GEORGETA ZEGAN
Disciplina de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială 
Facultatea de Medicină Dentară 
Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

ORTODONŢIE
ŞI
ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ 
TEHNICI CONTEMPORANE

EDITURA PIM
IAŞI – 2012
 

Referent ştiinţific: Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

EDITURA PIM
 Acreditată de CNCSIS, 66/2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României  

ZEGAN, GEORGETA 
contemporanee /
Ortodonţie şi ortopedie dento-facială : tehnici contemporan
Georgeta Zegan. - Iaşi : PIM, 2012 
Bibliogr.
ISBN 978-606-13-0846-0

616.314-089.23

 
 

Ortodon ţ ţ ie contemporane –  

ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane

PREFAŢĂ 

O nouă  apariţie editorială  încununează  munca depusă  de doamna Conf. univ. Dr.
 –Georgeta
Tehnici Zegan, prin realizarea
contemporane final
–". Sunt ă a căîntr-un
reunite rţii cu titlul " Ortodon
ansamblu ţie şiteoretice
datele ortopediesintetizate dină 
dento-facial
literatura de specialitate a ultimilor ani, cu rezultatele experienţei sale didactice, clinice şi
ştiinţifice.
Cartea este structurată pe un număr mare de capitole, care se succed în func ţie de
acumularea şi înţelegerea datelor şi de evoluţia în cunoaşterea specialităţii de ortodonţie şi
ortopedie dento-facială.
În primele capitole sunt detaliate, corect sistematizate şi prezentate datele esenţiale,
noţiunile de bază  ale specialităţii, privind evoluţia filogenetică  a extremităţii cefalice,
morfogeneza pre şi postnatală, caracteristicile aparatului dento-maxilar în evoluţie, privind
dinamica erupţiei dentare şi dezvoltarea ocluziei dentare.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este influenţată în mod negativ, prin intervenţia
asociativă şi complexă a factorilor denumiţi etiologici, pe care autoarea îi prezintă, pornind de
la cei genetici, neuro-endocrini, metabolici, disfunc ţionali, locali şi cei de mediu. Fiecare
dintre aceştia este analizat după modul de acţiune şi consecinţele asupra creşterii aparatului
dento-maxil
dento-maxilar,ar, cu urm
apari ţia elementelor de debut şi evoluţie a tipurilor
t ipurilor de anomalii.
Capitolul ător, esenţial în pregătirea oricărui ortodont, ne conduce în arta
examenului clinic al pacientului, corectitudinea examinării, a culegerii şi înregistrării datelor,
asociată  cu analiza rezultatelor examenelor complementare (analiza modelelor de studiu,
examenul radiografic, antropometric, fotostatic, etc.).
Este meritul autoarei cărţii, ce îndrumă medicul, pe baza pregătirii sale profesionale,
să  evalueze şi să  asocieze aceste rezultate care vor sta la baza stabilirii unui diagnostic
clinic corect de anomalie dento-maxilară, cu cel etiologic şi funcţional. Noţiunile de
terminologie şi clasificări ale anomaliilor
anomaliilor dento-maxilare ofer ă posibilitatea ortodonţilor spre o
bună comunicare, de înţelegere şi de alegere a datelor.
Experienţa clinică  a autoarei se regăseşte în redactarea capitolelor formelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare, care sunt prezentate succesiv şi în detaliu, elementele
clinice, etiologice, de diagnostic pozitiv şi diferenţial. Sunt analizate etapele şi mijloacele de
tratament şi modul de conducere ale acestora, pân ă la finalizarea cazului clinic.
În mod coerent şi cursiv sunt analizate cele mai importante probleme privind
instituirea unui tratament ortodontic, individualizat, ca şi principiile, clasificarea tratamentului
ortodontic, materialele ortodontice, dar mai ales biomecanica for ţelor pentru estimarea
acestora în cadrul unui aparat ortodontic sau ortopedic.
Varietatea formelor de anomalii dento-maxilare necesit ă  alegerea unei metode de
tratament, a unor tipuri de aparate mobilizabile,
mobilizabile, func ţionale sau fixe.
Se acordă o mare importanţă terapiei cu aparate ortodontice fixe, care sunt utilizate
pe scară largă în terapia ortodontică, asigurând obţinerea unor rezultate deosebite. Aici sunt
analizate tipurile de forţe, mecanismele deplasărilor dentare şi reacţiile individuale ale
ţesuturilor de suport. Sunt detaliate principiile diverselor tehnici recomandate adolescentului
şi adultului, etapele şi modul de conducere al tratamentului.
Un aport deosebit în cadrul tratamentului cu aparate ortodontice fixe este asigurat de
aparatele extraorale, individualizate după etapele de vârstă şi cadrul clinic.
În partea finală  a cărţii sunt detaliate tipurile de tratamente ortodontice profilactic,
interceptiv, corectiv şi al adultului, la care se pot asocia tehnicile chirurgicale de intervenţie,
tratamentul periodontal i restaurativ. Pentru consolidarea i stabilirea rezultatelor ob inute,
cazuri,şurmează prezentarea etapei de conten
 în cele mai multe cazuri, ş ţie (indicaţii, aparate, durat
ţ ă),
pentru prevenirea recidivei
recidivei..

3
 

Cartea editată  este deosebit de valoroas ă prin multitudinea problemelor pe care le

prezintă în mod sistematic, într-un limbaj clar şi ştiinţific. Toate acestea denotă efortul depus
de doamna Conf. univ. Dr. Georgeta Zegan pe toat ă  durata elaborării cărţii, dar mai ales
dorinţa de a contribui în mod permanent şi susţinut la o mai bună  pregătire a studenţilor,
medicilor rezidenţi şi a ortodonţilor. Lucrarea este susţinută, pe lângă elementele teoretice de
valoare şi actuale, de o iconografie bogată  şi ilustrativă, ce determină o mai bună înţelegere
a textului, o bibliografie selecti
selectivvă actuală din literatura de specialitate
specialitate..
Editarea cărţii "Ortodonţie şi ortopedie dento-facială  – Tehnici contemporane –"
reprezintă  un nou succes pentru învăţământul românesc, în domeniul specialităţii de
ortodonţie şi ortopedie dento-facială.
Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

  4
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

INTRODUCERE 

Dacă  la sfârşitul secolului al XX-lea, ortodonţia şi ortopedia dento-facială  se

desprinde de
examenul ca reziden
specialitate
ţiat şidin medicina
stagiul de preg ătireă de
dentar şi trei
esteani, urmat ăde
oficializat   şiexamenul de ămedic
în a noastr , prin
specialist, cursul firesc al acestei specialit ăţi din România a impus necesitatea organiz ării
ortodonţilor într-o societate profesională  naţională  (Asociaţia Naţională  Română  de
Ortodonţie – A.N.R.O.), care a fostf ost afiliată societăţii europene (European Orthodontic Society
 – E.O.S) şi celei mondiale (World Federation of Orthodontists – W.F.O.). W .F.O.).
Formarea noilor specialişti în ortodonţie şi ortopedie dento-facială  se realizează  în
centrele universitare tradiţionale din România, din care face parte şi Disciplina de Ortodonţie
şi Ortopedie Dento-facială  a Facultăţii de Medicină  Dentară  a Universităţii de Medicină  şi
Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, care oferă  cadre didactice specializate şi competente în
domeniu, atât prin experienţă clinică, cât şi didactică.
Această carte abordează  şi dezvoltă tematicile obligatorii ale ortodonţiei şi ortopediei
dento-faciale, necesare competenţei unui specialist în ortodonţie, care trebuie să cunoască 
toate metodele unui diagnostic complex a anomaliei dento-maxilare, s ă  fie capabil să 
stabilească nevoia de tratament ortodontic şi să poată alege cea mai optimă soluţie pentru
tratamentul individualizat al pacientului. ţiunile problematicii abordate sunt prezentate la
un nivel superior celui de bază  şi în No consens cu cerin ţele noilor tehnici de tratament
ortodontic şi ortopedic, în pas cu literatura de specialitate internaţională.
Noţiunile prezentate respectă o ordine firească a necesarului de cuno ştinţe a fiecărui
specialist, de la filogenia şi ontogenia complexului dento-maxilar, la diagnosticul etiologic,
morfologic, funcţional, evolutiv şi diferenţial al anomaliilor dento-maxilare, pân ă  la factorii
decizionali ai tratamentului ortodontic, la biomecanica, indicaţiile şi contraindicaţiile
arsenalului aparatelor ortodontice şi ortopedice, cât şi la tipurile şi particularităţile de
abordare a tratamentelor şi a tehnicilor
t ehnicilor actuale.
Fiecare capitol este structurat pe direcţiile unei tematici ample din ortodonţie şi
ortopedie dento-faciale, punctând şi dezvoltând problematica până  la cunoaşterea actuală,
care se regăseşte în indexul bibliografic. De asemenea, fiecare capitol prezintă subcapitolele
direcţiilor de cursuri postuniversitare, care sunt prezentate în anexele de la sfâr şitul fiecărui
capitol.
Această  carte este un tratat de ortodon ţie şi ortopedie dento-faciale, pentru c ă 
abordează  şi prezintă toate problematicele domeniului, prezentând no ţiunile, concepţiile şi
tehnologiile actuale, universal valabile şi în consens cu cele adoptate de şcolile europene şi
mondiale consacrate. Sigur că  spaţiul destinat unei cărţi este limitat şi nu poate extinde
foarte mult tematicile, dar prezintă  esenţialul problematicii, la care se pot adăuga noţiuni
complementare,, dacă se doresc extinderi ale subiectelor prezentate.
complementare
Începutul secolului al XXI-lea abundă  în noi şi noi informaţii asupra tehnologiei
biomaterialelor şi a mijloacelor ortodontice, care satisfac din ce în ce mai mult dorin ţele
pacienţilor şi a ortodonţilor. De asemenea, firmele concurente, produc ătoare de materiale
ortodontice, introduc cele mai noi tehnologii ale aliajelor, ceramicii şi polimerilor adezivi şi ne
prezintă game variate de elemente componente ale aparatelor ortodontice. La ora actuală,
posibilităţile diagnostice şi terapeutice sunt atât de multiple şi diversificate, încât ortodonţii
trebuie să  fie în pas cu noile descoperiri în domeniu şi să aplice cele mai eficiente şi puţin
costisitoare terapii, pentru beneficiul lor şi al pacienţilor.
Autoarea

5
 

 
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

CUPRINS 

Prefa ţă
ţă  3
Introducere 5
1. Evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice 11
Evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice 11
Consecinţe în patologia dento-maxilo-facială  12
Fenomene dentare atavice 12
Fenomene dentare progresive 13
Anexă  15
Bibliografie 15
2. Perioada de organogeneză  16
Perioada de ou 16
Aparatul branhial 18
Anexă  21
Bibliografie 21
3. Morfogeneza neonatală  22
Formarea mugurilor faciali 22
Septarea cavităţii buco-nazale 23
Formarea limbii 24
Formarea vestibulelor orale 25
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale 25
Formarea scheletul
scheletului
ui aparatului dento-maxilar 25
Formarea oaselor - osteogeneza 25
Formarea cartilag
cartilagiului
iului - condrogeneza 27
Formarea scheletul
scheletuluiui osos 28
Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar 29
Formarea lamei dentare 30
Formarea mugurilor dentari 30
Formarea ţesuturilor dentare 32
Anexe 37

4.Bibliografie
Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere 38
39
Anexă  40
Bibliografie 40
5. Morfogeneza postnatală  41
Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxil
dento-maxilar
ar 41
Mecanisme de creştere osoasă  41
Creşterea osoasă cranio-facia
cranio-faciallă  43
Erupţia dentară  45
Mecanismul erupţiei dentare 46
Formarea osului alveolar 47
Erupţia normală şi patologică a dinţilor temporari 47
Permutarea dentară  48
Erupţia normală şi patologică a dinţilor permanenţi 53
Dinamica şterii şi dezvoltării postnatale cranio-facia
Teorii şi cre
concep cranio-faciale
ţii ale creşterii cranio-facial
cranio-faciale
e le 54
54

7
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Dinamica creşterii cranio-facial

cranio-facialee 55
Rotaţiile faciale 59
Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice 62
Parametrii vârstei osoase 62
Parametrii vârstei dentare 63
Parametrii vârstei sexuale 64
Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare 65
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare 65
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiţii 68
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare 70
Anexe 79
Bibliografie 80
6. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare 82
Factorii genetici 82
Factorii endocrini 86
Factorii metabolici 89
Factorii disfuncţionali 90
Factorii locali 95
Anexe 96
Bibliografie 97
7. Diagnosticul ortodontic 99
Examenul clinic 99
Examinarea ă ă
Examinarea clinic
clinică general
 facială    99
100
Examinarea clinică funcţională  105
Examinarea clinică orală  106
Analiza de model 109
Analiza simetri
simetriei
ei arcadelor 109
Adâncimea bolţii palatine 110
Analiza lungimii şi lăţimii arcadelor 111
Analiza spaţiului pe arcade 116
Analiza dimensiunii dinţilor 117
Examenul radiologic 118
Radiografii dentare intraorale 118
Radiografii dentare extraorale 120
Tehnici imagistice moderne 127
Examenul antropologic şi antropomantropometric
etric 133
Examenul fotostatic 133
Tehnici de fotografiere 133
Fotografia de faţă  134
Fotografia de profil 135
Investigaţia cu caracter previzional 138
Metode de predicţie a creşterii faciale 138
Vizualizarea
Vizualizarea obiectivelo
obiectivelorr de tratament 140
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare 145
Clasificarea Angle 145
Clasificarea şcolii germane 147
Clasificarea şcolii franceze 147
Alte clasificări 147
Diagnosticul
Diagnos ticul ortodont
ortodontic ic 148
Evaluarea elementelor generale 149
Evaluarea elementelor
elementelor func ţionale
structurale 150
149
Parametrii de evaluare a malocluziilor 150

8
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

Anexe 153
Bibliografie 154
8. Malocluzii clasa I Angle 157
Anomalii ale sistemului dentar 157
Anomalii dentare de număr 157
Anomalii dentare de formă  161
Anomali dentare de volum 162
Anomalii dentare de poziţie 163
Anomalii dentare de sediu 163
Anomalii dentare de structură  168
Anomalii de grup 169
Diastema interincisivă  169
Înghesuirea dentară  171
Tulburările de ocluzie 173
Ocluzia deschisă  173
Ocluzia adâncă  175
Anexe 179
Bibliografie 180
9. Malocluzii clasa a II-a Angle 183
Malocluziaa clasa II/1
Malocluzi 183
Malocluziaa clasa II/2
Malocluzi 188
Sindromul ocluziei încrucişate 193
Sindromul Brodie
Asimetria facial ă  194
195
Anexe 201
Bibliografie 203
10. Malocluzii clasa a III-a Angle 205
Prognaţia mandibulară anatomică  206
Retrognaţia maxilară  210
Prognaţia mandibulară funcţională  214
Ocluzia inversă şi angrenajul invers frontal 216
Despicături labio-maxi
labio-maxilo-palatine
lo-palatine 217
Anexe 222
Bibliografie 223
11. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic 225
Principiilee tratamentului ortodontic
Principiil 225
Clasificarea tratamentului ortodontic 226
Factorii deciziona
decizionalili ai tratamentului ortodontic 226
Materiale ortodontice 228
Materiale pentru obţinerea modelelor din ghips 228
Materiale pentru confecţionarea aparatelor mobile 229
Materiale pentru tehnicile ortodontice fixe 232
Biomecanica ortodontică  242
Forţe ortodontice 246
Deplasarea dentară  247
Răspunsul tisular la forţele ortodontice 250
Estimarea forţelor produse de aparatele ortodontice 252
Estimarea forţelor produse de aparatele ortopedic
ortopedicee 254
Anexe 256
Bibliografie 257

9
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

12. Aparate ortodontice 261

Aparate biomecanice mobilizabile 262
Elemente componente 263
Tipuri de aparate mobilizab
mobilizabile
ile 273
Algoritmul clinico-teh
clinico-tehnologic
nologic 275
Aparate funcţionale 276
Tipuri de aparate funcţionale 278
Miogimnastica funcţ ională  286
Aparate fixe par iale 287
ţ
Disjuncţia intermaxilar ă  292
Clasificarea disjuncţiei intermaxilare
intermaxila re 292
Etapele disjuncţiei intermaxilare
intermaxilar e 293
Efectele disjuncţiei intermaxilare
intermaxilar e 293
Disjunctoare 295
Aparate fixe poliagregate 296
Biomecanica deplasării dentare 297
Elemente componente 304
Tipuri de aparate fixe poliagregate 308
Aparate extraorale 324
Elemente componente 325
Tipuri de aparate extraorale 325
Menţinătoare de spaţiu 335
Consecinţele pierderii premature a dinţilor temporari 336
Tipuri de menţinătoare de spaţiu
Anexe 338
342
Bibliografie 344
13. Tipurile tratamentului ortodontic 347
Tratamentul profilactic 347
Tratamentul interceptiv 350
Tratamentul corectiv 352
Tratamentul la adult 354
Tratamentul chirurgical ortodontic 356
Intervenţii chirurgicale asupra dinţilor 356
Intervenţii chirurgicale asupra părţilor moi 360
Intervenţii chirurgicale asupra osului alveolar 360
Tratamentul chirurgical ortognatic 360
Tratamentul periodont
periodontal
al 363
Tratamentul restaurativ
Disfuncţia cranio-mandibular ă  364
366
Contenţia şi recidiva 374
Anexe 377
Bibliografie 380
Summary 383

