TEMA 4.

Analiza asigurării cu resurse umane şi a eficienţei utilizării acestora

1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie.

2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ
3. Analiza utilizării timpului de muncă.
4. Analiza productivităţii muncii
5. Calculul influenţei factorilor de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie.

Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori noi. Concomitent, acest
factor joacă un rol determinant în dirijarea procesului de producţie, este creatorul şi animatorul mijloacelor de
producţie. Folosirea raţională a resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi
calitative care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.
Sarcinile principale ale analizei:
1) aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi
calitativ;
2) aprecierea eficienţei utilizării timpului de muncă;
3) examinarea şi estimarea productivităţii muncii, precum şi a factorilor ci influenţează modificarea acestui
indicator rezultativ;
4) calculul şi aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului activităţii de bază;
5) evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului activităţii de bază în urma utilizării mai
eficiente a resurselor umane pe viitor;
6) elaborarea măsurilor concrete privind mobilizarea rezervelor specificate în pct.5 în activitatea practică.
Sursele principale de informaţie:
1. Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul „Resursele
umane şi utilizarea lor") sau planul de afaceri (business plan).
2. Raportul statistic nr.1-p „Producţie".
3. Raportul statistic nr. Munca-1 „Cîştigurile salariale".
4. Raportul statistic LM „Mobilitatea salariaţilor şi locurile de muncă".
5. Raportul statistic M3 „Câştigurile salariale şi costul forţei de muncă”
6. Alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă (nota
informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc).

2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ
Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă numai cu condiţia că unitatea
economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi
calitativ.
Pentru a examina modul de asigurare a unităţilor de producţie cu resurse umane se utilizează indicatorul
generalizator „numărul mediu scriptic al salariaţilor". După conţinut acest indicator reflectă situaţia asigurării
întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ.
Ca moment supus controlului operativ poate servi situaţia în care indicele de creştere a volumului activităţii
de bază (fie volumul producţiei fabricate sau volumul producţiei vândute) trebuie să depăşească indicele de creştere
a numărului mediu scriptic al salariaţilor. Deci, I VPF  I Ns , în caz contrar, nu se vor respecta cerinţele economiei
de piaţă.
Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse umane din punct de vedere structural este
necesar să se ţină cont de posibilităţile de grupare a personalului unei întreprinderi după anumite criterii:
a) din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:
- personal din activitatea de bază,
- personal din activitatea secundară;
b) în funcţie de roiul personalului din activitatea de bază în procesul de producţie:
- muncitori;
- funcţionari.
In acest context scopul principal al analizei constă în:
 studierea modificărilor absolute şi relative ale efectivului pe întreprindere şi pe categorii de personal;
 studierea structurii personalului şi raportului dintre numărul mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de
bază şi activitatea secundară, pe de o parte, şi numărul total al muncitorilor şi funcţionarilor din activitatea
de bază, pe de altă parte.
De regulă, cu cât ponderea muncitorilor în numărul total al personalului din activitatea de bază este mai
mare, cu atât condiţiile de organizare a procesului de producţie şi capacitatea acestuia sunt mai favorabile. Este de
menţionat că ponderea muncitorilor depinde în mare măsură şi de particularităţile sferei de producţie referitoare la
întreprinderea analizată. Aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane pe categorii de personal se efectuează
cu ajutorul tabelului analitic 2.1. Toată informaţia necesară la nivel efectiv se ia din Raportul statistic nr.1-M
„Munca" (cap. 1 „Efectivul de personal existent şi fondul de retribuire a muncii"
Din tabelul 2.1 rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă de reducere a efectivului de
personal faţă de anul precedent, atât la total, cât şi pe fiecare activitate în parte. Astfel, numărul mediu scriptic al
salariaţilor în total pe întreprindere s-a redus faţă de anul precedent cu 30 de persoane, inclusiv personalul din
activitatea de bază - cu 19 persoane şi cel din activitatea secundară -cu 11 persoane.
Tabelul 2.1
Aprecierea asigurării întreprinderii cu personal pe categorii în
dinamică
(persoane)
Categorii Anul Anul de gestiune Abaterea absolută (+, -)
de personal precedent programat efectiv program efectivă efectivă faţă
ată faţă faţă de de nivelul
de anul anul programat
preceden preceden
A 1 2 3 4 = t2-1 5 = 3t - 1 6=3-2
1. Numărul
mediu scriptic al
salariaţilor - 1615 1570 1585 -45 -30 + 15
total
inclusiv:
1.1. personal 1470 1433 1451 -37 -19 + 18
din activitatea de
bază, din care:
1.1.1. muncitori 1180 1175 1187 -5 +7 + 12
1.1.2. funcţionari 290 258 264 -32 -26 +6
1.2. personal 145 137 134 -8 -11 -3
din activitatea
secundară

Examinând asigurarea întreprinderii cu resurse umane faţă de nivelul programat, se observă o majorare
a numărului efectiv al salariaţilor în total cu 15 persoane, inclusiv al personalului din activitatea de bază - cu 18
persoane. Însuşi faptul majorării personalului din activitatea de bază poate fi apreciat pozitiv, deoarece ritmul
creşterii volumului de producţie fabricată la întreprinderea analizată faţă de nivelul programat constituie
103,72% [(36467,0 : 35160,0)x100], iar ritmul creşterii personalului respectiv - numai 101,26% [(1451 :
1433)x100]. În continuare este necesar să se acorde o atenţie deosebită structurii personalului activităţii de bază
care se divizează în două categorii semnificative: muncitori şi funcţionari.
Din tabelul 2.1 rezultă că numărul mediu scriptic al muncitorilor s-a majorat cu 12 persoane, iar numărul
funcţionarilor — rurrnai cu 6 persoane. însă pentru o apreciere mai obiectivă este necesar de ţinut cont că abaterea
absolută la categoria de muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în consideraţie gradul de îndeplinire a
programului de producţie.
În acest context apare necesitatea calculării abaterii relative la categoria de muncitori (ca diferenţa dintre
numărul mediu scnptic al muncitorilor efectiv cu cel programat, recalculat la nivelul îndeplinirii programului de
producţie). Acest calcul poate fi prezentat în tabelul analitic 2.2.

