Cartea profetului Ieremia

Partea I-a

Ieremia, Profetul înlăcrimat

Recapitulare:

 Ultimul profet pe care l-am studiat împreună a fost Ţefania. Acesta a

fost profetul de pe vremea reformelor lui Iosia şi care se pare, l-a
influenţat pe acesta să le iniţieze. Este un profet de origine regească,
descriindu-ne originea sa în urmă cu patru generaţii de la evlaviosul
rege Ezechia.
 Deşi ţara a fost curăţată de idolatrie de regele Iosia, totuşi în inima
poporului idolatria a rămas neînlăturată, lucru care le va atrage în cele
din urmă judecata prevăzută a lui Dumnezeu prin aducerea unui
năvălitor de la nord. Babilonul.
 El este unul din ultimii profeţii care au apărut înainte de invazia şi
robia babiloniană. Iudea este judecată din cauza letargiei şi apatiei
spirituale în care i-a dus idolatria. Ei nu-l mai caută pe Domnul, nici nu
mai întreabă de El şi nici nu mai cred că acesta lucrează. Oamenii se
complac în religia lor de formă în timp ce vieţile lor sunt împovărate de
păcate grele.
 Ţefania este un alt profet a cărui temă preferată a profeţiei sale este
"ziua Domnului".
 Totuşi el încurajează poporul iudeu să profite de mila lui Dumnezeu şi
să se pocăiască din timp. Ţef.2:1-3
 Ţefania prezintă totodată o perspectivă optimistă asupra Zilei
Domnului, arătând că pentru Dumnezeu judecata nu este un scop în
sine, ci doar mijlocul prin care-şi pune deoparte şi curăţeşte o
rămăşiţă, un neam care să-L glorifice.

Introducere
Cartea profetului Ieremia se găseşte după cartea profetului Isaia, înainte de
cea a Plângerilor, tot a lui Ieremia, şi înainte de profetul Ezechiel.

Ieremia a trăit cu 100 de ani mai târziu după Isaia. Dacă prin Isaia s-a reuşit
salvarea Ierusalimului din mâinile Asiriei, prin Ieremia nu s-a reuşit salvarea
Ierusalimului din mâinile Babilonului... din cauza răutăţii lui.
Prin Isaia naţiunea a fost cruţată (mesaj primit), prin Ieremia (mesaj
respins), naţiunea este nimicită.
Cuprinde 52 de capitole ultimul fiind, se pare, epilogul propriului său
secretar, Baruc, după alţii al preotului Ezra şi este urmată de altă scriere a
sa, "Plângerile lui Ieremia" în care autorul lamentează soarta cetăţii căzute,
Ierusalimul, la invadarea căruia el a fost martor ocular.

Această carte a unui profet "mare" datorită lungimii scrierii sale îşi

primeşte numele de la autorul ei identificat de la bun început
prin "cuvintele lui Ieremia".

Cap.1, vers.1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din
Anatot, din ţara lui Beniamin.

Ieremia -- doar un copil -- nici măcar un tânăr!

Numele lui Ieremia înseamnă "Iehova (Domnul) întemeiază", "rânduieşte",
în sensul de "a pune temelie", "a fonda". Putem vedea că în ciuda tinereţii
sale (unii aproximează că ar fi avut vreo 20 de ani când a fost chemat de
Domnul să-i slujească - o vârstă foarte "nepotrivită" pentru cultura acelei
vremi să intri în slujba Domnului!), Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce-
i fondează, rânduieşte, şi "ordinează" lucrarea profetică atribuindu-i o
autoritate spirituală incontestabilă.
La chemarea lui în slujba profetică de către Domnul Dumnezeu, Ieremia
răspunde spunând că este doar un "copil".

1:4-8 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca să te

fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi
ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc
al neamurilor." Eu am răspuns: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu
nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil." Dar Domnul mi-a zis: ,,Nu
zice: ,Sunt un copil,' căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete,
şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine
ca să te scap, - zice Domnul. -

Apostolul Ioan în prima sa epistolă (1Ioan 2:12-14) ne arată că existau trei

categorii de vârstă, iar noi ştim din cultura vremii că cei denumiţi "copilaşi"
erau în jur de 20-30 de ani. Într-adevăr, Ieremia se pare că a fost foarte
fraged pentru a fi profet, şi totuşi Dumnezeu l-a chemat şi l-a investit cu
autoritate.

