Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GEORGETA ZEGAN
Disciplina de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială
Facultatea de Medicină Dentară
Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi
ORTODONŢIE
ŞI
ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ
TEHNICI CONTEMPORANE
EDITURA PIM
IAŞI – 2012
EDITURA PIM
Acreditată de CNCSIS, 66/2010
616.314-089.23
PREFAŢĂ
O nouă apariţie editorială încununează munca depusă de doamna Conf. univ. Dr.
–Georgeta
Tehnici Zegan, prin realizarea
contemporane final
–". Sunt ă a căîntr-un
reunite rţii cu titlul " Ortodon
ansamblu ţie şiteoretice
datele ortopediesintetizate dină
dento-facial
literatura de specialitate a ultimilor ani, cu rezultatele experienţei sale didactice, clinice şi
ştiinţifice.
Cartea este structurată pe un număr mare de capitole, care se succed în func ţie de
acumularea şi înţelegerea datelor şi de evoluţia în cunoaşterea specialităţii de ortodonţie şi
ortopedie dento-facială.
În primele capitole sunt detaliate, corect sistematizate şi prezentate datele esenţiale,
noţiunile de bază ale specialităţii, privind evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice,
morfogeneza pre şi postnatală, caracteristicile aparatului dento-maxilar în evoluţie, privind
dinamica erupţiei dentare şi dezvoltarea ocluziei dentare.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este influenţată în mod negativ, prin intervenţia
asociativă şi complexă a factorilor denumiţi etiologici, pe care autoarea îi prezintă, pornind de
la cei genetici, neuro-endocrini, metabolici, disfunc ţionali, locali şi cei de mediu. Fiecare
dintre aceştia este analizat după modul de acţiune şi consecinţele asupra creşterii aparatului
dento-maxil
dento-maxilar,ar, cu urm
apari ţia elementelor de debut şi evoluţie a tipurilor
t ipurilor de anomalii.
Capitolul ător, esenţial în pregătirea oricărui ortodont, ne conduce în arta
examenului clinic al pacientului, corectitudinea examinării, a culegerii şi înregistrării datelor,
asociată cu analiza rezultatelor examenelor complementare (analiza modelelor de studiu,
examenul radiografic, antropometric, fotostatic, etc.).
Este meritul autoarei cărţii, ce îndrumă medicul, pe baza pregătirii sale profesionale,
să evalueze şi să asocieze aceste rezultate care vor sta la baza stabilirii unui diagnostic
clinic corect de anomalie dento-maxilară, cu cel etiologic şi funcţional. Noţiunile de
terminologie şi clasificări ale anomaliilor
anomaliilor dento-maxilare ofer ă posibilitatea ortodonţilor spre o
bună comunicare, de înţelegere şi de alegere a datelor.
Experienţa clinică a autoarei se regăseşte în redactarea capitolelor formelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare, care sunt prezentate succesiv şi în detaliu, elementele
clinice, etiologice, de diagnostic pozitiv şi diferenţial. Sunt analizate etapele şi mijloacele de
tratament şi modul de conducere ale acestora, pân ă la finalizarea cazului clinic.
În mod coerent şi cursiv sunt analizate cele mai importante probleme privind
instituirea unui tratament ortodontic, individualizat, ca şi principiile, clasificarea tratamentului
ortodontic, materialele ortodontice, dar mai ales biomecanica for ţelor pentru estimarea
acestora în cadrul unui aparat ortodontic sau ortopedic.
Varietatea formelor de anomalii dento-maxilare necesit ă alegerea unei metode de
tratament, a unor tipuri de aparate mobilizabile,
mobilizabile, func ţionale sau fixe.
Se acordă o mare importanţă terapiei cu aparate ortodontice fixe, care sunt utilizate
pe scară largă în terapia ortodontică, asigurând obţinerea unor rezultate deosebite. Aici sunt
analizate tipurile de forţe, mecanismele deplasărilor dentare şi reacţiile individuale ale
ţesuturilor de suport. Sunt detaliate principiile diverselor tehnici recomandate adolescentului
şi adultului, etapele şi modul de conducere al tratamentului.
Un aport deosebit în cadrul tratamentului cu aparate ortodontice fixe este asigurat de
aparatele extraorale, individualizate după etapele de vârstă şi cadrul clinic.
În partea finală a cărţii sunt detaliate tipurile de tratamente ortodontice profilactic,
interceptiv, corectiv şi al adultului, la care se pot asocia tehnicile chirurgicale de intervenţie,
tratamentul periodontal i restaurativ. Pentru consolidarea i stabilirea rezultatelor ob inute,
cazuri,şurmează prezentarea etapei de conten
în cele mai multe cazuri, ş ţie (indicaţii, aparate, durat
ţ ă),
pentru prevenirea recidivei
recidivei..
3
4
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
INTRODUCERE
5
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
CUPRINS
Prefa ţă
ţă 3
Introducere 5
1. Evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice 11
Evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice 11
Consecinţe în patologia dento-maxilo-facială 12
Fenomene dentare atavice 12
Fenomene dentare progresive 13
Anexă 15
Bibliografie 15
2. Perioada de organogeneză 16
Perioada de ou 16
Aparatul branhial 18
Anexă 21
Bibliografie 21
3. Morfogeneza neonatală 22
Formarea mugurilor faciali 22
Septarea cavităţii buco-nazale 23
Formarea limbii 24
Formarea vestibulelor orale 25
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale 25
Formarea scheletul
scheletului
ui aparatului dento-maxilar 25
Formarea oaselor - osteogeneza 25
Formarea cartilag
cartilagiului
iului - condrogeneza 27
Formarea scheletul
scheletuluiui osos 28
Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar 29
Formarea lamei dentare 30
Formarea mugurilor dentari 30
Formarea ţesuturilor dentare 32
Anexe 37
4.Bibliografie
Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere 38
39
Anexă 40
Bibliografie 40
5. Morfogeneza postnatală 41
Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxil
dento-maxilar
ar 41
Mecanisme de creştere osoasă 41
Creşterea osoasă cranio-facia
cranio-faciallă 43
Erupţia dentară 45
Mecanismul erupţiei dentare 46
Formarea osului alveolar 47
Erupţia normală şi patologică a dinţilor temporari 47
Permutarea dentară 48
Erupţia normală şi patologică a dinţilor permanenţi 53
Dinamica şterii şi dezvoltării postnatale cranio-facia
Teorii şi cre
concep cranio-faciale
ţii ale creşterii cranio-facial
cranio-faciale
e le 54
54
7
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
8
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
Anexe 153
Bibliografie 154
8. Malocluzii clasa I Angle 157
Anomalii ale sistemului dentar 157
Anomalii dentare de număr 157
Anomalii dentare de formă 161
Anomali dentare de volum 162
Anomalii dentare de poziţie 163
Anomalii dentare de sediu 163
Anomalii dentare de structură 168
Anomalii de grup 169
Diastema interincisivă 169
Înghesuirea dentară 171
Tulburările de ocluzie 173
Ocluzia deschisă 173
Ocluzia adâncă 175
Anexe 179
Bibliografie 180
9. Malocluzii clasa a II-a Angle 183
Malocluziaa clasa II/1
Malocluzi 183
Malocluziaa clasa II/2
Malocluzi 188
Sindromul ocluziei încrucişate 193
Sindromul Brodie
Asimetria facial ă 194
195
Anexe 201
Bibliografie 203
10. Malocluzii clasa a III-a Angle 205
Prognaţia mandibulară anatomică 206
Retrognaţia maxilară 210
Prognaţia mandibulară funcţională 214
Ocluzia inversă şi angrenajul invers frontal 216
Despicături labio-maxi
labio-maxilo-palatine
lo-palatine 217
Anexe 222
Bibliografie 223
11. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic 225
Principiilee tratamentului ortodontic
Principiil 225
Clasificarea tratamentului ortodontic 226
Factorii deciziona
decizionalili ai tratamentului ortodontic 226
Materiale ortodontice 228
Materiale pentru obţinerea modelelor din ghips 228
Materiale pentru confecţionarea aparatelor mobile 229
Materiale pentru tehnicile ortodontice fixe 232
Biomecanica ortodontică 242
Forţe ortodontice 246
Deplasarea dentară 247
Răspunsul tisular la forţele ortodontice 250
Estimarea forţelor produse de aparatele ortodontice 252
Estimarea forţelor produse de aparatele ortopedic
ortopedicee 254
Anexe 256
Bibliografie 257
9
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
10
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
CAPITOLUL 1
EVOLUŢIA FILOGENETICĂ A EXTREMITĂŢII CEFALICE
11
Evolu ţ ţ ia
ia filogenetic ă a extremit ăăţ ţ iiii cefalice
- nu preze
prezentau
ntau can
canini;
ini; - creştere a craniului neural;
- molarii aveau o form ă alungită mezio- - reducere sagitală a complexului dento-
distală şi prezentau pe faţa ocluzală maxilar;
creasta de smalţ transversală; - lărgire transversală a arcadelor
- condilul mandibular era alungit alveolare;
transversal; - implantar
implantaree alveolară posterioară pe
- s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni maxilare;
externi. - implantare maxilară posterioară faţă de
La carnivore: baza craniului.
- incisivii erau tăioşi; Astfel, tendinţele arhitecturale
- caninii dezvoltaţi; cranio-faciale ale omului viitorului vor fi
- molarii prezentau doi cuspizi tăioşi; următoarele:
- condilul ma
mandibular
ndibular avea
avea formă de con; • un craniu neural din ce în ce mare şi
- s-au dezvoltat muşchii masticatori. un craniu visceral din ce în ce mai mic;
La primate : incisivii superiori erau • ochii din ce în ce mai mari şi maxilare
în formă de lopată, iar incisivii inferiori în din ce în ce mai mici;
formă de dăltiţe, caninii reduşi de volum, • dinţii nu vor mai avea spaţiu şi vor fi
molarii mamelonaţi, a apărut spaţiul din ce în ce mai înghesui ţi pe arcadele
superior precanin şi inferior retrocanin, maxilare.
condilul mandibular era alungit transversal Înghesuirea dentară va produce o
şi oblic postero-anterior, iar formula serie de complicaţii din sfera medicinii
dentară pe o hemiarcadă era următoarea: dentare şi va schimba aspectul armoniei
doi incisivi, un canin, trei premolari şi trei dentare vizibile în vorbit şi în zâmbet.
molari. La maimu ţţ ele
ele antropoide (grup de CONSECINŢE ÎN PATOLOGIA DENTO-
maimuţe superioare lipsite de coadă, MAXILO-FACIAL Ă
asemănătoare omului) formula dentară pe
o hemiarcadă era următoarea: doi incisivi, Consecinţele evoluţiei filogenetice
un canin, doi premolari şi trei molari. a extremităţii cefalice a speciei umane se
La omul preistoric apare al doilea manifestă în patologia dento-maxilo-facială
sistem de semnalizare (vorbirea), faţa are prin:
un aspect prognat, iar craniul se dezvoltă
mai mult transversal şi vertical • fenomene atavice , care sunt expresii
(dolicocefalie). Mai târziu, din dolicocefal ale revenirii la formula şi morfologia
capul devine brahicefal, dispare botul şi se dentară a strămoşilor noştri (figura 1);
transformă în faţă, se reduce creşterea • fenomene progresive
sagitală a aparatului dento-maxilar şi (proterogenetice), care sunt expresii ale
apare ocluzia dentară cap la cap. omului viitorului (figura 2).
La omul actual se
se constată:
- creşterea craniului neural cu tendin ţa Fenomene dentare atavice
spre brahicefali
brahicefalizare;
zare;
- reducerea craniului visceral cu tendin ţa Prezenţa dinţilor supranumerari
spre euriprosopi
euriprosopie;
e; (meziodens, al treilea incisiv lateral, al
- reducerea volumetrică şi numerică a treilea sau al patrulea premolar, din ţii
oaselor, a dinţilor şi a muşchilor; paramolari Bolk, dinţii distomolari)
- reducerea cavităţii nazale; reprezintă expresii ale fenomenelor
- reducerea crecrestelor
stelor suprao
supraorbitare;
rbitare; atavice. Aceştia produc o serie de
- lăţirea şi coborârea bolţii palatine; perturbări exprimate prin:
- rotunjirea arcade
arcadelor
lor alveolo-dentare;
alveolo-dentare; - anomalii de poziţie a dinţilor vecini;
- coborârea planşeului bucal; - incluzia dinţilor normali din serie;
- apariţia mentonului proeminent; - disarmonia dento-alveola
dento-alveolarră cu
- reducerea spaţiului pentru molarii de înghesuire secundar
secundară;
minte. - resorbţii radiculare;
Tendinţele evolutive filogenetice mortificări pulpare
-- dezechilibre dinţilor;
ale grave.
ocluzale
ale speciei umane sunt de:
12
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
13
Evolu ţ ţ ia
ia filogenetic ă a extremit ăăţ ţ iiii cefalice
14
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
ANEXĂ
15
Perioada de organogenez ă
CAPITOLUL 2
PERIOADA DE ORGANOGENEZĂ
ORGANOGENEZA
ORGANOGENEZA reprezintă - se va forma porţiunea embrionară a
etapa intrauterină în care
care apar şi se placentei şi structurile periferice ale
diferenţiază organele. embrionului.
În săptămâna a patra intrauterină, • embrioblastul:
începe stomatogeneza (formarea şi - care formează stratul intern;
dezvoltarea feţei), iar în săptămâna a - se va forma embrionul.
şasea intrauterină, începe odontogeneza Blastocistul aderă de suprafaţa
(formarea şi dezvoltarea dinţilor). endometrului şi începe implantarea.