10

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
CAPITOLUL 1 
EVOLUŢIA FILOGENETICĂ A EXTREMITĂŢII CEFALICE 
FILOGENIA  este o ramură  a
FILOGENIA  limba membranoasă, iar la reptile
biologiei care se ocupă  cu procesul de
evoluţie a formelor organice sau a unui
grup de animale sau de plante, din cursul
dezvoltării istorice a lumii vii.
Studiul evoluţiei filogenetice a
extremităţii cefalice este important pentru
ortodonţia şi ortopedia dento-facială,
deoarece permite aprecierea tendinţelor
de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar, din cursul dezvolt ării
umane şi explică  apariţia unor fenomene
patologice.
EVOLUŢIA FILOGENETICĂ A
EXTREMITĂŢII CEFALICE
Acum 600 mil. de ani i.e.n., ADN-
ul, ca formă organică de viaţă, a apărut la
procariote   (virusuri şi bacterii - grup de
organisme primitive, unicelulare). Apoi, la
eucariote   (grup de organisme unicelulare
cu nucleul separat prin membrană) a
apărut ARN-mesager în citoplasma
celular ă. La celenterate  (animale
 (animale inferioare
marine, cu două  straturi de celule -
meduza) a apărut tubul digestiv, sub forma
unui fund de sac cu un singur orificiu
buco-anal.
La nevertrebate   - metamerele
inferioare (viermi anelizi, moluşte,
artropode - insecte) a apărut primul sistem
de semnalizare, iar tubul digestiv prezenta
două orificii, unul bucal şi altul anal şi s-au
diferenţiat funcţiile de respiraţie, deglutiţie
şi masticaţie.
Apariţia vertebratelor   reprezintă  un
salt calitativ al evoluţiei filogenetice a lumii
vii, acestea fiind metamere cu substanţă  s-au transformat în fildeşi, iar molarii
osoasă  internă  (coloana vertebrală). La
peştii cartilaginoşi şi osoşi (rechini) au
apărut sincondrozele (tipul de osificare
cartilagiu - os) şi dinţii placoizi implantaţi în
mucoasa orală, sub forma unor îngroşări
calcificate. La batracieni (broaşte) a apărut
11
contemporane –  
(crocodili) au apărut osificarea desmală 
(tipul de osificare ţesut conjunctiv - os),
procesul de resorbţie/apoziţie osoasă,
centrii de creştere osteogenetice, craniul
visceral separat de craniul neural, bolta
palatină  care separa cavitatea orală  de
cea nazală, sinusurile craniene şi condilii
mandibulari. Referitor la sistemul dentar,
la aceştia, au apărut dinţii conoizi
implantaţi în procesele alveolare prin
intermediul ligamentului alveolo-dentar şi
trei dentiţii cu următoarea formulă dentară 
patru premolari ă:şi trei
pe o hemiarcad treiincisivi,
molari.unApari
canin,
ţia
păsărilor a reprezentat o involuţie pe scara
filogenetică, iar incisivul prezent la naştere
pentru spargerea cojii oului, a dispărut
ulterior. La mamifere au apărut buzele şi
obrajii, ca urmare a actului suptului şi două 
dentiţii care au prezentat morfologii diferite
după grupele mamiferelor.
La erbivore:
-  molarii prezentau pe faţa ocluzală 
creasta de smalţ antero-pos
antero-posterioar
terioară;
-  dinţii creşteau continuu;
-  apexul nu se închidea niciodat ă (la dinţii
umani acest fenomen este patologic,
denumit taurodon 
-  condilul
ţţ ie 
  );
mandibular); era alungit
transversal;
-  s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni
externi;
-  la bovine au disp ărut incisivii frontali
superiori şi a apărut al treilea incisiv
inferior;
-  la cabaline s-au redus de volum caninii;
-  la elefanţi au crescut incisivii superiori şi
prezentau formă de piatră de moară.
La rozătoare:
- incisivii creşteau continuu şi aveau formă 
de dălţi ascuţite;
-  incisivii laterali erau în spatele incisivilor
centrali;
 

Evolu ţ ţ ia
ia filogenetic ă a extremit ăăţ ţ iiii cefalice

-  nu preze
prezentau
ntau can
canini;
ini; -  creştere a craniului neural;
-  molarii aveau o form ă  alungită  mezio- -  reducere sagitală  a complexului dento-
distală  şi prezentau pe faţa ocluzală  maxilar;
creasta de smalţ transversală; -  lărgire transversală  a arcadelor
-  condilul mandibular era alungit alveolare;
transversal; -  implantar
implantaree alveolară  posterioară  pe
-  s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni maxilare;
externi. -  implantare maxilară  posterioară  faţă  de
La carnivore: baza craniului.
- incisivii erau tăioşi; Astfel, tendinţele arhitecturale
-  caninii dezvoltaţi; cranio-faciale ale omului viitorului   vor fi
-  molarii prezentau doi cuspizi tăioşi; următoarele:
-  condilul ma
mandibular
ndibular avea
avea formă de con; •   un craniu neural din ce în ce mare şi
- s-au dezvoltat muşchii masticatori. un craniu visceral din ce în ce mai mic;
La primate : incisivii superiori erau •   ochii din ce în ce mai mari şi maxilare
 în formă  de lopată, iar incisivii inferiori în din ce în ce mai mici;
formă  de dăltiţe, caninii reduşi de volum, •   dinţii nu vor mai avea spaţiu şi vor fi
molarii mamelonaţi, a apărut spaţiul din ce în ce mai înghesui ţi pe arcadele
superior precanin şi inferior retrocanin, maxilare.
condilul mandibular era alungit transversal Înghesuirea dentară  va produce o
şi oblic postero-anterior, iar formula serie de complicaţii din sfera medicinii
dentară  pe o hemiarcadă era următoarea: dentare şi va schimba aspectul armoniei
doi incisivi, un canin, trei premolari şi trei dentare vizibile în vorbit şi în zâmbet.
molari. La maimu ţţ  ele
ele antropoide   (grup de CONSECINŢE ÎN PATOLOGIA DENTO-
maimuţe superioare lipsite de coadă, MAXILO-FACIAL Ă 
asemănătoare omului) formula dentară  pe
o hemiarcadă era următoarea: doi incisivi, Consecinţele evoluţiei filogenetice
un canin, doi premolari şi trei molari. a extremităţii cefalice a speciei umane se
La omul preistoric   apare al doilea manifestă în patologia dento-maxilo-facială 
sistem de semnalizare (vorbirea), faţa are prin:
un aspect prognat, iar craniul se dezvoltă 
mai mult transversal şi vertical •  fenomene atavice , care sunt expresii
(dolicocefalie). Mai târziu, din dolicocefal ale revenirii la formula şi morfologia
capul devine brahicefal, dispare botul şi se dentară a strămoşilor noştri (figura 1);
transformă  în faţă, se reduce creşterea •  fenomene progresive
sagitală  a aparatului dento-maxilar şi (proterogenetice), care sunt expresii ale
apare ocluzia dentară cap la cap. omului viitorului (figura 2).
La omul actual  se
 se constată:
-  creşterea craniului neural cu tendin ţa Fenomene dentare atavice
spre brahicefali
brahicefalizare;
zare;
-  reducerea craniului visceral cu tendin ţa Prezenţa dinţilor supranumerari
spre euriprosopi
euriprosopie;
e; (meziodens, al treilea incisiv lateral, al
-  reducerea volumetrică  şi numerică  a treilea sau al patrulea premolar, din ţii
oaselor, a dinţilor şi a muşchilor; paramolari Bolk, dinţii distomolari)
-  reducerea cavităţii nazale; reprezintă  expresii ale fenomenelor
-  reducerea crecrestelor
stelor suprao
supraorbitare;
rbitare; atavice. Aceştia produc o serie de
-  lăţirea şi coborârea bolţii palatine; perturbări exprimate prin:
-  rotunjirea arcade
arcadelor
lor alveolo-dentare;
alveolo-dentare; - anomalii de poziţie a dinţilor vecini;
- coborârea planşeului bucal; - incluzia dinţilor normali din serie;
-  apariţia mentonului proeminent; -  disarmonia dento-alveola
dento-alveolarră  cu
-  reducerea spaţiului pentru molarii de  înghesuire secundar
secundară;
minte. -  resorbţii radiculare;
Tendinţele evolutive filogenetice mortificări pulpare
--   dezechilibre dinţilor;
ale grave.
ocluzale
ale speciei umane sunt de:

12
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

Alte fenomene dentare atavice -  ocluzia ad palatum a molarilor;

sunt reprezentate de: -  aplatizarea cu
curbei
rbei Spee de oclu
ocluzie;
zie;
-  rădăcini şi cuspizi supranumerari sau -  disarmonia dento-alveolară cu spaţiere;
ţia bimaxilară 
-  tuberculi dentariă (Bolk
forma concav a fesau
ţei Carabelli);
palatinale a -  superioar
proalveolo-don
ă; sau
incisivilor superiori (fără  cingulum) care - inocluzia sagitală pozitivă frontală;
produce apariţia ocluziei adânci -  prognaţia mandibulară;
acoperite şi a proalveolo-donţiei -  prognaţia maxilară.
superioare;
- cuspid canin înalt şi în supraocluzie
supraocluzie;; Fenomene dentare progresive
-  molari temporari asemănători molarilor
permanenţi; Expresiile omului viitorului
-  reducerea ocluzală  a molarilor şi manifestate prin fenomene dentare
situarea punctelor de contact în ⅓  progresive sunt reprezentate de:
gingivală, care produce apariţia cariilor -  reduceri dimensionale ale dinţilor
de colet; terminali din serie (incisiv lateral,
-  erupţia lentă a dinţilor; premolar secund, molar secund sau
-  erupţia molarilor secunzi permanen ţi molar de minte);
 înaintea caninilor;
caninilor; -  reduceri numerice dentare (hipodonţia
- ocluzia frontală cap la cap; incisivului lateral superior, a incisivului

13
 

Evolu ţ ţ ia
ia filogenetic ă a extremit ăăţ ţ iiii cefalice

central inferior, a premolarului secund, a -  erupţia dentară precoce;

molarului de minte); -  apariţia sistemului helicoidal molar;
-  reduceri numerice cuspidiene; -  ocluzia adâncă;
-  formarea cingul
cingulum-ului
um-ului pe faţa palatinală  -  ocluzia ad linguam a molarilor;
a incisivilor superiori; -  apariţia freedon in centric;
-  reducerea dimensională a caninilor; -  disarmonia dento-alveola
dento-alveolarră  cu
-  reducerea ecuecuatorului
atorului mo
molarilor;
larilor;  înghesuire primar
primară;
-  situarea punctelor de contact în ⅓  -  retroalveolo-donţia inferioară;
ocluzal , care determin   apari ia -  retrogna ia mandibular ;
ă
periodontopatiei marginale şăi a cariilor
ţ -  retrognaţia maxilară. ă
proximale;

Alimentaţia actuală cu alimente din dentare şi a reliefului dentar cuspidat,

ce în ce mai rafinate devine un factor de ceea ce va determina mic şorarea etajul
mediu care accelerează tendinţa evolutivă  inferior al feţei, în dezavantajul proporţiilor
filogenetică  de micşorare a maxilarelor. armonice ale fizionomiei faciale. Aceste
Astfel, sistemul stomatognat este din ce în modificări vor conduce la înmulţirea
ce mai pu in utilizat, atri ia din ilor nu se cazurilor cu periodontopatie marginal  
mai produce ţ ţ
în mod natural ţ şi astfel, cronică, una din cele mai mari pandemii şăi
predomină  în masticaţie mişcările a cazurilor cu înghesuire dentară primară.
mandibulare de închidere şi deschidere,
care modifică relieful ocluzal dentar şi cel
al condililor articulaţiei temporo- Ca urmare a evoluţiei filogenetice a
madibulare. extremităţii cefalice şi implicit a
maxilarelor, se va reducere formula
În consecinţă, va predomina dentară  şi se vor înmulţi cazurile de
ocluzia dentară  adâncă  prin lipsa atriţiei hipodonţii ale dinţilor terminali din serie.

14
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

ANEXĂ 

tematică curs Evoluţia filogenetică a extremităţii cefalice

obiective curs Cunoa
Cunoaşterea evoluţiei filogenetice a extremităţii cefalice.
Cunoaşterea tendinţelor de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar.
Cunoaşterea consecinţelor filogenetice a extremităţii cefalice
manifestată în patologia dento-maxilo-facială.
Cunoaşterea fenomenelor atavice şi progresive dento-maxilo-faciale. 
dento-maxilo-faciale. 
cuvinte cheie filogenie, atavisme dentare, fenomene proterogenetice dentare.
schemă curs Evoluţia filogeneti
f ilogeneticcă a extremităţ ii cefalice.
Consecinţe în patologia dento-maxilo-facială.
Fenomene dentare atavice.
Fenomene dentare progresive. 
progresive. 

BIBLIOGRAFIE 7. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento- 

1. Bassigny F. Manuel d’orthopédie dentofaciale .
Paris, Masson, 1983.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
3. Canal P, Chabre C. Agénésie des incisives
latérales supérieures: quel traitement?  Orthod
  Orthod Fr
1987; 58: 270-361.
4. Chateau M. Orthopédie dento-faciale . Paris,
Julien Prelat, 1975.
5. Cocârlă  E. Stomatologie pediatric ă. Ed. Med.
Universitară "Iului Haţeganu", Cluj-Napaca, 2000.
6. Crétot M. Modifications dento-  12. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie
céphalométriques spontanées après le stade
adulte jeune . Orthod Fr 1997; 68: 41-45.
maxilare . Ed. Didactică  şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
8. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
9. Treil J, Borianne P,P, Casteigt J, Faure A, Horn
Horn
A. The human face as a 3-Dimensional model.
The Future in Orhodontics . World J Orthod 2001;
2: 253-257.
10. Stricker M, Raphael B, Gerard H. Croissance
cranio-faciale . Reims, Morfos, 1993; 43-95.
11. Vion PE. Anatomie céphalométrique . Paris,
SID, 1996.
ie şi ortopedie dento-facial ă.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

15
 

Perioada de organogenez ă 

CAPITOLUL 2 
PERIOADA DE ORGANOGENEZĂ 

ORGANOGENEZA 
ORGANOGENEZA  reprezintă  - se va forma porţiunea embrionară  a
etapa intrauterină  în care 
care  apar şi se placentei şi structurile periferice ale
diferenţiază organele. embrionului.
În săptămâna a patra intrauterină, •   embrioblastul:  
 începe stomatogeneza   (formarea şi - care formează stratul intern;
dezvoltarea feţei), iar în săptămâna a - se va forma embrionul.
şasea intrauterină, începe odontogeneza Blastocistul aderă  de suprafaţa
(formarea şi dezvoltarea dinţilor). endometrului şi începe implantarea.
Perioada de organogenez ă, Stratul celular intern formează  un disc
corespunde primelor trei luni de via ţă  bilaminar alcătuit din epiblast şi hipoblast
intrauterină  (perioada de ou şi de (stadiul didermic).
embriogeneză), în care apar şi se Celulele hipoblastice   de formă 
diferenţiază organele. cuboidală  adiacente cavităţii blastocistice
aceastăFactorii
 perioadde reglare
ă de care sunt:
dezvoltare intervin în vor forma cavitatea
epiblastice    de formăexocelomic . Celulele
  cilindrică ăvor forma
-  inducţia; cavitatea amniotică. Mezodermul
- factorii genetici; extraembrionar alcătuit din ţesut conjunctiv
- factorii neuro-endocrini. este localizat la suprafaţa externă  a
În această  perioadă  de dezvoltare cavităţii exocelomice.
pot apare modificări ale organelor prin La sfârşitul săptămânii a doua de
acţiunea factorilor teratogeni. fertilizare, hipoblastul formează  o zonă 
 îngustă  la capătul cranial al discului
PERIOADA DE OU bilaminar, numită placa procordal ă.
Fertilizarea are loc în ampula În săptămâna a treia de fertilizare,
trompelor uterine, când cei doi gameţi discul embrionar se transformă  în disc
(spermatozoidul şi ovulul) se unesc trilaminar şi începe glastrulaţia ia   cu
(copulaţie) formând oul (zigotul). formarea liniei primitive.
uterine În
spretimpul deplasăse
uter, zigotul rii divide
prin trompele
în celule Această structură este o invaginare
 îngustă cu marginile uşor umflate, care se
numite blastomere   prin diviziune miotică, dezvoltă  pe linia mediană  a epiblastului
luând forma unei mingi numită  morulă, spre polul caudal. La polul cranian al liniei
care intră în uter la trei zile dup ă fertilizare primitive apare groapa primitiv ă 
(figura 3).  înconjurată  de nodulul primitiv , care se
dezvoltă  prin invaginare şi se detaşează 
În interiorul morulei se dezvoltă  un de epiblast.
spaţiu umplut cu lichid, numit cavitate După  invaginarea celulelor, unele
blastocistică  sau blastocel, iar structura vor stimula hipoblastul pentru a forma
astfel dezvoltată se numeşte blastocist
blastocist.. endodermul embrionar . Celelalte celule se
După  şase zile de fertilizare, vor poziţiona între endoderm şi epiblast
blastocistul este alcătuit din două tipuri de pentru a forma mezodermul embrionar , al
celule: treilea strat de celule. Celulele care rămân
•  trofoblastul :  în epiblast formează  ectodermul
- care acoperă exteriorul blastocistului pe embrionar   (stadiul tridermic). Astfel, din
un singur rând de celule; epiblast se vor forma cele trei straturi de

