEA DE FARMACIE

DISCIPLINA SEMIOLOGIE

BRONHOPNEUMOPATIA CRONICǍ
OBSTRUCTIVǍ

PROFESOR COORDONATOR:
Ş.L. dr. Tomoș Sirma

NUME ṢI PRENUME: DOBRE BIANCA- ELISABETA

GRUPA IV, ANUL 3

CONSTANȚA

2021
CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................................2
ASPECTE GENERALE.....................................................................................................................................3
Definiție...................................................................................................................................................3
Fiziopatologie..........................................................................................................................................3
Diagnostic și clasificare............................................................................................................................4
Tratamentul exacerbărilor.......................................................................................................................5
CONCLUZII...................................................................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................8

1
 INTRODUCERE

Bronhopneumopatia Obstructiva Cronică, pe scurt BPOC, este o boală pulmonară frecventă.

Se estimează că există peste 600 de milioane de pacienţi care suferă de BPOC în toată lumea. În
această boală plămânii şi căile respiratorii (bronşiile) suferă modificări importante, de cele mai
multe ori ireversibile (care persistă toată viaţa). Aceste modificări determină manifestările
(simptomele) din BPOC:

 dificultatea de a respira;
 tusea cronică (tusea prezentă mereu);
 producţia spută, mucus

BPOC este și va fi o provocare de sănătate la nivel mondial în următoarele decenii, pacienții

având un risc crescut de moarte prematură atât prin boala în sine, cât și din cauza
comorbidităților, ca diabetul zaharat, bolile cardiovsaculare sau depresia, ce adaugă o încărcătură
negativă patologiei.

Date recente care prezintă heterogenitatea în ceea ce privește rata de declin a funcției
pulmonare ne arată că BPOC este o patologie deosebit de complexă, iar tratamentul
bronhodilatator precoce, de lungă durată, are potențialul de a încetini rata declinului funcției
pulmonare și de a scădea frecvența exacerbărilor. Astfel, țintele în BPOC nu sunt limitate doar la
controlul simptomelor, al exacerbărilor și menținerea calității vieții, iar scăderea progresiei bolii
a devenit o țintă viabilă.

2
 ASPECTE GENERALE

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) se caracterizează prin limitarea persistentă

și progresivă a fluxului de aer, printr-un răspuns inflamator cronic la particulele nocive sau gaze.
Prevalența patologiei este în directă legătură cu fumatul și poluarea aerului, astfel că odată cu
creșterea ratei fumătorilor se preconizează și o creștere a BPOC, în special la femei și în țările în
curs de dezvoltare.

Definiție
Limitarea cronică a fluxului respirator este o caracteristică a BPOC, fiind cauzată de o
combinație de mici leziuni respiratorii (bronșiolită obstructivă) și distrucții parenchimatoase
(emfizem), în combinație ce variază de la bolnav la bolnav. Inflamația cronică cauzează
modificări structurale și îngustarea căilor respiratorii distale. Distrugerea parenchimului prin
procese inflamatorii duce la pierderea simultană a alveolelor, astfel scăzând reculul elastic al
plămânului; aceste modificări scad capacitatea căilor respiratorii de a rămâne deschise în timpul
expirației. Exacerbările și comorbiditățile contribuie la severitatea generală a stării pacienților.

Limitarea fluxului aerian este cel mai bine măsurată prin spirometrie, fiind cel mai disponibil și
reproductibil test la scară largă al funcției pulmonare. În etiopatogenia BPOC au fost identificați
o serie de factori de risc, fumatul fiind cel mai important. Evaluarea diagnosticului se bazează pe
simptomele prezente, riscul de exacerbări și rezultatele testelor funcției pulmonare.

Pentru diagnosticul pozitiv avem nevoie ca raportul VEMS/CVF (volum expirator maxim în
prima secundă/capacitate vitală forțată) să fie sub 0,7, raport menținut fix și post-bronhodilatare.

Fiziopatologie

Prin intermediul particulelor rezultate în urma fumului de țigară inhalate are loc o
inflamație cronică, ce poate induce (la indivizii care dezvoltă BPOC) distrucția țesutului
parenchimatos (emfizem) și întrerupe mecanismele normale de reparare și apărare (fibroză).
Aceste procese vor duce în timp la captarea aerului, cu limitarea progresivă a fluxului aerian.

3
La pacienții cu BPOC întâlnim modificări structurale cauzate de numeroase leziuni ce apar odată
cu creșterea numărului de celule inflamatorii, modificări ce se găsesc atât în parenchimul
pulmonar, cât și la nivel vascular. Aceste modificări se intensifică cu severitatea bolii și, din
păcate, persistă și după încetarea fumatului. Deși nu sunt cunoscute pe deplin mecanismele ce
determină inflamație și după încetarea fumatului, se presupune că un rol important îl au antigenii
și microorganismele remanente la nivel pulmonar. Unii pacienți pot prezenta BPOC și în lipsa
fumatului, dar natura răspunsului inflamator la acești pacienți este necunoscută.

Îngustarea căilor respiratorii periferice însoțite de inflamație determină scăderea VEMS, iar
distrugerea parenchimului prin emfizem se supraadaugă, limitând și mai mult fluxul aerian. În
evoluția tardivă a BPOC poate apărea hipertensiunea pulmonară, datorată vasoconstricției
hipoxice a arterelor pulmonare mici, rezultând în hiperplaxia intimei și ulterior pierderea patului
capilar pulmonar din cauza emfizemului.