Perioada de organogenez ă, Stratul celular intern formează un disc
corespunde primelor trei luni de via ţă bilaminar alcătuit din epiblast şi hipoblast
intrauterină (perioada de ou şi de (stadiul didermic).
embriogeneză), în care apar şi se Celulele hipoblastice de formă
diferenţiază organele. cuboidală adiacente cavităţii blastocistice
aceastăFactorii
perioadde reglare
ă de care sunt:
dezvoltare intervin în vor forma cavitatea
epiblastice de formăexocelomic . Celulele
cilindrică ăvor forma
- inducţia; cavitatea amniotică. Mezodermul
- factorii genetici; extraembrionar alcătuit din ţesut conjunctiv
- factorii neuro-endocrini. este localizat la suprafaţa externă a
În această perioadă de dezvoltare cavităţii exocelomice.
pot apare modificări ale organelor prin La sfârşitul săptămânii a doua de
acţiunea factorilor teratogeni. fertilizare, hipoblastul formează o zonă
îngustă la capătul cranial al discului
PERIOADA DE OU bilaminar, numită placa procordal ă.
Fertilizarea are loc în ampula În săptămâna a treia de fertilizare,
trompelor uterine, când cei doi gameţi discul embrionar se transformă în disc
(spermatozoidul şi ovulul) se unesc trilaminar şi începe glastrulaţia ia cu
(copulaţie) formând oul (zigotul). formarea liniei primitive.
uterine În
spretimpul deplasăse
uter, zigotul rii divide
prin trompele
în celule Această structură este o invaginare
îngustă cu marginile uşor umflate, care se
numite blastomere prin diviziune miotică, dezvoltă pe linia mediană a epiblastului
luând forma unei mingi numită morulă, spre polul caudal. La polul cranian al liniei
care intră în uter la trei zile dup ă fertilizare primitive apare groapa primitiv ă
(figura 3). înconjurată de nodulul primitiv , care se
dezvoltă prin invaginare şi se detaşează
În interiorul morulei se dezvoltă un de epiblast.
spaţiu umplut cu lichid, numit cavitate După invaginarea celulelor, unele
blastocistică sau blastocel, iar structura vor stimula hipoblastul pentru a forma
astfel dezvoltată se numeşte blastocist
blastocist.. endodermul embrionar . Celelalte celule se
După şase zile de fertilizare, vor poziţiona între endoderm şi epiblast
blastocistul este alcătuit din două tipuri de pentru a forma mezodermul embrionar , al
celule: treilea strat de celule. Celulele care rămân
• trofoblastul : în epiblast formează ectodermul
- care acoperă exteriorul blastocistului pe embrionar (stadiul tridermic). Astfel, din
un singur rând de celule; epiblast se vor forma cele trei straturi de
16
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
17
Perioada de organogenez ă
18
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
osului temporal. Zona mijlocie a care deserveşte cel de-al treilea arc
pericondrului cartilajului Reichert va forma branhial.
ligamentul stilohioidian. Zona anterioară a Din arcul III branhial se vor forma
cartilajului Reichert se osifică şi va forma muşchii stilofaringie
st ilofaringieni.
ni.
coarnele mici ale osului hioid. Arcul III branhial va forma o parte a
Arcul II branhial contribuie la sistemului arterial carotidian
carotidian..
dezvoltarea coarnelor mici şi a părţii
superioare a corpului osului hioid. Cartilajul arcului IV branhial (arcul
branhial (arcul
nervul Din arcul
facial II branhial
(nerv cranianseVII),
va forma
care vascular) va şi forma
(tiroid, cricoid cartilajul
aritenoid, laringian
fără epiglotă).
deserveşte cel de-al doilea arc branhial. Din arcul IV branhial se va forma
Din arcul II branhial se vor forma nervul vag (nerv cranian X), care
muşchii faciali (frontal, orbicularul buzelor, deserveşte cel de-al patrulea arc branhial.
orbicularul pleoapelor, zigomatici şi Din arcul IV branhial se vor forma
platissma), muşchiul scăriţei, muşchii muşchii faringelui şi ai laringelui.
stilohioidieni şi burta posterioară a Din arcul IV branhial se vor forma
digastricului. crosa aortică, artera subclaviculară
Arcul II branhial va forma arterele dreaptă şi arterele pulmonare.
osului hioid şi a scăriţei.
branhiale se
Arcurile V şi VI branhiale
Cartilajul arcului III branhial (arcul
branhial (arcul formează la animale, iar la om sunt foarte
tiroidian) va dezvolta coarnele mari şi puţin dezvoltate. Arcul IV branhial este
partea inferioară a corpului osului hioid. rezultatul unirii arcului IV şi VI, iar arcul V
nervul Din arcul III branhial
glosofaringian (nerv se va forma
cranian IX), branhial
de involuează şi nu duce la formarea
structuri.
19
Perioada de organogenez ă
branhiale perechi
Buzunarele branhiale branhiale sunt în număr
Şanţurile branhiale sunt
sunt expresii ale dezvoltării branhiale şi de patru perechi, fiind localizate între
sunt interpuse între suprafeţele interne ale arcurile branhiale.
perechilor de arcuri adiacente (figura 5). Şanţul I branhial se află situat între
Prima pereche de buzunare arcul I şi II branhial şi din acest şanţ se va
timpanic dă naşlui
branhialeă, trompa tereEustachio
la cavitatea
şi la forma conductul auditiv extern.al arcurilor II
Ţesutul mezenchimal
antrum-ului mastoidian. şi III branhiale proliferează şi acoperă
A doua pereche de buzunare şanţurile rămase, formând o cavitate
branhiale dă naştere din endoderm, la numită sinusul cervical .
căptuşeala criptelor palatine şi din Sinusul cervical şi şanţurile II, III şi
mezenchim la ţesutul limfoid al IV sunt obstruate şi nu persistă după
amigdalelor. naştere. Uneori, rămâne o comunicare
A treia pereche de buzunare patologică cu faringele numită sinus
branhiale dă naştere la glandele parotide faringian sau o comunicare şi cu faringele
inferioare şi la timus. şi cu zona externă a gâtului numită fistula
A patra pereche de buzunare faringian ă.
branhiale dă naştere la glandele parotide
superioare. branhiale sunt
Membranele branhiale
A cincia pereche de buzunare formate din buzunarul branhial căptuşit cu
branhiale regresează. endoderm, şanţul branhial căptuşit de
ectoderm şi stratul de mezenchim dintre
ele. Prima membrană faringiană formează
membrana timpanică, iar celelalte
involuează.
20
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
ANEXĂ
21
Morfogeneza neonatal ă
CAPITOLUL 3
MORFOGENEZA NEONATALĂ
MORFOGENEZA
MORFOGENEZA corespunde cavitatea nazală, care va deveni narine şi
perioadei de viaţă intrauterină şi postnatal, fose nazale.
până la maturitate. Mezenchimul mugurilor maxilari
În această perioadă are loc proliferează şi se deplasează spre median
creşterea şi perfecţionarea morfo- unul de altul şi spre mugurii nazali. Mugurii
funcţională a organelor şi a aparatelor. nazali interni se deplasează unul spre
Naşterea este un eveniment din această celălalt, fuzionează pe linia mediană şi
perioadă. formează segmentul intermaxilar, care va
Factorii de reglare care intervin în da naştere la filtrum-ul
f iltrum-ul buzei superioare, la
această perioadă sunt factorii genetici, cei patru incisivi, la gingie, osul alveolar şi
neuro-endocrini,
neuro-endoc rini, de mediu extern şi factorii osul incisiv (palatul primar).
funcţionali. Mugurii nazali externi fuzionează
În această perioadă pot apare lateral cu mugurii maxilari. Mugurii nazali
modificări morfologice,
funcţionale. structurale şi interni
muguriisenazali
unescexterni.
cu mugurii maxilari
Pe linia şi cu
de fuziune
dintre mugurii nazali externi şi mugurii
FORMAREA MUGURILOR FACIALI maxilari apare câte un şan ţţ nazo-lacrimal
care va deveni canalul nazo-lacrimal şi va
Dezvoltarea facială are loc între a face legătura între sacul lacrimal şi fosele
patra şi a opta săptămână de dezvoltare şi nazale.
se realizează prin lărgirea şi deplasarea Mugurii faciali vor creşte median şi
proeminenţelor arcului I branhial, care anterior prin multiplicare celulară,
înconjoară gura embrionară primitivă apropiindu-se, iar prin mezodermizare
(stomodeum). În jurul stomodeum-ului (unirea mugurilor prin întreruperea
apar cinci proeminenţe, numite muguri suprafeţei epiteliale, astfel încât celulele
faciali , care sunt grămezi de mezoderm mezenchimului să se amestece între ele)
acoperite de ectoderm: un mugure frontal, se vor uni între ei, formând
f ormând viitoare
viitoareaa faţă.
doi muguri maxilari şi doi muguri
mandibulari (figura 6). Între
intrauterin săapare
ă, pot ptămâna şi patru
trei apar
anomalii ţinând
Primul eveniment din formarea primului arc branhial prin:
structurilor faciale este fuziunea pe linia • nedezvoltarea mugurilor faciali:
mediană a extremităţii mediene a - ciclocefalie (lipsa
(lipsa mugurului frontal);
mugurilor mandibulari, pentru a forma - arinencefalia (lipsa mugurilor nazali
bărbia şi buza inferioară. interni) din sindromul Patau;
La partea inferioară şi laterală a - ageniocefalia .
mugurului frontal, suprafeţele ectodermale • hipoplazia mugurilor faciali:
se îngroaşă pentru a forma pl ăcile nazale . - sindromul Pierre Robin (afectarea
Mezenchimull de la periferia plăcilor nazale
Mezenchimu mugurilor mandibulari
mandibulari);
);
proliferează median şi formează doi - sindromul Franceschetti (afectarea
muguri nazali interni (medieni) şi doi mugurilor maxilari).
muguri nazali externi (laterali). Centrul
plăcii nazale se subţiază şi formează
22
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
23
Morfogeneza neonatal ă
24
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
25
Morfogeneza neonatal ă
condensări de fibroblaste (celule
(celule specifice transformarea ţesutului mezenchimal în
ţesutului conjunctiv tânăr), care formează ţesut osos. În acest mod se formează
centrii de condrificare. Fibroblastele se oasele maxilare, oasele feţei (malare,
diferenţiază în precondroblaste, se nazale, lacrimale, vomer), oasele calotei
aglomerează şi devin condroblaste . craniene (frontal, parietale, scuama
Condroblastele produc matricea occipitalului, scuama temporalelor,
cartilaginoasă (substanţa fundamentală) şi timpanic, apofizele pterigoide, aripile mari
devin condrocite . Condrocitele cresc, se sfenoidale) şi osul alveolar.
divid şi (cre
interior măresc
şteremasa
intersticartilagiului dinspre
ţială). La periferia ţesutuluiMecanismele
mezenchimaldeîntransformare
ţesut osos ale
se
piesei cartilaginoase apare o membrană produc prin apariţia în diferite puncte ale
prin condensare fibroasă numită mezenchimului a unei condensări de
pericondrium , care are rolul de creştere şi fibroblaste , prin care cresc numărul de
de adaptare la presiunea din articulaţii. fibre de precolagen . Ectodermul induce
În a doua etapă are loc transformarea fibroblastelor în
transformarea ţesutului cartilaginos în osteoblaste , care încep să secrete oseina ,
ţesut osos, prin calcifierea cartilagiului care se depune în jurul fibrelor de colagen
iniţial, în două moduri diferite: (fibre conjunctive) şi astfel se formează
• prin osificare periferică (externă); matricea ţ esutului
esutului osos . Osteoblastele se
• prin osificare encondrală (internă). transformă în osteocite . Mineralizarea
Osificarea periferică se produce matricei ţesutului osos se face prin
prin apariţia unui strat de osteoblaste impregnarea oseinei cu săruri minerale.
(stratul osteogen Ollier) pe faţa internă a Astfel, apar traveele osoase, grupate la
pericondrium-ului, la periferia matricei început în reţea lax
(osul trabecular),
ă şi apoi în reţea densă
în jurul vaselor de sânge.
cartilaginoase, care produce apoziţii
osoase spre exterior, formând stratul de După apariţia primei zone de
ţesut periostic (excepţie - la nivelul osificare (centru de osificare), osificarea
epifizelor oaselor lungi şi al cartilagiului se continuă prin apozi ţţ ie
ie de matrice şi apoi
condilian). Osificarea encondrală se prin mineralizarea ei.
ei.
produce prin apariţia unei condensări de Osificarea poate începe într-un
osteoblaste în interiorul matricei singur punct sau în mai multe puncte, în
cartilaginoase, care produce oseina acelaşi timp sau în momente diferite şi
(substanţă proteică complexă). Zonele de apoi confluează cu celelalte zone, formând
ţesut cartilaginos sunt înlocuite de ţesutul osul primitiv . La periferia osului, se
osos prin procesele de: formează o membrană, prin condensare
- condroliză – desfiinţarea chimică a fibroasă numită periosteum . Pe faţa
cartilagiului; internă a periosteum-ului se află un strat
- condroclazie – desfiinţarea cartilagiului de osteoblaste numit endosteum (stratul
cu ajutorul condroclastelo r (celule osteogen periferic), cu rol în modelarea
specifice ţesutului conjunctiv de osoasă (prin resorbţie şi apoziţie osoasă,
distrucţie). sub influenţa factorilor funcţionali). La
La periferia osului astfel format, periferia oaselor late ale cutiei craniene şi
persistă lame de ţesut cartilaginos la la locul de unire a oaselor feţei persistă un
nivelul cartilagiului de conjugare (locul de strat membranos (ţesutul conjunctiv al
unire a diafizei cu epifizele osului lung, cu suturilor), cu rol în creşterea osoasă.
rol în creşterea osului în lungime) şi al
cartilagiului articular (locul feţelor articulare mixta se produce
C. Osificarea mixta
ale epifizelor osului lung). Mineralizarea prin combinarea celor două procese de
osoasă se realizează prin inducere, osificare encondrală şi endomembranară,
datorită monopolizaharidelor, a ionilor de în porţiuni diferite ale aceluiaşi os. Astfel
calciu, a fosforului şi a sistemului se formează cartilajul condilian: în zona
enzimatic. inferioară se osifică endomembranos, iar
în zona superioară se regenerează
B. Osificarea endomembranară condrogenic.
(directă sau desmală) se produce prin
26
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
27
Morfogeneza neonatal ă
- zona mij
mijlocie
locie va da ligam
ligamentul
entul st
stilo-
ilo- • punctul incisiv – secundar;
hioidian; • punctul mentonier;
- zona posterioară participă la formarea • punctul condilian;
apofizei stiloide;
- prin osificarea schiţei cartilaginoase a • punctul coronoidia
coronoidian;n;
arcului II branhial, va da al treilea os al • punctul paralateral – pentru spina lui
urechii medii – scăriţa. Spix.
