Facultatea de Medicină dentară Bucureşti

Catedra de Radiologie dentară şi generală

Reprezentări (componente) grafice

ale imaginii radiologice

1. INTENSITATEA RADIOLOGICĂ
Reprezintă gradul de luminozitate a unei zone de pe o radiografie.
- Intensitate mare(zonele “albe” pana la “gri deschis” de pe o
radiografie)=RADIOOPACITĂŢI(RADIOCONDENSĂRI) –
corespund structurilor anatomice care permit intr-o mica masura
sau deloc trecerea radiatiilor röntgen.
- Intensitate mică (zonele “negre” şi “gri inchis” de pe o
radiografie)=RADIOTRANSPARENŢE – corespund structurilor
anatomice care permit usor sau foarte usor trecerea radiatiilor
röntgen.

Exemple:
1.Radiotransparenţe

 Anatomice: camera pulpară, canalele radiculare, apexuri

radiculare neformate, cavităţi pline cu ţesut moale sau
aer(cavităţi sinusale, nazale, orbitale, căi aeriene, etc), canal
mandibular, gaura incisivă, gaura mentonieră, sutura
intermaxilară, etc.

A - cavităţi nazale
B - sutura intermaxilară
C - gaura incisivă
 D - camera pulpara şi canalul
radicular

E - dentina
F - smalţul

Canalul mandibular Gaura mentonieră

Suprapunerea gaurii mentoniere peste apexul unuia dintre premolari poate simula
un fals proces patologic periapical
 Rădăcină incomplet formată si apex neînchis

Canal mandibular bifid. A. Sectiune CBCT prin corpul mandibulei care

evidentiaza si cel de-al doilea canal, mai subtire(sageata alba). B. Sectiune
transversala unde se vede al doilea canal,mai subtire(sageata alba)
 Patologice: cavităţi carioase, leziuni(parodontite)periapicale
cronice - majoritatea, leziuni parodontale marginale, linii de
fractură, leziuni tumorale, etc.

Carie ocluzală Leziune periapicală Leziune parodontală

cronică marginală

Carcinom mandibular Fracturi de mandibula

 Terapeutice/Iatrogene: defectul osos postchirurgical rezecţiei

apicale (“umbra reziduală” a lui Hammer).

Umbra lui Hammer

 2.Radioopacităţi

 Anatomice: ţesuturile dure dentare(smalţ, dentină, cement),

ţesutul osos(os spongios, os compact:lamina dura, marginea
bazilară a mandibulei, pereţii cavităţilor),etc.

S – smalţ
D – dentină
C – cement
LD – lamina dura

Notă:
Smalţul este cea mai radioopacă substanţă din organism.Dentina
şi cementul au aspect diferit (alb”murdar”) de cel al smalţului
datorita gradului de mineralizare mai scazut, fapt ce radiologic se
regăseşte ca diferenţa între radioopacităţile acestora ce face ca
joncţiunile smalţ – dentină şi smalţ-cement să fie decelabile pe
radiografie. Intre dentină şi cement radiologic nu este diferenţă.
Joncţiunea smalţ-dentină este importantă în aprecierea
profunzimii proceselor carioase ocluzale. În acest sens este de
reţinut faptul că in localizările ocluzale doar cariile profunde(ce
depăşesc joncţiunea smalţ-dentină) pot fi decelabile radiologic
pentru că cele superficiale sunt “mascate” de radioopacitatea
smalţului ocluzal bine reprezentat la acest nivel sau în cel mai bun
caz se pot vedea cele localizate în fosete.
Joncţiunea smalţ-cement, datorită localizării ei in zona coletului,
este importantă în aprecierea gradului de rezorbţie a marginii
osoase alveolare în parodontopatii marginale.
JSD – joncţiunea smalţ-dentină
 JSC – joncţiunea smalţ-cement

 Patologice: pulpoliţii(formatiuni mici dure calcare situate in

camera pulpară sau canalele radiculare), tartrul dentar, dentina
secundară/tertiara de reacţie, calculii salivari, câteva forme de
parodontite periapicale cronice(abcesul periapical cronic
condensant),odontomul,etc.