Despre cât de mulţi pastori şi preoţi ordinaţi astăzi se poate spune

acelaşi lucru? Fără acest aspect esenţial, aceştia se găsesc în impostură.
Chiar dacă s-au pregătit la seminar ca să devină "reprezentaţii" lui
Dumnezeu, s-ar putea ca Acesta să nu-i fi chemat!

Cine este autorul?

Cartea posedă un puternic caracter autobiografic...

Dacă Ţefania excelează în a ne descrie originea sa prin enumerarea a 4

generaţii de strămoşi, Ieremia se remarcă prin a ne reda detalii din
viaţa lui pe care nici un alt profet nu ni le oferă ca el. Astfel, vorbeşte
despre lucrarea sa, despre reacţiile ascultătorilor săi, despre încercările şi
prigoanele prin care trece şi despre simţămintele şi trăirile sale personale. A-
l citi este de folos tuturor celor ce se implică în lucrarea de slujire a
Bisericii, multe din experienţele lui Ieremia potrivindu-se lor!

Ier.1:4-5 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca

să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte
ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem
prooroc al neamurilor."

Predestinarea în slujirea lui Dumnezeu (în lucrare) -- un concept

demn de reţinut.

Cartea lui Ieremia este profeţia unui om chemat de tânăr de către

Dumnezeu şi predestinat lucrării mai înainte de a se naşte. Lucrul acesta
poate să conducă la o serie de deducţii folositoare nouă:

 dacă Dumnezeu te-a înzestrat şi te-a rânduit să devii un lucrător al

Său nu mai contează aşa de mult dacă alţii te remarcă, te îngăduie
să le slujeşti, sau te numesc în postul de unde să-ţi exerciţi influenţa.
 dacă alţii ţi se opun şi nu te apreciază, chiar luptă din răsputeri să
nu ajungi acolo, dacă Dumnezeu te-a destinat acelei lucrări, opoziţia
lor este zadarnică. În cele din urmă Dumnezeu te va ridica să ocupi
acea poziţie.
 dacă te crezi incapabil şi incompetent să-ţi faci lucrarea ta pentru
Dumnezeu (şi eşti ne spune Pavel), va fi de o mare încurajare să ştii
că nu ai venit din proprie iniţiativă, ci El te-a chemat, El te sprijină şi El
îţi dă autoritatea de a-l reprezenta.
 Etc. ....

Ne mai amintim de vreun astfel de exemplu de slujitor al lui

Dumnezeu? Care este acesta, sau aceştia?

Găsim în Biblie că la fel au fost:

Isaia
Isaia 49:1 ,,Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate!
Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din
pântecele mamei.
 Ioan Botezătorul
Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci
vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui ...
Apostolul Pavel
Gal. 1:15-16 Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele
maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale să
descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-
am întrebat pe nici un om ...

Dacă Dumnezeu nu a rânduit şi nu a chemat El Însuşi un om să-i slujească,

echipându-l ca atare cu toate darurile şi talentele necesare, nimeni şi nimic
nu-l poate forma pe acela, nici seminariile teologice, nici chiar hirotonisirile
preoţeşti cele mai alese, sau ordinările protestante. În cuvintele lui Martin
Luther, acestea "nu sunt decât mâini goale puse pe un cap gol!"

Locul de provenienţă al profetului

Ieremia care a fost atât profet cât şi preot a fost fiul preotului Hilchia,
altul decât cel ce a descoperit cartea Legii pe vremea lui Iosia (deşi unii
presupun exact acest lucru!). Provine din sătucul Anatot, un fel
de reşedinţă provincială a tagmei preoţeşti, (1:1) sat numit astăzi
Anata, găsit la aprox. 4-5 km nord-est de Ierusalim, totodată una
dintre cetăţile de adăpostire din tribul lui Beniamin. Ca o pildă pentru
regatul lui Iuda Ieremia a rămas necăsătorit (16:1--4).

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2 ,,Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3 Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele cari se vor naşte în locul
acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da
naştere în ţara aceasta:
4 vor muri doborâţi de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va
îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de
foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi
fiarelor pământului."

"Secretarul" lui Ieremia -- Baruc

Ieremia a fost asistat în lucrarea sa profetică de un scrib pe numele de Baruc
căruia uneori i-a dictat şi i-a dat în grijă mesajele şi scrierile sale
profetice.