Osificarea corpus-ului
C. Masa cartilaginoas ă a arcului
III branhial: mandibulei se realizează prin osificare
- prin osificare va da corpul şi coarnele endomembranară.
mari ale osului hioid. Primul centru de osificare apare la
nivelul punctului central , situat la nivelul
Formarea scheletului osos găurii mentoniere. Primele lame osoase
apar în mezenchimul situat lateral de
membranos
A. Neurocraniul membranos cartilajul Meckel.
formează oasele cutii craniene, prin Osificarea se face înafara
osificare endomembranară în jurul cartilajului Meckel, care are rol de dirijare
encefalului. Suturile (sindesmoze ) şi a osificării endomembranare. Osificarea
fontanelele sunt prezente în perioada se propagă distal şi inferior, către
fetală şi se osifică după naştere. marginea inferioară a mandibulei
• fontanele : membranoase.
- fontanela anterioară – situată între osul Când osificarea ajunge la
frontal şi oasele
- fontanela parietale;
posterioar ă – situată între osul marginea
membranoase, lama ăosoas
inferioar aă semandibulei
răsfrânge
occipital şi oasele parietale; în sus şi înăuntru şi astfel apar cei doi
- fontanelele sfenoidale – două fontanele pereţi osoşi, care delimitează un şanţ
antero-laterale, situate între osul frontal, umplut cu ţesut mezenchimal, în care se
oasele parietale şi oasele timpanule; văd de jos în sus: o venul ă, pachetul
- fontanelele mastoidiene – două vasculo-nervos inferior (nervul şi artera
fontanele postero-laterale, situate între alveolar ă inferioară) şi germenii dentari.
oasele parietale, oasele temporale şi Acest şanţ va fi separat de dou ă
osul occipital. lame osoase (externă şi internă), care
• suturi : formează două septuri osoase:
- sutura metopică (frontală) – situată pe - un sept între venulă şi pachetul vasculo-
linia mediană a osului frontal; nervos, sub care se delimitează canalul
- sutura coronală – situată între oasele Serres (conţine vena osoasă), care se
parietale şi osul frontal; va atrofia şi va dispare;
- sutura lambdoidă – situată între oasele - un sept întredentari,
germenii pachetul vasculo-nervos
sub care sei
ş
parietale şi osul occipital;
- sutura intraoccipitală – situată între osul delimitează canalul mandibular .
occipital; Osificarea de la nivelul punctului
- sutura petroscuamoasă; central se întinde spre:
- sutura sagitală – situată între oasele - anterior, până la regiunea parasinfizară;
parietale; - posterior, asigurând formarea unei părţi
- sutura parieto-occipitală; din ramus-ul mandibular.
- sutura parieto-sfenoidală;
- sutura parieto-temporală. Osificarea regiunii simfizare şi
mentoniere a mandibulei se realizează
mandibulei se
B. Osificarea mandibulei prin osificare endomembranară. Primii
realizează prin şase puncte de osificare centrii de osificare apar la nivelul punctului
pentru fiecare hemimand
hemimandibul
ibulă: mentonier şi a punctului incisiv secundar .
În a noua lună de dezvoltare, osul format
•
angular
punctulinferior;
central – principal, este punctul în aceşti centrii de osificare se uneşte cu
osul format din punctul central.
28
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
29
Morfogeneza neonatal ă
30
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
31
Morfogeneza neonatal ă
32
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
33
Morfogeneza neonatal ă
34
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
i erea . Centrii de
Morfodiferen ţ ţierea Există în literatura de specialitate
creştere se găsesc la nivelul joncţiunii două teorii asupra formării rădăcinii
smalt-dentină, fiind centri adamantinogeni dentare:
de cre ştere şi numărul lor variază în 1. Teaca Hertwig proliferează în
funcţie de dinte. Aceşti centri determină profunzime, coroana stând pe loc, iar
forma, volumul şi relieful dintelui, în funcţie dintele se alungeşte prin adăugarea de
de ritmul şi intensitatea activităţii acestora. dentină radiculară.
Forma dintelui începe cu fuzionarea 2. Inelul circular aall tecii epiteliale Hertwig
centrilor
din perioada vieţşiitere
de cre din zona
intrauterină. cuspizilor, rămâne pe
dentina loc şăi, depune
radicular succesiv
iar ligamentul
Dacă în această perioadă intervine conjunctiv în hamac Sicher face
peristaza, iar centrii de creştere sunt mişcarea ascendentă a coroanei
distruşi, clinic vor apare anomalii coronare dentare.
sau radiculare de num ăr, form ă sau
structur ă (anodonţie, supranumerari, radiculare.
Formarea dentinei radiculare.
schizodinia, bigeminaţia, nanism dentar, Epiteliul feţei interne a tecii Hertwig induce
etc.). diferenţierea odontoblaştilor şi formarea
dentinei radiculare, care va alcătui pereţii
C. Formarea pulpei dentare canalului radicular, după care teaca
începe din săptămâna a opta de via ţă Hertwig se va liza.
intrauterină. Mezenchimul se transformă în Dacă liza tecii Hertwig este
ţesut reticulat, fiind format din fibre de incompletă, se vor forma insule izolate,
colagen, reticulină şi elastină. Apar vasele numite resturile epiteliale Malassez . După
sanguine (o
limfatice, arterănervos
plexul şi 2 - 3format
venule),
dinvasele
fibre formării dentinei, va apare
terminarearadicular.
cementul
amielinice (ram din nervul dentar -
trigemen), fibrele vegetative, celulele Formarea cementului radicular
pulpare (fibroblaste, fibrocite) şi lichidul se va face în jurul dentinei radiculare, pe
interstiţial. Camera pulpară este delimitată care se va depune o substanţă acelulară,
de pereţii duri de dentină şi se micşorează produsă de stratul intern al sacului dentar.
cu vârsta, pe măsura depunerii dentinei. Substanţa acelulară se va diferenţia şi vor
apare celulele specializate pentru
D. Formarea rădăcinii dentare formarea cementului radicular, numiţi
începe după ce coroana a atins cementobla şti . Formarea cementului
dimensiunea finală. Formarea rădăcinii primar este separat de dentin ă printr-o
dentare este iniţiată de teaca epitelială limitantă, numită corticala dentino-
Hertwig. Teaca epitelial ă Hertwig se se află în cementar ă.
zona de trecere de la epiteliul adamantin Formarea cementului se face de la
extern la epiteliul adamantin intern, fiind coletul dintelui spre apexul radicular. În
curbată la polul inferior al foliculului
f oliculului dentar. prima fază se formează stroma organică
Apoi, după formarea coroanei dentare, (cementul primar), care este un cement
aceasta se deflectează prin acţiunea fibrilar, acelular. În a doua faza se produce
ameloblaştilor şi proliferează circular, calcifierea (depunerea de săruri de calciu),
formând un manşon subţire epitelial sub sub forma unor cristale. Producerea de
formă de inel. cement are loc toată viaţa.
Pe măsură ce rădăcina dintelui se La nivelul coletului dentar pot
formează, se înfundă în mezenchim, iar exista trei variante ale limitei smalţ-
inelul tecii devine din ce în ce mai îngust, cement, cu importanţă clinică:
ajungând până la un orificiu (apexul • cementul vine în contact cu smalţul
rădăcinii). (frecvenţă de 30%);
Pentru dinţii pluriradiculari, teaca • cementul acoperă smalţul (frecvenţă
epitelială Hertwig proliferează şi orizontal, de 60%);
la limita smal -cement, formând mai multe
ţ
manşoane circulare, în funcţie de numărul răcementul ţ
mânând nuunvinespa
în contact
ţiu decu smal
dentinul,ă
•
de rădăcini dentare.
35
Morfogeneza neonatal ă
36
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
ANEXE
37
Morfogeneza neonatal ă
38
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 4
CARACTERISTICILE APARATULUI DENTO-MAXILAR LA
NAŞTERE
39
40
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 5
MORFOGENEZA POSTNATALĂ
terea
Creşterea reprezintă suma Resorbţia şi apoziţia osoasă poate
schimbărilor cantitative normale şi este avea loc simultan pe acelaşi os, dar diferit
rezultatul proceselor biologice asupra cantitativ şi opus ca direcţie, ceea ce are
căruia acţionează mediul înconjurător. ca rezultat schimbări şi variaţii de mărime,
Creşterea se manifestă prin mărirea sau cât şi de morfologie.
micşorarea dimensiunilor şi prin
modificarea formei şi a proporţiilor. Translarea primar ă sau
Creşterea umană cuprinde deplasarea spaţială a întregului os este
dezvoltarea fizică, mentală, psihologică, rezultatul remodelării osului prin
socială şi morală. Creşterea fizică umană schimbarea formei şi a mărimii.
se termină în jurul vârstei de 20 ani, dar Translarea secundar ă este
unele ţesuturi continuă să crească pe tot rezultatul deplasării osului în întregime
parcursul vieţii (părul, unghiile). Creşterea datorită articulării lui cu oasele adiacente.
se ă ă în unităţi de creştere pe unităţi primară şi secundară poate
de m
timpsoar
(exemplu: inch/an sau g/zi). Translarea
avea loc simultan.
ZONE ŞI TIPURI DE CREŞTERE Creşterea postnatală a scheletului
OSOAS Ă A APARATULUI DENTO- cranio-facial este rezultatul combinării mai
MAXILAR multor mecanisme de creştere osoasă.
Creşterea osoasă postnatală se A. Creşterea endostală şi
produce după câteva principii de bază periostală. Jumătate din corticala oaselor
care explică procesele creşterii scheletului faciale şi craniene este formată din
facial. Teoria prin care osul creşte prin periosteum (suprafaţa externă) şi cealaltă
lărgire simetrică este greşită. Acest jumătate este formată din endosteum (faţa
mecanism simplu de creştere nu poate internă). Apoziţia straturilor de os cortical
crea o morfologie complexă şi diferită a poate începe numai din periosteum sau
mandibulei sau a maxilarului. Aceste din endosteum.
morfologii necesită mecanisme diferenţiale În alte cazuri, acelaşi cortex este
de creştere şi tipuri individuale de format din straturi osoase periostale şi
dezvoltare ale oaselor. endostale, care sunt separate de linia
revers ă. Linia reversă reprezintă zona de
Mecanisme de creştere osoasă tranziţie dintre endosteum şi periosteum
straturilor osoase.
Două mecanisme sunt importante Acest tip de creştere osoasă indică
pentru schimbările formei şi poziţiei faptul că la un moment dat, a avut loc o
spaţiale ale oaselor din regiunile faciale şi schimbare în direcţia de creştere. Noul os
craniene: remodelarea şi translarea. cortical este întotdeauna depozitat pe
suprafaţa dinspre direcţia de creştere. La
Remodelarea reprezintă creşterea o dată ulterioară, formarea osoasă îşi are
osoasă directă prin apoziţie osoasă originea în endosteum, după care
selectivă cu ajutorul osteoblastelor şi prin schimbarea direcţiei de creştere va duce
resorbţie osoasă cu ajutorul la formarea unui tip de os periostal.
osteoclastelo rr..