16
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

celule embrionare: ectodermul, diferenţiază, rezultând placa neural ă, care

endodermul şi mezodermul. are formă  de clepsidră  în sens cranio-
Celulele invaginate în groapa caudal. Astfel, începe procesul de
primitivă  şi în regiunea nodală  se vor ie.. Celulele plăcii neurale
neurilaţie
dezvolta spre polul cranial, până  vor delimitează  neuroectodermul . Placa
ajunge la placa procordală. Acestea neurală cre şte spre polul caudal către linia
formează  o tijă  celulară  care se dezvoltă  primitivă, iar marginile laterale se dezvolt ă 
longitudinal pe linia mediană, numită  formând plicele neurale . Între plicele
procesul
extinde notocordal  . Groapa
spre procesul primitivă  se
notocordal şi neurale neural ăă.  oPlicele
se formeaz
numită  gaura zonă neurale
depresivseă 
formează  în centru un mic canal apropie una de alta, fuzionează  pe linia
notocordal . Canalul poate să  dispară  şi mediană şi formează tubul neural .
lasă  un cilindru solid de celule, numit Fuzionarea plicelor neurale începe
notocordul , care reprezintă  axa mediană   în săptămâna a patra de dezvoltare, în
incipient ă  a embrionului, scheletul axial regiunea centrală  a embrionului, formând
formându-se în jurul acestuia. tubul neural , care este forma primar ă  a
În discul trilaminar, mezodermul se sistemului nervos central. Extremităţile
separă  de ectoderm şi endoderm, la cranială  şi caudală  ale tubului neural se
sfârşitul săptămânii a treia de dezvoltare, unesc, formând orificiul neuronal anterior  
cu excepţia membranei cloacale din şi orificiul neuronal posterior . Aceste orificii
regiunea caudală  şi a plăcii procordale din sunt închise de membrana buco-faringian 
buco-faringian ă 
regiunea cranială, care va deveni viitoarea  în partea anterioară  şi de membrana
regiune a membranei buco-faringiene
buco-faringiene.. cloacal ă în partea posterioară.
ă  a tubului
structuriStratul
care men ectodermal
ţin contactulva forma
cu mediul neural Regiunea
se lărgeşanterioar
te, formând partea
extern: anterioară, mijlocie şi posterioară  a
-  sistemul nenervos
rvos centra
centrall şi periferic; encefalului .
-  epiteliul se
senzorial
nzorial al urechii; În zona encefalului posterior se
-  nasul; dezvoltă  opt umflături numite rombomere .
-  ochii; Celulele crestelor neurale din fiecare
-  anexele pielii care includ glandele rombomer migrează spre o zonă specifică,
mamare; pentru a se diferenţia în numeroase
- glanda pituitară; structuri variate.
-  smalţul dentar şi altele. Dezvoltarea feţei şi a primului arc
branhial îşi are originea în celulele
Notocordul induce subţierea crestelor neurale din encefalul mijlociu şi
stratului extern al ectodermului şi se din primele două rombomere.

Celulele crestelor neurale exprimă  Stratul mezodermal de pe ambele

genele HOX din rombomerele de origine şi părţi ale notocordului se îngroaşă  şi
realizează transcripţia factorilor care leagă  formează  un cilindru longitudinal numit
celelalte gene de ADN şi reglează  mezodermul paraxial , fiind alcătuit din
expresia genetică  umană. Mutaţiile genei blocuri de ţesuturi, formând 48 de perechi
HOX au fost asociate cu anomaliil
anomaliilee cranio- de   somite . Aceste perechi de somite se
faciale congenitale (sindromul dezvoltă  repetitiv, dinspre regiunea
Waardenburg,
Waardenburg, holoprosen
holoprosencefalia).
cefalia). cranială  spre regiunea caudală, iar în

17

Perioada de organogenez ă
centrul fiecărei somite se formează  o
cavitate numită somitocel .
Celulele somitelor din regiunea
cranială  se numesc somitomere   şi se vor
diferenţia în celulele musculaturii striate
ale capului şi gâtului, prin migrarea lor în
această regiune.
Unele celule superficiale din
somite, numite
scheletul sclerotoame 
axial în jurul   formeaz
notocordului ă 
şi vor
forma dermul.
Alte celule profunde din somite,
numite miotoame   vor forma musculatura
striată a trunchiului şi a membrelor.
Stratul mezodermal intern va forma
elementele excretorii ale aparatului urinar,
peretele lateral şi anterior al corpului,
peretele intestinal şi al seroasei.
Stratul endodermal va forma
componentele sistemului gastrointestinal,
respirator, urinar, endocrin şi al urechii.
În săptămâna a patra de
dezvoltare discul embrionar   se pliază  în
plan
datoritcranio-caudal, în forma
ă  creşterii rapide literei "C",a
longitudinale
sistemului nervos central. Această  pliere
aduce endodermul şi cavitatea celomică  segmentului timpanic se vor forma cele
(viitoarea inimă) în interiorul embrionului şi
se va forma
f orma trunchiul primitiv.
Membrana buco-faringi
buco-faringian 
an ă se rupe
la sfârşitul săptămânii a treia de
dezvoltare, realizând o continuitatea între
porţiunea anterioară a trunchiului şi a gurii
embrionare primitive (stomodeum) cu
cavitatea amniotică.
APARATUL BRANHIAL
Aparatul branhial sau faringian
 începe să  se formeze în săptămâna a
patra de dezvoltare, fiind alcătuit dintr-o
serie de arcuri bilaterale perechi,
buzunare, şanţuri şi membrane. Ele sunt
numerotate secvenţial, începând de la
extremitatea cranială.
Aparatul branhial va da naştere
unui număr important de structuri ale
capului şi gâtului, iar anomaliile
congenitale care apar la acest nivel se
datorează  persistenţei acestui aparat
branhial, care în mod normal ar trebui să  Cartilajul specific arcului II
dispară.
Arcurile branhiale sunt acoperite de
ectoderm   la suprafaţa externă, de
endoderm la suprafaţa internă, iar în zona
18
 
lor internă  se află mezenchimul dezvoltat
din mezoderm .
Fiecare arc branhial este format din
cartilaj specific care formează  scheletul
arcului, din muşchi, nervi şi artere. Din
aceste arcuri branhiale se vor dezvolta
faţa, cavitatea orală, dinţii, fosele nazale,
faringele, laringele şi gâtul (figura 4).
branhial (arcul mandibular)
Arcul I branhial (arcul
contribuie decisiv la formarea feţei şi
prezintă  două  procese sau proeminenţe
separate, maxilare şi mandibulare, care se
formează prin migrarea celulelor crestelor
neurale în arc, în săptămâna a patra de
dezvoltare.
Mezenchimul crestelor neurale se
transformă  prin osificare
endomembranoas ă  şi dă  naştere
maxilarului, osului zigomatic şi părţii
scuamoase a osului temporal.
Cartilajul Meckel   este cartilajul
primului arc branhial şi prezintă  două 
segmente:
dorsal) segmentulmandibular
şi segmentul (capăătul
timpanic (cap tul
ventral). Prin osificare encondrală  a
două  oase ale urechii medii (ciocanul şi
nicovala). Porţiunea medie a cartilajul
Meckel regresează şi pericondrul va forma
ligamentul sfeno-mandibular. Porţiunea
ventrală a cartilajului Meckel ia o formă de
potcoavă, iar din ţesutul mezenchimal
lateral cartilajului va forma mandibula, prin
osificare endomembranoasă, timp în care
cartilajul Meckel va dispare.
Din arcul I branhial se va forma
nervul trigemen (nerv cranian V), cu ramul
mandibular care deserveşte procesul
mandibular şi ramul maxilar care
deserveşte procesul maxilar.
Din arcul I branhial se vor forma
muşchii masticatori (temporali, maseteri,
pterigoidieni externi şi interni), burta
anterioară  a digastricului, muşchii
milohiodienii, tensorul vălului palatin şi
tensorul timpanal.
Din arcul I branhial se va forma o
parte din artera maxilară.
branhial   (arcul hioidian) este cartilajul
branhial
Reichert. Prin osificarea extremităţii
dorsale a cartilajului Reichert  se
 se vor forma
scăriţa urechii medii şi apofiza stiloidă  a
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

osului temporal. Zona mijlocie a care deserveşte cel de-al treilea arc
pericondrului cartilajului Reichert va forma branhial.
ligamentul stilohioidian. Zona anterioară  a Din arcul III branhial se vor forma
cartilajului Reichert se osifică  şi va forma muşchii stilofaringie
st ilofaringieni.
ni.
coarnele mici ale osului hioid. Arcul III branhial va forma o parte a
Arcul II branhial contribuie la sistemului arterial carotidian
carotidian..
dezvoltarea coarnelor mici şi a părţii
superioare a corpului osului hioid. Cartilajul arcului IV branhial (arcul
branhial (arcul
nervul Din arcul
facial II branhial
(nerv cranianseVII),
va forma
care vascular) va şi forma
(tiroid, cricoid cartilajul
aritenoid, laringian
fără epiglotă).
deserveşte cel de-al doilea arc branhial. Din arcul IV branhial se va forma
Din arcul II branhial se vor forma nervul vag (nerv cranian X), care
muşchii faciali (frontal, orbicularul buzelor, deserveşte cel de-al patrulea arc branhial.
orbicularul pleoapelor, zigomatici şi Din arcul IV branhial se vor forma
platissma), muşchiul scăriţei, muşchii muşchii faringelui şi ai laringelui.
stilohioidieni şi burta posterioară  a Din arcul IV branhial se vor forma
digastricului. crosa aortică, artera subclaviculară 
Arcul II branhial va forma arterele dreaptă şi arterele pulmonare.
osului hioid şi a scăriţei.
branhiale  se
Arcurile V şi VI branhiale 
Cartilajul arcului III branhial (arcul
branhial (arcul formează la animale, iar la om sunt foarte
tiroidian) va dezvolta coarnele mari şi puţin dezvoltate. Arcul IV branhial este
partea inferioară a corpului osului hioid. rezultatul unirii arcului IV şi VI, iar arcul V
nervul Din arcul III branhial
glosofaringian (nerv se va forma
cranian IX), branhial
de involuează  şi nu duce la formarea
structuri.

19
 

Perioada de organogenez ă 

branhiale  perechi
Buzunarele branhiale  branhiale sunt în număr
Şanţurile branhiale sunt
sunt expresii ale dezvoltării branhiale şi de patru perechi, fiind localizate între
sunt interpuse între suprafeţele interne ale arcurile branhiale.
perechilor de arcuri adiacente (figura 5). Şanţul I branhial se află situat între
Prima pereche de buzunare arcul I şi II branhial şi din acest şanţ se va
timpanic dă  naşlui
branhialeă, trompa tereEustachio
la cavitatea
şi la forma conductul auditiv extern.al arcurilor II
Ţesutul mezenchimal
antrum-ului mastoidian. şi III branhiale proliferează  şi acoperă 
A doua pereche de buzunare şanţurile rămase, formând o cavitate
branhiale dă  naştere din endoderm, la numită sinusul cervical .
căptuşeala criptelor palatine şi din Sinusul cervical şi şanţurile II, III şi
mezenchim la ţesutul limfoid al IV sunt obstruate şi nu persistă  după 
amigdalelor. naştere. Uneori, rămâne o comunicare
A treia pereche de buzunare patologică  cu faringele numită  sinus
branhiale dă  naştere la glandele parotide faringian   sau o comunicare şi cu faringele
inferioare şi la timus. şi cu zona externă a gâtului numită  fistula
A patra pereche de buzunare faringian ă.
branhiale dă  naştere la glandele parotide
superioare. branhiale  sunt
Membranele branhiale 
A cincia pereche de buzunare formate din buzunarul branhial căptuşit cu
branhiale regresează. endoderm, şanţul branhial căptuşit de
ectoderm şi stratul de mezenchim dintre
ele. Prima membrană faringiană formează 
membrana timpanică, iar celelalte
involuează.

20
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ANEXĂ 

tematică curs Perioada de organogeneză 

obiective curs Cunoa
Cunoaşterea stadiilor organogenezei umane.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului branhial.
Cunoaşterea elementelor componente ale fiecărui arc branhial.
Cunoaşterea structurilor care vor lua naştere din aparatul branhial. 
branhial. 
cuvinte cheie organogenez ă, morulă, blastocist, glastrulă, neurilaţie, arcuri
branhiale, buzunare branhiale, şanţuri branhiale, membrane
branhiale.
schemă curs Perioada de ou: morul ă, blastocist, glastrulă, neurilaţie.
Aparatul branhial: arcuri branhiale, buzunare branhiale, şanţuri
branhiale, membrane branhiale. 
branhiale. 

BIBLIOGRAFIE 9. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.

Medicala, Bucureşti, 1973.
1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie uman ă. Ed. 10. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţ ie  ie , Ed. Mirton,
Medicală, Bucureşti, 1977. Timişoara. 1998.
2. Bassigny F. Manuel dento-facial ă. Ed. Masson, 11. Guillaumot G, Decker A, Deffrennes
Deffrennes D, Kohaut
Paris, 1991. JC. Rôle de l’orthopédie dento-faciale dans la
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B. genèse, le traitement et la prévention des
Saunders Co., 2001. dysfonctions crânio-mandibulaires . Rev Orthop
4. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-  Dentofac 1993; 27: 433-459.
maxilare prin tehnica edgewise . Ed. Medicală, 12.Book
Moyers RE.Publish.
Medical Handbook Inc., of 1988. . Year
Orthodontics 
Chicago,
Bucureşti, 1997.
5. Cocârlă  E. Stomatologie pediatric ă. Ed. Med. 13. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Universitară "Iului Haţeganu", Cluj-Napaca, 2000. Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010.
6. Deshayes MJ. La morphogenèse cranio-faciale . 14. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Rev Orthop Dentofac 1998; 32: 299-310. Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
7. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed. 15. Stanciu D, Dorobăţ  V. Ortodon ţ ţ ie  ie . Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990. Medicală, Bucureşti, 1991.
8. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-  16. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă.
maxilare . Ed. Didactică  şi Pedagogică, Bucureşti, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
1981.