Diagnostic și clasificare

Simptomele BPOC nu apar decât atunci când leziunile pulmonare sunt semnificative, iar
acestea se înrăutățesc în timp, mai ales dacă expunerea la tutun continuă. Un diagnostic clinic de
BPOC ar trebui avut în vedere la orice pacient cu dispnee, tuse cronică cu sau fără spută și cu un
istoric de expunere la factori de risc. În bronșita cronică, simptomul predominant este tusea
zilnică, de obicei productivă, cel puțin trei luni pe an, doi ani consecutiv. Printre alte simptome
enumerăm:

 Dispnee, în special în timpul activității fizice.

 Wheezing.
 Constricție toracică.
 Cianoză periorală sau la nivelul patului unghinal.
 Astenie, fatigabilitate.
 Scădere ponderală (în stadii avansate).
 Istoric de expunere la factori de risc: fumat, prafuri, chimicale, însă și fumul rezultat din
încălzirea cu lemne.

4
În diagnosticul pozitiv al BPOC, spirometria este esențială, iar obstrucția este definită ca:

 VEMS <80% din valoarea prezisă.

 VEMS/CVF <70% din valoarea prezisă

VEMS = volum expirator maxim în prima secundă.

CVF= capacitate vitală forțată.

Diagnosticul diferențial se realizează în principal cu astmul bronșic, unde observăm

reversibilitatea obstrucției după administrarea tratamentului (răspuns >400 ml la administrarea
bronhodilatatoarelor sau răspuns >400 ml la 30 mg prednisolon zilnic timp de două săptămâni).

Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii, în funcție de valoarea procentuală a VEMS,
conform GOLD (Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease), iar pacienții vor fi, de
asemenea, încadrați într-o clasă de risc, în funcție de numărul de exacerbări sau spitalizări.
Strategia GOLD recomandă folosirea chestionarelor mMRC (modified British Medical Research
Council) sau testul CAT (COPD Assessment Test) pentru evaluarea simptomelor (7).

Tratamentul exacerbărilor

 Bronhodilatatoarele inhalatorii

Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune și anticolinergicele rămân tratamentul principal al

simptomatologiei și obstrucției din timpul exacerbărilor. În inspir, efectele bronhodilatatoarelor
încep în 5 minute, cu un maxim terapeutic la 30 de minute. În contrast, efectul bromurii de
ipratropium începe după 10-15 minute, cu un vârf la 30-60 de minute.

 Antibioterapie

Alegerea antibioticului pentru tratamentul exacerbării acute a fost recent contestată de creșterea
prevalenței organismelor rezistente, mai ales la pacienții cu exacerbări severe și la cei cu un
tratament anterior cu antibiotice și corticosteroizi pe cale orală. În această situație, se recomandă
antibiotice cu spectru larg, cum ar fi fluorochinolone de generație nouă, care vor fi eficiente
împotriva tulpinilor rezistente de H. influenzae și S. pneumoniae.

5
  Glucocorticosteroizi

Doza optimă și durata tratamentului cu corticosteroizi nu au fost bine stabilite, însă se recomandă
o doză de 30-40 mg prednisolon pe zi, de preferință pe cale orală, timp de 10-14 zile.

 Oxigenoterapie

Terapia cu oxigen este benefică în tratamentul exacerbărilor BPOC, pacienții fiind adesea
hipoxici, obiectivul reprezentându-l tratarea hipoxemiei fără a modifica raportul
ventilație/perfuzie.

 Agenți mucolitici

Folosirea agenților mucolitici și antioxidanți (ambroxol, erdosteină, carbocisteină) a fost

investigată în numeroase studii cu rezultate controversate. Cu toate acestea, pacienții cu spută
vâscoasă pot beneficia de terapia mucolitică, dar beneficiile finale nu sunt semnificative.

 Metilxantine

Metilxantinele utilizate i.v. (teofilină, aminofilină) sunt considerate ca terapie de linia a doua în
cazul unui răspuns ineficient la terapia standard.

6
 CONCLUZII

FUMATUL ESTE, DE CELE MAI MULTE ORI, CAUZA ACESTEI AFECŢIUNI!

Alte cauze: 

 iritanţii pulmonari inhalaţi o lungă perioadă de timp: praful industrial sausubstanţele

chimice volatile (care se evaporă);
 poluarea casnică;
 cauze genetice – deficitul unei anumite substanţe din organism

Dispneea sau respiraţia dificilă

 apare în timpul efortului fizic;

 în timp, respiraţia dificilă apare la eforturi din ce în ce mai mici;
 când boala e foarte avansată, respiraţia dificilă apare şi când nu faceţi efort (în repaus).

Odată cu evoluţia bolii, respiraţia grea se transformă în senzaţia de lipsă de aer, pe care o puteţi
resimţi chiar şi la eforturi minime, pentru activităţi zilnice de rutină – când vă îmbrăcaţi, vă
încălţaţi sau când vă faceţi toaleta zilnică.

7
 BIBLIOGRAFIE

[1] https://srp.ro/bpoc.aspx
[2] https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/bpoc-5-etape-importante-in-
diagnostic-si-tratament-id-320-cmsid-51
[3] https://marius-nasta.ro/ghidul-pacientului/sindroamele-obstructive/bpoc%EF
%BB%BF/