DEZVOLTAREA APARATULUI EXCRETOR

Aparatul uro-genital îşi are originea într-o bandă de ţesut, întinsă din
regiunea cervicală până în regiunea caudală a embrionului, numită creastă uro-
genitală.
În ontogeneza şi filogeneza rinichiului, se succed trei etape: pronefros,
mezonefros şi metanefros.

Pronefrosul

Pronefrosul reprezintă prima etapă în dezvoltarea rinichiului ce apare încă

de timpuriu. La om, el este un organ abia schiţat, rudimentar, având o existenţă
pasageră. Astfel, în ziua a 28-a nu mai există nici o urmă a pronefrosului.

Mezonefrosul

La sfârşitul săptămânii a 4-a, înainte ca pronefrosul să regreseze definitiv,

apare a doua schiţă a rinichiului - mezonefrosul. El va da naştere, la bărbat,
canalelor excretoare ale testiculului, iar la femeie dispare fără a da derivate.

Metanefrosul (rinichiul definitiv)

Metanefrosul (rinichiul definitiv) îşi face apariţia încă din săptămâna a 5-

a, înainte ca mezonefrosul să involueze. Metanefrosul are o dublă origine:
diverticulul metanefrogen sau diverticulul ureteral şi blastemul metanefrogen
(porţiunea caudală a cordonului nefrogen).
La capătul terminal, diverticulul metanefrogen (mugurele ureteral)
prezintă o dilataţie numită ampulă.
Din mugurele ureteral se va forma ureterul.
 Sub acţiunea inductoare a blastemului metanefrogen, cu care ampula
mugurelui ureteral este în contact, ampula proliferează şi se ramifică dihotomic,
repetat, dând naştere pelvisului renal, calicelor mari, calicelor mici şi tubilor
colectori ai rinichiului.

DEZVOLTAREA APARATULUI GENITAL

Organele genitale externe

La finele săptămânii a 5-a, sub cordonul ombilical, se formează o ridicătură

conică numită tuberculul genital. Tuberculul genital creşte formând schiţa
penisului, sau a clitorisului.

Diferenţierea testiculului

În ţesutul central care formează medulara testiculului, se diferenţiază

cordoane celulare, pline, aşezate radiar, în care se observă celulele germinale.
Aceasta este schiţa viitorilor tubi seminiferi.
Fiecare cordon testicular se divide în 3-4 cordoane flexoase numite tubi
contorţi. Fiecare grup de tubi contorţi este separat de ceilalţi prin septuri
conjunctive plecate de la albuginee spre mediastinul testicular, formându-se
astfel lobulii testiculului.

Diferenţierea ovarului

În masa centrală a glandei apar îngrămădiri de celule indiferente printre

care se văd şi rare celule germinale. Sub epiteliul germinativ, periferic şi
înconjurând medulara primitivă, se produce o îngrămădire celulară care
formează corticala primitivă a ovarului.
În decursul lunii a 3-a, ovarul creşte si epiteliul germinativ proliferează
dând naştere corticalei secundare, în timp ce medulara şi corticala primară
degenerează şi sunt invadate de o reţea vasculo-fibroasă. În acest mod ia naştere
medulara definitivă.

DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS

Aspecte generale

Sistemul nervos îşi are originea în placa neurală, întinsă de o parte şi de

alta a liniei mediane a spatelui embrionar. Pe mijlocul ei apare un şanţ, şanţul
neural. Marginile şanţului, care se înalţă, formează plicile neurale. Plicile
neurale se unesc şi formează tubul neural.

Măduva spinării

Măduva spinării este formată pe seama porţiunii mijlocii şi inferioare a

tubului neural.

Encefalul

Encefalul se dezvoltă din porţiunea cefalică a tubului neural. După

închiderea tubului neural, se văd cele trei vezicule: prozencefalul sau creierul
anterior; mezencefalul sau creierul mijlociu şi rombencefalul sau creierul
posterior.
 Din prozencefal iau naştere:
● Rinencefalul sau creierul olfactiv, corpii striaţi, cortexul cerebral.
● Veziculele optice, talamusul, metatalamusul, hipotalamusul, chiasma
optică, hipofiza nervoasă, tuberculii mamilari.
Mezencefalul rămâne ca atare şi va da coliculii cvadrigemeni, tegmentul
şi pedunculii cerebrali.
Din rombencefal iau naştere:
● Cerebelul, puntea.
● Bulbul rahidian.

DEZVOLTAREA ORGANELOR DE SIMŢ

Organele gustului

Organele gustului sunt reprezentate prin mugurii gustativi. Ei se

diferenţiază în decursul lunii a II-a sub forma unei îngroşări a epiteliului lingual,
a vălului palatin, a epiglotei, fiind foarte numeroşi în peretele lateral al şanţului
care înconjoară papilele circumvalate. Celulele epiteliale ale mugurilor se
alungesc perpendicular pe suprafaţa epiteliului de origine şi se diferenţiază în
celule gustative şi celule de susţinere. Celulele gustative se termină printr-o
prelungire receptoare şi pe corpul lor se găsesc butonii terminaţiilor nervilor
cerebrali VII, IX şi X. Aceşti muguri sunt conţinuţi într-o cavitate ovoidă a
epiteliului, care se deschide la suprafaţă prin porul gustativ, prin care ies fibrele
receptoare.

Nasul şi formaţiunile olfactive

 Primordiul organului olfactiv apare sub forma a două plăci de ectoderm
îngroşat, placodele olfactive, situate pe faţa infero-laterală a creierului anterior.
În săptămâna a 5-a, placodele se găsesc situate în fundul unor depresiuni,
fosetele olfactive. Procesele nazale se unesc între ele şi cu mugurele maxilar,
formând doi saci olfactivi orbi. Orificiile de intrare în sacii olfactivi reprezintă
narinele primitive; membrana buconazală, care separă sacii olfactivi de
stomodeum, se resoarbe şi apar coanele primitive.
Septul nazal creşte, se uneşte cu premaxila şi cu palatul dur, separând cele
două fose nazale.

Ochiul şi anexele sale

La formarea ochiului şi a anexelor sale, iau parte tubul neural (care

generează retina), ectodermul (care generează cristalinul) şi mezodermul (care
generează tunicile ochiului).

Urechea

Urechea internă este de origine epitelială şi primordiul ei este o îngroşare

ectodermală situată de o parte şi de alta a creierului posterior.
Urechea medie este derivată a pungii branhiale endodermice.
Urechea externă. Meatul acustic extern este derivatul primei pungi
ectodermice.