21
 

Morfogeneza neonatal ă 

CAPITOLUL 3 
MORFOGENEZA NEONATALĂ 

MORFOGENEZA 
MORFOGENEZA  corespunde cavitatea nazală, care va deveni narine şi
perioadei de viaţă intrauterină şi postnatal, fose nazale.
până la maturitate. Mezenchimul mugurilor maxilari
În această  perioadă  are loc proliferează  şi se deplasează spre median
creşterea şi perfecţionarea morfo- unul de altul şi spre mugurii nazali. Mugurii
funcţională  a organelor şi a aparatelor. nazali interni se deplasează  unul spre
Naşterea este un eveniment din această  celălalt, fuzionează  pe linia mediană  şi
perioadă. formează  segmentul intermaxilar, care va
Factorii de reglare care intervin în da naştere la filtrum-ul
f iltrum-ul buzei superioare, la
această  perioadă  sunt factorii genetici, cei patru incisivi, la gingie, osul alveolar şi
neuro-endocrini,
neuro-endoc rini, de mediu extern şi factorii osul incisiv (palatul primar).
funcţionali. Mugurii nazali externi fuzionează 
În această  perioadă  pot apare lateral cu mugurii maxilari. Mugurii nazali
modificări morfologice,
funcţionale. structurale şi interni
muguriisenazali
unescexterni.
cu mugurii maxilari
Pe linia şi cu
de fuziune
dintre mugurii nazali externi şi mugurii
FORMAREA MUGURILOR FACIALI maxilari apare câte un şan ţţ   nazo-lacrimal  
care va deveni canalul nazo-lacrimal şi va
Dezvoltarea facială  are loc între a face legătura între sacul lacrimal şi fosele
patra şi a opta săptămână de dezvoltare şi nazale.
se realizează  prin lărgirea şi deplasarea Mugurii faciali vor creşte median şi
proeminenţelor arcului I branhial, care anterior prin multiplicare celulară,
 înconjoară  gura embrionară  primitivă  apropiindu-se, iar prin mezodermizare
(stomodeum). În jurul stomodeum-ului (unirea mugurilor prin întreruperea
apar cinci proeminenţe, numite muguri suprafeţei epiteliale, astfel încât celulele
faciali , care sunt grămezi de mezoderm mezenchimului să  se amestece între ele)
acoperite de ectoderm: un mugure frontal, se vor uni între ei, formând
f ormând viitoare
viitoareaa faţă.
doi muguri maxilari şi doi muguri
mandibulari (figura 6). Între
intrauterin săapare
ă, pot ptămâna şi patru
trei apar
anomalii ţinând
Primul eveniment din formarea primului arc branhial prin:
structurilor faciale este fuziunea pe linia •   nedezvoltarea mugurilor faciali: 
mediană  a extremităţii mediene a -  ciclocefalie  (lipsa
 (lipsa mugurului frontal); 
mugurilor mandibulari, pentru a forma -  arinencefalia   (lipsa mugurilor nazali
bărbia şi buza inferioară. interni) din sindromul Patau; 
La partea inferioară  şi laterală  a -  ageniocefalia . 
mugurului frontal, suprafeţele ectodermale •   hipoplazia mugurilor faciali:
se îngroaşă pentru a forma pl ăcile nazale . -  sindromul Pierre Robin (afectarea
Mezenchimull de la periferia plăcilor nazale
Mezenchimu mugurilor mandibulari
mandibulari);
);
proliferează  median şi formează  doi -  sindromul Franceschetti (afectarea
muguri nazali interni (medieni) şi doi mugurilor maxilari).
muguri nazali externi (laterali). Centrul
plăcii nazale se subţiază  şi formează 

22
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Între săptămâna cinci şi opt Septarea cavităţii buco-nazale

intrauterină, pot apare defecte de
coalescen ţă ţă  ale mugurilor faciali (figura Bolta palatină  se dezvoltă  din
7): săptămâna a şasea până  în săptămâna a
-  mugurii nazali interni nu se unesc între doisprezecea de dezvoltare, prin proces
ei, apărând despic ătura median ă a fe ţ ţei  e  i ; dublu de septare (verticală  şi orizontală) a
-  mugurii nazali externi nu se unesc cu cavităţii nazo-orale primitive. Septarea
mugurii nazali interni, apărând verticală  se realizează  prin septul nazal,
despic ătura paramedian ă  a fe ţ ţei  e  i   (buza care separă  cele două  cavităţi nazale.
de iepure); Septarea orizontală  separă  palatul primar
-  lipsa mugurilor maxilari determină  şi palatul secundar.
agna ţţ ia i a , care este incompatibi
incompatibillă cu viaţa; Bolta palatină  este formată  din
-  mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii două structuri: palatul primar (osul incisiv)
nazali interni şi cu mugurii nazali externi, şi palatul secundar (palatul dur şi palatul
apărând despic ătura lateral ă a fe ţ ţei  e  i  de
 de la moale).
comisură  la unghiul extern al ochiului Palatul primar   se formează  din
(coloboma), care este incompatibilă  cu mugurii nazali interni, care se deplasează 
viaţa; unul spre celălalt, fuzionează  pe linia
-  mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii mediană  şi formează  segmentul
nazali interni, apărând despic ătura intermaxilar. Zona profundă a segmentului
buzei, a osului alveolar şi a palatului ; intermaxilar va sta la originea palatului
-  lipsa mugurilor mandibulari determină  primar.
agna ţţ ia 
i a , care este incompatibi
incompatibillă cu viaţa; Palatul secundar   se formează  din
-  mugurii mandib mandibulari
ulari nu se unesc îîntre
ntre ei, mugurii maxilari, care dezvoltă  din
apărând despic ătura inferioar ă  median ă  mezenchim două  lame laterale în plan
a fe ţţ  ei 
ei ; supero-inferior, între care este interpusă 
-  mugurii mandibulari nu se unesc cu limba. Apoi, aceste lame se alungesc şi
mugurii maxilari, apărând despic ătura limba se deplasează spre inferior, ceea ce
transversal ă a fe ţ ţ ei ei ; permite ca lamele să  se orienteze
-  mugurii mandibulari se pot uni cu orizontal şi să  se apropie una de alta, ca
mugurii maxilari: apoi să se unească pe linia mediană.
-  total, apărând astomia , care este Rafeul palatin median este o
- prea mult, apă cu
incompatibil ărând ţa;
viamicrostomia; gauraă  retroincisiv
relicv a fuzionăriiă  lamelor
stă  la orizontale, iar
unirea dintre
- prea puţin, apărând macrostomia. palatul primar cu palatul secundar dur.

23
 

Morfogeneza neonatal ă 

În a noua săptămână  de septul nazal pe direcţie antero-posterioară. 

antero-posterioar
dezvoltare, lamele orizontale se unesc cu

Formarea limbii ulterior dispare, fără  să  contribuie la

formarea limbii.
Formarea limbii se realizează  din Din arcul III branhial apare o
arcul I şi III branhial. Mucoasa corpus-ului formaţiune mediană  numită  eminen ţţ  a
limbii (⅔ anterioare ale limbii) se dezvoltă  hipobranhial ă, care acoperă  copula şi va
din arcul I branhial, iar mucoasa r ădăcinii forma rădăcina limbii.
limbii (⅓ posterioară  a limbii) se dezvoltă  Eminenţa hipobranhială  se uneşte
din arcul III branhial. Muşchii striaţi ai limbii cu tuberculul impar şi cu cele două 
se dezvoltă din mioblastele care migrează  proeminenţe linguale laterale. Limita de
 în interiorul limbii
limbii din somitele ooccipitale.
ccipitale. demarcaţie dintre corpus şi baza limbii
La sfârşitul săptămânii a patra este denumită sulcus terminal .
apare o proeminenţă  mediană  situată  pe Inervaţia senzitivă  a mucoasei
podeaua faringelui primitiv, numită  corpus-ului limbii provine din nervul arcului
tubercul impar , care va forma vârful limbii. III branhial, nervul glosofaringian, iar
Lateral de acesta, se formează  muşchii striaţi ai limbii sunt inervaţi de
două  proeminenţe linguale laterale din nervul hipoglos.
părţile interne ale mugurilor mandibulari, În săptămâna a unsprezecea de
care cresc şi se unesc între ele, dep ăşind dezvoltare se schiţează  papilele gustative ,
tuberculul impar şi din care se va forma  în săptămâna a doisprezecea de
corpus-ul limbii . Aceste trei structuri provin dezvoltare apar mugurii gustativi în
din mezenchimul arcului I branhial. papilele circumvalate , iar în săptămâna a
Din arcul II branhial apare o paisprezecea de dezvoltare apar mugurii
formaţiune mediană  numită  copula , care gustativi în papilele fungiforme .

24
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Formarea vestibulelor orale FORMAREA SCHELETULUI

APARATULUI DENTO-MAXILAR
Formarea vestibulelor se
realizează  din primul arc branhial. Formarea craniului se realizează în
Cavitatea orală  este delimitată  de arcul două  faze, din ţesutul mezenchimal. În
maxilar şi mandibular. prima fază  se dezvoltă  neurocraniul   (cutia
La limita externă  a suprafeţei craniană  şi baza craniului) din somitele şi
orizontale a acestor două  arcuri se somitomerele occipitale. În a doua fază se
formeaz
de celule, lam se
ă ocare ă epitelial  două straturi
 cumezoblast:
înfundăă în crestelor viscerocraniul din ectodermul
dezvoltă  neurale.
-  stratul profund germinativ; Scheletul cranio-facial se formează 
-  stratul superficia
superficiall de acop
acoperire.
erire. prin trei procese:
Iniţial, celulele produse de stratul •  osteogeneză – formarea oaselor;
profund ajung în stratul superficial. Apoi, •  condrogeneză – formarea cartilajului
cartilajului;;
aceste celule nu mai ajung la suprafaţă, se •  osificarea – formarea scheletului osos:
vacuolizează  şi dispar, formând un lumen -  encondrală – transformarea cartilajul
cartilajului
ui în
(tunel), care se deschide la suprafaţa os;
orală. Astfel, se formează  vestibulele
 împreună cu buzele şi părţile moi jugale. -  endomembranară  – transformarea
mezenchimului
mezenchimul ui în os.
Formarea musculaturii masticatorii şi
faciale Formarea oaselor – osteogeneza
Formarea oaselor (osteogeneza )
realizeazFormarea
ă  din primele musculaturii
două  arcurise din perioada de viaţă  intrauterină, are loc
branhiale. Mezoblastul din jurul tubului prin următoarele mecanisme:
neural va determina apariţia somitelo r prin •  osificarea encondrală (indirectă sau de
segmentare metamerică: substituţie);
-  miotomele   vor forma musculatura sub •  osificarea endomembranară  (directă 
formă de două lame una ventrală  şi alta sau desmală);
dorsală; •  osificarea mixtă  (combinarea osificării
-  sclerotomele   vor forma scheletul encondrale cu cea endomembranară).
coloanei vertebrale. Neurocraniul şi viscerocraniul sunt
Întâi se formează  o mas ă  alcătuite din componente care se
premuscular ă, din care se vor diferenţia formează  prin osificare encondrală  şi
diferiţi muşchii. Primele schiţe apar în endomembranară.
săptămâna a cincia de viaţă intrauterină.
Mu şchii cu origine în I arc branhial,  A. Osificarea encondrală 
inervaţi de nervul trigemen: (indirectă  sau de substituţie) se produce
•   lama musculară  externă  (temporo- prin transformarea ţesutului mezenchimal
maseterină) va forma:  în ţesut cartilaginos şi apoi în ţesut osos.
-  muşchii temporali; În acest mod se formează  oasele cu
-  muşchii maseteri. articulaţii mobile (oasele lungi, mandibula)
•   lama musculară internă (pterigoidiană) şi cele ale bazei craniului (lama
va forma: perpendicular ă a etmoidului, corpul, aripile
-  muşchii pterigoidieni interni; mici şi rădăcinile aripilor mari ale
-  muşchii pterigoidieni externi; sfenoidului,, procesul exooccipital şi cornet
sfenoidului
-  muşchii milohioidieni. inferior).
Mu şchii cu origine în arcul II Mecanismele de transformare ale
branhial, inervaţi de nervul facial: ţesutului mezenchimal în ţesut osos se
-  muşchii digastrici; produc în două etape.
-  muşchii stilohioidieni; În prima etapă  are loc
- transformarea ţesutului mezenchimal în
  -mu şchii cervicali
  superficiali – m.şipi
faciali:
pielo
eloşi, m. mimicii; ţesut cartilaginos (condrogeneza). Astfel,
-  profunzi – m. profunzi ai mimicii.  în diferite puncte ale mezenchi
mezenchimului
mului apar

25

Morfogeneza neonatal ă
condensări de fibroblaste  (celule
  (celule specifice
ţesutului conjunctiv tânăr), care formează  ţesut osos. În acest mod se formează
centrii de condrificare. Fibroblastele se
diferenţiază  în precondroblaste, se
aglomerează  şi devin condroblaste .
Condroblastele produc matricea
cartilaginoasă (substanţa fundamentală) şi
devin condrocite . Condrocitele cresc, se
divid şi (cre
interior măresc
şteremasa
intersticartilagiului dinspre
ţială). La periferia
piesei cartilaginoase apare o membrană  produc prin apariţia în diferite puncte ale
prin condensare fibroasă  numită  mezenchimului a unei condensări de
pericondrium , care are rolul de creştere şi
de adaptare la presiunea din articulaţii.
În a doua etapă  are loc
transformarea ţesutului cartilaginos în
ţesut osos, prin calcifierea cartilagiului
iniţial, în două moduri diferite:
•   prin osificare periferică (externă);
•   prin osificare encondrală (internă).
Osificarea periferică  se produce
prin apariţia unui strat de osteoblaste   impregnarea oseinei cu săruri minerale.
(stratul osteogen Ollier) pe faţa internă  a
pericondrium-ului, la periferia matricei
cartilaginoase, care produce apoziţii
osoase spre exterior, formând stratul de
ţesut periostic (excepţie - la nivelul
epifizelor oaselor lungi şi al cartilagiului
condilian). Osificarea encondrală  se
produce prin apariţia unei condensări de
osteoblaste în interiorul matricei
cartilaginoase, care produce oseina   acelaşi timp sau în momente diferite şi
(substanţă  proteică  complexă). Zonele de
ţesut cartilaginos sunt înlocuite de ţesutul
osos prin procesele de:
-  condroliză  – desfiinţarea chimică  a
cartilagiului;
-  condroclazie – desfiinţarea cartilagiului
cu ajutorul condroclastelo r (celule
specifice ţesutului conjunctiv de
distrucţie).
La periferia osului astfel format,
persistă  lame de ţesut cartilaginos la
nivelul cartilagiului de conjugare (locul de
unire a diafizei cu epifizele osului lung, cu
rol în creşterea osului în lungime) şi al
cartilagiului articular (locul feţelor articulare
ale epifizelor osului lung). Mineralizarea
osoasă  se realizează  prin inducere,
datorită  monopolizaharidelor, a ionilor de
calciu, a fosforului şi a sistemului
enzimatic.
B. Osificarea endomembranară  condrogenic.
(directă  sau desmală) se produce prin
26
 
transformarea ţesutului mezenchimal în
 
oasele maxilare, oasele feţei (malare,
nazale, lacrimale, vomer), oasele calotei
craniene (frontal, parietale, scuama
occipitalului, scuama temporalelor,
timpanic, apofizele pterigoide, aripile mari
sfenoidale) şi osul alveolar.
ţesutuluiMecanismele
mezenchimaldeîntransformare
ţesut osos ale
se
fibroblaste , prin care cresc numărul de
fibre de precolagen . Ectodermul induce
transformarea fibroblastelor în
osteoblaste , care încep să secrete oseina ,
care se depune în jurul fibrelor de colagen  
(fibre conjunctive) şi astfel se formează 
matricea ţ esutului
esutului osos . Osteoblastele se
transformă  în osteocite . Mineralizarea
matricei ţesutului osos se face prin
Astfel, apar traveele osoase, grupate la
 început în reţea lax
(osul trabecular),
ă şi apoi în reţea densă 
în jurul vaselor de sânge.
După  apariţia primei zone de
osificare (centru de osificare), osificarea
se continuă prin apozi ţţ  ie
ie de matrice  şi apoi
prin mineralizarea  ei.
 ei.
Osificarea poate începe într-un
singur punct sau în mai multe puncte, în
apoi confluează cu celelalte zone, formând
osul primitiv . La periferia osului, se
formează  o membrană, prin condensare
fibroasă  numită  periosteum . Pe faţa
internă  a periosteum-ului se află  un strat
de osteoblaste numit endosteum   (stratul
osteogen periferic), cu rol în modelarea
osoasă  (prin resorbţie şi apoziţie osoasă,
sub influenţa factorilor funcţionali). La
periferia oaselor late ale cutiei craniene şi
la locul de unire a oaselor feţei persistă un
strat membranos (ţesutul conjunctiv al
suturilor), cu rol în creşterea osoasă.
mixta  se produce
C. Osificarea mixta 
prin combinarea celor două  procese de
osificare encondrală  şi endomembranară,
 în porţiuni diferite ale aceluiaşi os. Astfel
se formează  cartilajul condilian: în zona
inferioară  se osifică  endomembranos, iar
 în zona superioară  se regenerează 
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Formarea cartilagiului – condrogeneza condroetmoidul (va deveni lama