41
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
42
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
43
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
44
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
45
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
46
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
6 12 24 18 30 luni
-------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------
----------------
1 2 3 4 5 dinţi temporari superiori şi inferiori
47
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
7 8 11 9 10 6 12 18 - 25 ani
1 2 3 4 5 6 7 8 dinţi permanenţi superiori
------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------
---------------------------
1 2 3 4 5 6 7 8 dinţi permanenţi inferiori
6 8 9 10 11 6 12 18 - 25 ani
48
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
49
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
malpozi
lipsa ţde
iilor spa ţiu regional
dentare, resorbăţia
(prezen ţa
caninului cuspizii linguali.
temporar de către erupţia incisivului premolarii secunzi superiori
lateral), determinând apariţia înghesuirii - erup în jurul vârstei de 10 ani, dup ă
dento-alveolare ; erupţia premolarilor primi inferiori, la
• discrepan ţţ ele
e le scheletale , care pot diferenţă de câteva luni;
apare în timpul dezvoltării bazelor - erup pe locul molarilor secunzi
maxilare. temporari, având o dimensiune mezio-
distală mai mică decât aceştia;
caninii inferiori - au un spaţiu suplimentar de 1,3 mm prin
- erup în jurul vârstei de 9 ani; diferenţa dintre dimensiunea mezio-
- erup înaintea premolarilor inferiori în distală a dinţilor temporari şi permanenţi;
65% din cazuri; în macrodonţie se pierde această
- prin puseul lor eruptiv de mezializare, diferenţă de spaţiu; prin pierderea
produc vestibularizarea incisivilor laterali timpurie a molarilor temporari şi
inferiori. migrarea mezială a molarului prim
permanent, se pierde această diferenţă
premolarii primi superiori de spaţiu, iar premolarii secunzi erup
- erup în jurul vârstei de 9 ani, după malpoziţionaţi;
erupţia caninilor inferiori, la diferenţă de - fac o migrare verticală dirijată de pantele
câteva luni; cuspidiene distale, o migrare mezială
- erup înaintea can
caninilor
inilor în 85% din ca
cazuri;
zuri; dirijată de premolarii secunzi inferiori şi
- erup pe locul molarilor primi temporari, de pantele cuspidiene meziale ale
având o dimensiune mezio-distală mai molarilor primi inferiori permanenţi şi o
mică decât aceştia; migrare vestibulară;
- în timpul erupţiei fac o migrare verticală, - fac o rotaţie mezio-palatinală, încât
mezială şi vestibulară; cuspidul mezio-palatinal se angrenează
- după erupţia lor, se angrenează cu cu foseta distală a premolarului secund
muchia distală a premolarului prim inferior şi cu foseta mezială a molarului
inferior şi faţa mezială a premolarului
secund inferior; - prim permanent;
se înclin ă mezial, iar incisivii se înclină
distal, prin creşterea arcadei dentare în
50
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
sens sagital, mai mult coronar decât angrena cu muchia distală a caninului
apical, iar caninii pot fi blocaţi în erupţia inferior şi faţa mezială a premolarului
lor (ectopie sau incluzie); prim inferior erupţi;
- au axul de implantar
implantaree de 5º prin înclinare - sunt dirijaţi în erupţia lor de distanţa
vestibulară faţă de perpendiculara dusă intercanină inferioară şi de stabilirea
pe planul de ocluzie, asigurând un relaţiei ocluzale;
perimetru mai mare a arcadei dentare şi - au axul de implantare de 5 - 8º prin
armonizarea alveolară; înclinare vestibulară faţă de
- practic
nu facării
înclinarea vestibular ă în timpul perpendiculara dusă pe planul de
obiceiurilor vicioase sau a ocluzie;
disfuncţiilor, pentru că muşchii - nu fac înclinarea vestibular ă (datorită
buccinatori produc presiuni asupra lor, unei endoalveolii superioare) şi grupul
modificându-se forma arcadei dentare, a incisivo-canin inferior se angrenează
bolţii palatine, a curbei de ocluzie şi înapoia caninului superior, stabilind o
apărând interferenţele ocluzale; relaţie clasa a II-a canină; astfel, se
- pot face o inclinare vestibulară modifică structura de rezistenţă a zonei
exagerată, datorită presiunilor linguale de presiune incisivo-canină, care se
anormale, a parezelor faciale, continuă deasupra caninului superior cu
modificând forma arcadei dentare şi a stâlpul nazo-frontal;
bolţii palatine. - pot face o înclinare vestibulară
exagerată (datorită unei exoalveolii
inferiori
premolarii secunzi inferiori superioare prin terapie biomecanică
- erup în jurul vârstei de 11 ani; ortodontică) şi produc o lingualizare
- când erup înaintea caninilor inferiori (prin unilaterală sau bilaterală a dinţilor
pierderea precoce a molarilor secunzi inferiori, care determină o instabilitate
temporari datorită complicaţiilor ocluzală, dureri pretragiene, interferenţe
inflamatorii ale cariei dentare) produc o dentare, mişcare excentrică a
mezializare a molarului prim permanent, mandibulei;
şi blochează erupţia normală a caninului; - au rol în ghidajul anterior şi lateral al
- pot erupe rotaţi, datorită resorbţiilor mandibulei.
incomplete ale dinţilor temporari;
- au rol în stabilirea curbelor de Lee way space -ului
-ului (spaţiul de
compensaţie ale ocluziei; derivă sau spaţiul de rezervă Nance),
- asigură migrarea în plan transversal a rezultă din diferenţa dimensiunilor mezio-
molarului prim permanent, cu rol în distale ale caninilor şi premolarilor faţă de
alcătuirea sistemului helicoidal;
helicoidal; caninii şi molarii temporari, din zona de
- au axul de implantare perpendicular pe sprijin lateral care se permut ă:
planul de ocluzie, iar dinţii situaţi anterior •
51
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
52
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
15 13 17 13 15 17 15 17 13 13
---------------- ----------------- -----------------
43 45 47 43 47 45 45 43 47
53
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
• erup ţţ ia
ia molarilor trei superiori
superiori înaintea ortopedic anomaliile dento-maxilare
celor inferiori poate determină: (aparate funcţionale), pentru că nu putem
- supraocluzi
supraocluziaa molarilor trei superiori; influenţa creşterea controlată genetic.
- blocarea mişcărilor mandibulare;
mandibulare; Teoria contraindică tratarea anomaliilor
- interferenţe în diagonală la nivelul scheletale prin modificarea creşterii cu
frontalilor. aparatele funcţionale.
Dezavantajele teoriei genetice:
DINAMICA CREŞTERII ŞI - nu face diferenţă între creşterea
DEZVOLTĂRII POSTNATALE CRANIO- encondral
(sutural
ă
ă) şi(cartilaginoas
ă
periosoasă ), (resorb
desmal ă
ţie-
FACIALE
apoziţie);
Creşterea organismului uman nu - nu explică de ce o sutur ă transplantară
este un proces uniform, dar este un nu determină creşterea şi nu are
proces continuu pe tot parcursul vieţii. potenţial de creştere într-un sector al
În perioada prenatală, ritmul de suturii;
creştere în înălţime este de 5000 de ori - nu explică de ce o tracţiune pe sutură
mai crescut, iar postnatal este de 3,5. determină umplerea ei cu os.
Ritmul de creştere în greutate este de 6,5 Explica ţţ ie:
ie: suturile maxilare sunt
miliarde de ori mai crescut în perioada considerate situs-uri de creştere şi nu
prenatală, iar în perioada postnatală de centri de creştere.
20.
Perioadele de creştere intensă se B. Teoria lui Scott consider ă că
determinantul primar al creşterii scheletale
4 ani, 7ă- în8 mod
manifest ani şnormal
i 11 - între
14 ani
vârstele
(cu mici
0- este cartilajul, iar osul răspunde secundar
diferenţe între sexe). şi pasiv la creştere. Cartilajul de creştere
Fenomenele de creştere nu se depărtează oasele unele faţă de altele, iar
întrerup la adult. Dacă până la perioada de spaţiul creat este umplut cu os secundar.
tânăr creşterea postnatală se manifestă Creşterea mandibulară este dirijată de cei
preponderent în lungime, la adult doi condili mandibulari. Creşterea maxilară
creşterea se manifestă prin mărirea este dirijată de septul nazal cartilaginos.
diametrelor transversale, datorat în Dezavantajele teoriei lui Scott:
ambele cazuri secreţiei hormonului de - transplantarea cartilagiilor dau rezultate
creştere somatotrop. diferite:
- cartilajele epifizare şi sincondrozele
Teorii şi concepţii ale creşterii cranio- bazei craniului cresc;
faciale - cartilajul septul
septului ui nazal are potenţial de
creştere (nesigur);
- cartilajul condilian nu creşte, deci nu
Concepţde
că toateA.situs-urile ia cre ştereăsunt
genetic centriiă
consider este centru de creştere.
de creştere, fiind controlate genetic, iar - extirparea cartilajului septului nazal
factorii non genetici au un rol foarte mic. determină un deficit de creştere (posibil
• situs de creştere – zonă în care are loc prin cicatrice postoperato
postoperatorie);rie);
- traumatismul cartilajului condilian nu
creşterea;
afectează creşterea mandibulei (dacă nu
• centru de creştere – zonă în care are există cicatrice posttraumatică).
loc creşterea controlată genetic: Explica ţţ ie:
ie: cartilajiile nu cresc prin
- suturile dintre oasele membranoase ele însele (nu sunt centrii de creştere),
(desmale) ale craniului şi maxilarelor; decât foarte rar.
- centrii de osificare encondrală
(sincondroze) de la baza craniului; C. Teoria lui Moss consider ă că
- centrul de creştere condilia
condilian.
n. ţesutul moale determină creşterea, iar
Aplica ţţ ia
ia practic ă a teorii genetice. cartilajele şi oasele reacţionează
Creşterea laoaselor,
împingerea nivelulunele
suturilor
faţă de altele şăi
determin secundar.
fa Oasele
ţă de altele suntţiuni
prin trac ărtate unele
depexercitate de
din acest motiv nu trebuie să tratăm
54
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
55
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
56
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
ime a mandibulei
Cre şterea în l ăţ
ăţ ime (Sella turcica - Nasion - Pogonion) cre şte
se face prin: pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
• sincondroza mentonieră; 5,0º la băieţi şi cu 3,0º la fete. Astfel:
• resorbţie periostală pe faţa internă a - între 5 - 10 ani unghiul SNPog creşte cu
corpus-ului; 37% la băieţi, iar la fete cu 41%;
• apoziţie periostală pe faţa externă a - între 10 - 15 ani unghiul SNPog cre şte
corpus-ului mandibulei. cu 33% la băieţi, iar la fete cu 50%;
- între 15 - 25 ani unghiul SNPog cre şte
Mentonul osos devine mai cu 30% la ţbiaăie
Rela
ţi, iar la fete cu 9%.
dintre maxilar şi mandibulă
proeminent odată cu vârsta prin
remodelarea suprafeţei lui, fiind mai cu baza craniului exprimată prin unghiul
crescută resorbţia osoasă deasupra ANB (A Downs - Nasion - B Downs) scade
mentonului şi aproape inexistentă apoziţia pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
osoasă pe menton, ceea ce produce o 1,6º la băieţi şi cu 1,4º la fete. Astfel:
creştere mandibulară spre înainte. - între 5 - 10 ani unghiul ANB scade cu
Creşterea condiliană se face în 31% la băieţi, iar la fete cu 57%;
direcţie ascendentă şi înspre posterior, - între 10 - 15 ani unghiul ANB scade cu
mandibula efectuând o translare primar ă. 6% la băieţi, iar la fete cu 71%;
Această remodelare condiliană - între 15 - 25 ani unghiul ANB scade cu
antrenează o translare globală a 63% la băieţi, iar la fete cu 28%.
mandibulei spre înainte şi în jos.
Deplasarea din timpul creşterii mandibulei E. Dinamica creşterii proceselor
alveolare este
alveolare este dependentă de prezenţa şi
şcre
i şaterea
complexului
faringelui şnaso-maxilar permite
i a celorlalte structuri erup ţţ ia din ţţ ilor . În cazul extracţiei dentare,
cu care relaţionează. Deplasarea verticală procesele alveolare încep să se resoarbă.
a mandibulei în timpul creşterii se Această resorbţie poate fi încetinită prin
pregăteşte pentru erupţia verticală a redarea artificială a dentiţiei. Creşterea
dinţilor. verticală a feţei este rezultatul creşterii
Remodelarea mandibulei prin proceselor alveolare maxilare şi
procesul de resorbţie osoasă pe faţa mandibulare odată cu erupţia dinţilor.
anterioară a celor două ramus-uri şi
apoziţie osoasă pe faţa posterioară a celor Cre şterea în l ăţ
ăţ ime
ime a procesului
două ramus-uri mandibulare determină alveolar se
se face prin:
prin:
creşterea antero-posterioară a corpus-ului • sutura mentonieră – până la 2 ani;
şi a celor două ramus-uri ale mandibulei. • resorbţie periostală pe faţa internă a
Această alungire posterioară a corpus-ului procesului alveolar;
mandibulei pregăteşte erupţia molarilor • apoziţie periostală pe faţa externă a
permanenţi. • procesului alveolar;
ligamentele alveolo
alveolo-dentare.
-dentare.
Lungimea mandibulei (Articulare -
Pogonion) creşte pe perioada cuprinsă Cre şterea în lungime a
între 5 - 25 ani cu 31,0 mm la băieţi şi cu procesului alveolar se
se face prin:
21,0 mm la fete. Astfel: • scurtare prin componenta mezială la
- între 5 - 10 ani lungimea mandibulei erupţia dinţilor permanenţi;
creşte cu 34% la băieţi, iar la fete cu • alungire posterioară în locul lăsat de
48%; resorbţia marginii anterioare a ramus-
- între 10 - 15 ani lungimea mandibulei ului.
creşte cu 39% la băieţi, iar la fete cu
41%; Cre şterea în în ăl ţ ţime
i me procesului
- între 15 - 25 ani lungimea mandibulei alveolar se
se face prin:
prin:
creşte cu 27% la băieţi, iar la fete cu
11%. • ligamentele alveolo-dentare – zona de
Relaţia mandibulei cu baza maxim ă dezvoltare
zona incisivilor la mandibul
inferiori, ă este
numiţi the bite
craniului exprimată prin unghiul SNPog
closers (închizători de ocluzie).
