SUBIECT II

MATRICI

( )
a11 a12 … a 1n
Matrice cu m linii si n coloane. a21 a22 … a 2n
Daca m=n avem matrice patratica. … … … …
am 1 a m 2 … amn
OPERATII CU MATRICI

Adunare (diferenta)
ORDIN 2 ( )( )(
a b
c d
±
x y
z t
=
a±x b± y
c± z d±t )
( )( )( )
matrici: a11 a12 a13 b11 b12 b13 a11 ± b 11 a12 ± b12 a13 ± b13
ORDIN 3 a21 a22 a23 ± b21 b22 b23 = a21 ± b 21 a22 ± b22 a23 ± b23
a31 a32 a33 b31 b32 b33 a31 ± b 31 a32 ± b32 a33 ± b33
INMULTIRE MATRICI: M m ,n × M n , p=M m , p -regula pentru inmultire
Ordinul a b x x
2: c d ( )( )(
z
y = ax+bz ay +bt
t cx +dz cy + dt )
Ordinul 3:

( )( )( )
a11 a12 a13 b11 b 12 b13 a11 b 11+a 12 b21 +a13 b31 a11 b12 +a 12 b22 +a13 b32 a 11 b13 +a12 b23 +a13 b33
a21 a22 a23 x b21 b 22 b23 = a21 b 11+a 22 b21 +a23 b31 a21 b12 +a 22 b22 +a23 b32 a 21 b13 +a22 b23 +a23 b33
a31 a32 a33 b31 b 32 b33 a31 b 11+a 32 b21 +a33 b31 a31 b12 +a 32 b22 +a33 b32 a 31 b13 +a32 b23 +a33 b33

( )
0 0 … 0 Proprietãţi
Matrice nula
0 0 … 0
matricea element neutru la Omn=
adunarea (diferenta) … … … …
0 0 … 0 A,BMm,n(C) şi C.
matricelor:
1A = A;

( )
1 0 … 0 A = A;
Matrice identitate (A+B) = A + B;
0 1 … 0
matricea element neutru la I mn= (+)A = A + A;
… … … …
inmultirea matricelor: (A) = ()A =  (A).
0 0 … 1

Ridicarea la putere a matricelor patratice: An =A n−1 A , n2

Prin definitie: A0 =I n , A 1= A
Observatie: Inmultirea matricelor nu este obligatoriu o operatie comutativa.
Urma matricei Tr(A) = suma elementelor de pe diagonala principala. Tr ( A )=a11+ a22+ …+ann
Transpusa matricei: Proprietati ale operatiei de transpunere

( )
P1 ∀ A ∈ M m ,n ( C ) , t(tA)=A
a11 a21 … am 1 t
(A+B)= tA + tB
a a22 … am 2 P2 Daca A,B∈ M m , n ( C )atunci:
t
A= 12 t
(a∙ A)=a∙tA, a∈C
… … … …
a 1 n a2 n … amn P3 ∀ A ∈ M m ,n ( C ) si ∀ B ∈ M n, p (C ) , atunci t(A∙ B ¿=tA∙tB

Determinant de ordinul 4 ( dezvoltare dupa linia 1): (optional)

Page 1 of 8
 | | | | | || | | |
a11 a12 a13 a14
b22 b23 b 24 b 21 b23 b24 b21 b22 b 24 b21 b22 b 23
b21 b22 b 23 b24
=a11 c 32 c 33 c 34 −a12 c31 c 33 c 34 +a 13 c 31 c 32 c34 −a14 c 31 c 32 c33
c 31 c 32 c 33 c 34
d 42 d 43 d 44 d 41 d 43 d 44 d 41 d 42 d 44 d 41 d 42 d 43
d 41 d 42 d 43 d 44

DETERMINANTI
Determinan
t de
ordinul 2:
|a11 a12
b 21 b22 |
=a11 b 22−a12 b 21

| |
Determinan
a11 a12 a 13
t de b 21 b22 b 23 =a11 b22 c33 +b 21 c 32 a13 +a 12 b23 c 31−a13 b22 c 31−b 23 c 32 a11−a12 b21 c 33
ordinul 3: c31 c 32 c33