Pulpoliţi Abces periapical cronic condensant

Notă:
Tartrul dentar poate fi vizualizat pe Rx sub două forme:
 “formă spiculară”(formaţiuni mici rotunde ataşate de feţele
aproximale ale dinţilor asemănătoare unor”spini”) - atunci când
clinic se găseste in cantitate mică, subgingival

Tartru spicular
 “formă lenticulară/semilunară”(formaţiuni asemănătoare unor
semilune/lentile ataşate de feţele aproximale ale dinţilor cu
aspect de colet “îngroşat”) – atunci când clinic se găseşte în
cantitate mare si sub si supragingival

Tartru lenticular

Calculii salivari se pot observa fie pe traiectul canalelor de

excreţie ale glandelor salivare fie chiar în plin parenchim glandular
ca formaţiuni rotund ovalare radioopace de diferite dimensiuni.

Calcul salivar in canalul Wharton

Dentina secundară/terţiară de reacţie nu se deosebeşte ca

şi intensitate de dentina normală ci doar se observa accentuarea
convexităţii tavanului camerei pulpare prin depunerea la acest nivel
pâna la, în cazuri avansate, unirea tavanului cu podeaua camerei
 pulpare(“ştrangularea” camerei pulpare şi subţierea coarnelor
pulpare). Se întâlneşte la dinţii cu carii cu evoluţie îndelungată sau
cu obturaţii vechi/persoane in vârsta.

Dentină terţiară de reacţie

 Terapeutice/Iatrogene: obturaţii coronare şi radiculare, lucrări

protetice, elemente de imobilizare în fracturi(ligaturi de sârmă,
plăcuţe de sinteză, etc.), implanturi dentare, aparate ortodontice,
substanţe de contrast( de ex. cele folosite pentru injectarea
glandelor salivare in vederea efectuării sialografiilor :
lipiodol),meşe iodoformate, ace rupte pe canal, corpi straini, etc.
Nota :
Obturaţiile si lucrările din metal sunt cele mai radioopace(”alb
strălucitor”). Compozitele de generaţie noua sunt radioopace, la fel
ceramica.Singurele materiale radiotransparente sunt acrilatele si
compozitele vechi. Intensitatea lor depinde de compozitia lor.

Obturaţii si coroane Punte metalo-ceramică

 Coroane acrilat Obturaţii compozit

Aparat ortodontic Implanturi dentare

Corp strain (ac trat.endo)in regiunea Fragment (metalic)de proiectil in

periapicala a IL 22 mucoasa obrazului. Fractura radic. PM

Ac seringa rupt in cursul efectuarii unei anestezii tronculare periferice (vazut pe o
radiografie in incidenta mandibula defilata)

Mesa iodoformata pentru drenaj in Implant lama la maxilar

cursul tratamentului chirurgical

2. CONTURURILE

Sunt limitele periferice ale unei arii de pe o radiografie.Pot fi:

- Nete – imagini bine conturate
- Şterse/difuze – imagini slab conturate
- Absente – imagini neconturate

Exemple:
1.Contur net :chisturile in fază latentă cronică, cavităţi preparate,
alveola dentară postextracţional recent etc.
 Chist radicular Alveolă goală Cavităţi preparate

2.Contur şters/difuz : chisturile in fază acută, abcesul periapical,

tumori, etc.

Abces periapical Carcinom mandibular

3.Imagini neconturate : parodontita periapicală difuză Partsch,etc.

3. STRUCTURA
Reprezintă conformaţia interioară a unei arii de pe o radiografie,
tenta uniforma sau neuniforma de intensitate radiologica a ceea ce se
află în interiorul conturului. Poate fi:
 - Omogenă(uniformă)
- Neomogenă(neuniformă)
Atât radiotransparenţele cât şi radioopacităţile pot avea stuctură
omogenă sau neomogenă.
Exemple:
1.Structură omogenă : chisturile mari în fază cronică, cariile
profunde, calculii salivari, etc.
2.Structură neomogenă : chisturile in faza acuta, abcesul
periapical cronic condensant, parodontita periapicală difuză
Partsch, etc.