57
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
58
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
59
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
60
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
61
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
62
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
63
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
64
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
65
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
66
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
67
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
68
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
69
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
anumite caracteristici
- dinţi permanen morfologice
ţi tineri : ocluzal
au un relief Dinamica dezvoltării ocluziei dentare
dentare
şi o morfologie coronară pronunţată;
- lee way spac
space-ul
e-ul este popozitiv;
zitiv; Ocluzia dentară este relaţia
- dinţii erupţi fac înclinări axiale vestibulo- complexă maxilo-mandibulară coordonată
orale, mezio-distale şi au puncte de neuro-muscular, în care sunt implicaţii
contact interdentare strânse. dinţii, muşchii masticatori, articulaţia
temporo-mandibular ă şi structurile
Din punct de vedere al parametrilor scheletale. De la naştere şi până la
arcadelor dento-alveolare
dento-alveolare (perimetrul, perioada de adult, în ocluzia dentar ă se
lungimea, lăţimea) după erupţia caninilor produc schimbări semnificative, în funcţie
permanenţi, a premolarilor primi şi secunzi de tipurile de dentiţie.
se constată la:
• maxilar : A. Relaţii intermaxilare din
- l ă
ăţ ţ imea
imea intercanin ă creşte prin erupţia perioada prenatală. În timpul vieţii
mai vestibulară a caninilor permanenţi;
- lungimea molar ă scade, datorită erupţiei
intrauterine, exist
intermaxilare ă o dinamic
sagitale, în ăfunc ţie ţiilor
a rela de
dinţilor permanenţi din zona laterală, în dezvoltarea structurilor maxilo-faciale
maxilo-faciale..
spaţiul de derivă Nance. În primele două luni de dezvoltare
are loc o creştere diferenţiată a
• mandibul ă: maxilarelor, în care limba ocupă o cavitate
- lungimea molar ă scade, datorită erupţiei
comună nazo-orală şi determină o
dinţilor permanenţi din zona laterală, în dezvoltare mai accentuată a maxilarului.
spaţiul de derivă Nance; Astfel, relaţia intermaxilară are un aspect
- rezolvarea în înghesuirii
ghesuirii incisi
incisive
ve tranzitorie. de prognatism maxilar embrionar .
În luna a treia de dezvoltare are loc
D. Arcadele dento-alveolare procesul de septare a cavităţii nazo-orale,
permanente
permanente prezintă anumite în care limba coboară şi stimulează
caracteristici morfologice : dezvoltarea mandibulei. Astfel, relaţia
- dinţii permanenţi tineri au un relief
intermaxilară are un aspect de prognatism
ocluzal pronunţat;
- forma arcadelor este de semielips ă la mandibular embrionar
În ultimele luni. de dezvoltare intr ă
maxilar şi de parabolă la mandibulă; în func
f uncţie sistemul endocrin, care dezvoltă
70
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
71
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
72
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
73
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
74
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
• punctele de contact;
- concavă la mandibulă;
75
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
- simetrică dreapta cu stânga.
stânga. - congruenţa frontală;
• anormal ă poate fi: fi: - abrazia frontală.
- accentuată; ghidajul anterior este asigurat de faţa
- asimetrică; palatină a dinţilor frontali superiori;
- aplatizată; ghidajul posterior prin conduc ţţ ie
ie canin ă
- inversată. este asigurat de faţa palatinală a
Curba transversal ă Monson şi Wilain - caninului superior (cuspid de ghidaj) şi
se pune în evidenţă prin unirea cuspizilo
cuspizilorr de cuspidul caninului inferior (cuspid f ără
vestibulari şi linguali ai molarilor primi suport);
inferiori din dreapta şi stânga şi astfel se ghidajul posterior prin conduc ţţ ie ie de
formează un triunghi cu baza în sus, grup este
este asigurat de panta palatinală a
care are adâncimea de 5 mm. cuspizilor vestibulari ai dinţilor laterali
• în mod normal formează un triunghi cu superiori (cuspizi fără suport) şi de panta
baza în sus şi cu adâncimea de 5 mm; vestibular ă a cuspizilor linguali ai dinţilor
• anormal ă poate fi: laterali (cuspizi de ghidaj).
- inexistentă;
- aplatizată; Punctele de contact interdentare
- inversată. trebuie să fie strânse.
Sistemul helicoidal al fe ţ ţ elor
elor ocluzale
molare reprezint
reprezintă orientarea molarilor în i a vestibulo-oral ă a dinţilor
Pozi ţ ţia
direcţia presiunilor maxime masticatorii. permanenţi se apreciază printr-o linie care
trece prin punctele de contact ale din ţilor
laterali şi prin muchiile incizale ale din ţilor
ţ
ţelor
maxilareMorfologia
şi mandibularefe
poate fi: ocluzale frontali. Poziţiile dinţilor permanenţi obligă
plasarea îndoiturilor în sens vestibulo-oral
• normal ă –– cuspizi accentua
accentuaţi;
i; la nivelul arcurilor din terapia edge-wise.
• anormal ă – cuspizi abrazaţi sau • la maxilar:
modificaţi prin leziuni carioase sau - incisivii centrali – au o grosime vestibulo-
obturaţii. orală mare, astfel faţa vestibulară
depăşeşte linia arcadei;
Cuspizii de sprijin asigură - incisivii laterali – n nuu de
deppăşesc linia
stabilitatea ocluziei şi dimensiunea arcadei (in-set între incisivii central şi
verticală facială, datorită proprietăţii lateral);
centrice a cuspizilor şi sunt trei grupe: - caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
vârful cuspizilor vestibulari ai din ţ ţ ilor
ilor convexit ăţii feţei vestibulare (off-set între
laterali inferiori , care se articulează cu incisivul lateral şi canin);
crestele marginale şi cu fosetele centrale - premolarii prim şi secund – sunt la
ocluzale ale dinţilor antagonişti;
marginea incizal ă a din ţ ţilor
i lor frontali şi nivel cu caninii;
- acela
molarii primi – sunt înafara grupului
inferiori , care se sprijină pe faţa canin-premolar (off-set între premolarul
palatinală a incisivilor şi caninilor secund şi molarul prim).
superiori;
vârful cuspizilor palatinali ai din ţ ţ ilor
ilor • la mandibul ă:
laterali superiori , care se articulează cu - incisivii centrali şi laterali – sunt la
fosetele centrale şi distale ocluzale şi cu acelaşi nivel;
crestele marginale ale dinţilor - caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
antagonişti. convexit ăţii feţei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
Ghidajul anterior şi posterior - premolarii prim şi secund – sunt la
asigură ghidajul mandibular în mi şcarea acelaşi nivel cu caninii;
de lateralitate şi în masticaţie, care depind - molarii primi – sunt înafara grupului
de: canin - premolar (off-set între premolarul
- secund şi molarul prim).
cuspizilor;
înălţimeacuspidiene;
- pantele
- curbura frontală; i ile gingivo-ocluzale ale
Rela ţ ţiile
dinţilor permanenţi se apreciază printr-o
76
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
linie orizontală de ocluzie, care trece prin - molarii primi – cuspidul disto-vestibular
cuspizii dinţilor laterali şi prin muchiile este cu 1 mm deasupra planului de
incizale ale dinţilor frontali. ocluzie (supraocluzie).
• la maxilar:
- incisivii centrali – sunt la acelaşi nivel cu i ile dentare ale dinţilor
Înclina ţ ţiile
planul de ocluzie; permanenţi se apreciază în două planuri
- incisivii lateral
lateralii – sunt cu 1 mm deasupra faţă de planul de ocluzie (figura 19).
planului de ocluzie (infraocluzie
(infraocluzie);
); torgue-ul vestibulo-oral :
77
77
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
ANEXE
Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin 49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies, Diagnosis . Verlag Munchen, 1985.
2005. 50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
40. Mitchell L. An introdoction for orthodontics. ie . Litografia I.M.F. lasi, 1980.
Ortodon ţ ţ ie
Oxford univ. Press, 2007. 51. Salzmann JA. Practice of Orthodontics .
41. Mills JRE. Principles and Practice of Lipppincotl, Philadelphia Montreal, 1966.
C. Livingstone, Edinborough, 1987.
Orthodontics. C.
Orthodontics. 52. Schapira M. No ţ ţ iuni iuni practice de stomatologie
42. Moyers RE. Handbook of Orthodontics . Year infantil ă. Ed. Medicală, Bucureşti, 1973.
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988. 53. Singh G. Textbook of Orthodontics . Jaypee
43. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in Med. Publish. Ltd., New Delhi, 2007.
Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010. 54. Stanciu D. Sindromul de inocluzie vertical ă. Ed,
44. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly J, Maniere- Medicală, Bucureşti, 1987.
Ezvan A. Manuel d’occlusodontologie clinique . 55. Stanciu D, Dorobăţ V. Ortodon ţ ţ ie ie . Ed.
Paris, Edition CdP, 2000. Medicală, Bucureşti, 1991.
45. Panaite Şt, Mârţu S, Tatarciuc M. Elemente de 56. Vernescu Leheni V. Anomalia dento-maxilar ă.
morfologie clinic ă a sistemului stomatognat . Ed. Ed. Medicală, Bucureşti, 1979.
Apollonia, Iaşi, 2000. 57. Zarnea L. Pedodon ţ ţ ie ie . Ed. Didactică şi
46. Păsăreanu M, Maxim A. Pedodon ţ ţ ie.ie. Distrofii Pedagogică, Bucureşti, 1993.
dentare. Ed. Junimea, Iaşi, 2001. 58. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento-facial ă.
47. Proffit WR, Fields HW. Contemporary Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 2007. 59. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie - ghid de lucr ări practice.
48. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM. Ed. Pim, Iaşi, 2011.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity . Mosby, 2003.
81
CAPITOLUL 6
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
i a de STH se
Hiposecre ţ ţia se manifestă a lor cauzată de
Hipersecre ţ ţi ia
diferit, în funcţie de vârsta la care se prezenţa adenomului tiroidian, determină
produce tulburarea. tireotoxicoza cu consecinţe asupra
Prepubertar
hipofizar apare
caracterizat nanismul
prin hipotrofie dezvoltăscheletal
nivel rii aparatuluiapare
dento-maxilar. La
osteoporoza
staturală, bine proporţionat (piticism) şi cu alveolar ă şi este contraindicat tratamentul
dezvoltare intelectuală normală. La nivel ortodontic. La nivel dentar apare erupţia
scheletal apare o micro-retrognaţie dentară accelerată prin tulburări de
maxilară şi mandibulară (cu fenomene de resorbţie osoasă a rădăcinii dinţilor
scleroză) şi o hipodezvoltare sinuzală. La temporari, rădăcinile dentare sunt scurte şi
nivel alveolar apare o înghesuire dento- în baionetă, apar cariile dentare în
alveolar ă cu dinţi de volum normal şi explozie şi periodontopa
periodontopatia.
tia.
arcade alveolare mici. La nivel dentar
apare erupţia dentară întârziată, incluziile a hormonilor tiroidieni
Hiposecre ţ ţiia
dentare şi taurodonţia (apexul rădăcinilor poate fi: primară (la copil), secundară sau
dinţilor temporari rămâne larg deschis) terţiară (la adult).
(figura 22). La nou-n ăscut apare mixedemul
congenital .
B. Hormonii
triiodotironina) tiroidieni procesele
tiroidieni
regleaz ă (tiroxina, deficienLa copil ă şiendemic
ţa mintal adolescent
apare
ă, retardare
oxidative celulare. psihomotorie, nanism dismorfic cu
87
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
parcursul vieţii. Vârful limbii presează pe dur şi palatul moale, apoi se deplasează în
¼ anterioar ă a bolţii palatine şi în ⅓ sus şi înapoi pentru separarea de
gingivală a incisivilor superiori, mijlocul cavitatea nazală. Porţiunea posterioară a
limbii se găseşte în ⅓ anterioară a bolţii limbii este paralelă cu faringele, deglutiţia
palatine. În zona laterală marginile limbii se realizează prin contracţia muşchilor
sunt la nivelul coletului dinţilor laterali masticatori şi ai limbii (fără contracţia
superiori, iar limba se deplasează muşchilor feţei), iar direcţia de acţiune a
posterior, făcând un unghi de 45°cu bolta forţelor este postero-anterioară.
palatină. Limba atinge limita dintre palatul
i a anterioar ă simpl ă
Degluti ţ ţia antagoniste: hipotonia muşchilor maseteri,
(sindromul lingual protruziv anterior hipotonia orbicularului buzei superioare şi
incomplet) este o deglutiţie atipică, hipertonia muşchiului mentalis. Acest tip
întâlnită dup ă vârsta de 2 ani. Vârful limbii de deglutiţie conduce evolutiv spre o
se plasează pe incisivii superiori. Limba ocluzie deschisă frontală prin infraalveolo-
are efect de împingere a incisivilor donţie frontală (figura 24).
superiori, determinând
superioară. Astfel, prodonţia
apare dezechilibrul i a sublingual ă este o
Degluti ţ ţia
grupelor musculare antagoniste: hipotonia deglutiţie atipică, întâlnită după vârsta de 2
muşchilor maseteri, hipotonia orbicularului ani. Vârful limbii se plasează pe incisivii
buzei superioare şi hipotonia muşchiului inferiori. Limba are efect de împingere
mentalis. Acest tip de deglutiţie conduce asupra incisivilor inferiori, determinând
evolutiv spre o malocluzie clasa a II-a prodonţia inferioară. Astfel apare
Angle diviziunea 1 (figura 24). dezechilibru grupelor musculare
antagoniste: hipertonia orbicularului buzei
i a anterioar ă complex ă
Degluti ţ ţia superioare şi hipertonia muşchilor
(sindromul lingual protruziv anterior coborâtori. Acest tip de deglutiţie conduce
complet) este o deglutiţie atipică, întâlnită evolutiv spre o malocluzie clasa a III-a
după vârsta de 2 ani. Vârful limbii se Angle (prognaţie mandibulară adevărată)
plasează între incisivii superiori şi inferiori. (figura 24).