DETERMINANT VANDERMONDE

| | | |
2
de 1 1 1 1 a a
ordinul 3: V 3= a b c sau V 3 = 1 b b 2 =( b−a ) ∙ ( c−a ) ∙(c−b)
2 2 2
a b c 1 c c2

| | |
1 a a2

|
de 1 1 1 1 2
1 b b
ordinul 4: V 4= a b c d sau V 4= 2 =( b−a ) ∙ ( c −a ) ∙ ( d−a ) ∙ ( c−b ) ∙ ( d−b ) ∙(d −c)
1 c c
a2 b2 c2 d2
1 d d2
PROPRIETATI DETERMINANTI:
2
Fie A∈ M 2 (R) Atunci: A −Tr A ∙ A +det ( A ) ∙ I 2 =O 2 Relatia Hamilton-Cayley
( )
Daca A∈ M n ( C ) sik ∈ C ⟹ det ( kA )=k n det ⁡(A )
Daca elementele unei linii sau coloane dintr-o matrice patratica sunt nule, atunci determinantul matricei este nul
Daca o matrice patratica are doua linii (coloane) identice, atunci determinantul este nul
Daca elementele a doua linii (doua coloane) sunt proportionale, atunci determinantul ei este nul
det(A)=det(B)+ det(C), dar A≠B+C Daca A, B∈ M n ( C ) atunci det ( AB )=det ⁡( A) ∙det ⁡(B)

PERMUTÃRI (doar M1)

Definiţie. Fie A={1,2,…n},  se numeşte permutare de
gradul n daacã :AA şi  bijectivã.
φ=
( φ(1)
1 2 … n
φ (2) … φ(n) )
( )
Sn – mulţimea permutãrilor de grad n; card Sn = n! 1 2 … n
1A = e, permutarea identicã e=
Compunerea permutãrilor Fie ,Sn 1 2 … n

φ=
( φ(1)
1 2 … n
φ (2) … φ(n)
; τ=
1 2
) (… n
τ (1) τ ( 2) … τ (n)
. φ⋄τ=
1
) 2
( … n
φ(τ ( 1 ) ) φ( τ ( 2 )) … φ(τ ( n ) )
∈ Sn
)
Transpoziţii Observaţii:

Page 2 of 8
 Def. Fie i,jA, ij, ijSn, ij se numeşte transpoziţie dacã: 1. (ij)-1 = ij;

{
j , daca k=i
( )
2. Numãrul transpoziţiilor de
τ ij ( k )= i, daca k = j τ i , j ( k ) = 1 2 … i … k … j … n 2
1 2 … j … k … i … n
k , daca k ≠ i , j grad n este C n
Observaţii:
Signatura (semnul) unei permutãri
φ parã dacã () = 1, impara daca () = - 1;
Def. Fie (i,j)AxA, i<j,
(i,j) se numeşte inversiune a lui  dacã (j)<(i) Orice transpoziţie este imparã;
n(n−1) φ ( i )−φ ( j)
2
m() nr. inversiunilor lui ; 0 ≤ m ( φ ) ≤ C n= ε ( φ )= ∏
2 1 ≤i ≤ j ≤n i− j
() = (-1) se numeşte signatura lui 
m()
( o) = ()()

.
INVERSA UNEI MATRICI
O matrice este inversabila daca determinantul este 0
Fie AMn(C), dacã det A0 existã A-1Mn(C) astfel încât AA-1 = In, InMn(C), In – matricea unitate
1. Det (A)
2. tA
3. A* (matricea adjuncta)

( )
δ 11 δ 12 … δ 1 n
¿ δ δ 22 … δ 2 n
A = 21 i+ j
, unde δ i , j=(−1 ) |se taie linia i sicoloana j si se calculeaza determinantul|
… … … …
δ n1 δ n 2 … δ nn

( )
δ 11 δ 12 δ1 n
…
det A det A det A
δ 21 δ 22 δ2 n
−1 1 ¿ …
A = ∙ A = det A det A det A
det A
… … …
δ n1 δn2 … δ nn
…
det A det A det A

