Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Tema si Viziunea

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” scrisa de Lucian Blaga
este asezatain deschiderea primului volum de versuri intitulat „Poemele
luminii” in 1919.Opera se incadreaza in modernism prin elementele
expresioniste regasite la nivelultextului: elanul vitalist si exacerbarea eului
creator. Elanul vitalist se reflecta inrelatia poet-lume prin atitudinea
protectoare fata de univers. In timp ceexacerbarea eului e evidenta inca
din titlu prin amplasarea in pozitie initiala apronumelui personal „eu”. Mai
mult, acest pronume este reluat de 5 ori in text,aceste marci ale
subiectivitatii sunt evidentiate si prin verbe la persoana I „nu ucid” „nu
strivesc” „iubesc” si adjective posesive la persoana I „mea” („eu cu lumina
measporesc a lumii taina”).O alta trasatura a modernismului consta in
refuzul prozodiei clasice, in libertatea deexprimare evidentiata prin
renuntarea la elemente de versificatie clasica, poeziaavand versuri libere
si rima alba, dar si prin prezenta ingambamentului. Aceastaeste o figura
de stil des intalnita in lirica moderna, confera textului autenticitate,dand
impresia de confesiune, este marcata grafic prin scriera cu minuscula
afiecarui vers, continuand ideea de la un vers la altul.Tema poeziei este
cunoasterea, Blaga considerand creatia poetica o forma decunoastere a
lumii, aceasta este dublata de o viziune filosofica a lumii si de
unaexpresionista. Viziunea despre lume se construieste in jurul ideii de
mister, unconcept fundamental la Blaga, pentru el exista doua modalitati
de cunoastere atainelor universului: cea luciferica, prin care se mareste
misterul si cea paradiziaca,prin care se descifreaza misterul. Rolul poetului
nu este de a descifra taineleuniversului si de a le ucide astfel, ci de a le
spori misterul prin actul de creatieartistica.O idee poetica ce reflecta
cararacterul gnomic al poeziei este acela ca poetul nu seraporteaza la
lume pe cale rationala, atitudinea sa fata de mister caracterizandu-seprin
empatie, asa cum reiese din versurile „nu ucid / cu mintea tainele ce le-
ntalnesc/ in calea mea”, unde „in calea mea” exprima metaforic destinul
poeticasumat printr-o viziune proprie.In cea de-a doua secventa a poeziei,
liniile de pauza izoleaza o ampla comparatie incadrul careia cunoasterea
poetica este asociata lunii si „razelor ei albe”. Aceastaimagine artistica
este relevanta nu doar pentru tema, ci si pentru viziuneaexpresionista:
„luna” reprezentand infinitul spre care tinde eul liric, iar asocierea luicu
astrul nocturn simbolizeaza trecerea acestuia pe o treapta superioara.Un
element conpozitional relevant pentru tema cunoasterii este titlul. Alcatuit
dintr-o propozitie negativa, titlul sintetizeaza crezul poetic al lui Blaga,
schitand in liniigenerale relatia poet-univers. Cele doua extreme, poetul,
prezent prin marcaspecifica eului liric „eu” si lumea surprinsa printr-o
metafora revelatorie „corona deminuni a lumii” sunt relationate prin verbul
la forma negativa „nu strivesc”, prin