MIHAIL SADOVEANU (1880-1965)

Din 1918, se mută în fosta casă a lui

M.Kogălniceanu din Copou-Iași, până în 1938, când
se stabilește definitiv la București. Cu prilejul primirii,
în 1923, ca membru al Academiei Române, rostește
celebrul discurs referitor la poezia noastră populară.
În 1926, îi apare cartea Dumbrava minunată.

S-a născut la Pașcani, ca fiu al lui Alexandru

Sadoveanu și al Profirei Ursachi. Școala primară a
urmat-o în orașul natal. Este trimis apoi de părinți să
învețe la Gimnaziul "Alecu Donici" din Fălticeni.
Lizuca
Debutează în săptămânalul Dracu din București cu
schița Domnișoara M., semnând cu pseudonimul
Urmează șirul unor mari capodopere: Hanu
Mihai din Pașcani. În toamna anului 1897, când s-a
Ancuței, Zodia cancerului sau vremea Ducăi-vodă,
petrecut și debutul său, se transferă la Liceul
Baltagul, Nunta domniței Ruxandra, Divanul
Național din Iași. Continuă să citească mult și să
persian, Frații Jderi ș.a.
colaboreze la multe reviste. Nu respectă dorința
tatălui de a urma Facultatea de drept din București.
Îl atrage intens mirajul literaturii și se
hotărăște să trăiască din scris. În anul 1904 îi apar
patru cărți: Povestiri, Șoimii, Dureri înăbușite și
Crâșma lui Moș Precu, fapt ce-l determină pe
istoricul N.Iorga să denumească anul respectiv "anul
lui Sadoveanu". Se stabilește când la București, când
la Fălticeni, când la Iași. Continuă să-i apară, la
intervale dese, carte după carte. Colaborează,
începând din 1906, la prestigioasa revistă ieșeană
Viața Românească. Din titlurile care i-au apărut în
Baltagul
perioada 1906-1913 se numără: Floare ofilită,
Amintirile căprarului Gheorghiță, Duduia
În timpul celui de-al doilea război mondial și-
Margareta, Oameni și locuri ș.a. În 1910 a fost
a pierdut pe front fiul mezin Paul-Mihu, prototipul
numit director al Teatrului Național din Iași. A luat
lui Ionuț din Frații Jderi.
parte la campania din Bulgaria din 1913. În 1915 i-a
apărut romanul Neamul Șoimăreștilor.

Se stinge din viață la București și este

înmormântat la Cimitirul Bellu.