perpendicular ă a etmoidului).
Neurocraniul cartilaginos 
cartilaginos  De la condroetmoid pleacă  două 
(condrocraniul)  este format din câteva prelungiri laterale infero-interne, concave,
cartilaje care se unesc şi se osifică  care formează  capsula nazal ă 
encondral . cartilaginoas ă (vor deveni coane nazale).
Primul os care apare este La partea posterioară  a
occipitalul, urmat de corpul sfenoidului, de condrocraniului se formează  blastemul
osul etmoid
vomer, şi destânca
mastoida, celelalte structuri
osului (osul
temporal). auditiv  pornesc
care (va devenicâte
casa timpanului),
două  formadeţiuni
la
În săptămâna a şaptea de cartilaginoase laterale infero-anterioare
dezvoltare apare în mijlocul bazei (de fiecare parte), pentru arcurile branhiale
craniului, la nivelul viitoarei şei turceşti, o I, II şi III. (cartilajul Meckel, cartilajul
condensare de mezenchim, care se Reichert şi masa cartilaginoasă).
transformă  în trunchi primitiv cartilaginos  
(condrosfenoidul ). ). Acesta prezintă  două  A.  Cartilajul Meckel   a arcului I
prelungire: branhial:
•   anterioar ă, la nivelul planum-ului bazei -  apare la începutul lunii a doua de viaţă 
craniului, până la mugurele frontal; intrauterină;
•   posterioar ă, la nivelul declivus-ului -  porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
bazei craniului, până la gaura occipitală. la blastemul auditiv 
auditiv şi se întinde în jos în
Condrificarea se întinde ca în pată  profunzimea primului arc branhial;
de ulei, spre: - ca două lame cartilagino
cartilaginoase
ase simetrice;
-  anterior – se formează procesul etmoidal -  împ ă ţ printr-o lamă cartilaginoa
celuler itedispuse cartilaginoas
perpendicular
ă (cu
pes ,axul
ca o prelungire mediană  şi inferioară,
care este legată  de trunchiul primitiv cartilajului Meckel), în două segmente:
cartilaginos prin sincondroza sfeno-    segmentul mandibular 
mandibular  –
 – ventral, format
etmoidal ă; din trei părţi:
-  lateral – se formează  procesele orbito-  -  partea mediană (parasimfizară) – nu se
temporale ; ştie dacă  participă  la osificarea
-  posterior, până  la regiunea occipitală, mandibulei;
trunchiul primitiv cartilaginos este legat -  partea mijlocie (paramandibulară) – se
prin sincondroz
sincondrozaa sfeno-occipital ă. resoarbe treptat, în timp ce progresează 
În săptămâna a optsprezecea de osificarea desmală  şi pot persista resturi
dezvoltare, condrocraniul este format din ea, până  în luna a opta de viaţă 
complet şi este alcătuit dinspre posterior intrauterină;
spre anterior de: -  partea posterioară  (paracondiliană) – se
-  procesele exooccipi
exooccipitale;
tale; atrofiază, dând un cordon conjunctiv (va
-  capsulele auditive cu canalele deveni ligament lateral intern al
semicirculare şi cohleea; articulaţiei temporo-man
temporo-mandibulare).
dibulare).
-  rădăcinile aripilor mari (temporale) ale   segmentul timpanic   – dorsal, care se
sfenoidului; va diferenţia şi prin osteogeneză 
-  aripile mici (o
(orbitale)
rbitale) ale ssfenoidului;
fenoidului; pericondrală  şi encondrală  şi va da
-  capsula nazală cartilaginoa
cartilaginoassă. oscioarele urechii medii (ciocanul şi
nicovala), în luna a cincia de via ţă 
Viscerocraniul 
Viscerocraniul  cartilaginos  
cartilaginos intrauterină.
prezintă  o etapă  de condrificare a feţei
formând cartilajiile feţei, cu aspect de B.  Cartilajul Reichert   a arcului II
mască de lup de carnaval, care va sus ţine branhial:
formarea oaselor masivului facial. -  porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
De la partea anterioară  a la blastemul auditiv, de sub cartilajul
condrocraniului porneşte o prelungire Meckel   şi se întinde în jos în
Meckel
profunzimea arcului II branhial;
verticală  înnazali
mugurilor profunzimea mesenchimului
interni, care formează  -  zona anterioară  se osifică  şi va da
coarnele mici ale osului hioid;

27
 

Morfogeneza neonatal ă 

-  zona mij
mijlocie
locie va da ligam
ligamentul
entul st
stilo-
ilo- •  punctul incisiv – secundar;
hioidian; •  punctul mentonier;
-  zona posterioară  participă  la formarea •  punctul condilian;
apofizei stiloide;
-  prin osificarea schiţei cartilaginoase a •  punctul coronoidia
coronoidian;n;
arcului II branhial, va da al treilea os al •  punctul paralateral – pentru spina lui
urechii medii – scăriţa. Spix.
Osificarea corpus-ului
C.  Masa cartilaginoas ă  a arcului
III branhial: mandibulei   se realizează  prin osificare
-  prin osificare va da corpul şi coarnele endomembranară.
mari ale osului hioid. Primul centru de osificare apare la
nivelul punctului central , situat la nivelul
Formarea scheletului osos găurii mentoniere. Primele lame osoase
apar în mezenchimul situat lateral de
membranos 
A. Neurocraniul membranos  cartilajul Meckel.
formează  oasele cutii craniene, prin Osificarea se face înafara
osificare endomembranară  în jurul cartilajului Meckel, care are rol de dirijare
encefalului. Suturile (sindesmoze ) şi a osificării endomembranare. Osificarea
fontanelele   sunt prezente în perioada se propagă  distal şi inferior, către
fetală şi se osifică după naştere. marginea inferioară  a mandibulei
•  fontanele : membranoase.
-  fontanela anterioară  – situată  între osul Când osificarea ajunge la
frontal şi oasele
- fontanela parietale;
posterioar ă – situată între osul marginea
membranoase, lama ăosoas
inferioar   aă  semandibulei
răsfrânge
occipital şi oasele parietale;  în sus şi înăuntru şi astfel apar cei doi
-  fontanelele sfenoidale – două  fontanele pereţi osoşi, care delimitează  un şanţ 
antero-laterale, situate între osul frontal, umplut cu ţesut mezenchimal, în care se
oasele parietale şi oasele timpanule; văd de jos în sus: o venul ă, pachetul
-  fontanelele mastoidiene – două  vasculo-nervos inferior (nervul şi artera
fontanele postero-laterale, situate între alveolar ă inferioară) şi germenii dentari.
oasele parietale, oasele temporale şi Acest şanţ  va fi separat de dou ă 
osul occipital. lame osoase (externă  şi internă), care
•  suturi : formează două septuri osoase:
-  sutura metopică  (frontală) – situată  pe - un sept între venulă  şi pachetul vasculo-
linia mediană a osului frontal; nervos, sub care se delimitează  canalul
-  sutura coronală  – situată  între oasele Serres   (conţine vena osoasă), care se
parietale şi osul frontal; va atrofia şi va dispare;
-  sutura lambdoidă  – situată  între oasele - un sept întredentari,
germenii pachetul vasculo-nervos
sub care sei
ş
parietale şi osul occipital;
-  sutura intraoccipitală – situată între osul delimitează canalul mandibular .
occipital; Osificarea de la nivelul punctului
- sutura petroscuamoasă; central se întinde spre:
-  sutura sagitală  – situată  între oasele - anterior, până la regiunea parasinfizară;
parietale; -  posterior, asigurând formarea unei părţi
- sutura parieto-occipitală; din ramus-ul mandibular.
- sutura parieto-sfenoidală;
- sutura parieto-temporală. Osificarea regiunii simfizare şi
mentoniere   a mandibulei   se realizează 
mandibulei  se
B. Osificarea mandibulei  prin osificare endomembranară. Primii
realizează  prin şase puncte de osificare centrii de osificare apar la nivelul punctului
pentru fiecare hemimand
hemimandibul
ibulă: mentonier   şi a punctului incisiv secundar .
În a noua lună de dezvoltare, osul format
•

 angular
punctulinferior;
central – principal, este punctul  în aceşti centrii de osificare se uneşte cu
osul format din punctul central.

28
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Osificarea ramus-ului •  punctul premaxilar – incisiv, situat sub

mandibulei   se realizează  prin osificare
mixtă (endomembranară şi encondrală).
Iniţial are loc osificarea
endomembranar ă pornind din:
•  punctul condilian   – se osifică  condilul
şi părţile posterioare ale ramus-ului;
•  punctul coronoidian   – se osifică  externă (regiunea incisivă);
apofiza coronoidă şi zonele vecine;
•  punctul paralateral   – se osifică  faţa
internă  şi marginea anterioară a ramus-
ului.
Apoi, urmează  osificarea
encondral ă  pentru care apar trei cartilaje
noi în masa mandibulară, fără  legătură  cu
cartilajul Meckel:
•  cartilajul condilian;
•  cartilajul coronoidian;
coronoidian;
•  cartilajul angular.
Cartilajul condilian   are formă  de
morcov, cu axul mare în jos şi înainte, cu
zona mai groasă postero-superioară  şi cu
vârful în regiunea
Osificarea cartilajul trigonului retromolar.
condilian începe din
zona inferioară. Zona superioară  a
cartilajul condilian prezintă  o activitate
condrogenică, alungind ramus-ul în sus şi
 înapoi. Activitatea condrogenică  în sus a
mandibulei este limitată  de cavitatea
glenoidă, care face parte din baza
craniului şi nu permite ca mandibula s ă se
deplaseze în sus în timpul cre şterii, ci este
obligată  să  se deplaseze în jos şi înainte.
Acest mecanism stă  la baza creşterii
postnatale sagitale şi verticale a
mandibulei,, până la vârsta de 21 de ani.
mandibulei
Cartilajul coronoidian  se
 se aseamănă  dinţilor şi începe în săptămâna a şasea de
cu cartilajul condilian, dispare în luna a
şaptea de dezvoltare şi serveşte ca model
cartilaginos pentru osificarea apofizelor
coronoide.
Cartilajul angular   are o importanţă  multe etape de dezvoltare :
foarte mică în osificare.
maxilarului  se
C. Osificarea maxilarului   histodifereanţierea;
orificiul nazal;
•   punctul postmaxilar – suborbitar, situat
sub orbită.
Osificarea maxilarului prin punctul
premaxilar  se se întinde:
-  în jos – formează lama osoasă alveolară 
-  înainte – formează  spina nazală 
anterioară;
-  în sus – formează  o parte din ramus-ul
maxilar.
Osificarea maxilarului prin punctul
postmaxilar  se se întinde:
- în jos – formează lama osoasă alveolară 
externă (regiunea canină - molară);
-  în sus şi anterior – formează  partea
posterioară  a ramus-ului maxilar şi
partea anterioară a planşeului orbitei;
-  posterior – formează  restul planşeului
orbitei şi apofiza malară.
Osificarea în profunzime   a
maxilarului   se realizează  direct prin
traveele osoase, care pornesc de la
lamele externe şi pătrund printre mugurii
incisivilor laterali temporari şi caninilor
temporari, încorporându-i, rămânând o
fantă cu ţesut conjunctiv între ei, care îi va
separa.
FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA
SISTEMULUI DENTAR
Odontogeneza reprezintă 
formarea şi dezvoltarea embrionară  a
dezvoltare.ă  Din
ectodermal  ţii au o origine
şi mezenchimal  inândă 
ă, aparţdubl
primului arc branhial.
Dinţii în formarea lor trec prin mai
1. Creşterea şi diferenţierea celulară:
  proliferarea celul
• celular
ară;
•

realizează prin osificare endomembrana

endomembranarră,  morfodiferenţierea (organogen
• (organogeneza).
eza).
care se produce rapid în: 2. Mineralizarea ţesuturilor dentare;
•  suprafaţă; 3. Erupţia dentară şi creşterea radiculară;
•  profunzime. 4. Uzura dentară  şi atrofia orizontală  a
periodonţiului.
Osificarea în suprafa ţă
ţă   a Odontogeneza se desfăşoară  pe
parcursul a patru stadii :
puncte   se realizează  prin două 
de osificare:
maxilarului  •
  iniţierea;
•  stadiul de mugur;

29
 

Morfogeneza neonatal ă 

•  stadiul de clopot; Această etapă este numită faza de

•  stadiul de folicul dentar. stage. Din prelungirea distală a lamei
bud stage. Din
Variaţiile de mărime, poziţie şi dentare vor naşte organele adamantine
succesiune ale dinţilor sunt evidente din pentru viitorii muguri permanenţi molarilor
această perioadă. primi permanenţi  (la şaisprezece
săptămâni de viaţă  intrauterină), ai
Formarea lamei dentare molarilor secunzi permanenţi (la patru luni
de viaţă  extrauterină) şi ai molarilor de
Formarea
realizeaz lamei celular
ă prin multiplicare dentare seă 
ă  rapid  minte (la 5 ani de viaţă extrauterină).
şi inegal ă (proliferare celulară). Formarea mugurilor dentari
Între săptămâna a şasea şi a
şaptea de viaţă  intrauterină, epidermul Formarea mugurilor dentari se
stomodeal este format din: realizează  prin multiplicare celulară 
•   ectoderm; încetinit ă şi inegal ă (proliferare celulară).
În literatura de specialitate s-a emis
•   membrana bazală; ipoteza că ar exista două lame dentare:
•   mezoderm. •   una pentru dinţii temporari – lama
În faza de iniţiere, ectodermul dentar ă primar ă;
trimite o prelungire în mezoderm, formând
zidum intrând. Acesta se resoarbe ulterior, •   una pentru dinţii permanenţi – lama
iar pe locul lui ia naştere lama dentar ă. dentar ă  secundar ă, care apare în a
Această  etapă  este numită  faza de band douăzecia săptămâna de viaţă 
intrauterină.
stage
stage,
care se, care
aflăeste
  în de origine corpului
interiorul ectodermal ă  şi
osului Între săptămânile nouă  şi zece de
maxilar şi mandibular şi are o formă  de viaţă intrauterină, la polul inferior (distal) al
gutieră. Dacă  în această  perioadă  organului adamantin are loc o invaginare a
intervine peristaza, nu se va mai forma mezenchimului, care va forma viitoarea
zidum intrând sau lama dentară, iar clinic pulpă dentară  (bulbul ), ), de formă concavă.
va apare anodon ţţ iai a total ă. Această  etapă  este numită  faza de cupe
În săptămâna a opta de viaţă  stage (cupă  răsturnată, cupolă, capişon).
intrauterină, lama dentară  (superioară  şi Legătura capişonului dentar cu lama
inferioară) se divizează  şi va da naştere dentară  se îngustează  şi devine un
prin proliferare la: cordon, numit gubernaculum dentis . Astfel,
-  zece umfl ături pe fa ţ ţ a anterioar ă  capişonului dentar are următoarea
(externă) a lamei dentare (viitorii dinţi structură:
temporari); •   organul smal ţ ţului 
  lui  –
u  – format din:
-  zece umfl ături pe fa ţ ţ a posterioar ă  -  strat extern , convex, cu celule cuboidale
(intern ă) a lamei dentare (viitorii dinţi turtite, care
adamantin extern;vor deveni epiteliul
permanen ţi).
Dacă în această perioadă intervine -  strat intern , concav, cu celule prismatice,
peristaza, clinic va apare anodon ţ ţ ia ia care vor deveni epiteliul adamantin
par ţţ  ial 
ial ă sau din ţţ iii i supranumerari . intern;
Aceste umflături vor deveni organe -  strat mijlociu , situat între cele două 
adamantine   fiind înconjurate de straturi, reticulat, cu celule stelate şi cu
mezoderm, care vor fi unite de lama conţinut fluid, care vor deveni pulpa
dentară  prin gubernaculum dentis . Astfel, smalţului.
vor fi: •  pulpa dentar ă  situată în concavitatea
-  zece organe adamantine pe fa ţ ţ a capişonului, formată  din mezenchimul
anterioar ă  (externă) a lamei dentare care se densifică;
(viitorii dinţi temporari); •  sacul dentar   situat înafara
-  zece organe adamantine pe fa ţ ţ a capişonului, format din mezenchimul
posterioar ă  (internă) a lamei dentare care se densifică periferic.
(viitorii dinţi permanenţi). Din organul smalţului se va forma
smalţul dentar, din pulpa dentară  se va