32:13-15 Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: ,Aşa

vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Ia zapisurile acestea
de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de
pământ, ca să se păstreze multă vreme! Căci aşa vorbeşte Domnul
 oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare
şi vii, în ţara aceasta.'

Ceea ce constituie o extraordinară profeţie a revenirii în ţară după

captivitatea babiloniană.

36:4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o

carte după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui
Ieremia Domnul.
36:32 Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia,
logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele
din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe
alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

Baruc care înseamnă "cel binecuvântat" este fiul lui Neriia, provenind

dintr-o importantă familie a Iudeii. Baruc este cel care de la un balcon a citit
cu voce tare cuvintele profeţiei lui Ieremia într-o zi de postire, şi după care
le-a citit şi conducătorilor de la curtea regelui provocând o mare tulburare.
Atunci împăratul Ioiachim a luat cartea şi a tăiat-o cu briceagul unui logofăt
şi a aruncat-o în foc (Ieremia 36:23). Împreună cu Ieremia au trebuit să se
ascundă şi să rescrie un alt sul (un efort deloc neglijabil în vremurile acelea!)
la care au mai adăugat şi alte cuvinte împotriva Iudeii şi împăratului.

În timpul asediului lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului, lui Baruc i-a fost

dat spre păstrare sulul care conţinea titlul de proprietate al terenului pe
care l-a cumpărat Ieremia. (Ier.32:12). Fiind acuzat de duşmanii lui că-i
favorizează pe caldeeni a fost aruncat în închisoare, alături de Ieremia
unde a rămas până la căderea Ierusalimului. A murit probabil în Babilon.

Despre personalitatea lui Ieremia

La lucru în autor...
În felul acesta ştim că deşi a fost scris de oameni este totuşi
Cuvântul lui Dumnezeu. Cum poate fi Biblia în acelaşi timp Cuvântul
lui Dumnezeu şi de pildă cuvintele lui Pavel? Sau, Ieremia?

Se pune problema, cum pot fi atât de multe trăiri personale ale

Cuvântului lui Dumnezeu? Cartea lui Ieremia poartă amprenta
autorului. Cum poate scrierea lui să fie Cuvânt al lui Dumnezeu?
Întrebările acestea se pun creştinilor de către sceptici.

Ştim că Dumnezeu este cel ce a modelat personalitatea celui ce scrie. Tot El

l-a făcut pe Pavel să fie omul care El a vrut să fie. De aceea atunci când
autorul atingea punctul pe care Dumnezeu îl dorea, El direcţiona şi controla
voinţa liberă a acestuia astfel încât omul să scrie cuvintele lui Dumnezeu.

Cuvintele erau ale omului lui Dumnezeu, dar viaţa acestuia era a
(aparţinea) lui Dumnezeu.
Putem spune că literalmente Dumnezeu şi-a ales cuvintele din viaţa fiecărui
autor al Cuvântului Său scris, le-a cules din vocabularul lor, le-a colorat cu
trăirile acestora şi apoi le-a transmis prin personalitatea lor. Cuvintele erau
ale omului Său, dar viaţa omului era atât de influenţată de El încât reda
literar cuvintele Lui. De aceea, putem spune, cartea Ieremia este scrisă de
om, dar este şi scrisă de Dumnezeu. Ambele afirmaţii sunt corecte.
David a mărturisit:

2 Samuel 22:2 Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvântul Lui este
pe limba mea.

De asemenea Petru ne spune că oamenii folosiţi de Dumnezeu în scrierea

Cuvântului Său n-au vorbit de la ei ci au fost mânaţi de Duhul Sfânt (2Petru
1:21). Ei erau autori, nu doar "secretari". Se elimină ipoteza "dictării
automate". L-au scris având amprenta personalităţii lor, dar fără să
nuanţeze cu nimic conţinutul cuvintelor deoarece personalitatea lor era atât
de propice comunicării lor. Când citim pe Ieremia, putem să-i simţim
durerea sa profundă. Când citim pe un Amos aproape că simţim căldura
focului judecăţii. Personalitatea oamenilor folosiţi de El în păstrarea
cuvintelor Sale reiese din fiecare colţ al Scripturii. 1

Cartea profetului Ieremia conţine o experienţă foarte vie -- trăirea intensă

de către un om a crezurilor sale. Ieremia nu este profetul care apare din
neant având o faţă ca de cremene şi care cu o voce tunătoare declară, "Aşa
vorbeşte Domnul!!" (fulgere şi scântei). Nu, el simte ce spune şi-şi trăieşte
profund mesajul!