RANGUL UNEI MATRICI

Fie A∈ M m , n (C) , A≠ Om,n si 1 ≤ r ≤ min(m,n);

r-rangul matricei A daca: { 1. exista un minor nenulde ordin r

2.toti minorii de ordin strict mai mare decat r ( daca exista ) sunt nuli

Ordin 2 Ordin 3

( )
a11 a12 a13
Fie A∈ M 2,2 (C ) , A≠ O2 A=
a b
c d ( ) Fie A∈ M 3,3 (C ) , A≠ O3 A= a21 a22 a23
a31 a32 a33

Page 3 of 8
 1. Daca det A≠0 ⇒ rang A= 2 1. Daca det A≠0 ⇒ rang A= 3
2. Daca det A=0 ⇒ rang A =1, A≠O2 2. Daca det A=0 ⇒ rang A ≤ 2. Alegem un minor de ordin 2
 Daca M≠0⇒ rang A= 2
 Daca M=0 sitoti minorii de ordin doi sunt nuli ⇒ rang
! rang On=0 A= 1
Minor de ordin r = Determinantul format cu elementele matricei A situate la intersectia celor r linii si r coloane.
Numarul minorilor de ordin r ai matricei A∈ M m , n (C) este egal cu: C rm ∙ C rn
Minor principal (determinant principal) (dp) :minorul de rang r care da rangul matricei A
Ecuatiile sistemului care corespund liniilor minorului principal se numesc ecuatii principaler, iar celelalte
ecuatii se numesc ecuatii secundare.
Minor caracteristic (d c , d c …): Orice minor al matricei A care se obtine din determinantul principal prin
1 2

bordarea (completarea) cu o linie formata din coeficientii necunoscutelor principale dintr-o ecuatie secundara si
cu o coloana formata din termenii liberi ai ecuatiilor principale si termenul liber al ecuatiei secundare alese
Numarul minorilor caracteristici este egal cu numarul ecuatiilor secundare ale sistemului.
Proprietatea Kronecker-Capelli: Un sistem de ecuatii liniare este compatibil daca si numai daca rangA=
rangᾹ, unde A este matricea sistemului, iar Ᾱ este matricea extinsa.
Proprietatea lui Rouché: Un system de ecuatii liniare este compatibil daca si numai daca toti minorii
caracteristici sun nuli.

SISTEME LINIARE

{
a11 x 1+ a12 x 2 +⋯+ a1 n x n=b1 Notaţii:
aij – coeficienţi,
( S ) a21 x 1+ a22 x 2 +⋯+ a2 n x n =b2 m−ecuatii , n−necunoscute xI – necunoscute,
…
bi – termeni liberi;
am 1 x 1 +am 2 x 2+ ⋯+a mn x n=b m
r – rangul matricii A

|) () ()
x1 b1

( ) (
a11 ⋯ a1 n a11 ⋯ a1 n b1
A= ⋮ ⋱ ⋮ A= ⋮ x b
⋱ ⋮ ⋮ X= 2 B= 2
⋮ ⋮
am 1 ⋯ a mn am 1 … amn b m
xn bn
matricea coeficientilor matricea extinsa
matricea necunoscutelor matricea termenilor liberi

COMPATIBIL INCOMPATIBIL
DETERMINAT NEDETERMINA OMOGEN
T
Are o singura solutie Are o infinitate de Are cel putin Nu are solutii
solutii solutia banala

{ x1 +3 x 2=7
x1 + x 2=5 {2 x1 −x2 =1
4 x 1−2 x 2=2 { x1 + x 2=0
2 x 1−3 x 2=0 { x1 + x 2=7
x 1+ x 2=2

Solutia sistemului: Solutia sistemului: Solutia sistemului: Nici un sistem de valori ce

X1 =4; x2=1 X1 =k; x2=2k-1, k- X1 =0; x2=0 inlocuiesc necunoscutele x1
arbitrar si x2 nu poate satisface
Exemplu: sistem
simultan ambele ecuatii
CRAMER
Page 4 of 8
 COMPATIBILITATEA SISTEMELOR