30
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

forma dentina şi pulpa dentară, iar din Epiteliul adamantin extern 

extern 
sacul dentar se va forma cementul, osul (origine epitelială) al organului smalţului se
alveolar şi ligamentul alveolo-den
alveolo-dentar.
tar. resoarbe după mineralizarea smalţului, dar
până atunci, acesta se pliază  şi se reduce
Procesul de invaginare a la un rând de celule plate, care pătrunde
mezenchimului
mezenchimul ui la polul inferior al organului  în mezenchimul bogat vasculariz
vascularizat
at şi
adamantin se continuă, iar în lunile trei rămâne la polul inferior al foliculului
sau patru de viaţă intrauterină apare faza dentar.
de bell stage 
clopotului stage
dentar  (stadiul
are urmde clopot).
ătoarea Astfel,
structur ă: Epiteliul adamantin intern 
intern 
•  organul smal ţ ţului   lui  –
u  – format din: (origine epitelială) al organului smalţului se
-  strat extern , cu celule turtite, în palisadă; diferenţiază  din celulele înalte, poliedrice,
-  strat intern , cu celule înalte hexagonale
hexagonale;;  în preamelobla
preameloblaşti şi apoi în ameloblaşti.
-  strat intermediar , situat peste stratul Preamelobla ştii   sunt separaţi de
intern, cu 2 - 3 rânduri de celule cuboide; pulpa dentară  printr-o membrana bazală,
-  strat reticulat, cu celule stelate cu care va deveni joncţiunea smalţ-dentină.
conţinut fluid (coloid), care se densifică. Amelobla ştii sunt aşezaţi
perpendicular pe membrana lor bazală  şi
•  pulpa dentar ă  – formată  din prezintă doi poli:
mezenchimul densificat; -  unul superior, la care se g ăseşte un
•  sacul dentar   – format din nucleu mare;
mezenchimul densificat periferic. -  unul inferior
inferior,, unde se găsesc
mitocondriile şi o prelungire fină  de
dentarăLeg ătura clopotuluidentis 
  (gubernaculum dentar) cu lama
dispare protoplasm ă spre pulpa dentar ă.
Între amelobla şti se află  substanţa
prin mezodermizare, clopotul fiind fundamentală care conţine fibre. Din acest
 înconjurat de mezenchim. Astfel, apare strat se va forma smalţul dentar şi se va
etapa de folicul dentar.
dentar. Prin iniţia apariţia odontoblaştilor din pulpa
mezodermizare incompletă  a dentară, printr-un fenomen de inducţie.
gubernaculum dentis, pot rămâne insule Epiteliul adamantin intern şi extern
de celule epiteliale, care pot fi originea se va curba la polul inferior al foliculului
unor formaţiuni cheratinoase, sferice, dentar şi se va închide, formând teaca lui
numite perlele Serres . Hertwig .
În perioadă  de histodiferenţiere Ameloblaştii prezintă  următoarele
(etapa de specializare celulară  func ţţ  iii i :
morfologică  şi funcţională) se formează: -  declanşează  diferenţierea celulelor
ameloblastul şi dentina în prima etapă, iar mezenchimale din pulpa dentară,
 în a doua etapă odontoblastul şi smalţul. formând odontoblaştii (ce vor forma
structurFoliculul
ă: dentar are următoarea dentina) şi viitoarea pulpă dentară;
-  declanşează  diferenţierea celulelor
•   organul smal ţ ţului 
  lui  –
u  – format din: mezenchimalee din sacul dentar, formând
mezenchimal
-  epiteliul adamantin extern , la periferie, osteoblaştii (ce vor forma osul alveolar),
cu celule cuboidale, strânse; fibroblaştii (ce vor forma ligamentul
-  epiteliul adamantin intern , în interior, cu alveolo-dentar) şi cementoblaştii (ce vor
celule cilindrice; forma cementul dentar);
-  stratul intermediar, în zona centrală, cu 2 -  schiţează dimensiunile viitorului dinte;
- 3 rânduri de celule cuboide; -  construieşte din corpul său matricea
-  stratul stelat, cu rol de protecţie proteică  a smalţului, care prin
 împotriva celulelor mezenchima
mezenchimale le care mineralizare va da câte o prismă  de
ar resorbi smalţul şi rol de amortizare a smalţ;
şocurilor. -  secretă  două  enzime – fosforilaza şi
•   pulpa dentar ă  sau organul dentinei , fosfataza alcalină, cu rol în mineralizarea
cu celule mezenchimale şi bogat matricei proteice a smalţului;
vascularizată; -  comandă  deflectarea tecii lui Hertwig şi
•   sacul folicular .  începerea formării rădăcinii dentare.

31

Morfogeneza neonatal ă
Ameloblaştii se atrofiază  după  gangrenă complicată la dintele temporar,
formarea şi mineralizarea smalţului şi
degenereaz ă într-o masă omogenă, ce va
forma cuticula primar ă  de smal ţ ţ  adamantine intern şi extern, datorate
(membrana Nasmith, perikemata, cuticula
dentis) şi va ajunge în contact cu stratul
extern.
Cuticula dentis   are rol de protecţie
smalţuluismal
acontactului împotriva
ţului curesorbţieiconjunctiv.
ţesutul de către
Cuticula dentis se va rupe la erupţia
dintelui în cavitatea orală  şi va nivela
prismele de smalţ. Cuticula dentis persistă  şi va rămâne într-o forma ţţ  iune
 în zona cervicală a dintelui, iar pe ea se va
depune placa bacteriană.
Stratul intermediar de celule
cubice al organului smalţului este situat pe
epiteliul adamantin intern, fiind separat de
acesta printr-o limitantă. Acest strat este
bogat în fosfataze, cu rol în nutriţia
ameloblaştilor şi mineralizarea smalţului.
Stratul
este situat întrestelat al organului
epiteliul adamantinsmalţului
extern
şi stratul intermediar. Acest strat este
alcătuit dintr-o reţea fibroasă, cu celule
stelate, care secretă  un lichid albicios şi
substanţa fundamentală  cu caracter
mucoid. Are rol trofic şi protector pentru
foliculii dentari.
Dacă  în această  etapă  apar unele
perturbări, clinic vor apare anomaliile
dentare de structur ă:
-  dacă  ameloblaştii nu se diferenţiază  şi
se multiplică, vor da naştere la tumori
adamantine (ameloblastoame ), ), mai
frecvent în zona molarilor de minte;
-  dacă  ameloblaştii nu se diferenţiază  şi
nu se multiplică, datorită  unor tulburări
genetice (structura cromozomilor) sau a
tulburărilor metabolice (avitaminoza
vitaminei A) vor da naştere la distrofii de
smalţ  (amelogeneza   sau dentinogeneza
imperfect ă);
-  dacă  insule de ameloblaşti se desprind
de la marginea foliculului sau din zona
de bifurcaţie a rădăcinii dentare, acestea
vor evolua independent şi vor forma
perlele de smal ţţ  ;
-  dacă  ameloblaştii nu au condiţii
favorabile de evoluţie, vor apare
distrofiile   dentare în lanţ  (dinte Turner,
32
 
premolari cu distrofii);
-  dacă  există  leziuni în straturile
tulburărilor genetice, metabolice sau
locale, vor da naştere la distrofii ,
hipotrofii   dentare   sau osteoscleroz ă 
alveolar ă  (sindrom Duchateau –
hipoplazie, ă alveolar
hipercementoz hipotrofie
ă); dentară,
-  dacă stratul stelat va avea o secre ţie de
lichid în exces, dintele nu va mai erupe
iune chistic ă 
(incluzie dentară cu chist folicular).
Pulpa dentară  sau sau   organul
dentinei prezintă  la periferie o membrană 
bazală, care o separă  de stratul de
ameloblaşti. Sub aceasta, prin fenomenul
de inducţie a ameloblaştilor, se
diferenţiază  celule specializate, alungite,
 în palisadă, poliedrice, care vor deveni
odontoblaşti (vor forma dentina).
membrana Odontobla 
bazalătii  şsunt
ş aşeza
i prezint
ţ pe
ă  i două 
prelungiri:
-  superioară (distală) de precolagen, către
membrana bazală  a ameloblaştilor,
numite fibre Tomes ; 
-  inferioară  (mezială), către membrana
bazală  a odontoblaştilor, numite fibre
Korff , care sunt perpendiculare pe
membrana bazală.
Mezenchinul se va transforma în
ţesut reticulat cu vase de sânge, limfatice
şi fibre nervoase.
Sacul folicular se va forma prin
organizarea ţesutului conjunctiv din jurul
foliculului dentar şi va lua aspectul unui
 înveliş.
dentare 
Formarea ţesuturilor dentare 
Ţesuturile dentare se formează  în
două etape:
•  formarea stromei organice (proteice);
•  mineralizarea ţesuturilor dentare.
Perioada de histodiferenţiere
(specializare celulară) coincide cu
perioada de morfodiferenţiere
(organogenezaa - forma dintelui).
(organogenez

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
A. Formarea dentinei
(dentinogeneza) cuprinde stadiul de:
•  predentină;
•  mineralizarea;
•  morfodiferenţierea.
Predentina   se realizează  datorită  de sensibilitatea dentară  la cald şi la rece
odontoblaştilor, care au un rol direct în
formarea acesteia şi un rol indirect
(accesoriu) în mineraliz
mineralizare.
are.
Lizozomii odontoblaştilor
acumulează  fosfataz ă  acid ă, necesară  intensitatea traumatică  creşte, fibrele
formării stromei proteice. La polul inferior
al odontoblaştilor, unde se găsesc fibrele
Korff, se condensează  şi alte fibre mai
subţiri, formând o reţea organică, care
constituie predentina. Predentina este
scheletul proteic pe care se vor depune
sărurile minerale (mineralizarea). Aceste
fibre sunt la început în stare de
precolagen , apoi trec în stare de colagen .
În această r  reeţea de fibre rămân canalicule
fine, prin care trec fibrele Tomes.
Predentina se formează  prin
depuneri de straturi succesive spre
membrana bazală, odontoblaştii migrând
spre pulpa dentară, lăsând prelungirile
Tomes în canaliculele care ulterior se
calcifică. Sărurile minerale se vor depune
 în jurul fibrelor Tomes.
Mineralizarea dentinei   este
catalizată  de fosfataza alcalin ă  şi se
produce după  principiul precipitării unor
substanţe cristaline, dispersate într-un
mediu coloidal, formând inele Liesegang .
Calcifierea (depunerea de săruri de
calciu)ştenu
porne sefocare
de la face mici,
omogen. sferice,Aceasta
numite
calcosferite Beltrami , care cresc progresiv
şi se unesc între ele. În unele zone mici,
cu contur neregulat (spa ţ ţiii i Czermack   cu
dentină interglobulară), mineralizarea este
mai puţin intensă.
Dentina se depune pe spiralele
formate de fibrele Korff, pe care se depun
ionii de calciu, sub formă  de coloană,
datorită  fosfatazei alcaline. Sărurile
minerale vin din pulpa dentară.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, prin lipsa enzimelor de fixare
sau a aportului scăzut de săruri minerale,
(apar tulburările
  saude dismineralizare 
hipomineralizare  mineralizare
).
).
33
Dacă  joncţiunea smalţ-dentină  nu se
realizează  la nivelul membranei bazale,
vor apare zone granulare (fisuri, fosete),
care vor fi locul de evoluţie al cariei
dentare.
Fibrele Tomes sunt responsabile
şi o transmit la pulpa dentară. Astfel, dinţii
şsunt sensibili
lefuire, la traumatisme
substan ţe (înc ălzire prin
medicamentoase,
deschiderea camerei pulpare) şi dacă 
Tomes sunt distruse sau apare dentina de
irita ţţ  iie 
e .
i  erea .
Morfodiferen ţ ţierea  Edificarea
dentinei începe în zona viitorului cuspid
sau a marginii incizale, apoi merge spre
crestele dentare şi se întinde spre baza
foliculului dentar. Depunerile de dentină se
fac în straturi concentrice, de la exterior la
pulpa dentară. Pe măsura depunerii
dentinei, odontoblaştii se retrag spre pulpa
dentară, rădentinare,
canaliculele mânând fibrele Tomes
iar camera pulparînă 
de micşorează. Creşterea straturilor de
dentină se face prin apoziţie interioară, în
straturi succesive, care continuă  toată 
viaţa, iar camera pulpară  şi radiculară  se
micşorează progresiv.
În situaţii speciale, apare dentina
secundar ă (dentina de iritaţie), care are o
structură  neregulată  şi nu conţine
canalicule dentare. În timpul formării
dentinei, apar pauze, care sunt vizibile prin
liniile de contur Owen .
Forma dintelui se conturează 
datorită  centrilor de creştere, care se
găsesc la nivelul membranei bazale
(joncţiunea smalt-dentină), numiţi centri
adamantinogeni de cre ştere . Numărul
acestor centri de creştere variază  după 
dinte:
-  dinte frontal – patru centri de creştere;
-  dinte lateral – centri de cre ştere după 
numărul de cuspizi.
Dacă în această perioadă  intervine
peristaza, prin lipsa de unire a centrilor de
creştere apare schizodinia  sau
  sau prin unirea
parţială  sau totală  a centrilor de creştere,
apare bigemina ţţ  iia 
a   sau din ţţ i  frontali în
perdea .

Morfogeneza neonatal ă
B. Formarea smalţului
(amelogeneza) cuprinde stadiul de:
•  formare a matricei;
•  mineralizarea;
•  morfodiferenţierea.
Formarea matricei .  După  Smalţul se depune de la nivelul
formarea primului strat de dentină,
membrana adamantino-dentară  separă  ameloblastic
ameloblaştii de acest strat de dentină.
Formarea matricei smalţului începe la
nivelul fibrelor Tomes, care au o formă  Calcifierea (depunerea de săruri de
prismatică-hexagonală  şi sunt bogate în
granulaţii. Treptat, capătul fibrelor Tomes
se omogenizează, iar granulaţiile dispar.
După  formarea primului strat de
dentină, la nivelul polului inferior (distal) al
ameloblaştilor se produce o serie de
ştrangulări şi se formează  pereţi
despărţitori incompleţi (bare terminale  sau
  sau
procesul Tomes ),), care reprezintă matricea
organică a smalţului.
Matricea organică  a smalţului este
formată  din fibre de prolin ă  şi oxiprolin ă,
iar procesul de formare este catalizat de
fosfataza acid ă  din ribozomii
ameloblaştilor. Ameloblaştii sunt hrăniţi de
plexul vascular extern şi de stratul stelat.
Mineralizarea   lui  
smal ţ ţului 
u se
realizează în două etape:
•  premineralizarea (mineralizarea
minimă);
•  mineralizare
mineralizareaa completă.
Premineralizarea.   Prima
impregnare cu săruri minerale începe la
periferia prismei. Sărurile minerale aduse
de ă  la limfa interstiţială  din
vecinsânge
ătateapânorganului smalţului, străbat
epiteliul adamantin extern, prin fenomenul
de dializă  şi ajung la marginea organului
smalţului.
Rolul activ în această  etapă  de
premineralizare a sărurilor minerale îl are
stratul intermediar, care conţine fosfataza
alcalin ă  şi ARN -ul.
-ul. Stratul intermediar
excret   s rurile minerale, care str ăbat
ă ă
membrana ameloblastic ă  extern ă Wiliams   peristaza, vor apare hipoplazii   şi displazii
şi ajung la ameloblaşti, unde sunt
prelucrate şi depuse la periferia fibrelor
Tomes, în stare cristalină  şi în
concentraţie de 25 - 30%.
34
 
Mineralizarea se realizează  printr-
un mecanism dublu:
-  de retragere a apei şi a unei părţi din
substanţele organice;
-  de depunere a sărurilor minerale în
concentraţie de 96% şi catalizarea lor.
membranei bazale interne spre membrana
vârful ă  extern
coroanei ă  Wiliams
dentare şi de
(cuspizi) la
spre
colet.
calciu) se face prin formarea unor granule,
numite calcosferite. Trei ameloblaşti
formează  trei calcosferite, care vor forma
o prismă  de smalţ  (hidroxiapatita ). ).
Substanţa interprismatică  uneşte
calcosferitele între ele şi este alcătuită din
fibrele lui Hunter-Schreger. Fibrele lui
Hunter-Schreger   sunt aşezate de la
suprafaţa dentinei perpendicular spre
cuspizi, iar în zona cervicală  au o direcţie
oblică  spre suprafaţa ocluzală  (la dinţii
temporari) sau spre
dinţii permanen ţi).
suprafaţa cervicală (la
Procesul de mineralizare a
smalţului este ritmic şi pe măsură  ce
smalţul se formează, apar stria ţţ iile i ile
Retzius . În viaţa intrauterină  calcificarea
este mai condensată, netedă  şi mai
rezistentă  la acţiunea nocivă  a acizilor.
După  naştere, calcifierea din zona
cervicală  dentară  este rugoasă  şi
neregulată.
Pe măsură  ce smalţul se depune,
pulpa smalţului se reduce, apoi dispare,
iar ameloblaştii sunt împinşi spre gelatina
smalţului.
După terminarea formării smalţului,
ameloblaştii suferă  o regresie şi se unesc
cu stratul adamantin extern, formând
cuticula dentis , împreună  cu acesta.
Formarea smalţului este limitată  de
 începerea formării rădăcinii dintelui şi nu
are loc toată  viaţa, aşa cum se produce
formarea de dentină.
Dacă în această perioadă  intervine
  
dentare , prin tulburări în formarea matricei
smalţului sau hipocalcifierea   prin tulburări
de mineralizare (amelogenez ă 
imperfect ă).