Limba are efect de frânare asupra
frontalilor ţ ţ
ţ ă este
deschisă în erup
frontalie,ă. determinând
Astfel, ocluzia
apare Degluti
deglutiţie atipicăia palatal
, întâlnită după vârsta de 2o
dezechilibru grupelor musculare ani. Vârful limbii ia contact numai cu ⅓
92
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
anterioară a bolţii palatine. Limba nu mai din punte) şi parţial un act voluntar (reglat
are nici un efect asupra incisivilor de circumvoluţia precentrală frontală).
superiori, determinând retrodonţia Masticaţia are un rol important în
superioară. Astfel, apare dezechilibru dezvoltarea aparatului dento-maxilar
grupelor musculare antagoniste: hipertonia asigurând o nutriţie bună a părţilor moi şi a
orbicularuluii buzei superioare şi hipertonia
orbicularulu inserţiilor musculare. Masticaţia
muşchilor temporari. Acest tip de deglutiţie stimulează centrii osteogenetici, sistemul
conduce evolutiv spre o malocluzie clasa a sutural perimaxilar, cartilagiile de creştere,
II- a Angle diviziunea 2 cu ocluzie adâncă arhitectura alveolară şi maxilară, secreţia
acoperită. salivară, menţine pH-ului alcalin al cavit ăţii
orale, reface stratului bazal al mucoasei
i a unilateral ă este o
Degluti ţ ţia gingivale, asigură atriţia cuspidiană şi are
deglutiţie atipică, întâlnită rar. Vârful limbii rol sedativ pentru copii. Forţele
se plasează între dinţii laterali pe o singură masticatorii prin componentele lor de
parte. Limba are efect de frânare asupra descompunere,
descompune re, au tendinţa de a mezializa
dinţilor în erupţie, determinând ocluzia dinţii posteriori şi de a vestibulariza dinţii
deschisă laterală. Apare dezechilibru anteriori. Aceste forţe sunt neutralizate de
grupelor musculare simetrice (hipotonia grupele musculare periorale (muşchii
muşchilor maseteri pe partea în care se orbicularis oris, buccinatori, constrictorul
realizează deglutiţia atipică). Acest tip de superior al faringelui, ligamentul pterigo-
deglutiţie conduce evolutiv spre o ocluzie mandibular).
deschisă laterală (figura 24).
i a bilateral ă este o
Degluti ţ ţia a muţ ţia
Mastica
hipotonie şchilor
lene şă
ş ă provoacăcare
masticatori, o
deglutiţie atipică, întâlnită rar. Marginile duce la o hipodezvoltare a mandibulei.
limbii se plasează între dinţii laterali pe Hipotonia muşchilor pterigoidieni externi
ambele părţi. Limba are efect de frânare este un factor
f actor cauzal al ocluziei distalizate.
asupra dinţilor în erupţie, determinând Dacă atriţia dinţilor temporari nu are loc în
ocluzia deschisă bilaterală. Apare perioada 4 - 6 ani, mandibulara nu
dezechilibru
dezechilib ru grupelor musculare (hipotonia realizează a doua mezializare. Astfel,
muşchilor maseteri). Acest tip de deglutiţie apare supraocluzia frontală a dinţilor
conduce evolutiv spre o ocluzie deschisă temporari care este preluată de dinţii
bilaterală. permanenţi. Prin conducţia excentrică a
mandibulei de către caninii temporari
C. Funcţia de masticaţieie este o neatriţionaţi apare pseudoprognaţia
funcţie vitală prin care alimentele mandibular ă sau laterodeviaţia
consistente introduse în cavitatea orală mandibular ă.
sufer ă un proces de f ărâmiţare mecanică.
Mastica ţia se realizează prin mişcările Bruxismul (scrâşnitul dinţilor)
mandibulei, la care participă muşchii apare ca o consecinţă a hiperexcitabilităţii
ridicători ai mandibulei (muşchii temporali centrilor corticali motori sau a c ăilor
şi maseteri), muşchii coborâtori ai descendente,, determinate de supraocluzi
descendente supraocluziaa
mandibulei (muşchii suprahioidieni şi incisivă.
subhioidieni) şi muşchii propulsori şi
diductori ai mandibulei (muşchii Lipsa de atriţie cuspidiană
pterigoidienii interni şi externi). La procesul
pterigoidien determină apariţia interferenţelor ocluzale,
masticator iau parte incisivii cu rol de care determină instabilitatea ocluzală.
tăiere, caninii în sfâşiere, premolarii şi Aceasta are efecte tardive asupra apari ţiei
molarii în măcinarea alimentelor. Limba periodontopatiei adultului şi a disfuncţiei
este responsabilă de formarea bolului articulaţiei temporo-mandibulare.
alimentar şi de împingerea acestuia spre O masticaţie necorespunzătoare
faza de deglutiţie. determină înghesuirea incisivă printr-o
Procesul de masticaţie este parţial distanţă intercanină care rămâne mică.
un act reflex (reglat de nucleul masticator
93
i a unilateral ă determină o
Mastica ţ ţia vicioase sunt
E. Obiceiurile vicioase
asimetrie a contracţiei muşchilor gesturi însuşite spontan, practicate de
masticatori, prin apariţia oboselii copii o perioadă lungă de timp. La nivelul
musculare a părţii preferate, care apare aparatului dento-maxilar obiceiurile
clinic sub forma unei asimetrii faciale. vicioase produc dezechilibre musculare. În
funcţie de direcţia forţelor, se produc
D. Funcţia de fonaţie ie este o deplasări ale dinţilor, care duc la apariţia
funcţie de relaţie psiho-socială, care se malocluziei. Ele devin reflexe condiţionate
dezvoltă progresiv în timpul vieţii şi sunt considerate parafuncţii.
postnatale. Emiterea fonemelor (vocale şi Obiceiurile vicioase sunt stimuli
consoane) se realizează prin mai mulţi sau frâne pentru creşterea maxilarelor şi
timpi: implozie (acumulare în plămâni de acestea pot fi: obiceiuri vicioase de sugere
aer inspirat), compresie (aerul expirat a degetului, a limbii, a buzei, a suzetei, de
trece prin laringe şi vibrează corzile vocale interpoziţie între dinţi a obiectelor sau a
superioare), explozie (vibrarea corzilor părţilor moi, de muşcare a unghiilor, de
vocale inferioare). Calitatea pronunţiei roadere a creionului sau a radierei, ticuri
fonemelor este condiţionată de integritatea faciale (de propulsie a mandibulei) sau
aparatului dento-maxilar, de echilibrul atitudini posturale anormale ale capului
antagonic al musculaturii labio-genio- (hiperflexie,, hiperextensi
(hiperflexie hiperextensie).
e).
palato-laringiană şi de gradul de
dezvoltare psihică. Obiceiul vicios de sugere este
Tulburările de fonaţie pot declanşa cel mai nociv pentru dezvoltarea normală
într-un
maxilaretimp
sau îndelungat anomalii dento-
prezenţa anomaliilor a aparatului
recente dento-maxilar.
de specialitate afirmă căStudiile
acest
maxilare pot produce tulburări de vorbire. obicei vicios de sugere este practicat
În general, tulburările de fonaţie se devreme, încă din viaţa intrauterină.
datorează unui comportament lingual Cauzele postnatale ale apariţiei acestui
anormal în timpul vorbirii. obicei vicios sunt diferite: alimentaţia
artificială a sugarului, eliberarea de
Dislalia este o tulburare de tensiuni nervoase, fenomenul foamei,
articulaţie, prin care nu se pot pronunţa satisfacţia instinctului de sugere, neliniştea
anumite foneme (betacism, capacism, şi frustrarea. În mod normal se acceptă
deltacism, rotacism). Apare în ocluzia acest obicei până în jurul vârstei de 3 – 4
deschisă frontală, prognaţia mandibulară ani, timp în care nu apar modificări
sau retrognaţia mandibulară gravă. structurale ale aparatului dento-maxilar.
dento-maxilar.
Sugerea degetului poate provoca
Paradislalia este o tulburare de anomalia dento-maxilară, iar gravitatea ei
articulaţ ţă foneme ţa, durata
în loculie,altora
prin ("F"
care cu
se "V",
pronun
"R" cu "L"). depinde de intensitatea,
sugerii, degetul supt şi frecven
poziţia degetului
Apare în ocluzia adâncă. supt.
Sugerea policelui produce
Rinolalia este vorbirea nazonată. proalveolo-don ţie superioară, boltă
Poate fi o rinolalie deschisă (există o palatină adâncă, retroalveolo-donţie
comunicare nas-gură prin despicătură inferioară, intruzia incisivilor inferiori,
palatină) sau închisă (în sindromul endoalveolie, inocluzie sagitală pozitivă şi
adenoidian). retrognaţia mandibulară.
Sugerea index -ului
-ului şi a medius -ului
-ului
Sigmatismul este o asociere a cu sprijin pe incisivii inferiori (acţiune ca un
fonemelor cu şuierături, care pot fi cârlig), produce prodonţie inferioară,
interdentale, labio-dentare, adentale sau retrodonţie superioară, intruzia incisivilor
stridens. Apare în prezenţa diastemei inferiori şi ocluzie deschisă frontală.
interincisive superioare, prognaţiei Sugerea index-ului sau a
mandibulare sau a retrognaţiei auricularului în poziţie laterală, produce
mandibulare grave. laterodeviaţia mandibulară.
94
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
C. Traumatismele ilor
dinţilor alveolare, incluzia dintelui permanent,
temporari determină devitalizări ale dinţilor malpoziţii dentare sau întârzieri în reglarea
temporari şi tulburări de resorbţie osoasă ocluzală. Pierderea timpurie a dintelui
a rădăcinilor dinţilor temporari, care temporar de pe arcadă, prin rizaliză,
produc tulburări de erupţie a dintelui înainte de termenul normal de exfoliere,
permanent prin afectarea germenului, determină apariţia înghesuirii dento-
schimbarea drumului normal de erupţie al alveolare, prin migrările dentare ulterioare.
dintelui permanent subiacent, apariţia
malpoziţiei dentare şi pierderea E. Secvenţa de erupţie ie a dinţilor
potenţialului de erupţie al dintelui permanenţi. Secvenţa normală de erupţie
permanent subiacent. a dinţilor definitivi asigură dezvoltarea
normală a ocluziei dentare.
D. Perturbarea timpului de Modificările secvenţei de erupţie a
exfoliere a dinţilor temporari se datorează
exfoliere a dinţilor definitivi poate determina migrări
retenţiei prelungite a dintelui temporar pe dentare, pierderea spaţiului necesar de
arcadă, peste termenul normal de erupţie, apariţia înghesuirii dento-
exfoliere şi poate fi datorată unei anchiloze alveolare, apariţia malpoziţiilor dentare,
dentare, resorbţii anormale sau unor apariţia angrenajelor inverse sau apariţia
tulburări endocrine. Această situaţie interferenţelor ocluzale.
determină apariţia înghesuirii dento-
ANEXE
tematică curs Rolul
Ro lul eredit
eredi tăţii în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
obiective curs Cunoa şterea transmiterii genetice a caracterelor moştenite care
influenţeaz ă dez
dezvoltarea
voltarea crani
cranio-faci
o-facial
ală şi dento-maxilară.
Cunoa şterea bolilor congenitale care afectează dezvoltarea
structurilor cranio-facial
cranio-facialee şi dentare.
Cunoa şterea sindroamelor malformative asociate cu anomaliile
dento-maxilare.
cuvinte cheie despic ături palatine, trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii,
condrodistro fii, osteopatii condensate.
schemă curs Factorii etiologici ereditari.
Bolile congenitale.
Sindroame genetice.
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –
2. dento-parodontale
Bălan A, Maxim A. Junimea,
. Ed. Pedodon Iaţ ţie.Traumatisme
şi, 2001. 14.2007.
Cura E. Pedodon ţ ţ ie . Ed. Terra Nostra, Ia şi,
3. Bhalajhi SI. Orthodontics . Arya Publish. Hause, 15. Dorobăţ V, Stanciu D. Ortodon ţ ţie
ie şi ortopedie
New Deli, 2000. dento-facial., Ed. Medicală, 2003.
4. Bishara SE. Textbook of orthodontic., W.B. 16. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie.
Parodontologie. Ed.
Saunders Co., 2001. Viaţa Medicală, Bucureşti, 1997.
5. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi 17. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed.
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
6. Bramer W. Edelmetall Dentallegierungen, 18. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
DentalMagazin . 134-136, 1992. maxilare . Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
7. Bratu E, Grivu O, Voinea C. Erup ţ ţ ia ia normal ă şi 1981.
patologic ă. Ed. Helicon, Timişoara, 1996. 19. Firu P, Cojocaru C, Iţcou R. Prevenirea
8. Bratu E, E, Grivu
Grivu OO,, Dragomirescu
Dragomirescu D, D, Schiller
Schiller E,.
E,. disarmoniilor dento-alveolo-maxilare la copii . Ed.
i e interceptiv ă. Ed. Helicom, Timişoara,
Ortodon ţ ţie Medicală, Bucureşti, 1991.
1999. 20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
9. Bratu E, Glăvan F. Practic ă pedodontic ă. ed.a Medicala, Bucureşti, 1973.
II-a, Ed. Orizontiru universitare, Timi ţoara, 2005.
II-a, 21. Foia l, Toma V. Patologia porodontal ă în
10. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo- diabetul juvenil. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Ia şi,
ă. Ed. Q Med Publishing, 2009. 22.2008.
