Maslenița, sărbătoarea

rușilor lipoveni de
întâmpinare a primăverii

Masleniţa este sărbătoarea prin care rușii lipoveni celebrează Soarele și

venirea primăverii. Denumită și Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă,
Maslenița are loc în ultima săptămână de dinaintea intrării în Postul Paştelui.
Masleniţa adună laolaltă fetele şi femeile, îmbrăcate în costume tradiţionale,
care ţin în mână câte o batistă (kasinka) şi merg pe străzi, într-un dans ritual,
cântând cântece specifice acestui obicei, asemeni colindelor româneşti.

1
 Săptămâna Maslenița sau Maslenîia, reprezintă o perioadă în care rușii
lipoveni sunt foarte veseli și interpretează cântece și dansuri tradiționale.
Fiind o sărbătoare în care este celebrat soarele, rușii lipoveni din Tulcea
lansau, pe vremuri, săgeți aprinse de pe Colnicul Hora, lucru care acum nu
mai este permis, pentru a nu fi provocate incendii.
”Masleniţa este o denumire de origine slavă (maslo înseamnă ulei) şi are
legătură cu faptul că multe din mâncărurile preparate cu această ocazie sunt
cocături unse, date cu unt.
În perioada comunismului, timp de 25 de ani, Masleniţa nu s-a mai sărbătorit
public în comunităţile lipoveneşti, dar după anul 1990 acest obicei a fost
revigorat în majoritatea localităţilor dobrogene cu populaţie ruso-
lipovenească.
Cei dintâi care au reluat serbările dedicate Masleniţei, în Dobrogea, au fost
ruşii lipoveni din oraşul Tulcea, iar acest eveniment a avut loc, oficial, la data
de 25 februarie 1993, la iniţiativa Comunităţii Ruşilor Lipoveni.
La Ghindăreşti, obiceiul a renăscut după anul 1999, astfel încât în fiecare an,
cu o săptămână înainte de intrarea în post, de luni până vineri, toţi locuitorii
satului se distrează, pentru că Săptămâna Albă este una a „petrecerii”.
După această perioadă, vin săptămânile de smerenie ale Postului Mare, în
care veselia şi dansul sunt interzise.
La Carcaliu, în judeţul Tulcea, sărbătoarea a fost revitalizată din 1994, la
iniţiativa profesorului Feodor Chirilă, în prezenţa a sute de oameni.
Textul cântecelor performate la Carcaliu prezintă două variante: prima se
referă la sfatul fetelor pentru primirea sau respingerea unui flăcău, iar cea
de-a doua, la sfatul mamei cu feciorul ales de cea mai frumoasă fată din sat,
în ceea ce priveşte acceptarea sau respingerea ei.
Maslina na Kamenka prezintă momente preluate din obiceiurile de nuntă, de
fapt o succesiune de secvenţe ceremoniale, cu valenţe magice, dar mai ales
ludice, ce se desfăşoară în joia săptămânii albe”, scrie Cerasela Dobrinescu în
cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea – istorie şi tradiţii specifice (a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.

Maslenița, sărbătoarea primăverii, a iubirii și a luminii

2
Maslenița este o sărbătoare emblematică a rușilor lipoveni. Din punct de
vedere etimologic, denumirea săptămânii și a tradiției derivă din termenii
slavi maslo, care înseamnă unt sau ulei sau sîr cu sensul de brânză.
”Maslina,  Maslenița,  Sîrnăia reprezintă o sărbătoare slavă ancestrală, de
întâmpinare a primăverii, care înglobează rituri agrare, elemente legate de
cultul familial și de cel al strămoșilor.
În trecut, în această perioadă se performau acțiuni magice, cu rolul de a
asigura recolte bogate și totodată fertilitate.
În timp, aceste aspecte s-au diluat, sărbătoarea fiind înglobată de biserică în
calendarul sărbătorilor mobile, sub forma Săptămânii Lăsatului de Sec de
Brânză (Sîropustnaia Nedelia).
Caracterul familial al sărbătorii, care cristaliza legăturile sociale în interiorul
grupului, poate fi decodificat din denumirile unor zile ale acestei perioade:
vineri – serile soacrei (mama soției), sâmbătă – șezătorile cumnatei (sora
soțului).
În această perioadă elementul feminin imprimă comunității anumite reguli,
prin performarea unor gesturi. Maslenița este o sărbătoare exclusiv
feminină, cele mai multe roluri sunt asumate de femei: pregătirea
alimentelor, efectuarea dansurilor circulare, în special în ziua de joi, cusutul
batistelor cu rol ceremonial sau pregătirea instrumentarului ritual.
În alte situații, chiar dacă dispozitivul ritual era realizat de băieți, el era
destinat fetelor, de exemplu construirea leagănelor decorate cu flori, la
Jurilovca”, scrie cercetătorul Alexandru Chiselev, în cartea sa ”Dinamica
rituală a tradițiilor de peste an”.

De Maslenița, fetele se dădeau în leagăn și se făceau

întreceri cu caii

Unele dintre obiceiurile pe care rușii lipoveni le practicau de Maslenița s-au

diminuat sau au fost eliminate. În prezent, în special ansamblurile
tradiționale ale comunităților locale sunt singurele care mai mențin formele
publice ale sărbătorii.
Rușii lipoveni preferă să sărbătorească Maslenița în familie și să consume
preparate pe bază de lapte sau brânză și să facă gestul prin care cer iertare.