Tabelul 2.2
Aprecierea asigurării relative a întreprinderii cu muncitori
Indicatori Persoane
A 1
1. Numărul meaiu scriptic al muncitorilor:
1.1. programat 1175
1.2. efectiv 1187
2. îndeplinirea programului de producţie în baza 103,72
volumului producţiei fabricate (în %)
 3. Numărul mediu scriptic al muncitorilor recalculat 1219
ţinînd cont de îndeplinirea programului de producţie
(rd.1.1 x rd.2) : 100]
4. Abaterea relativă a muncitorilor (rd.1.2 - rd.3) -32

Notă. In baza datelor din tabel sunt posibile diferite situaţii:

1) abaterea absolută şi relativă la categoria "muncitori" este cu semnul (+): această situaţie contribuie la
majorarea nejustrficata a costurilor directe privind retribuirea muncii în costu! producţiei, ceea ce este un
factor dezavantajos in activitatea întreprinderii analizate;
2)abaterea absoluta este cu semnul (+), iar abaterea relatiă cu semnul (-) această situaţie arată că
ritmul de creştere a productivităţii muncii depăşeşte ritmul de creştere a numărului mediu scriptic al muncitorilor, în condiţiile economiei
de piaţă se apreciază pozitiv meritul întreprinderii analizate;
3)abaterea absolută este cu semnul (-), iar abaterea relativă cu semnul (+): dacă concordanţa dintre
necesitatea întreprinderii în muncitori şi volumul producţiei obţinute n-a influenţat negativ asupra îndeplinirii
programului de producţie, astfel de situaţie poate fi justificată.
4) abaterea acbsolută şi relativă la categoria "muncitori" este cu semnul (-), această situaţie arată că
întreprinderea analizată a comis unele lacune la determinarea necesităţii programate în muncitori, ceea ce
poate influenţa negativ asupra programului de producţie şi, în primul rând, asupra reducerii aportului propriu
al colectivului de muncă la îndeplinirea acestui program.

Conform datelor din tabelul 2.2, se poate constata că la înfeprinderea analizată se menţine situaţia cu semnul (+) la
abaterea absolută şi cu semnul (-) - la abaterea relativă la categoria „muncitori", ceea ce co-espunde punctului 2 din nota
la tabelul 2.2 şi se apreciază pozitiv, deoarece arată că ritmul creşterii productivităţii muncii depăşeşte ritmul creşterii
numărului mediu scriptic al muncitorilor.
In practica analitică, pe lângă asigurarea cantitativă a întreprinderii cu resurse umane, un rol însemnat îl joacă şi
asigurarea cu personal sub aspect calitativ. Dat fiind acest fapt, structura personalului din activitatea de bază se
examinează din diferite puncte de vedere, şi anume după gen, vârstă, vechime în muncă, profesie, gradul de
calificare, studii etc.
Există mai multe metode de studiu în acest domeniu, dar cel mai frecvent se examinează următoarele:
a) vechimea în muncă calculată după media aritmetică ponderată. Pentru aceasta se utilizează următorul
tabel analitic (tab.2.3).
Tabelul 2.3.
Aprecierea asigurării întreprinderii cu personal din activitatea de bază după vechimea în muncă
Categorii de -1 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-
Vechimea
personal din
medie în
activitatea de
muncă, ani
bază
Muncitori 115 285 232 185 170 120 80 - 10,4
Funcţionari 8 26 56 46 50 72 6 - 13,7
1x115  2,5 x 285  7232  12 x185  17 xx170  22 x120  27 x80 12361
Vm    10,4 ani
115  285  232  185  170  120  80 1187
18  2,5 x 26  7 x56  12 x 46  17 x50  22 x72  27 x6 3613
Vf    13,7 ani
8  26  56  46  50  72  6 264
unde Vm reprezintă vechimea medie în muncă la categoria "muncitori"; V, - vechimea medie în muncă la
categoria "funcţionari".
De obicei, cu cât vechimea medie în muncă a personalului întreprinderii este mai mare, cu atât stabilitatea
cadrelor este mai bună, ceea ce constituie un moment pozitiv.
în baza datelor din tabelul 2.3 se poate constata că vechimea medie în muncă la întreprinderea analizată la
categoriile "muncitori şi "funcţionari" se află în limita rezonabilităţii favorabile pentru desfăşurarea unei activităţi
de producţie pe o perioadă durabilă;
b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.
La analiza calificării personalului respectiv se evidenţiază următoarele aspecte:
- structura cadrelor pe categorii de calificare;
- evoluţia gradului de calificare;
- corelaţia dintre gradul de calificare a personalului şi complexitatea lucrărilor
executate.
De regulă, prima grupare a personalului din activitatea de bază poate fi efectuată după studiile obţinute:
- absolvenţi ai şcolilor profesionale;
- absolvenţi ai colegiilor;
 - absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior;
- alte studii.
A doua grupare a personalului productiv se efectuează pe categorii de calificare. Gradul de calificare se
evidenţiază cu ajutorul coeficientului calificării medii a muncitorilor şi gradului de complexitate a lucrărilor
executate.
La rândul său, coeficientul calificării medii a muncitorilor (Km) se determină conform formulei medii
aritmetice ponderate:
n