4. FORMA

Poate fi:
- Regulată(rotundă, ovală, etc.)
- Neregulată

Există descrise în literatura de specialitate forme “consacrate” şi

asemănătoare unor elemente din mediul înconjurător.

Exemple :
- “băţ de toboşar” – rădăcinile cu hipercementoză
 Hipercementoză

- “inimă/măr” – chistul nazo-palatin

Chist nazo-palatin

- “lacrimă”/”pară” – chistul globulo-maxilar

Chist globulo-maxilar

- “pom înflorit”- parotidită cronică

 Sialografie – Parotidită cr.

- “baloane de săpun”/”fagure de miere” – ameloblastomul

Ameloblastom

5. DIMENSIUNILE

Le putem aprecia cu ochiul liber sau le putem măsura şi preciza

acolo unde este cazul.
Putem folosi termenii de “macro-” pentru dimensiuni mai mari şi
“micro-“ pentru dimensiuni mai mici:
Exemple:
 - Microdonţie(dinţi mai mici decât normal)/macrodonţie(dinţi mai
mari decât normal)

Macrodontie Microdont – M2

- Macrochisturi/microchisturi
- Dimensiuni crescute ale camerei pulpare in taurodonţie

Taurodonţie

- Dimensiuni reduse ale coroanei in atriţie, etc.

6. NUMĂRUL
Se pot întâlni pe orice radiografie elemente unice sau multiple.
În anatomie găsim elemente unice(cele situate pe linie mediană:sept
nazal, spina nazală anterioară, sutura intermaxilară), elemente
duble(cavităţi nazale, sinusuri maxilare, orbite, etc.) şi elemente
multiple (dinţii). In patologie se pot descrie 1, 2, 3 sau mai multe
leziuni într-un anumit perimetru al radiografiei.
Putem folosi termenii de “poli-“ pentru un număr mai mare,
“oligo-“ pentru un număr mai mic şi prefixul “a-“ pentru lipsa unui
element de pe o radiografie:
Exemple:
- Polidonţie(un număr mai mare de dinţi decât
normal)/oligodonţie(un număr mai mic de dinţi decât
normal)/anodonţie(lipsa unuia sau mai multor dinţi)

Polidontie- 2 incisivi laterali Oligodontie cu lipsa unui incisiv

- Polichisturi
- Policarii

7. SEDIUL ŞI POZIŢIA

În patologie, in majoritatea descrierilor, vom preciza sediul

respectiv poziţia unde este cazul, al leziunilor respective. De fapt
începem descrierea cu localizarea cu exactitate a leziunii dupa care
adăugam si celelalte carecteristici radiologice.
Exemplu :”radiotransparenţă localizată pe suprafaţa ocluzală a
molarului 2 maxilar drept…”

În cazul dinţilor putem observa modificări de poziţie in toate

sensurile in diferite incidenţe :
- vertical – egresiuni, extruzii, intruzii
- orizontal – mezializări, distalizări prin înclinare sau translaţie
- vestibularizări, oralizări(incidenţe ocluzale sau CT)
- axial – rotaţii.

În cazul fracturilor se observa modificari ale poziţiei

fragmentelor de fractură pe care le precizăm în descrierea acestora :
- ”diastazis” – distanţarea fragmentelor în sens orizontal
- ”decalaj ”– distanţarea fragmentelor în sens vertical
- ”incălecare” – suprapunerea fragmentelor de fractură
- ”angulare/rotare”- deplasarea sub un anumit unghi a fragmentelor
de fractură
 Tot in cazul fracturilor facem precizări cu privire la sediul
acestora în raport cu dinţii astfel:
- localizare între IC – fractură mediană
- localizare între IC si IL/ IL şi C – fractură paramediană
- localizare distal de C – fractură laterală
- localizare in dreptul M3 mandibular şi distal de acesta- fractură de
unghi mandibular
- localizare in dreptul M3 maxilar şi distal de acesta – fractură de
tuberozitate maxilară