11.facial
Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie . Ed Apollonia, Foia l, Ungureanu D, Toma V, Zlei M,
M, Indrei A,
Iaşi, 2000. Haba D, Brănişteanu D. Analysis of oral
expression of the diabetes-periodantal binomial
97
relationships in a juvenile population . Rev. Rom. 42. Pasnicu L. Elemente de genetic ă în ortodon ţ ţ ie
ie .
Medicină de Laborator, 13(4): 39;48, 2008. Ed. Corson, Iaşi, 2000.
23. Fratu AV. Cre şterea şi dezvoltarea post-natal ă 43. Pasnicu L, Ungureanu O. Controlul genetic al
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi, dezvolt ării complexului cranio-facia., Ed. ALFA,
ALFA,
2001. Iaşi, 2006.
24. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţi ie
e . Ed. Mirton, 44. Păsăreanu M, Maxim A. Pedodon ţ ţ ie. ie. Distrofii
Timişoara, 1998. dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
25. Graber TM. Orthodontics: principles and 45. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
practice . Philadelphia, 1972. Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
26.practice
Graber TM. Orthodontics:
. Philadelphia, 2000. principles and 46.Orthodontics
Proffit WR, Fields
. Mosby HW. St.Contemporary
Year Book, Louis, 2007.
27. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL. 47. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Orthodontics. Current Principles and Techniques . Contemporary Treatment of Dentofacial
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005. Deformity . Mosby, 2003.
28. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current 48. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Principles and Techniques . C. V. Mosby Co., Tratment . Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
1985. 49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
29. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E. Diagnosis . Verlag Munchen, 1985.
Stomatologie pediatric ă. Ed. Didactică şi 50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
Pedagogică, Bucureşti, 1975. ie . Litografia I.M.F. lasi, 1980.
Ortodon ţ ţ ie
30. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. Preven ţ ţ ie
ie în 51. Rusu V. Mic dic ţ ţionar
i onar medical . Litografia I.M.F.
stomatologie . Ed. Mirton, Timişoara, 1995. Iaşi, 1983.
31. Ionescu E. Anomalii dentare de num ăr . Ed. 52. Rusu M, Cârlan M, Foia I. Genetic ă
Cerna, Bucureşti, 2000. stomatologic., Ed. ALFA, Iaşi, 2008.
32. Luca R. Pedodon ţ ţ iie
e . Ed. Cerna, Bucureşti, 53. Stanciu D, Dorobăţ V. Ortodon ţ ţ ie ie . Ed.
2003. Medicală, Bucureşti, 1991.
33. Maxim A. Periodontologie Pediatric ă. Ghid 54. Toma V, Maxim A, B ălan A, Gheba D, Rorarr
Mârţu S, Mocanu. Ed.
34.clinico-terapeutic C.Sedcom Libris, 2011.
Parodontologia clinic ă. Ed. DC, Filip F,ţ ţi Foia
adolescen L. Aspecte
cu sindrom Down. parodontale
Rev. Med.la copii şi
Chir.
Appolonia, Iaşi, 2000. Soc. Med. Nat. Iaşi, 113:2, suppl., 598;604, 2009.
35. Mârţu S, Potârnichie O. Essential of 55. Voinea C, Băilă A, Grivu O. Func ţ ţia i a muscular ă
periodontology. Diagnosis and treatment . Ed. şi aparatul dento-maxilar.
dento-maxilar. Ed. Mirton, Timişoara,
Appolonia, Iaşi, 2002. 1996.
36. Mârţu S, Mocanu C. Ghid de propedeutic ă 56. Zarnea L. Pedodon ţ ţ ie ie . Ed. Didactică şi
parodontal ă. Ed. Pim, Iaşi, 2010. Pedagogică, Bucureşti, 1993.
37. Milicescu V. Examenul clinic în ortodon ţ ţ ie ie şi 57. Zegan G, Hamwi S, Georgescu G.
ortopedia dento-facial ă. Ed. Cerma, Bucureşti, Electromiografia în anomaliile dento-maxilare.
1996. Semiologie şi diagnostic.
diagnostic. Ed. Tehnică, Chişinău,
38. Milicescu V. Milicescu DI. Cre şterea general ă şi 1998.
i ei mixte. Ed.
cranio-facial ă în perioada denti ţ ţiei 58. Zegan G, Ţopa E. Studiul disfunc ţ ţ iilor iilor
Viaţa Medicală, România, Bucureşti, 2001. respiratorii şi al metodelor de recuperare
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin mioartrokinetice. Rev. Ortodonţie şi Ortopedie
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies, Dento-facială, I, 2:43;49, 2000.
2005. 59. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento-facial ă.
40. Moyers RE. Handbook of Orthodontics . Year Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
41.Book
Nanda
Medical
R, Publish.
Kapila Inc.,
S. Chicago,
Current 1988.
Therapy in 60.Ed.
Zegan G.şi,Ortodon
Pim, Ia 2011. ţ ţ ie - ghid de lucr ări practice.
Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010.
98
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 7
DIAGNOSTICUL ORTODONTIC
Diagnosticul ortodontic
Tipul cranian poate fi normal sau normală variază după cele două sexe
anormal - în cazul în care există deformaţii (masculin = 88,5 ± 5,1; feminin = 86,2 ±
ale calotei craniene, datorită obliterării 4,6):
precoce a sistemului sutural cranian, • hypereuryprosop: IF = x – 78,9 (fa ţă
cauzate de afecţiuni ereditare: joasă);
• scaphocephalia – alungirea sagitală a • euryprosop: IF = 79,0 – 83,9 (faţă
craniului (hiperdolico
(hiperdolicocephalie);
cephalie); joasă);
• acrocephalia – craniu în turn • mesoprosop: IF = 84,0 – 87,9 (faţă
(sindromului Appert-Crouso
Appert-Crouson);
n); medie);
• oxicephalia – craniu ascuţit în formă de • leptoprosop: IF = 88,0 – 92,9 (faţă
con; înaltă);
• trigonocephalia – craniu în triunghi • hyperleptoprosop: IF = 93,0 – x (faţă
ascuţit. înaltă).
Valorile standard stabilite prin
Tipul cefalic se stabileşte prin metoda biometrică sunt:
indicele cefalic (IC), raportând lungimea înălţimea feţei (N – Gn):
maximă la lăţimea maximă a capului: - masculin = 121 ± 6,8
• dolicocepha
dolicocephal:l: IC = x – 75,9; - feminin = 112 ± 5,2
• mesocephal: IC = 76,0 – 80,9; diametrul bizigomatic (Zy – Zy):
• brachycephal
brachycephal:: IC = 81,0 – 85,4; - masculin = 137 ± 4,3
• hyperbrachyce
hyperbrachycephal:
phal: IC = 85,5 – x. - feminin = 130 ± 5,3
feţei (Nasion
cutaneon) cutaneon
la lăţimea - ăGnathion
bizigomatic (Zygion •
simetrie – când
asimetrie globală –ţelecând
distan sunt egale;
ambele
cutaneon - Zygion cutaneon), iar valoarea distanţe sunt inegale dreapta-stânga
100
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
(de la Zygion cutaneon şi de la Gonion după cele două sexe (masculin = 54,0 ±
cutaneon); 3,1; feminin = 52,4 ± 3,1).
• asimetrie parţială – când distanţele Indicele feţei inferioare - înălţimii
sunt inegale (de la Gonion
G onion cutaneon). feţei se stabileşte, raportând înălţimea
Figura ideală robot stabilită prin etajului inferiori al feţei (Subnasale -
metoda estetică este: Gnathion cutaneon) la înălţimea feţei
Zy drept - (Tr – N – Po
Pog)
g) = Zy stâng - (Nasion cutaneon sau Ophrion la copil -
Gnathion cutaneon), iar valoarea normală
(Tr –drept
Go N – Pog)
- (Tr – N – P
Pog)
og) = Go stâng - variază după cele două sexe (masculin =
(Tr – N – Pog) 59,2 ± 2,7; feminin = 58,6 ± 2,9).
Valorile standard stabilite prin Figura ideală robot stabilită prin
metoda biometrică sunt: metoda estetică este:
diametrul bizigomatic (Zy – Zy): Tr – N (Oph) = N (Oph) – Sn + 8 – 10
- masculin = 137 ± 4,3 mm = Sn – Gn
- feminin = 130 ± 5,3 Valorile standard stabilite prin
diametrul bigonial (Go – Go): metoda biometrică sunt:
- masculin = 97 ± 5,8 înălţimea feţei (N – Gn):
- feminin = 91 ± 5,9 - masculin = 121 ± 6,8
- feminin = 112 ± 5,2
Egalitatea etajelor fe ţ ţe ei i se înălţimea etajului inferior al fe ţei (Sn –
stabileşte prin indicele etajului mijlociu al Gn):
feţei şi indicele feţei inferioare - înălţimii - masculin = 72 ± 6,0
-
feţei, acestea
Indiceleputând fi egale
etajului saualinegale.
mijlociu feţei se feminin = 66 ± 4,5
stabileşte, raportând înălţimea etajului facial se
B. Examinarea profilului facial se
mijlociu al feţei (Nasion cutaneon sau realizează pentru a stabili tipul profilului,
Ophrion la copil - Stomion) la lăţimea postura capului faţă de coloana cervicală,
bizigomatică (Zygion cutaneon - Zygion integritatea pavilionului urechii, inserţia
cutaneon), iar valoarea normală variază muşchilor gâtului, unghiul mandibular şi
tiparul creşterii faciale.
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
palatine
Adâncimea bolţii palatine compasului aplicându-se în mijlocului
marginii gingivale a coletului premolarilor
Adâncimea bolţii palatine se primi permanenţi superiori.
măsoară cu compasul tridimensional
Korkhaus, ghearele compasului aplicându- Daumenge face clasificarea
se la nivelul coletului mijlocului feţei înălţimii bolţii palatine după stabilirea
palatinale ai molarilor primi permanenţi raportului dintre cele două înălţimi
superiori. Tija culisabilă măsoară premolare şi molare:
adâncimea bolţii palatine: - boltă palatină joasă = raport peste 1,8;
- boltă palatină plană = 4 - 6 mm; - boltă palatină înaltă = raport între 1,8 -
- boltă palatină medie = 6 - 9 mm; 1,4;
- boltă palatină adâncă = 9 - 11 mm; - boltă palatină ogivală = raport sub 1,4.
- boltă palatină foarte adâncă = peste 11
mm. Korkhaus calculează înălţimea
ţii palatine se poate bolţii palatine după formula:
apreciaAdâncimea
şi la nivelulbol
premolarilor, ghearele
110
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
100 În denti ţ ţia
i a mixt ă (figura 30), suma
SI. max. x lăţimii mezio-distale se face pentru din ţii
232
anteriori şi molarii temporari, până la faţa
C. Analiza Mühlberg şi mezială a molarilor primi permanenţi.
colaboratorii se ale
bazeaz ă pe calculul ă
valorilor normale lăţimii anterioare şi măsurăHerren utilizeaz
torile arcadelor dentare pentru
mixte
posterioare şi a lungimii anterioare a drepte şi stângi, maxilare şi mandibulare
arcadelor dento-alveolare
dento-alveolare (figura 29), după următoarele puncte de referin ţţ ee :
sexe. - punctul de con
contact
tact dintre canin şi molarul
prim temporar;
- punctul de contact dintre molarul secund
temporar şi molarul prim permanent.
115
Diagnosticul ortodontic
distal
necesar înregistrat pe model)
(lăţimea maxim şi spa
ă mezio-distalăţ ţ iul
a cu scheletul facial.
dinţilor) pe fiecare segment. Se evaluează Determinarea discrepanţelor se
bilanţul de spaţiu, făcând suma realizează astfel:
diferenţelor dintre lungimile reale şi cele • Discrepan ţţ a dentar ă (DD) – reprezintă
necesare pentru fiecare segment. diferenţa dintre lungimea reală şi cea
necesară a arcadei şi adâncimea curbei
Segemetele arcadei dentare Spee dreaptă şi stângă.
maxilare : • Discrepan ţţ a sagital ă (DS) – reprezintă
- segmentul 1 – suma lăţimii mezio-distale distanţa dintre muchiile incisivilor centrali
a molarului prim şi a premolarului superiori (valoarea normală este între -2
secund drept superior; la +4 mm) şi inferiori (valoarea normală
- segmentul 2 – suma lăţimii mezio-distale este între -2 la +2 mm) la linia Nasion -
a premolarului prim şi a caninului drept Pogonion măsurată pe teleradiografia de
superior; profil.
- segmentul
a incisivului laterallăţşimii
3 – suma mezio-distale
i central drept
•
Discrepan ţţ a total ă (DT) – reprezintă
suma discrepanţelor dentare (DD) drepte
superior; şi stângi şi a discrepanţei sagitale (DS)
- segmentul 4 – suma lăţimii mezio-distale şi se calculează după formula:
a incisivului central şi lateral stâng
superior; DS + ½ DD
- segmentul 5 – suma lăţimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim stâng După calcularea discrepanţei totale
superior; se decide dacă sunt necesare extracţiile în
- segmentul 6 – suma lăţimii mezio-distale scop ortodontic. Pentru nivelarea curbei lui
a premolarului secund şi a molarului Spee cu 1 mm, este necesar 1 mm de
prim stâng superior. lungime a arcadei. Pentru 1 mm de
schimbare a poziţiei incisivilor stabilită pe
Segemetele arcadei dentare teleradiografia de profil, este necesar 1
madibulare : mm de lungime a arcadei. Prodon ia
- segmentul 1 – suma lăţimii mezio-distale incisivă semnifică o nevoie de micşorareţ a
a molarului prim şi a premolarului arcadei, iar retrodonţia incisivă semnifică o
secund stâng inferior; alungire a lungimii arcadei dentare.