 (k  m )
i i
Km  i 1

m i
unde ki - coeficientul tarifar;
mi – numărul de muncitori din categoria respectivă.
La calcularea şi aprecierea coeficientului calificării medii a muncitorilor toată informaţia necesară se
acumulează în prealabil în următorul tabel (tab.2.4):

De obicei, modificarea coeficientului calificării medii a muncitorilor se apreciază faţă de anul precedent (în
dinamică) sau faţă de nivelul programat (ca în exemplul nostru).
Tabelul 2.4
Date iniţiale privind analiza gradului de calificare a muncitorilor în total pe întreprindere
(persoane)
Gradul de Coeficientul Numărul de muncitori Abaterea
calificare tarifar programat efectiv absolută (+,-)
A 1 2 3 4=3 -2
1 1,00 80 74 -6
II 1,26 125 132 +7
III 1,59 160 164 +4
IV 1,81 275 287 + 12
V 2,07 280 290 +10
VI 2,36 165 160 -5
VII 2,69 90 80 -10
VIII 3,07 - - -
Total muncitori X 1175 1187 + 12
Notă. Drept sursă de informaţie pentru completarea tabelului 2.4 poate servi extrasul din conturile perioadei la calcularea
salariului pe categorii de muncitori.

în cazul în care se evidenţiază reducerea acestui indicator relativ, acest fapt se apreciază negativ, deoarece
dovedeşte că activitatea de producţie desfăşurată pe parcursul anului de gestiune putea fi afectată din punct de
vedere calitativ, ca urmare a unor consecinţe negative de nerespectare a gradului calificării medii a muncitorilor.
Dacă gradul calificării medii a muncitorilor efectiv este mai mare decât cel programat sau cel din anul
precedent, rezultatul obţinut se apreciază pozitiv numai în condiţiile când retribuirea suplimentară a muncii este
justificată prin majorarea productivităţii medii a unui muncitor (ritmul de creştere a consumurilor privind
retribuirea suplimentară a muncii trebuie să fie mai mic decât suportul relativ obţinut la productivitatea medie a
muncitorilor).
Folosind datele din tabelul 2.4 şi formula determinării coeficientului calificării medii a muncitorilor în total
pe întreprindere, obţinem următoarele rezultate:
1,00 x80  1,26 x125  1,59  160  1,81  275  2,07  280  2,36  165  2,69  90 2201
Km 0    1,8732
80  125  160  275  280  165  90 1175
1,00 x74  1,26 x132  1,59  164  1,81  287  2,07  290  2,36  160  2,69  80 2212
Km1    1,8635
74  132  164  287  290  80 1187
unde Km0 şi Km1 reprezintă coeficientul calificării medii a muncitorilor programat şi efectiv.
Examinând gradul calificării medii a muncitorilor la întreprinderea analizată, observăm că acest indicator
relativ, deşi are o tendinţă de reducere faţă nivelul programat, ea nu este atât de esenţială. Deci, situaţia în cauză
demonstrează că la întreprinderea dată efectivul de muncitori corespunde convenţional gradului calificării medii
programat.
Un compartiment semnificativ al analizei îl constituie de asemenea aprecierea gradului de stabilitate a
personalului din activitatea de bază (Ks) care se determină ca raportul dintre numărul de salariaţi care au activat la
întreprinderea analizată în perioada 01.01 - 31.12 a anului de gestiune şi numărul mediu scriptic al salariaţilor la
finele acestui an.
 De obicei, majorarea acestui indicator relativ contribuie la ridicarea specializării personalului productiv,
sporirea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii.
Factorul de bază ce influenţează stabilitatea personalului productiv este mişcarea acestuia într-o anumită
perioadă de timp. Pe parcursul examinării acestui aspect este necesar să se facă distincţie între circulaţie şi
fluctuaţie, în funcţie de cauzele obiective sau subiective ce le provoacă.

Circulaţia forţei de muncă se examinează în baza următorilor indicatori analitici:

1. Coeficientul de circulaţie la intrare (Klnt) care se calculează prin relaţia:
Nsint  Ns p
K int 
Ns
unde Nsint reprezintă numărul de salariaţi încadraţi în câmpul de muncă în perioada analizată;
Nsp - numărul de salariaţi promovaţi dintr-o categorie în alta în cadrul întreprinderii analizate pe aceeaşi
perioadă de timp;
Ns -numărul mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de baza în perioada analizată.
2. Coeficientul de circulaţie la ieşire (Kieş ) care se determină prin relaţia:
Nsieş  Nsp
Kieş 
Ns
unde Nsieş - numărul de salariaţi ieşiţi din întreprindere în perioada analizata din motive întemeiate.
3.Coeficientul circulaţiei totale (Kt) care se determină astfel:
Kt = Kint + Kieş

Fluctuaţia forţei de muncă reprezintă un fenomen anormal în activitatea unităţilor economice de producţie,
deoarece este determinată de concedieri fără permisiunea conducerii (din motive proprii) sau ca urmare a încălcării
prevederilor contractului colectiv de muncă.
Coeficientul de fluctuaţie (Kf) se determină prin relaţia:
Ns   Ns 
Kf 
Ns
unde Ns1 -numărul salariaţilor concediaţi din întreprindere fără permisiunea conducerii (din motive
proprii);
Ns" - numărul salariaţilor concediaţi ca urmare a încălcării disciplinei de muncă.

