Aparat

Din totdeauna oamenii au dorit să lase generaaiilor viitoare o mărturie

a evenimentelor importante din viata lor. Pentru aceasta ei au gravat, au
desenat, au pictat iar la sfârsitul secolului al 19-lea au fotografiat.
O cameră obscură, echipată cu o diafragmă reglabilă formează o
imagine răsturnată a unui obiect, mai mult sau mai putin clară si mai putin
luminoasă.
Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit
pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca
pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treaca
lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara.Acest
aparat simplu numit “camera obscura” exista de la inceputul sec. al XVII-
lea. Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a
inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abea in
1826 cand Joseph Nicepe a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil
la lumina poate fi folosita clorura de argint.
Lumina este elementul esential pentru obtinerea unei fotografii.
Aparatul de fotografiat a fost construit dupa modelul ochiului uman. Ochiul
nostru capteaza radiatiile luminoase care sunt reflectate de obiectele din jur.

Fig. 1 - Formarea imaginii

Cele 2 sageti constitue subiectul. Lumina reflectata de ele traverseaza
diafragma (irisul la ochiul uman), trece prin centrul optic la obiectivului si se
proiecteaza pe planul filmului sau senzorul optic la aparatele digitale (retina
ochiului uman). Proiectia subiectului este in oglinda si rasturnata. Obiectivul
aparatelor foto este format din mai multe lentile, dar toate pot fi echivalate
teoretic cu o singura lentila, iar centrul optic al obiectivului este de fapt
centrul lentilei echivalente.
Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba
urmatoarele parti componente:

Corpul – o cutie perfect opaca in care sta filmul pt. a fi expus.

Obiectivul – un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film.
Diafragma – un dispozitiv care controleaza cat alumina ajunge pe
film.
Prin închiderea si deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizeaza doua
operatii de o importantã esentialã în fotografie:
a) se adaptezã luminozitatea obiectivului la conditiile de expunere impuse de
iluminarea subiectului fotografiat;
b) se mareste profunzimea campului de claritate al obiectivului cu cat
diafragma este mai închisa si invers.
 Obturatorul – un dispozitiv care controleaza cat timp este expus
filmul la lumina.
Vizorul – un dispozitiv folosit pentru a incadra eficient imaginea care
va fi inregistrata pe film.
Sistemul de transport –desi nu este o componenta propriu-zisa a
aparatului, este totusi important in functionarea acestuia.
La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a
corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat.

Despre obiectiv: Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila
subtire convergenta.Ea formeaza in apropierea partii posterioare a camerei
obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de
obicei, obiectul se gaseste la o distanta mai mare decat dublul distantei
focale a lentilei.Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de
aparatul fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.
Energia undei luminoase care cade pe emulsia fotografica are un efect
chimic.Actiunea acestui efect este limitata in timp si se numeste timp de
expunere.
Filmul va fi cu atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si
obiectivul va fi mai apropiat de el.Diametrul partii active a obiectivului
poate fi reglat cu ajutorul diafragmei.
Existã o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri
comerciale.Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. În functie de
caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat,
anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj).
De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta
focala.
Despre obturator: Acesta poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in
plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central).
Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata
deschiderii obturatorului. De asemenea, trebuie sa existe un declansator care
sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului.
Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza
neagra, cauciucata, opaca, care se înfasoara pe un tambur si se elibereaza
prin apasarea unui buton, de catre un arc spiral. I se mai spune “obturator de
placa” sau focal si are o “fanta” de a carei viteza de deplasare depinde
timpul de expunere. Perdeaua se afla în imediata apropiere a stratului
fotosensibil.
Obturatorul cu perdea prezinta, în general, avantajul de a lucra cu
timpi scurti de expunere (pânã la 1/2000 s), dar si unele dezavantaje. Astfel,
la temperaturi joase, perdeaua se misca mai incet, iar la fotografierea
subiectelor în miscare rapida, imaginea acestora poate apãrea deformata, de
asemenea marginea cliseelor poate aparea în anumite cazuri expusa
neuniform.

In ultimii ani, cunoaste o larga raspandire aparatul foto digital.In

aceste aparate nu se foloseste film, imaginea inregistrandu-se pe un
ecran.Prelucrata electronic, aceasta poate fi incarcata pe calculator.

Parasca Maria Carla

Cls. A – VIII-a