GLUME ȘI VOIE BUNĂ

( Două frumoase dialoguri care pot oricând să ne descrețească frunțile și să ne facă să

uităm de grijile cotidiene. Le puteți folosi cu succes la orice eveniment pe care îl
organizați pe parcursul unui an școlar.)

BABA SURDĂ ȘI CĂLĂTORUL

( dialog)

- Bună ziua, lele Mario!

- Mă duc maică cu dimiile la piuă.
- Nu te-ntreb, babo, de dimii.
- Sunt, maică, ţesute de Florii.
- Păi nu te-ntreb de dimii, fă lele.
- Lâna-i, maică, de pe oile mele.
- Dar bine, babo, te prefaci? Ori eşti cam proastă?
- Oile le paşte unchiaşul pe coastă.
- O, babo, te prefaci, ori eşti cam surdă?
- Am strâns, maică, lapte, unt şi brânză.
- Dar bine, babo, nu mă-nţelegi?
- Avem noi şase oi şi trei berbeci.
- Tot de alea îmi spui, mânca-le-ar lupul de oi!
- Îţi dă mama, numai să vii pe la noi.
- Ce-mi dai, mătuşă, ori eşti netrează?
- Uite oile au început să moară de gălbează.
- Ptiu, măi, bată-te-ar crucea drace!
- Oile le face unchiaşul cojoace.
- Dar ce, babo, ai turbat?
- Unchiaşul zace, maică, la pat.
- Dumnezeule, fac cruce şi mă-nchin!
- Uite, l-a bătut un pârlit de vecin.
- Nu te-ntreb de unchiaş, batrână ticăloasă.
- Uite, l-a bătut chiar la noi în casă.
- Unde dai şi unde crapă?!
- Ce să mâncăm? Mămăligă cu ceapă.
- Dar bine, babo, proastă trebuie să fii!
- Avem, maică, vreo patru copii.
- Taci cu copiii, că m-ai turbat.
- De, dacă a vrut Dumnezeu, toţi au murit.
- Mai bine făcea de te-ar fi luat pe tine.
- Dar unchiaşul e mai bătrân decât mine.
- Taci, da-te-aş dracului de mătuşă.
- Domnul, maică, să te-audă.
- Mai bine făceam de-mi vedeam de drum.
- Mă-napoiez, maică, iute acum.
- Mai bine ai face de nu te-ai mai întoarce.
- Sunt destul de bătrână, dar n-am ce face.
- Fi-ţi-ar de cap acele dimii.
- Îţi dă maica, numai să vii.

NEGUSTORUL ŞI NERODUL
- de Anton Pann –

- De unde vii, măi creştine?

- Ia, din sat de la noi.
- Din care sat de la voi?
- Iaca de-acolo, tocmai de sub acel mal!
- Bine. Dar ce sat este, nu ştii?
- Satul nostru şi eu de-acolo vin.
- Nu aşa mă! Ci te-ntreb că acel sat,
Pe a cui moşie este şi cum este botezat?
- Moşiile nu ştii că sunt boiereşti?
E-a cuconului nostru ce şade la Bucureşti.
Iar satu-l boteză popa, ca şi pe la alte părţi,
Cu apă-ntr-o căldăruşă, cum îi scrie lui în cărţi.
- Dar pe tine cum te cheamă?
- Mă cheamă ca pe oricare, vino-ncoace, ori vino aici!
- Cum te strigă?
- Mă strigă: U! Mă!
- Dar ce bucate se fac acolo la voi?
- Mai mult terci se mănâncă la noi.
- Nu te-ntreb de bucate fierte.
- Apoi de care bucate dar?
- Te-ntreb: s-a făcut la voi orz, grâu?
- S-a făcut, da! Uite-nalt până la brâu.
- Nu te-ntreb de înălţime, nu strâng paie pentru boi.
Şi vreau să ştiu ce fel este bobul orzului la voi.
- Să-ţi spun dacă nu ştii: orzul este lungăreţ.
Cu coajă cam gălbuie şi înţepată-n vârfuleţ.
- Bine. Ştiu că colţii lui ţepi au,
Dar spune-mi ce fel se vinde, că voiesc şi eu să iau.
- Nu ştii d-ta ce fel?
Unul dă grâul şi orzul şi-altul dă bani pentru el.
- Nu mă-nţeleseşi: eu te-ntreb că cum dă?
- Nici asta n-o ştii? Ascultă-mă eu să-ţi spun:
Iau baniţa ori găleata şi până o-nfârfuiesc pun,
Apoi cu coada lopeţii, o raz şi o torn în sac.
Pe urmă iarăşi o umplu şi asemenea tot fac.
- Eu nu te-ntreb aşa.
- Dar ce fel?
 - Cu ce preţ, te-ntreb,îl vinde? Chila, baniţa, câţi lei?
- Cum te-nvoieşti cu preţul şi cât dai atâta iei.
- Dar ca tine mai sunt mulţi acolo-n sat?
- U! u! Este nea Muşat, nea Stan, Cârstea, Neagu, Voicu,
Florea, Soare, nea Bran, Nea Coman.
- Dar cine e mai mare decât toţi la voi în sat?
- Nea Chiţu că-i mai mare decât toţi.
E aşa de lung încât la umăr,să ajungi cu mâna nu poţi.
- Nu te-ntreb aşa.
- D’apoi cum?
- Eu zic că de cine ascultaţi aci în sat?
- Ascultăm pe lăutarul moş Bran.
Că dacă-ncepe el să cânte, tot satul îi stă divan.
- Nu zic aşa, măi creştine. Of, mi-e silă să-l ascult.
Ci de cine-aveţi voi frică aci în sat mai mult?
- Aoleu! De taurul popii, frică grozavă ce-avem!
Când vine de la păşune, fugim de el cât putem.
Că atât de-nfricoşat este, de gândeşti că e turbat,
Când începe să mugească, sperie toţi copiii-n sat.
- Mă, tu ce namilă de om eşti?
- O! Doamne! De ce mă-ntrebi când mă priveşti?
Iaca om ca toată lumea, cu cap, cu ochi, gură, nas …
Cu trup, cu mâini, cu picioare, mişc, umblu ca toţi cu pas.
- Da; eşti ca fiecare om;
Dar minte şi simţire la tine, cât la piatră şi la pom.
Dar în sat aveţi dogar?
- Avem, dar !
- Du-te, mă, na cinci parale să-i dai
Ca să-ţi mai puie o doagă ce-ţi lipseşte şi n-o ai.