Principalele cauze obiective privind circulaţia forţei de muncă într-o întreprindere pot fi:
-modificarea sarcinilor de producţie şi a structurii organizatorice de producţie; -perfecţionarea procesului
tehnologic şi sporirea gradului de înzestrare
tehnică a activităţii desfăşurate; -pensionări; -plecări la studii;
-satisfacerea serviciului militar şi îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti; -decese; -etc.
Cauzele subiective privind fluctuaţia forţei de muncă pot fi:
-plecările fără permisiunea conducerii;
-demisionarea din propria iniţiativă;
-desfacerea contractului de muncă;
-absenţe nemotivate şi alte încălcări disciplinare.
De regulă, pe parcursul analizei toţi coeficienţii menţionaţi mai sus se examinează în dinamică în baza
datelor din Raportul statistic LM „Mobilitatea personalului Şi locurilor de muncă existente".
Calculul şi aprecierea se efectuează pe fiecare indicator în parte, ţinând cont de conţinutul şi de sensul
modificării acestuia în dinamică.

3. Analiza utilizării timpului de muncă

Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor interne legate nemijlocit de folosirea
completă a timpului disponibil, precum şi a cauzelor care au provocat pierderile de timp în om-zile şi om-ore
evidenţiate în perioada de gestiune.
În practica analitică se aplică un şir de Indicatori specifici privind formarea şi utilizarea fondului total de
timp, şi anume:
1) fondul de timp calendaristic;
2) fondul de timp maxim disponibil;
3) fondul de timp efectiv(real) utilizat;
4) timpul neutilizat în total, din care:
4.1) justificat;
 4.2) nejustificat.
Fondul de timp maxim disponibil (Tm.d.) se calculează prin scăderea din fondul de timp calendaristic a
sărbătorilor legale şi zilelor de odihnă. El este format din timpul efectiv lucrat şi timpul neutilizat în total, inclusiv
întreruperi de o zi; concedii de maternitate şi boală; învoiri, concedii fără plată; îndeplinirea obligaţiunilor
cetăţeneşti; absenţe nemotivate.
Deci, în acest caz fondul de timp efectiv lucrat se calculează ca diferenţa dintre fondul de timp maxim
disponibil şi timpul neutilizat în total.
Este necesar de menţionat că evidenţa timpului de lucru se ţine în om-zile şi om-ore. Prin om-zile se
subînţelege ziua de prezenţă a muncitorului la lucru, fără a ţine seama de orele lucrate în ziua respectivă. într-o
perioadă de timp lucrată putem distinge:
- om-zile lucrate efectiv în întreprindere;
- om-zile lucrate suplimentar;
- om-zile în cadrul deplasărilor în interes de serviciu;
- om-zile lucrate în cadrul altor activităţi desfăşurate ca urmare a întrerupe
rilor de muncă în activitatea de bază.
Totodată, unitatea de măsură "om-zile" nu poate asigura examinarea completă a gradului de utilizare a
timpului de muncă, întrucât nu evidenţiază pierderile de timp în cursul zilelor lucrate. în acest context se utilizează
altă unitate de măsură "om-ore" care asigură o evidenţă mult mai amplă a gradului de utilizare a timpului de muncă,
inclusiv a pierderilor de timp în cadrul schimbului de lucru.
Analiza utilizării timpului de muncă, de regulă, se efectuează în baza datelor din Balanţa timpului de
muncă în om-zile şi om-ore care se elaborează şi se adoptă de fiecare întreprindere, conform unor acte normative
privind formarea şi utilizarea timpului de muncă în perioada de gestiune.
Conform datelor din tabelul 2.5, fondul total de timp efectiv utilizat pe parcursul anului de gestiune s-a
majorat faţă de nivelul programat cu 973 zile (212473 -211500). Totodată, gradul de utilizare a fondului maxim
disponibil s-a redus faţă de nivelul programat de la 71,15% [(211500 : 297275) x 100] la 69,92% [(212473 :
303872) x 100]. În acest caz în perioada raportată timpul neutilizat a sporit faţă de nivelul programat. Din tabelul
2.5 rezultă că pentru un muncitor această majorare constituie 4 zile, iar pentru toţi muncitorii - 5624 zile.
Examinând cauzele care au provocat aceste abateri negative, observăm că în primele trei cazuri întreprinderea a
redus timpul neutilizat faţă de nivelul programat respectiv cu 1918, 6909 şi 4544 de zile. Şi numai concediile fără
plată care practic n-au fost programate au majorat timpul neutilizat cu 18992 de zile.
Tabelul 2.5.