Un autor creştin spune despre Ieremia: "Pentru a transmite un dur

mesaj de judecată Dumnezeu a ales un om ce avea o inimă de mamă, o
voce tremurândă, ca de copil şi nişte ochi înlăcrimaţi de tată. Acesta nu
a fost omul puternic, ca Ilie, elocvent ca Isaia, serafic ca Ezechiel, ci
unul timid şi plăpând, întotdeauna conştient de slăbiciunea lui, cerşind
milă şi înţelegere, vrând tot timpul să cunoască o dragoste de care n-a
avut parte niciodată. Acesta a fost vasul prin care Cuvântul lui
Dumnezeu a venit la acel neam stricat şi înrăit."

Ieremia este denumit de unii "profetul tânguitor". Sau, care plânge.

El este omul care a transmis Iudeii un mesaj de o asprime deosebită însă cu
o atitudine de blândeţe şi de dragoste, de asemenea neobişnuită. Vernon
McGee spune că nimeni să nu-şi închipuie că poate pronunţa ca Ieremia
asemenea judecăţi asupra oamenilor, dacă mai întâi nu demonstrează
aceleaşi sentimente pentru soarta lor ca şi Ieremia!!! Cât de
adevărat este faptul acesta :

"Să vrea să predice ca Ieremia, fără să fie zdrobit ca Ieremia în inima

lui pentru soarta celor cărora le vorbeşte, aşa ceva nu se cade în
lucrarea Evangheliei"

Este îngrozitor să vezi un tânăr vorbind cu uşurinţă despre iad, păcat

şi judecata lui Dumnezeu unor oameni care se află pe o cale care-i
duce acolo, şi care să nu fie pur şi simplu "distrus" în inima lui din
pricina destinului înfiorător spre care acei oameni se îndreaptă
grabnic. Lui Ieremia i-a păsat enorm unde mergeau aceştia după
cum ne arată pasajele acestea :

9:1 ,,O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de

lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
13:17 Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru
mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma
Domnului va fi dusă în robie.
14:17 ,,Spune-le lucrul acesta: ,Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte, şi
nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o
rană foarte usturătoare.

Lipsa de pasiune în predicarea evangheliei este uneori la fel de

distrugătoare pentru sufletelor celor ce o ascultă ca şi o altă evanghelie,
deci, a le aduce un mesaj deformat al mântuirii!

Ce simţim pentru oamenii cărora le împărtăşim credinţa noastră, le

"spunem Evanghelia", este o întrebare care trebuie să ne
urmărească în permanenţă. Ieremia a plâns pentru pedeapsa care el
ştia sigur că se va abate asupra compatrioţilor lui. Nu ştim
noi sigur că dacă nu-l primesc pe Isus Hristos oamenii merg în iad?
De asemenea, Isus a plâns pentru soarta cetăţii, iar Pavel a mers
până acolo încât să vrea el să fie blestemat de Dumnezeu pentru ca
iudeii lui să fie mântuiţi! De ce nouă ne pasă atât de puţin?

Romani 9:1-3 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat

de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o
durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi
anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
Simţim noi la fel ca aceştia, sau facem o slujbă lipsită de pasiune, de
convingere, şi rămânem nepăsători faţă de soarta celor cărora le
vorbim? În acelaşi timp ştiu că unora le este mai uşor să jelească
decât să evanghelizeze pe alţii... dar dacă le pasă cu adevărat, o vor
demonstra mergând să-i evanghelizeze pe aceia.

Ştiu un creştin, de fapt, o creştină care fiind întrebată de ce este tulburată

mai tot timpul a răspuns că din cauză că ştia unde merg părinţii ei dacă nu
se întorc la Dumnezeu şi că era permanent atentă să caute ocazii să le
spună evanghelia. Când un creştin o duce bine, simte aşa. Vrei să afli cum o
duci spiritual, întreabă-te cât de mult îţi pasă de soarta pe care ştii sigur că o
vor avea toţi cunoscuţii tăi care nu ştiu de Hristos!