Un sistem este compatibil daca: Un sistem este incompatibil daca:

r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A =   0 r  min (m,n) şi rang A = r + 1

r = n < m şi rang A =r

Sistem Cramer

{
a 11 x 1+ a12 x 2+ ⋯+ a1 n x n=b 1
( S ) a 21 x 1+ a22 x 2+ ⋯+ a2 n x n=b2
…
an 1 x 1 +an 2 x2 + ⋯+a nn x n=b n

| | | | | |
a11 ⋯ a 1n b1 a12 … a1 n a 11 b 1 … a1 n
∆= ⋮ ⋱ ⋮ ≠ 0 ∆ x = ⋮ 1
⋮ ⋮ ⋮ ∆x = ⋮
2
⋮ ⋮ ⋮ ...
an 1 ⋯ ann bn an 2 … ann an 1 b n … ann
∆x ∆x ∆x
x 1= 1
; x2= ;… ; x n=
2 n

∆ ∆ ∆

STRUCTURI ALGEBRICE

Monoid Grup
Fie (M, ●), MxMM, (x,y)x●y, M-nevidã Fie (G,●), GxGG, (x,y)x*y, G-nevidã
Axiomele monoidului Axiomele grupului
M1 (x●y)●z = x●(y●z) x,y,zM G1 (x●y)●z = x●(y●z) x,y,zG(asociativitatea)
(asociativitatea);
M2  eM astfel încât x●e = e●x = x G2
 eG astfel încât x●e = e●x = x xG (e
xM (e element neutru) element neutru)
M3 x●y = y●x, x,yM monidul este G3  xG  x’G astfel încât x’●x = x●x’ = e
comutativ (x’ simetricul lui x)
G4 x●y = y●x, x,yG grupul este comutativ (sau
abelian)
Fie (G, ●) grup, HG, H este subgrup dacã  x,yH  x●yH şi  xH  x’H (x’ este
simetricul lui x în raport cu operaţia ●)
Fie grupurile f:G1G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(xy)=f(x)f(y), x,yG1
(G1,), (G2,): f:G1G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este bijectivã şi
f(xy)=f(x)f(y), x,yG1
f:G1G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al grupului G1, dacã f este un
izomorfism (morfism
Inel Corp
Page 5 of 8
Fie (A,+,), AxAA, (x,y)x+y şi Fie (K,+,), KxKK, (x,y)x+y şi KxKk,
AxAA, (x,y)xy, A nevidã (x,y)xy, K – nevidã.
(A,+,) este inel dacã Definiţia. (K,+,) este corp dacã (K,+,) este inel,
G. (A,+) este grup abelian; 01 şi xK, x0   x-1K, astfel încât xx-1 = x-1
M. (A,) este monoid şi x = 1.
Dacã xy = yx x,yK, corpul este comutativ
D.  este distributivã faţã de +:
x(y+z) = xy + yz
(y+z)x = yx + yz, x,y,zA
in C. xy = yx x,yA, inelul este
plus comutativ

Fie inelele (A,, ●) şi (A’,,o):

Definiţia. f:AA’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este bijectivã şi f(xy) = f(x)f(y), f(x●y) =
f(x)of(y), x,yA.
Definiţia. (A,+,) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x0, y0 implicã xy0.
Definiţia Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã divizori ai lui zero se numeşte domeniu
integritate.
Definiţia Dacã (A,+,) este inel, atunci (A[X],+ ,) este inelul comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în
A.
Definiţia Fie corpurile (K,,*) şi (K’,,o), f:KK’ este izomorfism de corpuri dacã f este bijectivã,
f(xy) = f(x)  f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) x,yR.

POLINOAME

Forma algebricã a unui polinom: fC[x] este f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an, unde n este gradul, a0 –
coeficientul dominant, an – termenul liber.
Teorema împãrţirii cu rest: f,gC[x], g0 existã polinoamele unice q,rC[x] astfel încât f = gq + r, grad r <
grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului fC[x], f0 la X-a este f(a).
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al împãrţirii polinomului f = a0Xn +
a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a; precum şi restul acestei împãrţiri r = f(a);
a0 a1 … an-1 an
a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an
Divizibilitatea polinoamelor
Fie f,gC[x], spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã qC[x] astfel încât f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, aC*, fC[x];
2. g f şi f0  r = 0;
3. g f şi f0  grad f  grad g;
4. aC*  af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h  f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f   aC* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).