Balanţa timpului de muncă

(om-zile)
Indicaton Anul de gestiune
pentru un muncitor pentru toţi muncitorii
programat efectiv abaterea programat efectiv abaterea
(+,-) (+,-)
A 1 2 3=2 - 1 4 5 6 = 5-4
1.Fondul ds 365 365 - 428875 433255 +4380
timp calendaristic
2.Zile de odihnă 112 109 -3 131600 129383 -2217
şi sărbători legale
3.Fondul de timp 253 256 +3 297275 303872 +6597
maxim disponibil (rd.1
- rd.2)
4.Absenţe de la lucru
-total 73 77 +4 85775 91399 +5624
inclusiv:
4.1.concedii anuale şi 38 36 -2 44650 42732 -1918
suplimentare
4.2.concedii de studii 18 12 -6 21150 14241 -6909
4.3.concedii medicale 17 13 -4 19975 15431 -4544
4.4. absenţe nemotivate - 16 +16 - 18992 +18992

5. Fondul de timp 180 179 -1 211500 212473 +973

utilizat (rd.3 - rd.4)

Situaţia de faţă nu poate fi justificată, deoarece aceasta a provocat pierderi esenţiale în utilizarea fondului
de timp maxim disponibil. Numai în urma acestui factor negativ întreprinderea analizată a pierdut produse în
valoare de 3157,2 mii lei:
 18992  166,24
1000
unde 166,24 -reprezintă productivitatea medie pe zi programată pe anul de gestiune [(35160,0 : 211500) x
1000], în lei.
Pentru a asigura o analiză mai amplă a utilizării timpului de muncă vom examina fondul de timp utilizat în
om-ore, ţinând cont de modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor (tab.2.6).

Tabelul 2.6

Analiza utilizării timpului de muncă

Indicatori Om-ore
A 1
1.Fondul de timp de muncă programat recalculat la numărul efectiv de 1581064
muncitori
2.Fondul de timp utilizat efectiv -total, 1476687
inclusiv:
2.1. timpul utilizat suplimentar -
3. Fondul de timp efectiv utilizat în timpul de lucru (rd.2 - rd.2.1) 1476687
4. Timpul neutilizat
tr~. - total (rd.3 - rd.1), 104377
inclusiv:
4.1. îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti -
4.2. absenţe nemotivate 32645
4.3. întreruperi pe parcursul schimbului 61724
4.4. întreruperi de o zi -
4.5. absenţe de la lucru peste plan din cauza concediilor de boală şi de -
maternitate
4.6. alte pierderi de timp 10008

Din tabelul 2.6 rezultă că gradul de utilizare a fondului de timp în om-ore faţă de nivelul programat
recalculat la numărul efectiv de muncitori a constituit 93,40% [(1476687 : 1581064)x100].
Timpul neutilizat din diferite motive pe parcursul anului de gestiune a fost egal cu 104377 om-ore, ceea ce
a dus la reducerea volumului producţiei fabricate cu 2344,8 mii lei:
104377  22,465 
 1000 
unde 22,465 reprezintă productivitatea medie pe oră programată pentru anul de gestiune
(35160:1565100)x1000, în lei (vezi tabelul 2.14).

Acest compartiment de analiză poate fi completat şi prin examinarea sistemului factorial ce stă la baza
modificării fondului de timp utilizat, în om-ore (Th):
Th  N m  Z  h
unde Nm - numărul mediu scriptic al muncitorilor;
Z - numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe parcursul perioadei de gestiune;
h - durata medie a zilei de lucru.

Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor
absolute. Toată informaţia necesară pentru analiză se acumulează în prealabil în următorul tabel (tab.2.7):

Tabelul 2.7
Date iniţiale privind analiza factorială a fondului de timp utilizat
Indicatori Semne Anul de gestiune Abaterea (+,
convenţionale programat efectiv ")
A B 1 2 3 = 2-1
1. Fondul de timp Th 1565100 1476687 -88413
utilizat, om-ore
 Nm 1175 1187 +12
2. Numărul mediu scriptic
al muncitorilor, persoane
3. Numărul mediu de Z 180 179 -1
zile lucrate de un muncitor
pe an
4. Durata medie a zilei h 7,40 6,95 -0,45
de lucru a unui muncitor,
ore

Din tabelul 2.7 rezultă că fondul de timp efectiv utilizat pe parcursul anului de gestiune s-a redus faţă de
nivelul programat cu 88413 om-ore. Această abatere a fost determinată de influenţa următorilor trei factori:
1) modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor,
2) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor pe an;
3) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor.
Primii doi factori sunt cantitativi, iar ultimul, numai în acest caz, ca excepţie, îndeplineşte rolul factorului
calitativ.
Influenţa acestor factori asupra modificării indicatorului rezultativ se determină prin metoda diferenţelor
absolute (tab. 2.8).

Tabelul 2,8
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor de muncă asupra modificării fondului de timp utilizat
Denumirea factorilor Metoda de Calculul influenţei Rezultatul
calcul factorilor influentei
(+. -),
om-ore
A B 1 2
1. Modificarea numărului Aa x b0 x c0 (+12) x 180x7,40 +15984
mediu scriptic al muncitorilor
(Δa)
2. Modificarea numărului a, x Ab x c0 1187 x (-1)x7,40 -8784
mediu de zile lucrate de un
muncitor pe an (Δb)
3. Modificarea duratei medii a a, x b, x Ac 1187x179 x (-0,45) -95613
zilei de lucru a unui muncitor
(Δc)
4. Total X X -88413

Verificare: 1476687 - 1565100 = -88413 om-ore.

