Studiu de caz

Formarea Constiintei Istorice

Profesor coordonator: Petre Mariana

Elevi participanti:
Cimpoeru Andrei Valentin
Calitescu Eugen Lucian Luiz
Tudor Rares Iulian

Clasa: a XI-a G

1
 Care sunt ideile importante pe carecronicarii le
afirmă în legătură cuoriginile,continuitatea şi limba
română?

De-a lungul timpului, oamenii precu, Grigore Ureche,Miron Costin,Ion Neculce și

Dimitre Cantemir au săltat literature română pe cele mai înalte culmi. Cronicarii Moldovei sunt
boieri lumianţi cărturari preocupați de consemnarea istoriei poporului, fiind constienti de rolul
sau educativ.
Temele sunt fundamentale abordate de cronicari si care au contribuit la formarea tuturor
romanilor, latinitatea limbii romane,formarea continuitatii poporului roman in caest saptiu
geografic.
Cronicarii romani scriu ,,Letopisetul Tarii Moldovei” , continuand scrierea de unde a
parasit-o predecesorul. Modivul pentru care consemneaza evenimentele este cunoasterea istoriei.
Liniile de cercetare abordate de cronicari au dat un impuls formarii constiintei identitare si au
contribuit la impreunarea limbii nationale ca limba de cultura

Grigore Ureche
,,Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si decursul anilor si de viata
domnilor care scrie de la Dragos Voda pana la Aron Voda”. Baza informative a cronicii
constituit-o manualele slavone de curte, cronica Poloniei alui Joachim Bielski şi o cosmografie
latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică.Grigore
Ureche este primul în culturaromânească care afirmă originea romană a poporului român şi este
nevoit să inventeze olimbă scrisă cărturărească, din care nu lipsesc accentele specifice limbii
vorbite. În „Letopiseţul Ţării Moldovei,scris în anii 1640, Grigore Ureche constată
asemănareafrapantă dintre unele cuvinte româneşti şi cuvintele latineşti corespunzătoare.El
conchidecă românii(moldoveni,munteni,ardeleni),au o origine comună,şi anume se trag de la
Roma.

Citate:
„Vor unii Moldovei să-i zică că au chemat-o Sţitia,sau Schitia,pre
limbaslovenească.Ce Sţitia coprinde loc mult,nu numai al nostru,ce închide şi Ardealul şiŢara
Muntenească şi câmpii prestre Nistru,de coprinde o parte mare şi de ŢaraLeşească.Chiemat-o-au
unii şi Flachia,ce scriu letopiseţele latineşti,pre numelehatmanului râmlenescu ce l-au chiemat
Flacus,carile au bătut războiu cu sţitii preaceste locuri şi schimbându-să şi schimonosindu-să
numele,din Flachia i-au zisVlahiia”.Grigore Ureche prin acest citat subliniază originea romană a

2
tuturor românilor(moldoveni,ardeleni,munteni);românii sunt descendenţii hatmanuluirâmlenescu
pe nume Flacus.„Aşişderea şi limba noastră din multe limbi ieste adunată şi ne ieste
amestecatgraiul nostru cu al vecinilor de prinpejur,măcară că de la Râm ne tragem,şi cu al lor
cuvinte ni-s amestcate.De la râmleni,cele ce zicem latină,pâine,ei zic panis,carne eizic
caro,găina,ei zicu galena,muierea,mulier,fămeia,femina,părinte,pater şi altilemulte din limba
latinească,că de ne-am socoti pre amăruntul,toate cuvintile le-am înţelege.Aşişderea şi de la
frânci(iatalieni),noi zicem cal,ei zic caval,de la greci straste,ei zicstafas,de la turcit,m-am
căsătorit,de nla sârbi caracatiţă şi altile multe ca acesteadin toate limbile,carile nu le putem să le
însemnăm toate”În acest citat,Grigore Ureche,remarcă influenţa altor limbi,afirmă
descendenţaromană şi face unele apropieri etimologice între cuvintele latineşti şi
celeromâneşti.Prin acest citat, el afirmă originea romană a popoprului român dar şilatinitatea
limbii.„Locul dară acesta,unde ieste acum Moldova şi Ţara Românească ieste dreptuDachia cum
şi tot Ardealul cu Maramoroşul şi cu Ţara Oltului.Altu nume mai vechiudecâtu acesta,Dachia,nu
aflu în toţi câţi sîntu istorici,că de le-au zis cineva că iesteSchitiia,de pe schiţi,adecă tătari-căci au
năbuşitu pre aceste locuri mai pre următătarii şi mai înainte de Atila,descălicătoriul Ţării
Ungureşti şi a ungurilor pre acestelocuri”. Acesta este încă un citat în care Grigore Ureche scoate
înevidenţă originea poporului român.El afirmă că înainte că locurile acestea să se fichemat
Moldova sau Ţara Românească,aici era Dacia