Page 6 of 8
 Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi
d g.
2) d’ f şi d’ g  d’ d şi notãm d=(f,g)
Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.
Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi
g m.
2) f m’ şi g m’  m m’
f⋅g
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m = d
Rãdãcinile polinoamelor
~
Numãrul C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã şi numai dacã f () = 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul C este rãdãcinã a polinomului f0(X-a) f.
. Numãrul  se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a polinomului f0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-
a)p+1 nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã fC[x] este un polinom de gradul n şi x1,x2,x3,…,xn sunt rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate
m1 m2 mn
m ,m ,m ,…,m atunci f =a 0 ( X −x1 ) ( X −x 2 ) .. .( X−x n ) unde a este coeficientul dominant al lui f,
1 2 3 n 0
iar m1 + m2 + … + mn = grad f.
. Ecuaţii algebrice
O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f0 este un polinom, se numeşte ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu se pot rezolva prin
radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau egal cu unu, are cel puţin o
rãdãcinã (complexã).

Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z

* Dacã fR[x] admite pe  = a + ib, b0 ca rãdãcinã atunci el admite ca rãdãcinã şi pe = a – ib, iar  şi au
acelaşi ordin, de mutiplicitate.
* Dacã un polinom fQ[x] admite pe  = a + b √d (a,bQ, b0, dR\Q) ca rãdãcinã, atunci el admite şi pe α =
a–b √ d , iar  şi au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
p
* Dacã un polinom fZ[x], grad f1, admite o rãdãcinã  = 2 Q, (p,q) = 1 atunci p an şi q a0. În particular
dacã fZ[x] are rãdãcina =pZ atunci p an.
Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X], K corp comutativ şi gK[X], g0: fK[X], existã polinoamele
q,rK[X], unic determinate astfel încât f = qg+r, grad r < grad g.
RELATIILE LUI VIETE:

{
a 2 x 2 +a1 x+ a0=0 sau
Gradul a2 ( x−x 1 )( x −x2 ) =0 sau −a 1 a0
II S : x 1+ x 2= P : x1 x 2=
2
x −Sx + P=0 a2 a2

Page 7 of 8
 −a2
S1 : x1 + x 2+ x3 =
a3

{
3 2
a3 x +a2 x + a1 x +a 0=0 sau
Gradul
a3 ( x−x 1 )( x −x2 ) ( x−x 3 ) =0 sau a1
III S2 : x1 x 2+ x 1 x 3 + x 2 x 3=
3 2
x −S 1 x + S2 x −S 3=0 a3
−a0
S3 : x1 x 2 x 3=
a3
−a3
S1 : x1 + x 2+ x3 + x 4 =
a4

{
4 3 2
a4 x +a3 x + a2 x +a 1 x +a0 =0
Gradul
a4 ( x−x 1 ) ( x−x 2 ) ( x−x 3 )( x −x 4 )=0 a2
IV S2 : x1 x 2+ x 1 x 3 + x 1 x 4 + x 2 x3 + x 2 x 4 + x3 x 4=
4 3 2 a4
x −S 1 x + S2 x −S 3 x +S 4 =0
−a1
S3 : x1 x 2 x 3+ x1 x 2 x 4 + x 1 x 3 x 4 + x2 x 3 x 4 =
a4
a
S4 : x 1 x 2 x 3 x 4 = 0
a4
5 4 3 2
Gradul V a 5 x +a4 x + a3 x +a 2 x + a1 x + a0=0
−a4
S1 x 1+ x2 + x 3 + x 4 + x 5=
a5
a3
S2 x 1 x 2 + x1 x 3+ x1 x 4 + x 1 x 5+ x2 x 3+ x 2 x 4 + x 2 x 5+ x3 x 4 + x 3 x 5 + x 4 x5 =
a5
−a2
S3 x 1 x 2 x 3 + x 1 x 2 x 4 + x 1 x2 x 5+ x 1 x3 x 4 + x 1 x 3 x 5 + x 1 x 4 x 5+ x2 x 3 x 4 + x 2 x 3 x5 + x 3 x 4 x 5=
a5
a1
S4 x 1 x 2 x 3 x 4 + x 1 x 2 x 3 x 5 + x 1 x 3 x 4 x 5 =
a5
−a0
S5 x 1 x 2 x 3 x 4 x 5 =
a5

Page 8 of 8