În baza rezultatelor obţinute se poate constata că reducerea fondului de timp efectiv utilizat faţă de nivelul
programat a fost determinată de influenţa negativă a factorilor 2 (ΔZ) şi 3 (Δh) care au dus la diminuarea
indicatorului rezultativ respectiv cu 8784 şi 95613 om-ore. Concomitent, sub influenţa pozitivă a factorului 1(ΔNm)
indicatorul rezultativ s-a majorat cu 15984 om-ore. Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitate să deducem
că întreprinderea în cauză dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor. Astfel, dacă
numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an şi durata medie a zilei de lucru vor atinge nivelul programat,
fondul de timp utilizat nu numai că nu se va reduce, ci şi se va majora cu 15984 om-ore (104397 - 88413). în
continuare este necesar de evidenţiat cauzele care au provocat pierderile de timp menţionate şi de elaborat măsuri
concrete privind mobilizarea rezervelor interne în domeniul utilizării mai eficiente a fondului de timp pe viitor.

4. Analiza productivităţii muncii

Productivitatea muncii determină eficienţa utilizării resurselor umane în economia naţională la diferite
niveluri şi în diferite activităţi. Indicatorul generalizator de eficienţă privind utilizarea personalului productiv este
productivitatea medie a unui salariat care se calculează ca raportul dintre volumul producţiei fabricate şi numărul
mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de bază. De regulă, majorarea acestui indicator în dinamică sau faţă de
nivelul programat se apreciază pozitiv, deoarece constituie un factor intensiv în activitatea de producţie.
Întrucât de procesul productiv sunt nemijlocit legaţi nu toţi salariaţii, ci numai categoria de muncitori, în
practica analitică se utilizează şi indicatorul intermediar de eficienţă - productivitatea medie a unui muncitor.
 Ţinând cont de evidenţa timpului efectiv utilizat, acest indicator poate fi divizat în:
a) productivitatea medie anuală a unui muncitor (wm ) care se calculează prin relaţia:
VPF
Wm   1000 (lei )
Nm
unde VPF - volumul producţiei fabricate (mii lei);
Nm - numărul mediu scriptic al muncitorilor persoane;
b) productivitatea medie pe zi a unui muncitor ( Wz) care se calculează prin relaţia:
VPF
Wz   1000 (lei )
Tz
unde Tz - fondul de timp efectiv utilizat în perioada de gestiune, în om-zile;
c) productivitatea medie pe oră a unui muncitor care se calculează prin relaţia:
VPF
Wh   1000 (lei )
Th
unde Th reprezintă fondul de timp efectiv utilizat în perioada de gestiune, în om-ore.

De obicei, ritmurile de creştere a productivităţii medii pe oră, zi şi pe an a unui muncitor nu coincid. însă
între aceşti indicatori calitativi există o legătură directă: sporirea productivităţii medii anuale a unui muncitor este
însoţită de majorarea productivităţii medii respectiv pe oră şi pe zi, în baza utilizării cât mai eficiente a fondului de
timp programat pentru perioada de gestiune la întreprinderea analizată. Totodată, între productivitatea medie a unui
salariat şi a unui muncitor există o legătură reciprocă care este determinată de influenţa factorilor extensivi şi
intensivi asupra modificării acestor indicatori rezultativi.
Analiza productivităţii muncii începe cu examinarea generală a modificării productivităţii medii anuale a
unui salariat şi a unui muncitor în dinamică sau faţă de nivelul programat. Pentru aceasta se utilizează următorul
tabel analitic (tab.2.9):
Tabelul 2.9
Analiza generală a productivităţii muncii
Indicatori Semne Anul de gestiune Abaterea In % faţă de
conven- programat efectiv (+,-) nivelul
ţionale programat
A B 1 2 3 = 2-1 4=2/1x100
1. Volumul producţiei VPF 35160,0 36467,0 +1307,0 103,72
fabricate, mii lei
2. Numărul mediu scriptic al Ns 1433 1451 +18 101,2&,
salariaţilor, persoane
3. Numărul mediu scriptic al Nm 1175 1187 +12 101,02
muncitorilor, persoane
4.Ponderea muncitorilor Pm 82,00 81,81 -0,19 99,77
în numărul total al
salariaţilor, % [(rd.3 :
rd.2)x100]
5.Productivitatea medie Ws 24535,9 25132,3 +596,4 102,43
anuală a unui salariat, lei
[(rd.1 : rd.2)x1000]
6.Productivitatea medie Wm 29923,4 30722,0 +798,6 102,67
anuală a unui muncitor, lei
[(rd.1 : rd.3)x100]

Notă. Acest tabel a fost completat în baza datelor de la p.50.

Din tabelul 2.9 rezultă că la întreprinderea analizată productivitatea medie anuală a unui salariat, precum şi
a unui muncitor s-a majorat faţă de nivelul programat respectiv cu 596,4 şi 789,6 lei, ceea ce constituie un surplus
relativ de 2,43 şi 2,67%. însuşi faptul că ritmul de creştere a volumului producţiei fabricate depăşeşte ritmul sporirii
personalului din activitatea de bază, inclusiv la categoria de muncitori, arată modificările pozitive menţionate
recent.
Pentru examinarea mai aprofundată a situaţiei evidenţiate în acest domeniu, vom proceda la analiza
factorială care se efectuează în două etape.
 La prima etapă a analizei se examinează la nivel general influenţa următorilor doi factori asupra
modificării productivităţii medii a unui salariat:
a)modificarea ponderii muncitorilor în numărul total al salariaţilor din activitatea de bază (ΔPm);
b)modificarea productivităţii medii a unui muncitor (ΔWm).
Deci, la baza acestei analize factoriale stă formula:
Ws  Pm  Wm
unde Pm - factor structural;
Wm - factor calitativ
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ, utilizând următorul tabel
analitic (tab. 2.10):
Tabelul 2.10
Calculul influenţei factorilor generali asupra modificării productivităţii medii a unui salariat
Număr Numărul Indicatorii Productivi- Calculul Rezultatul Denumirea
ul de de (factorii) corelaţi tatea medie influenţei influenţei (+, factorilor
calcul substituţi a unui factorilor -), lei
e Pm Wm salariat, lei

1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 82,00 29923,4 24535,9 X X X
2 1 81,81 29923,4 24480,3 24480,3-24535,9 -55,6 ΔPm
3 2 81,81 30722,0 25132,3 25132,3-24480,3 +652,0 ΔWm
Total X X X X +596,4 X
Verificare: 25132,3 - 24535,9 = + 596,4 lei.