Miron Costin
„Letopiseţul Târai Moldovei de la Aron Vodă încoace,de unde este părăsitu
deUreche.Cuprinde evenimente petrecute între anii 1594 şi 1661,ajungând până laperioada
contemporană a autorului.Cursul evenimentelor este adesea întrerupt demeditaţii asupra cauzelor
ce determină suişurile şi căderile meneşti.Spre sfârşitulvieţii Mron Costin scrie „De neamul
modovenilor,din ce ţară au ieşit strămoşii lor”,cugândul de a reconstitui epoca originilor.

Citate:
Precum dară s-au arătat deplin neamul acestor ţări aşedzate pe aceste locuri derâmleni
izvorât.Şi cu vreme îndelungată,ce nu strămută şi nu astupă,vestite împăraţii,crăii,domnii;aşa şi
graiul romanâlor pre aceste locuri,şi răsipălăcuitorilor,romani de supt aceste locuri,care
pustiindu-să de năvala tătarâlor,sămutase aceştia de aice la Maramorăş,cei din Ţara Muntenească
la locurileOltului,trecându munţii,şe-au stremutat graiul.Că unde dzice
latineşte:Deus,noidzicem:Dzău sau Dumădzău,meus,al mieu,aşoşderea,unde ţelum(de
faptcoelum,transcris aici după
pronunţare)ei,ceriul,homo,omul,fronsu,fruntea,anghelus,îngerul.Iar nici unie cuvinte nu sântusă
nu fie potrivnice cu latineşte,sau la început sau la sfârşit,iar unele stauneclătite,cumu-i barba-
barba,luna-luna,şi altele ca acestea:vinum-vinul,panis-pâine,manus-mena,culter-cuţit”„Neamul
Târai Moldovei de unde se tărăgănează?Din Ţările Râmului tot omul să creadzăTraian
întâiu,împăratul,supuindu pre dahiiDragoş apoi în moldoveni premenindu pe vlahi,Martor este
Troianul,şanţul în ţara noastrăŞi Turnul-Săverinul,munteni,în ţara voastră”În acest citat Miron
Costin,precizează şiaduceiar în discuţie originea romană ,amintind prima descălecare când
Traian îi supunepe daci şi a doua descălecare când Dragoş Vodă îi transformă din vlahi în

3
moldoveni.Pentru a întări cele spuse,Miron Costin aminteşte şi câteva nume alestăpânirii române
în Dacia:Traian şi Turnul Severinului.„Aşa şi neamul acesta,de carele scriem,al
ţărâlor acestora,numele vechiu şi maidireptu ieste rumân,adecă râmlean de la Roma.Acest
numede la descălicatul lor deTraian,şi cât au trăit până la pustiirea lor di pre aceste locuri şi
cât au trăituînmunţi,în Maramoroş şi pe Olt,tot acest nume au ţinut şi ţin până astăzi şi încă
maibine muntenii decât moldovenii că ei şi acum zic şi scriu ţara sa „rumâneasca”,ca şiromânii
cei din Ardeal”Miron Costin este ferm convins că noi românii avem originile la
Roma;numelenostru mai vechi era rumân,”adecă râmlean de la Roma”

Dimitre Cantemir
Pe la 1720,cel mai erudit dintre moldoveni,Dimitrie Cantemir,fost principe
alMoldovei,tratează aceeaşi problemă a originilor într-o amplă şi documentată lucrareintitulată
„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilo;susţine faptul că moldovenii ţivlahii(românini din
Ţara Românească)sunt aşezaţi împreună în directădescendenţă a romanilor,Faptele istorice,erau
sau păreau simple.Dacia a fost cucerită de romani,în vremea împăratului Traian,prin două
războaie,purtate în anii 101-102,105-106.În urmăultimei şi decisivei înfrângeri,Decebal,s-a
sinucis.Traian şi Decebal s-au constituit într-o dublă imagine simbolică a
românilor,jucândfiecare un rol variabil de la o interpretare la alta.Prima versiune nu reţinea
decâattriumful lui Traian;Decebal pierduse totul.Până însec.al19-lea,istoricii români,cupuţine
excepţii nici nu au vrut să audă de vreo componentă dacică a poporuluiromân.Dacii au
dispărut,nu a mai rămas nimic de la ei.Românii sunt romani puri.