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
i  erea .  Centrii de
Morfodiferen ţ ţierea  Există  în literatura de specialitate
creştere se găsesc la nivelul joncţiunii
smalt-dentină, fiind centri adamantinogeni
de cre ştere   şi numărul lor variază  în
funcţie de dinte. Aceşti centri determină  profunzime, coroana stând pe loc, iar
forma, volumul şi relieful dintelui, în funcţie
de ritmul şi intensitatea activităţii acestora.
Forma dintelui începe cu fuzionarea
centrilor
din perioada vieţşiitere
de cre din zona
intrauterină. cuspizilor,
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, iar centrii de creştere sunt
distruşi, clinic vor apare anomalii coronare
sau radiculare de num ăr, form ă  sau
structur ă  (anodonţie, supranumerari,
schizodinia, bigeminaţia, nanism dentar,
etc.).
C. Formarea pulpei dentare
 începe din săptămâna a opta de via ţă  Hertwig se va liza.
intrauterină. Mezenchimul se transformă în
ţesut reticulat, fiind format din fibre de
colagen, reticulină  şi elastină. Apar vasele
sanguine (o
limfatice, arterănervos
plexul   şi 2 - 3format
venule),
dinvasele
fibre
amielinice (ram din nervul dentar -
trigemen), fibrele vegetative, celulele
pulpare (fibroblaste, fibrocite) şi lichidul
interstiţial. Camera pulpară este delimitată  care se va depune o substanţă  acelulară,
de pereţii duri de dentină şi se micşorează  produsă de stratul intern al sacului dentar.
cu vârsta, pe măsura depunerii dentinei.
D. Formarea rădăcinii dentare
 începe după  ce coroana a atins
dimensiunea finală. Formarea rădăcinii
dentare este iniţiată  de teaca epitelială  limitantă, numită  corticala dentino-
Hertwig. Teaca epitelial ă Hertwig  se se află în
zona de trecere de la epiteliul adamantin
extern la epiteliul adamantin intern, fiind
curbată la polul inferior al foliculului
f oliculului dentar.
Apoi, după  formarea coroanei dentare,
aceasta se deflectează  prin acţiunea
ameloblaştilor şi proliferează  circular,
formând un manşon subţire epitelial sub
formă de inel.
Pe măsură  ce rădăcina dintelui se
formează, se înfundă  în mezenchim, iar
inelul tecii devine din ce în ce mai îngust,
ajungând până  la un orificiu (apexul
rădăcinii).
Pentru dinţii pluriradiculari, teaca
epitelială  Hertwig proliferează  şi orizontal,
la limita smal -cement, formând mai multe
ţ
manşoane circulare, în funcţie de numărul
de rădăcini dentare.
35
două  teorii asupra formării rădăcinii
dentare:
1. Teaca Hertwig proliferează  în
dintele se alungeşte prin adăugarea de
dentină radiculară.
2. Inelul circular aall tecii epiteliale Hertwig
rămâne pe
dentina loc şăi, depune
radicular succesiv
iar ligamentul
conjunctiv în hamac Sicher   face
mişcarea ascendentă  a coroanei
dentare.
radiculare. 
Formarea dentinei radiculare. 
Epiteliul feţei interne a tecii Hertwig induce
diferenţierea odontoblaştilor şi formarea
dentinei radiculare, care va alcătui pereţii
canalului radicular, după  care teaca
Dacă  liza tecii Hertwig este
incompletă, se vor forma insule izolate,
numite resturile epiteliale Malassez . După 
formării dentinei, va apare
terminarearadicular.
cementul
Formarea cementului radicular  
se va face în jurul dentinei radiculare, pe
Substanţa acelulară se va diferenţia şi vor
apare celulele specializate pentru
formarea cementului radicular, numiţi
cementobla şti . Formarea cementului
primar este separat de dentin ă  printr-o
 
cementar ă.
Formarea cementului se face de la
coletul dintelui spre apexul radicular. În
prima fază  se formează  stroma organică 
(cementul primar), care este un cement
fibrilar, acelular. În a doua faza se produce
calcifierea (depunerea de săruri de calciu),
sub forma unor cristale. Producerea de
cement are loc toată viaţa.
La nivelul coletului dentar pot
exista trei variante ale limitei smalţ-
cement, cu importanţă clinică:
•   cementul vine în contact cu smalţul
(frecvenţă de 30%);
•   cementul acoperă  smalţul (frecvenţă 
de 60%);
 răcementul ţ
mânând nuunvinespa
în contact
ţiu decu smal
dentinul,ă 
•
 

Morfogeneza neonatal ă 

neacoperită  (frecvenţă  de 10%), care influenţa inductoare a ameloblaştilor, care

predispune la apariţia cariilor de colet. diferenţiază  celulele mezenchimale în
Datorită structurii lui mai puţin dure fibrobla şti . Fibroblaştii vor forma
ca a smalţului, cementul se poate resorbi ligamentele alveolo-dentare, dispuse într-
 în cazul tratamentului ortodontic, un spaţiu care va conţine şi o reţea
periodontopatiei marginale cronice, vasculo-nervoasă, între cementul radicular
homotransplantelor, autotransplantelor  – intern şi osul alveolar – extern.
sau cementul poate suferi un proces de Ligamentele alveolo-dentare sunt
hipercementoz
calcar ă  prin
ă, determinat ă  de degenerescen ţă 
factori generali formate  dinşifibre
Sharpey  de colagen,
fibre numite
de oxitalan  fibre
, care
(acromegalia) sau locali (masticaţie formează  plexul intermediar pentru
viguroasă). preluarea de către dinte a diferenţelor de
presiune. În jurul fibrelor, există  receptori
Dacă în această perioadă intervine proprioceptivi (corpusculi baro-receptori ), ),
peristaza, pot apare mai multe situaţii care preiau informaţii despre starea de
clinice: tensiune sau relaxare a fibrelor şi o
-  rădăcina nu se formează, dacă  teaca transmit ascendent la cortex, pe calea
Hertwig nu se formează; nervului trigemen, unde se va forma simţul
-  rădăcina nu se formează, dacă  teaca ocluzal.
Hertwig nu se deflectează  (maladia Cap Ligamentele alveolo-dentare sunt
de Pont ));; alcătuite din şapte perechi de fibre:
-  apariţia de odontoame , dacă  teaca fibre gingivale libere, care dau recidivele în
Hertwig prezintă  excrescenţe sau derotaţiile dentare accentuate;
 întreruperi, ştii din ţesutul
mezenchimaliarherniaz
odontobla
ă;
fibre trans-septale, care trec de la un dinte
la altul;
-  apariţia dentinogenez
dentinogenezei
ei imperfecte , dacă  fibre alveolo-dentare (septale), care sunt
odontoblaştii nu se diferenţiază; fixate de cement şi osul alveolar, astfel:
-  apariţia tumorilor spino-celulare , dacă  -  ⅓ fibre cervicale, cu direcţie orizontală;
teaca Hertwig nu se lizează  complet şi -  ⅓ fibre medii, cu direcţie oblică;
apar resturile Malassez , perlele de -  ⅓ fibre apicale, cu direcţie radială.
smal ţţ ; 
-  apariţia incluziei dentare sau a fracturilor alveolar. Osul
F. Formarea osului alveolar.
dentare patologice (maladia Lolestein ), ), alveolar se formează  din celulele
datorită  anchilozei dento-alveolare mezenchimale ale stratului extern al
produse de creşterea excesivă  a sacului dentar, care se diferenţiază  în
calcifierii radiculare. osteoblaste . Osul alveolar maxilar şi
mandibular va înconjura regiunea
E. Formarea periodonţiului iului.. foliculilor dentari, ca un jgheab. La
Periodon ţiului, cu rol de fixare a dintelui în  început, dintele temporar şi dintele
osul alveolar, se formează  din celulele permanent au o alveolă  comună, care
mezenchimale ale sacului dentar, sub ulterior se va separa.

36
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Formarea mugurilor faciali

obiective curs Cunoa
Cunoaşterea formării mugurilor faciali.
Cunoaşterea elementelor care vor da naştere din fiecare mugure facial.
Cunoaşterea anomaliilor faciale din perioada form ării mugurilor faciali.
Cunoaşterea defectelor de coalescenţă ale mugurilor faciali.
Cunoaşterea etapelor formării bolţii palatine.
Cunoaşterea etapelor formării limbii.
Cunoaşterea etapelor formării vestibulelor orale.
Cunoaşterea etapelor formării musculaturii masticatorii şi faciale. 
faciale. 
cuvinte cheie muguri faciali, anomalii faciale, despic ături labio-maxilo-palatine,
palat primar, palat secundar, formarea limbii, formarea vestibulelor
orale, formarea musculaturii masticatorii şi formarea musculaturii
faciale.
schemă curs Formarea mugurilor faciali.
Septarea cavităţii buco-nazale.
Formarea limbii.
Formarea vestibulelor orale.
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale. 
faciale. 

tematică curs Formarea scheletului aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoa şterea proceselor prenatale ale formării scheletului aparatului
dento-maxilar.
Cunoa şterea mecanismelor prenatale ale form ării scheletului
aparatului dento-maxi
dento-maxilar.
lar.
Cunoa şterea formării neurocraniului cartilaginos.
Cunoa şterea formării viscerocraniului cartilaginos.
Cunoa şterea formării neurocraniului membranos.
Cunoa şterea osificării prenatale a mandibulei.
Cunoa şterea osificării prenatale a maxilarului.
cuvinte cheie osteogenez ă, condrogeneză, osificare encondrală, osificare
endomembranoas ă, condrocraniul, condroetmoidul, cartilaj Meckel,
cartilaj Reichert, fontanele, sindesmoze, puncte de osificare
mandibulare,, puncte de osificare maxilare.
mandibulare
schemă curs Formarea oaselor - osteogenez
osteogeneza.a.
Formarea cartilagiului osos. 
Formarea scheletului – condrogeneza.
osos. 

tematică curs Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar

obiective curs Cunoa şterea stadiilor odontogenezei.
Cunoa şterea etapelor de dezvoltare ale din ţilor.
Cunoa şterea formării lamei dentare.
Cunoa şterea formării mugurilor dentari.
Cunoa şterea histodifere
histodiferennţierii dentare.
Cunoa şterea morfodifere
morfodiferennţierii dentare.
Cunoa şterea mineralizării ţesuturilor dentare.
Cunoa şterea anomaliilor dentare de structură.
cuvinte cheie odontogenez ă, band stage, bud stage, cupe stage, bell stage, folicul
dentar, dentinogene
dentinogenezză, amelogeneză.
schemă curs Formarea mugurilor
Formarea lamei dentare.
dentari.

37
 

Morfogeneza neonatal ă 

Formarea ţesuturilor dentare. 

dentare. 

BIBLIOGRAFIE 16. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.

Orthodontics. Current Principles and Techniques ,
1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie uman ă. Ed. Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
Medicală, Bucureşti, 1977. 17. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
2. Bhalajhi SI. Orthodontics . Arya Publish. Hause, Stomatologie pediatric ă. Ed. Didactică  şi
New Deli, 2000. Pedagogică, Bucureşti, 1975.
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B. 18.stomatologie 
Grivu O, Podariu A, BăilTimi
. Ed. Mirton,
ă A, Pop I. Preven ţ ţie
şoara, 1995.
  în
Saunders Co., 2001.
4. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi 19. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul. Ed. Casa
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996. de Venus, Iaşi, 2004.
5. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-  20. Luca R. Pedodon ţ ţ ie 
ie . Ed. Cerna, Bucureşti,
facial ă. Ed. Q Med Publishing, 2009. 2003.
6. Cocârlă  E. Stomatologie pediatric ă. Ed. Med. 21. Moyers RE. Handbook of Orthodontics . Year
Universitară "Iului Haţeganu", Cluj-Napaca, 2000. Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
7. Cura E. Pedodon ţ ţi ie 
e . Ed. Terra Nostra, Ia şi, 22. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
2007. Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010.
8. Dorobăţ  V, Stanciu D. Ortodon ţ ţ iiee şi ortopedie 23. Păsăreanu M, Maxim A. Pedodon ţ ţ ie. ie. Distrofii
dento-facial ă. Ed. Medicală, 2003. dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
9. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie.
Parodontologie.   Ed. 24. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Viaţa Medicală, Bucureşti, 1997. Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
10. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed. 25. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990. Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
11. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-  26. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
maxilare . Ed. Didactică  şi Pedagogică, Bucureşti, Contemporary Treatment of Dentofacial
1981. 27.Deformity 
Rusu M, . Mosby,
Scintei2003.
V, Fratu A. Socolovschi M.
12. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973. ie . Litografia I.M.F. lasi, 1980.
Ortodon ţ ţ ie 
13. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţi ie 
e . Ed. Mirton, 28. Schmuth. G. Kieferorthopddie . Thieme
Timişoara, 1998. Stuttgart-New York, 1983.
14. Graber TM. Orthodontics: principles and 29. Stanciu D, Dorobăţ  V. Ortodon ţ ţ ie  ie . Ed.
practice . Philadelphia, 1972. Medicală, Bucureşti, 1991.
15. Graber TM. Orthodontics: principles and 30. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento-facial ă.
practice . Philadelphia, 2000. Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

38
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 4 
CARACTERISTICILE APARATULUI DENTO-MAXILAR LA
NAŞTERE 

La naştere, calota craniana Corpus-ul mandibulei   este separat

prezintă şase fontanele : prin sutura mentonieră  în două 
-  două  fontanele antero-laterale, situate hemimandibule, ramurile mandibulei   sunt
 între osul frontal, oasele parietale şi puţin dezvoltate, unghiul goniac   este
oasele temporale; deschis (150 - 140º), apofizele coronoide  
-  două  fontanele postero-laterale, situate sunt proeminente, iar mandibula are o
 între oasele parietale, oasele temporale poziţie posterioară  faţă  de maxilar (0 - 8
şi osul occipital; mm).
-  fontanelă anterioară  (sfenoidală), situată 
 între osul frontal şi oasele parietale; Articula ţţ  ia
ia temporo-mandibular ă 
-  fontanelă  posterioară  (mastoidiană), este puţin dezvoltată, cu o mare libertate
situată  între osul occipital şi oasele  în mişcare. Cavitatea glenoidă  este
parietale. superficială, orientată  spre lateral,
tuberculul posterior schiţat, tuberculul
Calota craniană prezintă la naştere anterior nu există, iar condilii mandibulari
nou ă suturi : sunt schiţaţi, cu gâtul scurt şi gros.
-  sutura metopică  (frontală), situată  între
oasele frontale; Epiglota   are o poziţie înaltă  şi
-  sutura coronală, situată  între oasele poate face simultan respiraţia şi deglutiţia,
parietale şi osul frontal; fenomen ce dispare ulterior prin coborârea
-  sutura lambdoidă, situată  între oasele epiglotei.
parietale şi osul occipital;
-  sutura intraoccipitală, situată  între osul Din ţţ  iii i   se g ăsesc în diferite stadii de
occipital; dezvoltare intraosoasă:
- sutura petroscuamoasă; -  incisivii centrali temporari au coroana
-  sutura sagitală, situată  între oasele complet formată  şi mineralizată, iar
parietale; rădăcina este aproape formată;
- sutura parieto-occipitală; -  incisivii laterali temporari au coroan coroanaa
-  sutura pari
parieto-
eto- ssfenoidal
fenoidală; complet formată  şi mineralizată, iar
- sutura parieto-temporală. rădăcina este aproape formată, dar mai
puţin decât a incisivilor centrali;
La naştere, m ărimea craniului   -  caninii temporari au mineralizată  ⅓  din
reprezintă  ¼ din în ălţimea totală  a coroane;
copilului, iar la maturitate doar ⅛  din -  molarii temporari au coroana
lungimea totală a corpului. mineralizat ă la nivelul cuspizilor;
Volumul viscerocraniul
viscerocraniului 
ui  este
  este de ⅛  - sunt schiţaţi mugurii dinţilor permanenţi.
din volumul neurocraniului.
În ăl ţţ imea
i mea facial ă  reprezintă  44,8% Aspectul maxilo-facial   al nou-
din înălţimea capului. născutului este caracterizat printr-un etaj
Orbita   reprezintă  70% din volumul inferior al feţei puţin dezvoltat, poziţie
orbitei adultului. posterioară  a mandibulei faţă  de maxilar 
maxilar 
Osul maxilar  este
  este mic, separat prin retrognatism
(unghiuri mandibular
mandibulare fiziologic 
larg deschise ) şi
(figura
suturile premaxila
premaxilare
re şi postmaxilare. 8).