În baza rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea productivităţii medii a unui salariat faţă de
nivelul programat a fost determinată de influenţa pozitivă a factorului 2 (ΔWm) care a contribuit la sporirea
indicatorului rezultativ cu 652,0 lei. Concomitent sub influenţa negativă a factorului 1(ΔP ) indicatorul rezultativ s-
a redus cu 55,6 lei. Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitate să deducem că întreprinderea în cauză
dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor. Astfel, dacă ponderea muncitorilor în
numărul total al salariaţilor din activitatea de bază va atinge nivelul programat, productivitatea medie a unui salariat
se va majora suplimentar cu 55,6 lei (652,0 - 596,4).
Totodată, pentru a asigura o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, în continuare se cere o
examinare aprofundată a factorului calitativ (ΔWm), indiferent de influenţa lui asupra modificării productivităţii
medii a unui salariat. Anume acest fenomen va constitui a doua etapă a analizei factoriale care se efectuează după
următoarea formulă:
Wm =Z x h x Wh.
În acest context se poate menţiona că productivitatea medie a unui muncitor poate să se modifice pe
parcursul perioadei de gestiune sub influenţa următorilor trei factori:
a) modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an (ΔZ);
b) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor (Δh);
c) modificarea productivităţii medii pe oră a unui muncitor (Δ Wh).
Primii doi factori sunt cantitativi, ultimul factor - calitativ.
Calculul şi aprecierea influenţei acestor factori asupra modificării indicatorului rezultativ se poate efectua
prin metoda diferenţelor absolute, utilizând următorul tabel analitic (tab.2.11):
Tabelul 2.11
Calculul influenţei factorilor asupra modificării productivităţii medii a unui muncitor
Denumirea factorilor Metoda de Calculul influenţei Rezultatul
calcul factorilor influenţei
(+,-), lei
1. Modificarea numărului Aa x b0 x (-1)x 7,40x22,465 -166,2
mediu de zile lucrate de un c0
muncitor pe an (Δ a)
2. Modificarea duratei medii a, x Abxc0 179 x(-0,45) x 22,465 -1809,5
a zilei de lucru (Δ b)
 3. Modificarea a,x b,x Ac 179 x 6,95 x (+2,230) +2774,3
productivităţii medii pe oră a
unui muncitor (Δ c)
Total X X +798,6
Verificare: 30722,0 - 29923,4 = + 798,6 lei.

În baza rezultatelor obţinute se poate constata că sporirea productivităţii medii a unui muncitor faţă de
nivelul programat a fost asigurată de influenţa pozitivă a factorului 3 (Δ Wh) care a contribuit la majorarea
indicatorului rezultativ cu 2774,3 lei.
Concomitent, sub influenţa negativă a factorilor 1 (Δ Z ) şi 2 (Δ h ) indicatorul rezultativ s-a redus respectiv
cu 166,2 şi 1809,5 lei. Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitate să deducem că întreprinderea în cauză
dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor. Astfel, dacă numărul mediu de zile
lucrate de un muncitor pe an şi durata medie a zilei de lucru a unui muncitor vor atinge nivelul programat,
productivitatea medie a unui muncitor se va majora suplimentar cu 1975,7 lei (2774,3 - 798,6).

5. Calculul influenţei factorilor de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

În practica analitică există mai multe modele de calcul şi apreciere a influenţei factorilor legaţi de
asigurarea şi utilizarea resurselor umane la devierea volumului activităţii de bază (fie VPF, VA, VPV). Însă cel mai
frecvent se utilizează modelul bazat pe două metode:
1.Calculul şi aprecierea factorilor generali de muncă (în baza sistemului factorial cu doi factori):
VPF =NS x Ws.
2.Calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă (în baza sistemului factorial cu cinci sau patru factori):
VPF=Ns x Pm x Z x h x Wh sau
VPF=Nm x Z x h x Wh.
Concomitent informaţia necesară pentru analiza acestor factori se acumulează într-un tabel special (tab.
2.14).
Tabelul 2.14
Baza informaţională privind analiza eficienţei utilizării forţei de muncă
Indicatori Semne Anut de gestiune Abatere
convenţionale programat efectiv a
(+, -)
A B 1 2 3
1. Volumul producţiei VPF 35160,0 36467,0 +1307,0
fabricate, mii lei
2. Numărul mediu scriptic al Ns 1433 1451 +18
salariaţilor, persoane
3. Numărul mediu scriptic al Nm 1175 1187 +12
muncitorilor, persoane
Pm 82,00 81,81 -0,19
4. Ponderea muncitorilor în
numărul total al salariaţilor, %

