Romana

COMEDIA COMPUNERE DE
ARGUMENTARE

Opera literară „O scrisoare pierdută", de I.L. Caragialete este o comedie, specie a genului
dramatic ce provoacă râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situații
neașteptate.
Tema piesei o constituie prezentarea vieții social-politice din capitala unui județ de munte, în
preajma alegerilor parlamentare.
Un prim argument în sustinerea ideii că ,,O scrisoare pierdută" aparține genului dramatic îl
reprezintă utilizarea, ca moduri de expunere, a dialogului: ,,Pristanda: ... bampir...ce-i aia bampir?
Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului..." şi a monologului dramatic: ,,Pristanda
(singur):
De-o pildă, conu Fănică: moşia moşie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica...". Astfel, firul
acțiunii se desprinde din schimbul de replici dintre personaje.
De asemenca, ca în orice comedie, conflictul este derizoriu și se creează între avocatul
Cațavencu și tabăra prefectului Tipătescu. La început, succesul pare să fie de partea lui
Cațavencu, însă, în cele
din urmă, triumfă Zoe, Tipătescu şi Trahanache. Finalul este fericit, tipic comediei: toate
personajele
se împacă, satisfăcute de ce au dobândit.
Un alt argument îl constituie organizarea continutului în acte și în scene, în momente ale
subiectului clar marcate. Actul întâi are rolul de a-l introduce pe spectator în universul operei.
Acțiunea are loc în capitala unui județ de munte, în ajunul alegerilor parlamentare. In cadrul
dialogului dintre Tipătescu şi Pristanda, se contureazăă expozițiunea și intriga comediei.
Cei doi comentează un articol denigrator la adresa prefectului, publicat în ziarul avocatului
Cațavencu,, ..Răcnetul Carpaților". Apoi Pristanda istoriseşte întâmplarea din seara precedentă.
Ascultând pe furiş conversația
adversarilor politici aflați în vizită la Cațavencu, polițaiul îşi dă seama că avocatul a găsit o
scrisoare
ce i-ar putea compromite pe prefect și pe prietenii săi. Întâmplarea relatată de Pristanda
prefigurează,
de fapt, intriga: Cațavencu, adversarul politic al lui Tipătescu, se află în posesia unei scrisori de
amor,
scrisoare adresată de prefect doamnei Zoe Trahanache, și amenință că va publica documentul în
ziarul
local, în situația în care prefectul nu-i va susține candidatura.
O altă caracteristică a piesei de teatru este implicarea, în conflict, a diferite personaje. In
comedia „O scrisoare pierdută", personajul principal, Ștefan Tipătescu, prefectul județului, este
tipul omului autoritar, deținătorul puterii politice. El este caracterizat indirect, prin replici şi fapte.
Situațiile în care acționează (momentul când află de şantajul cu scrisoarea, demersurile pentru
recuperarea ei, primirea candidatului de la centru) dezvăluie un om ambițios, sigur pe sine, având
conştiința superiorității sale
față de cei din jur.
Ca în orice comedie, şi aici sursele comicului sunt numeroase. Există, în primul rând, un comic
al
situațiilor, rezultat din fapte neprevăzute: pierderea și găsirea succesivă a scrisorii, confuziile lui
Agamiță, câștigarea alegerilor de către un ins care nu participase la conflictul propriu-zis. Există,
apoi,
un comic al caracterelor: servilul (Pristanda), bărbatul mințit (Trahanache), femeia cochetă (Zoe),
demagogul (Cațavencu), bătrânul senil (Dandanache). Deosebit de savuros este comicul de
limbaj ce constă în greşeli de exprimare, confuzii de sens, ticuri verbale, trădând incultura celor
antrenați în jocul politic.
În concluzie, opera literară „O scrisoare pierdută", prin natura conflictului, prin compoziție,
prin realizarea personajelor, reflectă caracteristicile unei comedii, specie aparținând genului
dramatic. Recurgând la diferite surse ale comicului, autorul ironizează defecte general umane.