Un alt teren unde se vedem cât de mult ne pasă de cei cărora le spunem
evanghelia se găseşte înaintea lui Dumnezeu când ne rugăm pentru
ei. Dovedim noi în rugăciune că într-adevăr vrem mântuirea unora?
Par lui Dumnezeu convingătoare sentimentele pe care le avem faţă
de pericolul ca aceştia să intre în veşnicie fără mântuire, faţă de
pericolul real ca aceştia să meargă într-un iad în care noi susţinem
tare că credem?

Dacă nu punem inimă în mesajul nostru înseamnă a-l dezbrăca de

putere şi a-l considera nevrednic să fie ascultat. Ieremia şi-a scăldat în
lacrimi durele sale profeţii, iar Duhul Sfânt le foloseşte acum pentru toate
epocile Bisericii învăţându-i pe toţi creştinii să le pese sincer de cei
nemântuiţi.

Să-l ascultăm pe E.M. Bounds cum recomandă că se poate obţine această

compasiune:

Aceasta este pecetea divinităţii ei. Ungerea predicatorului îl pune pe

Dumnezeu în evanghelie. Fără ea, Dumnezeu este absent, iar
evanghelia este lăsată pe seama forţelor pe care inventivitatea umană,
interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o
împuternici şi pentru a-i proiecta înainte doctrinele...
Prezenţa acestei ungeri asupra predicatorului creează tulburarea şi
fricţiunea din multe adunări. Aceleaşi adevăruri care au fost predicate în
stricteţea literei, nu au făcut nici un fel de valuri şi nu au cauzat nici un
fel de durere sau vreo impresie de viaţă. Totul este liniştit ca un cimitir.
Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se găseşte această
influenţă misterioasă; atunci litera Cuvântului este aprinsă de către
Duhul, undele unei mari mişcări pot fi simţite; aceasta este ungerea
care pătrunde în conştiinţă şi o trezeşte şi care frânge inima.
Propovăduirea fără ungere duce la împietrire, face ca totul să devină
 uscat, steril şi arid. Într-un cuvânt, omoară.
Această ungere, nu este un dar necondiţionat, inalienabil. Ea este
condiţionată, iar prezenţa ei este perpetuată şi sporită prin acelaşi
proces prin care şi-a procurat-o la început: şi anume, printr-o rugăciune
neîncetată lui Dumnezeu, şi prin dorinţe pasionate după Dumnezeu,
evaluând-o şi căutând-o cu ardoare neobosită, socotind orice altceva, o
pagubă şi un eşec în lipsa ei.
În ce fel şi de unde vine această ungere? Direct de la Dumnezeu ca
răspuns rugăciunii. Doar inimile care se roagă sunt umplute cu acest
sfânt ulei. Doar buzele ce se roagă sunt unse cu această ungere divină.
Doar rugăciunea multă este preţul ungerii propovăduirii... A le vorbi
oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, însă a-i vorbi lui
Dumnezeu pentru oameni, este şi mai mare. Cel ce n-a învăţat cum să-i
vorbească bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va vorbi niciodată
bine şi cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu.

Pildă: Se spune că evanghelistul Dwight L. Moody lăcrima de fiecare dată

când vorbea de iad. Nu putea aşa pur şi simplu să-l pomenească în
propovăduirea lui fără să fie profund mişcat. La fel Ieremia a fost un om
caracterizat de simţăminte şi trăiri faţă de soarta poporului său. La fel ar
trebui să fim şi noi!

Unii presupun că Ieremia a plâns exact în acel loc unde se găseşte

stânca Golgotei. Locul căpăţânii. Sunt multe paralele care se pot trasa
între simţămintele lui Ieremia cauzate de nimicirea Ierusalimului şi cele ale
Domnului Isus Hristos care a prevăzut că împietrirea lor le va aduce încă o
judecată, cea din anul 70 Anno Domini.

Profetul tânguitor este o umbră vie a Mântuitorului, iar noi ar trebui să ne

amintim că atunci când Isus a privit la noroade, le-a văzut risipite şi fără
păstor şi i s-a făcut milă. Aşa ar trebui să ni se facă şi nouă, ca urmaşi ai
Lui!

1 O adaptare după, John MacArthur, Jr., How to Get the Most from God's Word, (Dallas, TX:
Word Publishing) 1997.

Teodor Macavei