5. Timpul efectiv utilizat în Tz 211500 212473 +973

total, om-zile
6. Timpul efectiv utilizat în Th 1565,1 1476,7 -88,4
total, om-ore (mii)
7. Numărul mediu de zile Z 180 179 -1
lucrate de un muncitor pe an,
zile (rd.5 : rd.3)
h 7,40 6,95 -0,45
8. Durata medie a zilei de
lucru, ore [(rd.6 : rd.5)x1000]
9. Productivitatea medie anuală ws 24535,9 25132,3 +596,4
a unui salariat, lei [(rd.1 :
rd.2)x 1000]
 10. Productivitatea medie Wm 29923,4 30722,0 +798,6
anuală a unui muncitor, lei
[(rd.1 : rd.3) x 1000]
11. Productivitatea medie pe Wh 22,465 24,695 2,230
oră a unui muncitor, lei [(rd.1 :
rd.6)]
La prima etapă a analizei se calculează influenţa factorilor generali de muncă la devierea volumului
producţiei fabricate prin metoda diferenţelor absolute cu doi factori (tab. 2.15).

Tabelul 2.15
Calculul influenţei factorilor generali de muncă la devierea volumului producţiei fabricate
Anul de gestiune Abaterea Inclusiv sub
absolută influenţa
Indicatori
programa efectiv (+, -) ΔNs ΔWs
t
A 1 2 3 = 2-1 4 5
1. Volumul producţiei 35160,0 36467,0 + 1307,0 +441,6 +865,4
fabricate, mii lei
2. Numărul mediu scriptic al 1433 1451 + 18 X X
salariaţilor, persoane
3. Productivitatea medie 24535,9 25132,3 +596,4 x * X
anuală a unui salariat, lei
[(1:2)x1000]

În baza datelor din tabel se poate constata că la întreprinderea analizată volumul producţiei fabricate s-a majorat
faţă de nivelul programat cu 1307,0 mii lei. Această abatere a fost determinată de influenţa următorilor doi factori:
► modificarea numărului mediu scriptic al salariaţilor (Δ Ns) care a contribuit la sporirea indicatorului
rezultativ cu 441,6 mii lei:
  18  24535,9 
 1000 
► modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat (ΔW s ) care a contribuit la sporirea indicatorului
rezultativ cu 865,4 mii lei:
  596,4   1451
 1000 
Balanţa influenţei factorilor: 441,6 + 865,4 = +1307,0 mii lei.
Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitate să deducem că ambii factori au influenţat pozitiv asupra
modificării indicatorului rezultativ.
Concomitent meritul întreprinderii constă în faptul că ponderea principală îi revine factorului calitativ, ceea ce
corespunde cerinţelor economiei de piaţă şi dovedeşte că o bună parte din volumul producţiei fabricate a sporit faţă
de nivelul programat pe cale intensivă.
Şi totuşi, deoarece la procesul de producţie nu participă nemijlocit toţi salariaţii, ci numai categoria de muncitori,
apare necesitatea unui studiu mai aprofundat al acestui compartiment al analizei.
De regulă, această etapă a analizei prevede calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă la devierea
volumului producţiei fabricate care poate fi efectuat prin sistemul factorial cu cinci sau patru factori, conţinutul
căruia a fost reflectat anterior.
Este necesar de menţionat că, dacă se utilizează sistemul cu cinci factori, calculul şi aprecierea lor se efectuează
prin metoda substituţiei in lanţ, iar dacă se utilizează sistemul cu patru factori se recomandă metoda diferenţelor
absolute prin următorul tabel analitic (tab. 2.16).
 Tabelul 2.16
Calculul influenţei factorilor detaliaţi de muncă la devierea volumului producţiei fabricate
Denumirea factorilor Metoda de Calculul influenţei factorilor Rezultatul
calcul influenţei
(+, -), mii lei
A B 1 2
1. Modificarea Aax boxc0x d0 (+12) x 180x7,40x22,465 +359,1
numărului mediu 1000 1000
scriptic al munci-
torilor, (Aa)
2. Modificarea a, x Ab xcox d0 1187 (-1)7,40x22,465 -197,2
numărului mediu de 1000 1000
zile lucrate de un
muncitor pe an, (Ab)

3. Modificarea a, x b, x Acx d0 1187 x 179 x (-0,45) x 2,465 -2147,9

duratei medii a zilei 1000 1000
de lucru (Ac)
4. Modificarea a, x b, x c,x Ad 1187 x 179 x 6,95 x (+2,230) +3293,0
productivităţii medii 1000 1000
pe oră a unui
muncitor (Ad)
Total X X + 1307,0
Verificare: 36467,0 - 35160,0 = + 1307,0 mii lei.

În baza rezultatelor obţinute putem constata că sporirea volumului producţiei fabricate faţă de nivelul
programat a fost asigurată de influenţa pozitivă a factorilor 1 (ΔNm) şi 4 (ΔWh) care au contribuit la majorarea
indicatorului rezultativ respectiv cu 359,1 şi 3293,0 mii lei. Totodată, sub influenţa negativă a factorilor 2 (ΔZ) şi 3
(Δh) indicatorul rezultativ s-a redus respectiv cu 197,2 şi 2147,9 mii lei.
Deci, rezultatele analizei factoriale dau posibilitate să deducem că întreprinderea în cauză dispune de
rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor.
Astfel, dacă vor fi înlăturate pierderile de timp atât în om-zile, cât şi în om-ore, volumul producţiei
fabricate se va majora suplimentar cu 2345,1 mii lei (3652,1 - 1307,0).