Importanța disciplinelor juridice în formarea profesională a asistenților sociali

Anii de independență ai Republicii Moldova au adus schimbări importante și intense

care s-au manifestat în toate aspectele vieții cetățenilor. Pe fundalul crizei economice, au
avut loc și schimbări sociale. Rata șomajului a crescut vertiginos, nivelul veniturilor s-a
prăbușit, infrastructura socială, sistemul de învățământ, asistența medicală și cultura s-au
înrăutățit, iar problemele legate de siguranța personală au devenit evidente.
În cadrul structurii sociale, discriminarea și divizarea în bogați și săraci a marcat o
mișcare masivă de scădere a lucrătorilor pregătiți și calificați, care a dus la o pierdere a
simțului securității sociale, o pierdere a încrederii în viitor și, dezamăgire față de idealurile
democratice.
În aceste condiții, oamenii nu erau apți de a se ajuta de sine stătător, iar instituțiile
statale din Republica Moldova au propus ca obiectiv ajustarea legislației cu privire la
pregătirea specialiștilor în domeniul asistenței sociale; asistența socială fiind necesară.
Asistența socială este o componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul
căruia statul şi societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele
temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot
genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi a familiilor aflate în
dificultate.
Potrivit articolului 4 și alin.6 alin. (1) din Legea nr. 547 din 25 decembrie 2003
privind asistența socială adoptată de Parlament, asistența socială are următoarele obiective:
 prevenirea şi depăşirea situaţiei de dificultate a persoanelor sau a familiilor şi în
asigurarea integrării lor sociale, cu respectarea principiului autonomiei.
 reintegrarea socială a persoanei sau a familiei cu statut social lezat este orientată spre
restabilirea şi îmbunătăţirea relaţiilor acestora în societate.
 prevenirea sau ameliorarea situaţiei de dificultate şi atenuarea consecinţelor acesteia;
 menţinerea unui nivel decent de viaţă al persoanei sau familiei;
 acordarea unui sprijin suplimentar, temporar sau permanent, prin prestaţii şi servicii
sociale.
Prin urmare, în majoritatea conținutului său, responsabilitatea socială revine celor
care au ceea ce poate fi definit drept profesionalism, competență profesională deplină și
capacitatea de a-și exercita drepturile. Misiunea asistenței sociale este de a permite tuturor
oamenilor să își atingă întregul potențial, să-și îmbogățească viața și să prevină deficiența.
Asistența socială profesională se axează pe rezolvarea problemelor și schimbare.
Asistența socială este o profesie multidisciplinară, care acoperă multe discipline,
inclusiv psihologie, sociologie, științe politice, criminologie, economie, ecologie,
pedagogie, sănătate, drept, filozofie, antropologie și consiliere și psihoterapie.
Pregătirea personalului necesar desfășurării activităților specifice asistenților sociali,
precum și conducerea organizațiilor care vizează astfel de activități, o societate în plină
schimbare, și organizațiile cu perspective de dezvoltare au o cultură generală, iar cele
moderne necesită pregătire profesională, chiar și în legea locală. Activități de susținere
pentru sprijinul social și incluziunea socială, dar și cu abilități de rezolvare a problemelor
specifice muncii de „terapeut social”.
Asistenții sociali au datoria să cunoască cadrul legal, deoarece în această specialitate
există situații care trebuie tratate conform legii, precum:
 Muncă pentru minori și adulți care au comis infracțiuni.
 Accesul beneficiarului la beneficii sociale anti-sărăcie sau sprijin familial.
 Hotărâri privind acordarea custodiei copiilor.
 Accesul la servicii sociale de sănătate pentru persoanele cu handicap.
Este important să cunoaștem nu numai cadrul legislativ pentru asistența socială, ci și
alte domenii ale legislației care cresc probabilitatea incluziunii sociale pentru beneficiarii
de servicii și prestații de asistență socială. (de exemplu, legislația în domeniul sănătății,
inclusiv educația, legislația în domeniul dreptului penal etc.).
Asistenții sociali se întâlnesc cu legislația în următoarele roluri:
 Apărător (avocat) – un rol activ în care asistentul este un avocat al unui client sau al
unui grup civic. Rolul apărătorului devine adecvat atunci când un client sau un grup de
cetățeni are nevoie de ajutor și există o agenție care este indiferentă și potențial ostilă.
Într-un astfel de rol, avocații apărării sunt lideri în culegerea de informații, rafinarea
cererilor și nevoilor clienților și influențarea deciziilor agenției de a nu servi, pentru a
modifica politica. În această poziție, un apărător (avocat) este o parte care servește
exclusiv intereselor unui client sau ale unui grup de cetățeni.
 Activist – el caută schimbarea fundamentală în organizație. Atingerea obiectivelor
necesită adesea schimbarea resurselor pentru grupurile dezavantajate. Activiștii se
ocupă de justiția socială, inegalitate și privare. Metodele includ confruntări, conflicte și
negocieri. Comportamentul social este legat de schimbarea care vizează recunoașterea
nevoilor individuale.
 Coordonator – joacă un rol în organizarea componentelor. Decizia de adopție include
furnizarea de informații medicale despre copii, soluționarea problemelor juridice,
certificarea și pregătirea familiei pentru adopție, rezolvarea problemelor legate de copii
și trimiterea spre adopției. Rolul soluționării cauzei prin ajustarea activităților
diverselor servicii și evitarea unor asemănări în prestarea serviciilor și posibilitatea
concurenței între servicii.
 Agent – conectează persoana care are nevoie de ajutor cu instituția corespunzătoare.
În concluzie pot afirma că dreptul joacă, de asemenea, un rol în prevenirea
activităților ilegale. O bună cunoaștere a organelor juridice, în special a responsabilităților
legale, îi ajută și pe cei implicați în asistență socială să fie conștienți de responsabilitățile
lor. Aceste scopuri aspirate pot fi atinse prin formarea juridică condusă de specialiști în
domenii specifice de activitate. Adăugarea acestor exemple a nevoii firești de prudență
profesională și informarea beneficiarilor cu privire la riscurile care le pot împiedica
activitățile lor de prestare a serviciilor sociale, asigură desfășurarea perfectă a activităților
de servicii sociale în conformitate cu principiile și valorile existente.