3
”Multe elemente rituale performative, precum datul fetelor în leagăn,
întrecerile cu caii, plimbatul cu căruțele, lansarea săgeților aprinse de pe
Colnicul Hora din Tulcea nu se mai practică de mult timp.
Repertoriul contemporan prezintă cântece specifice acestei sărbători, care au
ca motiv central Strela, simbol al săgeții și al despărțirii de sezonul  rece sau
melodii legate de anumite preparate alimentare consumate în această
perioadă, precum blinî sau vareniki.
Alte cântece au ca motive principale hameiul sau seraja utița, pasăre mitică
ordonatoare a haosului primordial.
Tot cu ocazia acestei sărbători se confecționau păpuși, Ciucila
Mucila, Maslenița, îmbrăcate în vestimentație tradițională. Acestea aveau mai
mult rolul de a impresiona audiența, nu de alungare simbolică a iernii”,
afirmă cercetătorul Alexandru Chiselev.

La Slava Cercheză, rușii lipoveni ard o păpușă botezată

Ciucelo

În săptămâna Maslenița era veselie în tot satul. Supărările erau uitate, cine
era certat cu cineva se împăca, să nu-l prindă postul supărat.
”La Slava Cercheză, conform unei vechi tradiţii, s-a păstrat obiceiul arderii
unei păpuşi mari din paie sau câlţi, botezată „Ciucelo”. Arderea păpuşii are
loc în timpul unui ritual specific, în cadrul căruia oamenii cântă şi dansează în
jurul păpuşii.
Înainte de acest sacrificiu simbolic, păpuşa, care este o întruchipare a iernii
sau a duhurilor rele, este plimbată prin sat. Ritualul arderii are menirea de a
alunga anotimpul rece, dar şi de a purifica spaţiul de tot ceea ce era
considerat „rău”.
Obiceiul arderii păpuşii din paie este o moştenire de pe tărâm rusesc, unde
se desfăşoară un adevărat spectacol al funeraliilor Masleniţei, ca personaj
care simbolizează iarna. Mult timp, în mediul starover, această tradiţie a fost
considerată un păcat.
În Ghindăreşti, cu ani în urmă, băieţii făceau întreceri cu caii, pe dealul de la
marginea satului, dinspre Topalu. Caii erau împodobiţi cu panglicile luate sau
primite de la fete.

4
Conform unor vechi cutume, fetele îşi strângeau părul lung într-o coadă la
spate, pe care o legau cu o panglică (lenta), iar în perioada Masleniţei, fetele
dăruiau băieţilor din aceste panglici, în semn de simpatie.
Masleniţa avea o „coregrafie” specifică: se împletea un un fel de gard uman
din braţele femeilor care ţineau batiste în mâini, treceau pe sub un pod din
mâini şi rămâneau acolo, apoi se cânta să se despletească gardul acesta. Ele
plecau de pe o stradă și veneau pe alta, iar oamenii ieşeau la porţi cu
vareniki, plăcinte și vin”, a precizat Cerasela Dobrinescu.

Clătitele au o însemnătate aparte în cadrul acestei

sărbători

Mâncărurile preparate în „Săptămâna Albă” sunt cele pe bază de lactate şi

ouă, precum vareniki, tradiționalii colţunaşi cu brânză, vişine şi miere, blinî,
clătite cu urdă sau brânză, pirojeniki, gogoşi cu brânză, dar şi din peşte: borş
de peşte, tocăniţă de peşte și peşte prăjit.
”Clătita, ”blinî” are o însemnătate aparte, iar la ruşii lipoveni există superstiţia
potrivit căreia „câte blîni ai mâncat, atâţia ani din viaţă ai câştigat”.
Forma acesteia, rotundă, aspectul rumenit, fierbinte, simbolizează soarele,
izvor de viaţă şi lumină. Soarele, vechi simbol arhetipal, este prezent în
aproape toate culturile lumii, fiind sursă şi întruchipare a luminii diurne, cu
toate valenţele ei spirituale.
În ultima zi a Masleniţei, numită şi „Duminica Iertării” sau „Ziua Iertării”,
supărările sunt uitate, iar cei care au fost certaţi au datoria de a se împăca.
Cu acest prilej, se face un schimb de replici: „Iartă-mă, dacă ți-am greşit!”,
„Iartă-mă şi tu!”, iar protagoniştii îşi oferă daruri.
Întotdeauna, primii care îşi cer iertare sunt cei mai tineri. Tot în „Duminica
Iertării” sunt pomeniţi şi morţii, iar rudele merg la cimir cu blinî, pe care le
împart în memoria decedaţilor. Simbolic, se cere iertare şi celor trecuţi la cele
veşnice.
Utima zi din săptămâna Masleniţei marchează „lăsatul secului” şi începutul
Postului Paştelui, care se va întinde pe o perioadă de şapte săptămâni, dar şi
despărţirea de iarnă şi începutul unui nou ciclu de viaţă.
În prezent, comunităţile din oraşe sărbătoresc Màslina, cum mai este numită
sărbătoarea, prin petreceri organizate în restaurante sau la sediile locale ale

5
comunităţii, unde ansamblurile artistice pun în scenă secvenţe ale acestui
obicei”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea –
istorie şi tradiţii specifice (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.