Citate:
„Cei ce spun că graiul latinesc ar fi muma cea dreaptă şi adevărată a graiuluimoldovenesc
se sprijină pe temeiurile acestea:mai întâi zic ei coloniile romane aufost strămutate în Dacia cu
mult mai înainte ca graiul romanilor să fi fost stricat înItalia de către năvălirile goţilor şi
vandalilor;nici unul insă dintre cronicari nu nespune că ele s-ar fi întors iarăşi în vremea
stăpânirii barbarilor în Italia.Aşadar locuitorii Daciei nu ar fi putut să-şi strice graiul din pricina
vreunui graiasemenea,care nici unul nu s-a aflat.În al doilea rând moldovenii,nu s-au
numitniciodată italieni,nume care a ajuns al romanilor în vremile care au urmat,pentru
toţilocuitorii Italiei în vremea când Roma era cetatea cea mai de frunte a lumii întregi” În acest
citat este subliniată atât ideea latinităţii limbii,cât şi originea romană.Însusţinerea acestor ideii
Dimitrie Cantemir aduce exemple concrete pentru a dovedicu adevărat cele amintite mai sus.
„Deciia vor mărturisi precum poporul romano-moldo-vlahilor nu din glogozealanaşterii de
strânsură să fie scornit ce din cetăţeni romani,din ostaşi veterani şi dinmari familii să fie
ales”Aici, Dimitrie Cantemir exagerează în susţinerea originii pur latine a neamuluimoldovenesc.
Dimitrie Cantemir combate ipoteza potrivit căreia romanii s-ar firetras cu totul după ce împăratul
Aurelian a părăsit Dacia în anul 271: "...poporulromano-moldo-vlahilor nu din glogozela naşterii
de strânsură să fie scornit, ce dincetăţeni romani şi din mari familii să fie ales.O alta temă
fundamentală pe care au abordat-o cronicarii estecontinuitatea.Continuitatea,fenomen pentru care
cronicarii nu deţin sufuciente mărturii,este mai degrabă înfăţişată ca un miracol pe care îl
constată,dar nu-l potexplica.După cucerirea Daciei de către romani,populaţia este supusă unui

4
proces deromanizare,favorizat de faptul că latinii aveau o cultură scrisă,un corp de
legi,oadministraţie funcţională,în timp ce cultura geto-dacă era o tradiţie orală. Începând din
secolul al 10-lea,înconjuraţi de popoare care vorbeau limbi din altefamilii(limbi
slave,maghiară,limbi turcice) şi având o confesiune ortodoxă care nuutiliza latina în
biserică,vorbitorii de limbă română nu au mai avut,pentru multăvreme,contact cu celelalte limbi
romanice şi au pierdut mai ales legătura culturalăcu reperul latinei culte.Româna este indiscutabil
o limbă romanică.Structura sagramaticală şi vocabularul de bază,sunt majoritar latine.Latină
dunăreană a primit oserie de influenţe din greacă,chiar anterioare formării limbii române;ulterior
au intrat în română unele cuvinte din greaca medie(bizantină),în genere prin intermediar slav.Cea
mai puternică influenţă asupra limbii vechi este însă cea slavă.Uneledintre împrumuturile slave
populare au devenit cuvinte din fondul principal,esenţialepână astăzi.
„Iară nu numai numele acesta,precum ai înţeles că iaste tot unul,la toate ţările,şi altău şi al
Italiei,precum vei înţelege şi mai pe largu,la capul deosebi de numeleacestor ţări,că şi turcii şi
grecii ne zic vlah,ce şi dinr-altele te veicunoaşte,obiceiuri,hâre,graiul şi până astăzi,că eşti dreptu
vlah,adecş italian şirâmlean”(Miron Costin)Miron Costin susţine ideea originii române a
poporului român bazându-se peasemănările dintre romani şi români.Astfel taditia, datinile şi
obiceiurile acestora aucontinuat să dăinuie peste peste milenii, până azi, neîntrerupte şi
netulburate defrământările puhoaielor de năvălitori ce s-au abătut asupra noastră. Că este aşa,stă
mărturie incontestabilă lumea mirifică a satului românesc.