- segmentul 2 – suma lăţimii mezio-distale Dacă discrepanţa totală se
a premolarului prin şi a caninului stâng calculează în dentiţia mixtă, trebuie să se
inferior; ia în calcul schimbările poziţiei liniei
- segmentul 3 – suma lăţimii mezio-distale Nasion – Pogonion odată cu creşterea şi
a incisivului lateral şi central stâng cu tiparul rotaţiei mandibulare.
inferior,
- segmentul 4 – suma lăţimii mezio-distale C. Analiza lungimii arcadelor
a incisivului central şi lateral drept dentare calculează pentru fiecare
dentare
inferior; hemiarcadă dreaptă şi stângă şi pe toată
- segmentul 5 – suma lăţimii mezio-distale arcada maxilară şi mandibulară, diferenţa
a caninului şi a premolarului prim drept dintre spaţiul existent şi cel necesar,
inferior;
- segmentul 6 – suma lăţimii mezio-distale măsuratpermanen
primi ă de la feţţele
i meziale ale molarilor
(premolari, canini,
a premolarului secund şi a molarului incisivi).
prim drept inferior.
116
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Teleradiografia oferă informaţii
C. Teleradiografia transversal. Există mai multe tehnici de
asupra configuraţiei scheletului cranio- interpretare a teleradiografiei de faţă:
facial, a relaţiei dintre bazele osoase Ricketts, Hewitt, Svanholt şi Solow,
maxilare şi baza craniului, a relaţiei dintre Grayson şi Grummons.
bazele osoase maxilare, a relaţiei dintre Teleradiografia axial ă oferă
arcadele alveolare şi dentare, a relaţiei informaţii despre dezvoltarea transversală
interincisive, a relaţiei dintre bazele a ramului orizontal al mandibulei şi este
osoase şi ţesuturilor moi, a tiparul de indicat ă în stabilirea diagnosticului
creştere şi direcţia de creştere facială, a asimetriilor faciale inferioare în plan sagital
localizăriitratamentului
limitelor a posibilităţilor şi
anomaliilor,ortodontic. şi transversal. aExist
interpretare ă mai multe tehnici
teleradiografiei de
axiale:
Teleradiografia de profil oferă Dahan, Delaire şi Vion.
informaţii despre dezvoltarea verticală şi Pentru interpretarea teleradiografiei
sagitală a structurilor cranio-faciale şi este se trasează pe hârtie de calc contururile
indicat ă în stabilirea diagnosticului părţilor dure şi moi. Se marchiză punctele
anomaliilor dento-maxilare în plan sagital antropometrice şi se stabilesc planurile de
şi vertical. Există mai multe tehnici de referinţă, care sunt diferite dup ă metoda
interpretare a teleradiografiei de profil: de analiză aleasă (liniară, unghiulară sau
Downs, Schwarz, Steiner, Tweed, a proporţiilor).
Sassouni, Ricketts, Jarabak, Harvold,
McNamara, Rakosi, Burstone, Epker şi Analiza Steiner a teleradiografiei
Fish, Legan şi Burstone şi Holdaway. de profil
profil apreciază relaţiile sagitale şi
Teleradiografia de fa ţă ţă oferă verticale ale profilului scheletal, alveolo-
informaţii despre dezvoltarea verticală şi dentar şi ale părţilor moi. Planul de
transversal ă structurilor cranio-faciale şi ţă
este indicat a
ă în stabilirea diagnosticului
referin
ul bazei (fix) este(figura
craniului reprezentat
32). de planum-
asimetriilor cranio-faciale în plan
121
Diagnosticul ortodontic
linia /1
S axul incisivului
linia estetic ă S central inferior
a lui Steiner
122
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Analiza unghiular ă Steiner
Poziţia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 82º. Unghiul cre şte în prognatism
maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în func ţie de variaţia
poziţiei punctului A.
Poziţia sagitală a Unghiul SNB este
este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 80º. Unghiul cre şte în prognatism
mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în funcţie de
variaţia poziţiei punctului B.
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenţa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între 2 - 4º. În funcţie de variaţia
poziţiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a scheletală şi
scade în clasa a III-a scheletală.
Poziţia sagitală a Unghiul SND este
este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
symphysis Nasion şi D (N – D) cu planum bazei craniului (S – N) şi are
mentalis valoarea normală între 76 - 77º. Unghiul creşte în progenie şi
scade în retrogenie, în funcţie de variaţia poziţiei punctului D.
Unghiul interincizal Unghiul 1/ – /1 este format de intersecţia liniei axului incisivului
central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivuluinormal
centrală între
inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea 130 - 131º. Unghiul cre şte în biretrodonţie
asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în biprodonţie
asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul planului Unghiul SN – Occ este format de intersecţia liniei ce uneşte
de ocluzie punctul anterior şi posterior al planului ocluzal (Occ) cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală între 14 - 16º.
Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a planului de ocluzie
din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu înclinarea posterioară
a planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul SN – GoGn este format de intersecţia liniei ce uneşte
mandibular punctele Gonion şi Gnathion (Go – Gn) cu planum bazei craniului
(S – N) şi are valoarea normală între 30 - 32º. Unghiul creşte
odată cu înclinarea planului mandibular din rota ţia posterioară
mandibular ă, creşterea verticală şi tendinţa la ocluzie deschisă
scheletală. Unghiul scade odată cu orizontalizarea planului
mandibular din rotaţia anterioară, creşterea orizontală şi tendinţa
la ocluzie adâncă scheletală.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – NA este format de intersecţia liniei axului incisivului
maxilar cu linia central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia de
N-A referinţă trasată între punctele Nasion şi A Downs (N – A) şi are
valoarea normală între 20 - 22º. Unghiul creşte în prodonţie
superioară şi scade în retrodonţie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – SN este format de intersecţia liniei axului incisivului
maxilar cu planum central superior (apex şi punctul Incisale superior), cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală de 103º. Unghiul
creşte în prodonţie superioară şi scade în retrodonţie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul /1 – NB este
este format de intersecţia liniei axului incisivului
madibular cu linia central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) cu linia de
N-B referinţă trasată între punctele Nasion şi B Downs (N – B) şi are
valoarea normală între 25 - 27º. Unghiul creşte în prodonţie
inferioară şi scade în retrodonţie inferioară.
123
Diagnosticul ortodontic
Analiza metric ă Steiner
Distanţa incisiv Distan ţ ţ a 1/ – NA are valoarea normală între 2 - 4 mm. Valorile
maxilar şi linia N-A crescute arată o prodonţie superioară, iar valorile scăzute arată o
retrodonţie superioară.
Distanţa incisiv Distan ţ ţ a /1 – NB are
are valoarea normală între 4 – 4,5 mm. Valorile
mandibular şi linia crescute arată o prodonţie inferioară, iar valorile scăzute arată o
N-B retrodonţie inferioară.
Distanţa Pog şi Distan ţ ţ a Pog – NB se
se schimbă odată cu creşterea (0,5 mm/an) şi
linia N-B are valoarea normală de 4 mm. Valorile crescute arat ă o
progenie, iar valorile scăzute arată o retrogenie.
Raportul Holdaway Raportul Holdaway reprezintă diferenţa dintre valoarea distanţei
/1 – NB minus valoarea distanţei Pog – NB şi are valoarea
normală între 0 ± 2 mm dup ă Holdaway.
Lungimea Distan ţ ţ a S – L este dependentă de direcţia de creştere, se
anterioară a bazei corelează cu valoarea unghiului SN – GoGn şi are valoarea
craniului normală de 51 mm. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mare, cu
atât distanţa S – L va fi mai scurt ă şi tendinţa este de creştere
verticală. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mic, cu atât
distanţa S – L va fi mai lungă şi tendinţa este de creştere
orizontală.
Lungimea Distan ţ ţ a S – E se corelează cu unghiul SN – GoGn şi are
craniului ă a bazei valoarea normală de 22 mm. Valorile iar
crescute ă alungire a
posterioar zonei posterioare a bazei craniului, valorilearat
scă o
zute arată o
scurtare a zonei posterioare a bazei anterioare a craniului. Cu cât
unghiul SN – GoGn este mai mare, cu atât distan ţa S – E va fi
mai scurtă şi tendinţa este de creştere verticală. Cu cât unghiul
SN – GoGn este mai mic, cu atât distan ţa S – E va fi mai lung ă şi
tendinţa este de creştere orizontală.
Distanţa buză Distan ţ ţ a Ls – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
superioară şi linia superioară fiind tangentă la această linie. Valorile crescute arată o
S procheilie superioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
superioară.
Distanţa buză Distan ţ ţ a Li – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
inferioar i linia S inferioară fiind tangentă cu această linie. Valorile crescute arat ă o
ă ş
procheilie inferioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
inferioară.
Tweed a teleradiografiei
Analiza Tweed Tweed pleacă de la principiul după
de profil apreciază relaţiile sagitale şi care un profil facial armonios este un profil
verticale ale profilului scheletal, alveolo- drept, cu incisivii inferiori situaţi verticali pe
dentar şi ale părţilor moi. Planurile de osul bazal mandibular. Astfel, Tweed
referinţă (fixe) sunt reprezentate de trasează un triunghi care-i poartă numele,
planum-ul bazei craniului şi de orizontala format din trei unghiuri: FMIA, FMA, IMPA.
Frankfort (figura 32).
Punctele antropometrice radiologice ale analizei Tweed
S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti.
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale (suturis
naso-frontalis).
Po Porion este punctul cel mai superior al conductului auditiv extern, situat la
intersecţia orizontalei Frankfort cu marginea superioar ă a conductului auditiv
extern.
124
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Unghiul planului Unghiul FMA este format de intersec ţia planului mandibular ce
mandibular cu une şte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu orizontala
planul Frankfort Frankfort (Po –
(Po – Or) şi are valoarea normală de 24°dup ă Tweed şi
între 16 - 35°dup ă Stockfisch. Apreciază direcţia de creştere a
mandibulei. Unghiul creşte în rotaţie posterioară mandibulară şi
scade în rotaţie anterioară mandibulară.
Unghiul Unghiul IMPA este format de intersecţia planului mandibular ce
şte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu axul celui mai
inferior cu planul une
incisivului vestibular incisiv inferior (apex - Incisale inferior)
inferior ) şi are valoarea
mandibular normală de 90°dup ă Tweed şi între 84 - 92°dup ă Stockfisch.
Unghiul creşte în prodonţie inferioară şi scade în retrodonţie
inferioară.
Analiza unghiular ă Tweed
Poziţia sagitală a Unghiul SNA este format de intersec ţia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 84°dup ă Tweed. Unghiul creşte în
prognatism maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcţie de
A.
variaţia poziţiei punctului A.
Poziţia sagitală a Unghiul SNB este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 82°dup ă Tweed. Unghiul creşte
în prognatism
func ţie de variamandibular şi scadeB.
ţia poziţiei punctului în retrognatism mandibular, în
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenţa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între între 1 - 5 ° dudupp ă Tweed. În funcţie
de variaţia poziţiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a
scheletală şi scade în clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul F – Occ este format de intersecţia orizontalei Frankfort
de ocluzie (Po –
(Po – Or) cu linia ce uneşte punctul anterior şi posterior al planului
ocluzal a lui Downs (Occ) şi are valoarea normală între 8 -12°
după Tweed. Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a
planului de ocluzie din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu
orizontalizarea
orizontaliza rea planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul Unghiul 1/ - /1 este format de intersec ţia liniei axului incisivului
interincizal central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală de 13 135°5° du
dupp ă Tweed. Unghiul creşte în
biretrodonţie asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în
biprodon ţie asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul Z Unghiul Z dup ă Merrifield este format de intersecţia orizontalei
Merrifield (Po – Or) cu linia Z a profilului ţesuturilor moi (Pog' –
Frankfort (Po – (Pog' – Li
sau Ls) şi are valoarea normală între 75 - 78°dup ă Merrifield.
Linia Z este tangentă la buza superioară în clasa a II-a scheletală
diviziunea 1 sau în biproalveolie şi tangentă la buza inferioară în
clasa I scheletală cu disarmonie dento-maxilară sau clasa a III-a
scheletală cu prognatism mandibular.
mandibular.
Analiza metric ă Tweed
Distanţa A-B la Distan ţ ţ a AB – Occ se corelează cu valorile unghiurilor SNA, SNB,
planul ocluzal ANB, înclinaţia planului de ocluzie şi direcţia de creştere şi are
valoarea normală între 0 - 4 mm, când punctul A se afl ă înaintea
punctului B (clasă I scheletală). Valorile crescute pozitive arat ă că
punctul A este mult înaintea punctului B (clasă a II-a scheletală), iar
valorile scăzute negative arată că punctul B este înaintea punctului
126
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
130
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
131
Diagnosticul ortodontic
trei planuri fundamentale (axial, sagital, este de mare intensitate, care variază între
coronal), oblice sau imagini 0,5 - 3 Tesla. Pe măsură ce intensitatea
tridimensionale 3D, cu un contrast optim magnetului creşte, imaginile devin mai
intertisular (figura 34). Magnetul bune, crescând rezoluţia spaţială, iar
superconductibil, trebuie răcit cu Heliu şi secvenţele devin mai scurte.
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
Diagnosticul ortodontic
134
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
135
Diagnosticul ortodontic
136
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
137
Diagnosticul ortodontic
138
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
139
Diagnosticul ortodontic