Cronicarii Munteni
Opera cronicarilor este ştiinţifică prin conţinut, dar literară prin forma.
Importanţacronicarilor constă pe de o parte în ideile pe care le-a pus în circulaţie, iar pe dealtă
parte prin realizarea artistică a scrierilor. Chiar dacă unele idei s-au doveditulterior exagerări fără
temei ştiinţific, liniile de cerecetare abordate de cronicari aucondus la dezvoltarea istoriografiei
româneşti, au dat un impuls formării conştiinţeiidentitare şi au contribuit la impunerea limbii
naţionale ca limba de culturăLetopiseţele munteneşti diferă de ale cronicarilor moldoveni atât
prin documentareşi exactitate a datelor, cât şi prin intenţionalitate şi prin calitatea
structuriicompoziţionale. Rămaşi anonimi, deşi cercetătorii au făcut unele încercări
deidentificare, autorii cronicilor (cu excepţia stolnicului Şerban Cantacuzino) nu au nicicultura
cronicarilor moldoveni, dobândita prin frecventarea şcolilor latineşti, niciobiectivitatea acestora,
scrierile lor fiind puse în slujba partidelor boiereşti care îşidisputau în secolul al XVII-lea lupta
pentru tronul Ţării Româneşti, cele aleCantacuzineştilor şi ale Bălenilor. De aceea sunt scrise
două cronici paralele,"Letopiseţul cantacuzinesc" şi "Letopiseţul Bălenilor", cuprinzând aceeaşi
perioadăistorică, 1290-1688, asemănătoare în conţinut pentru perioada veche, din diverseizvoare,
diferenţiate începând de pe la 1620, când însemnările dobândesc spiritpartizan şi verva polemică
şi expresiva, cu episoade narative şi portretistica înmaniera cronicarilor moldoveni..Continuarea
acestora, sub aspect cronologic, este "Anonimul brâncovenesc" sau "Istoria Ţării Rumâneşti de
Ia octombrie 1688 pânăla martie 1717.

5
Citate:
„Aşadară şi acei rumâni dachi ce era aici şi al lor trăiau şi stare îşi cerca şi cât auputut e
ţine au nevoit,moşteni vechi şi întemeiaţi acestor pământuri socotindu-se căsânt;pentruca prin
sute de ani trecuse şi să rădăcinase în toată Dachia lăcuind şişăzând”„Iară ceşti rumâni,oricum şi
pentru-atâtea călcări,zdrobiri şi nesupuse rele,ce i-autrecut şi i-au călcat,tot iată până astăzi,cum
s-au zis,că tot încă de nu să află atâtafericiţi şi slobozi de tot,iară încă şi dpmnie,stăpâniri şi limba
aceia a romanilor,totstă şi se ţine.Încă destul că tot urme de a să cunoaşte şi a şti bine de unde
sunt,le-au rămas şi le au”„Că cine dară carele nu foarte să se mire încă de atâtea dese ântăriri şi
prăzi aleşarmanţilor,goţilor,ajişderea ale hunilor şi vandalilor cari făcea în Dachia şi
aleghermanilor şi ale longobardilor,de vom socoti bine răutăţi şi stricăciuni?Şi încăpână acum
între aceşti dachi urmele limbii romane să păzescu,cărora acum pentruştiinţa bine a săgeta,valahi
le zicem”(Cronicarii munteni)Cronicarii munteni subliniază faptul că în ciuda tuturor influenţelor
popoarelor carene-au înconjurat de-a lungul anilor şi care au avut un impact în dezvoltarea limbii
şia poporului român,acesta a reuşit să-şi păstreze originea.De asemenea tratează şiei această
problemă a originilor,fiind însă de aceeaşi părere cu cronicariimoldoveni.Cronicarii au avut o
mare importanţă istorică, scrierile lor fiind surse extraordinarepentru aflarea trecutului
românilor,ajutând astfel la formarea conştiinţei istorice a poporului.

6
7