39
 

Caracteristicile aparatului dento-maxilar

dento-maxilar la na ştere

Aspectul oral   al nou-născutului răspunzător de relaţia interarcadică într-un

este caracterizat prin procese alveolare
 învelite de o gingie roz, fermă, care
acoper ă  stratul dens al periostului.
Mucoasa gingivală  prezintă  două  porţiuni
(labio-orală şi linguală) şi este separată de
mucoasa palatului şi a planşeului bucal.
Cele dou   por iuni ale mucoasei
ă
gingivale sunt separate ţ fiecare de nişte
şanţuri, numite şan ţ ţ uri
uri dentare . Gingia
este împărţită  în zece segmente de alte
şanţuri, numite şan ţ ţuri u  ri transversale ,
corespunzătoare germenilor dinţilor
temporari care se dezvoltă. Şanţul
transversal dintre canin şi molarul prim
temporar, numit sulcus-ul lateral , este
ANEXĂ 
stadiu foarte timpuriu. La mandibulă, acest
şanţ  este mai distal decât la maxilar,
datorită  faptului că  mandibula este mai
scurtă  decât maxilarul, iar în zona
anterioară există o inocluzie sagitală  între
arcadele alveolare, care oferă  posibilitatea
suptului nou-n scutului.
ă
Unii copii  se nasc cu incisivii
temporari erupţi pe arcadă, mai frecvent 
fiind incisivii inferiori. Aceşti dinţi erup în
perioada de viaţă  intrauterină  şi sunt
numiţi din ţţ i  natali (prenatali), care produc
dureri mamei în timpul alăptării.

tematică curs Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere

obiective curs Cunoaşterea aspectului cranio-facial al nou-născutului.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului dento-maxilar al
nou-născutului.
Cunoaşterea aspectului oral al nou-născutului.
scutului.  
cuvinte cheie fontanele, suturi craniene, calcifier
calcifierea
ea dinţilor, facies nou-născut.
schemă curs Caracteristicile aparatului dento-maxil
dento-maxilarar la naştere.
tere.  

BIBLIOGRAFIE 5. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed.

W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie uman ă. Ed. 6. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977. Medicala, Bucureşti, 1973.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi 7. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţ ie 
ie . Ed. Mirton,
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996. Timişoara, 1998.
3. Cocârlă  E. Stomatologie pediatric ă. Ed. Med. 8. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul, Ed. Casa
Universitară "Iului Haţeganu", Cluj-Napaca, 2000. de Venus, Iaşi, 2004.
4. Dorobăţ  V, Stanciu D. Ortodon ţ ţ iiee şi ortopedie 9. Stanciu D, Dorobăţ  V. Ortodon ţ ţ ie  ie , Ed.
dento-facial ă. Ed. Medicală, 2003. Medicală, Bucureşti, 1991.
10.Ed.
Zegan G. Ortodon 
Tehnopress,
ţ ţ  şi ortopedie dento-facial ă,
Iaşi, ie2005.

40
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 5 
MORFOGENEZA POSTNATALĂ 

terea  
Creşterea reprezintă  suma
schimbărilor cantitative normale şi este
rezultatul proceselor biologice asupra
căruia acţionează  mediul înconjurător.
Creşterea se manifestă  prin mărirea sau
micşorarea dimensiunilor şi prin
modificarea formei şi a proporţiilor.
Creşterea umană  cuprinde
dezvoltarea fizică, mentală, psihologică,
socială  şi morală. Creşterea fizică  umană  schimbarea formei şi a mărimii.
se termină  în jurul vârstei de 20 ani, dar
unele ţesuturi continuă  să  crească  pe tot
parcursul vieţii (părul, unghiile). Creşterea
se ă ă în unităţi de creştere pe unităţi
de m
timpsoar
(exemplu: inch/an sau g/zi).
ZONE ŞI TIPURI DE CREŞTERE
OSOAS Ă A APARATULUI DENTO-
MAXILAR
Creşterea osoasă  postnatală  se
produce după  câteva principii de bază  periostală. Jumătate din corticala oaselor
care explică procesele creşterii scheletului
facial. Teoria prin care osul creşte prin
lărgire simetrică  este greşită. Acest
mecanism simplu de creştere nu poate
crea o morfologie complexă  şi diferită  a
mandibulei sau a maxilarului. Aceste
morfologii necesită mecanisme diferenţiale
de creştere şi tipuri individuale de
dezvoltare ale oaselor.
Mecanisme de creştere osoasă  tranziţie dintre endosteum şi periosteum
Două  mecanisme sunt importante
pentru schimbările formei şi poziţiei
spaţiale ale oaselor din regiunile faciale şi
craniene: remodelarea şi translarea.
Remodelarea   reprezintă  creşterea
osoasă  directă  prin apoziţie osoasă  originea în endosteum, după  care
selectivă  cu ajutorul osteoblastelor   şi prin
resorbţie osoasă  cu ajutorul
osteoclastelo rr..
Resorbţia şi apoziţia osoasă  poate
avea loc simultan pe acelaşi os, dar diferit
cantitativ şi opus ca direcţie, ceea ce are
ca rezultat schimbări şi variaţii de mărime,
cât şi de morfologie.
Translarea primar ă  sau
deplasarea spaţială  a întregului os este
rezultatul remodelării osului prin
Translarea secundar ă  este
rezultatul deplasării osului în întregime
datorită  articulării lui cu oasele adiacente.
primară  şi secundară  poate
Translarea
avea loc simultan.
Creşterea postnatală  a scheletului
cranio-facial este rezultatul combinării mai
multor mecanisme de creştere osoasă.
A. Creşterea endostală  şi
faciale şi craniene este formată  din
periosteum (suprafaţa externă) şi cealaltă 
 jumătate este formată din endosteum (faţa
internă). Apoziţia straturilor de os cortical
poate începe numai din periosteum sau
din endosteum.
În alte cazuri, acelaşi cortex este
format din straturi osoase periostale şi
endostale, care sunt separate de linia
revers ă. Linia reversă  reprezintă  zona de
straturilor osoase.
Acest tip de creştere osoasă indică 
faptul că  la un moment dat, a avut loc o
schimbare în direcţia de creştere. Noul os
cortical este întotdeauna depozitat pe
suprafaţa dinspre direcţia de creştere. La
o dată ulterioară, formarea osoasă  îşi are
schimbarea direcţiei de creştere va duce
la formarea unui tip de os periostal.

41
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

B. Dislocarea corticală  (Enlow).

(Enlow).   scheletului facial, deoarece multe oase
Corticala osoasă poate fi repoziţionată prin
procese simultane de apoziţiei şi resorbţie
pe suprafeţele opuse periostale şi
endostale. Corticala osoasă este dislocată  osoasă  pe suprafaţa externă  a "V"-ului şi
prin apoziţia şi resorbţia substanţei osoase
de pe suprafeţele externe şi interne, în
direcţia de creştere.
ă resorbţia şi apoziţia au loc cu
aceeaşiDacvitez ă, grosimea osului rămâne
constantă. Dacă  este depus mai mult os
decât este resorbit, grosimea structurii
creşte.
În timpul perioadei de dezvoltare,
apoziţia are loc cu o viteză mai mare decât
resorbţia, iar oasele individuale se m ăresc
 încet. Dinţii urmează dislocarea alveolelor,
 în timp ce maxilarul creşte şi le va menţine
poziţia în interiorul structurilor osoase
 înconjurătoare, împotriva dislocării
osoase.
remodelarea 
C. Relocarea şi remodelarea  creştere suferă procese de apoziţie şi cele
(creşterea diferenţiată) se realizează  prin
conformare osoasă, redistribuire a
producţiei osoase şi prin ajustări regionale.
Este reglată  prin creşterea şi funcţiile
ţesuturilor moi înconjurătoare.
Datorită  depoziţiei de os nou pe o
suprafaţa existentă, toate celelalte părţi
ale structurii vor fi dislocate simultan.
Mişcarea se numeşte relocalizare .
Ca rezultat al acestui proces este
necesară  remodelarea  osoas
  osoasă adaptativă,
pentru a ajusta forma şi a mări zona
pentru o noua relaţie. Resorbţia selectivă  Numai jumătate din procesul de
şi procesele de apoziţie remodelează zona
funcţional, conform noii încărcături
fiziologice. Relocalizarea şi remodelarea
structurală  ciclică, sunt mecanisme de
creştere care se corelează strâns unul cu
altul.
Remodelarea se bazează  pe
relocalizare şi este rezultatul secundar al
procesului de dislocare. Când un nivel
este depăşit de altul datorită  creşterii,
poziţia sa este luată  de următorul nivel,
care va parcurge modificările structurale
caracteristice. Informaţia care iniţiază  inserţiile musculare, suturi, dinţi, etc.
procesul de remodelare este conţinută  în
interiorul diferitelor ţesuturi moi care
 înconjoară osul.
"V"  este un
D. Principiul "V"  caracteristic
mecanism important de creştere al
faciale şi craniene au o configuraţie în "V"
sau sunt regiuni în forma de "V".
Aceste zone cresc prin resorbţie
prin apoziţie pe suprafaţa internă, datorită 
conceptului de creştere de suprafaţă, care
depinde de direcţia de creştere. "V"-ul se
mişacela
că departe său cre
şi se lărgeşte
 în şi timp.deDe
vârful
aceea, şterea prin
mărime şi mişcarea de creştere este un
proces unificat.
Rezultatul acestui proces de
creştere este:
-  lărgirea în mărimea totală  a zonei în
formă de "V";
-  mişcarea întregii structuri a "V"-ului spre
propriul său capăt lărgit;
- relocalizarea continuă.
E. Principiul de suprafaţă. Părţile
osoase care sunt pe partea direcţiei de
opuse procese de resorbţie. Aceste
procese au loc întotdeauna pe suprafeţele
osoase contralaterale, astfel încât corticala
va urma direcţia de creştere.
Direcţia de creştere nu este
aceeaşi pentru toate zonele osoase şi
fiecare regiune a unei structuri are tiparul
specific de creştere. Modificarea în direcţia
de creştere poate duce la procese de
resorbţie şi apoziţie osoasă, care au loc
direct adiacent unul altuia pe acelaşi
cortex.
apoziţie este localizat pe corticala externă 
(formarea osului periostal), deoarece
părţile individuale ale unui os cresc în
direcţii diferite. Cealaltă  jumătate a
procesului de creştere constă  în depoziţia
osoasă  pe suprafaţa corticală  internă 
(formarea osului endostal).
F. Câmpurile de creştere tere   sunt
numite membranele   sau cartilajiile care
acoperă  oasele şi dau forma neregulată  a
osului, datorită  diferitelor funcţii date de
Creşterea osoasă  este controlată 
de aşa numitele câmpuri   de creştere.
Aceste câmpuri sunt distribuite
de mozaic şpei ausuprafa ţa unui de
fie activitate os, apozi
în form ă 
ţie,
fie de resorbţie. Dacă câmpul de creştere

42

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
periostal este resorbit, câmpul opus
endostal este de depoziţie.
Procesul de creştere osoasă  Echivalen ţele de creştere între
(dislocare osoasă) se bazează pe relaţiile
periostal-endostal. Câmpurile de creştere
au o funcţie de înaintare, care este
controlată  de ţesuturile moi continue.
Fiecare creştere în lungimea osului începe
cu migrarea decâmpurilor de cre ştere în
membranele ţesut conjunctiv respective
(periostal şi endostal, suturi, ligament
periodontal).
Ţesuturile moi înconjurătoare
determină  modificări în părţile osoase
subiacente, care sunt controlate de acest
câmp de creştere specific. Nu toate
câmpurile de creştere a osului au aceea şi
cantitate de activitate în creştere.
Dislocarea  (mişcări de
G. Dislocarea  complexul nazo-maxilar. Dezvoltarea
creştere) reprezintă  dirijarea corticală  verticală  a clivus-ului şi a ramus-ului
(resorbţia şi apoziţia) şi deplasarea osului
 în întregime datorită  articulării cu alte
oase.
Spre deosebire de creşterea
osoasă  directă  datorată  apoziţiei şi
resorbţiei, procesul de dislocare (mişcarea
de translaţie a întregului os) este provocat
de forţele fizice înconjurătoare şi este un
mecanism secundar, caracteristic creşterii
craniale. Întregul os este mutat de la
suprafeţele articulare (suturi, sincondroze,
condili ) cu oasele adiacen
adiacente.
te.
Dislocarea în conexiune cu propria
creştere a osului se numeşte dislocare
primar ă  după  Enlow. Dislocarea este
iniţiată  de suma forţelor de expansiune a
ţesuturilor moi ale feţei în creştere. Ea are
loc paralel cu creşterea osoasă  şi va crea
un spaţiu în jurul suprafeţelor de contact în
care osul se va lărgi. Gradul de dislocare
egalează cantitatea de apoziţie de os nou,
deşi direcţia de dislocare este întotdeauna
opusă celei de apoziţie osoasă. Dislocarea
osoasă  datorată  lărgirii oaselor şi a
ţesuturilor moi subiacente este numit ă 
dislocare secundar ă.
H. Echivalenţa terii..
creşterii
Conceptul echivalenţei creşterii lui Hunter-
Enlow este un principiu important şi
necesar înţelegerii dezvoltării scheletului
facial. Exist
dezvoltarea ă  păorţi a interrela
unei craniuluiţieşi fiecare
între
zonă  a masivului facial, toate piesele
43
osoase au mişcări coordonate, unele în
raport cu celelalte.
baza craniului, complexul nazo-maxilar şi
mandibulă, constituie adaptări la creşterea
craniană. De exemplu, alungirea părţii
anterioare a bazei craniului este cuplată la
alungirea complexului nazo-maxilar.
Alterarea de cre ştere
antreneazăacestor procese
  dismorfoze cranio-faciale şi
disproporţii verticale sau orizontale.
De exemplu: alungirea părţii
anterioare a bazei craniului este asociat ă 
cu creşterea complexului nazo-maxilar.
Creşterea sincondrozei sfeno-occipitale
constituie echivalentul creşterii nazo-
faringiene şi a ramus-ului mandibulei.
Aceste procese compensatorii ale relaţiei
sagitale a arcului mandibular protrudează 
constituie echivalentul creşterii verticale a
complexului nazo-maxilar. Astfel,
creşterea versantului nazal şi maxilo-
alveolar apare mai târziu. Dezvoltarea
posterioară  şi superioară  a ramus-lui
mandibular se mişcă  în jos odată  cu
dezvoltarea compensatorie a condilului.
Creşterea osoasă cranio-facială 
Creşterea osoasă  cranio-facială 
postnatală  se realizează  prin centre
osteogenetice   proprii fiecărei structuri.
Oasele cu origine encondrală  cresc prin
centre de cre şter e,
e, iar oasele cu origine
endomembranară cresc prin suturi . Astfel,
scheletul cranio-facial creşte în sens
vertical, transversal şi sagital.
craniene 
A. Creşterea calotei craniene 
este adaptată creşterii rapide a encefalului
prin creştere encondrală  a suturilor  
coronare, sagitale, parietale, temporale şi
occipitale, care închid fontanelele.
craniului  se
B. Creşterea bazei craniului 
face prin sistemul de sincondroze , prin
creştere encondrală.
Sincondrozele intra-etmoidal ă  şi
intra-sfenoidal ă  sunt închise în momentul
naşterii, ceea ce determină  ca punctul
Sella
fix turcica săcefalometrice.
în analizele  fie un element de referinţă 

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
Sincondroza intra-occipital ă  se
 închide înainte de vârsta de 5 ani,
determină  o creştere oblic-înainte a
condililor occipitali şi dă  posibilitatea
copilului să aibă o statură bipedă, la vârsta
de 2 ani.
Sincondroza sfeno-etmoidal ă  se
 închide în jurul vârstei de 6 ani şi devine
ă  în timp, ceea ce determină  ă activă până la 6 ani:
stabil
alegerea ca plan de referinţă  în analizele
cefalometrice (planum bazei craniului –
 între punctele Sella turcica şi Nasion)
pentru determinarea schimbărilor faciale
ca rezultat al creşterii sau al tratamentului
ortodontic.
Sincondroza sfeno-occipital ă  se
 închide între 13 şi 15 ani, ceea ce permite
ca prin procesele de apoziţie osoasă  şi
resorbţie osoasă  să  se producă  schimbări
 în lungimea sau în angularea bazei
craniului (clivus-ul bazei craniului – între
punctele Sella turcica şi Basion), ca o
adaptare la creşterea encefalului
encefalului..
Remodelarea bazei craniului   prin
resorbţie şi apoziţie osoasă  este
influenţată  genetic, epigenetic de
dezvoltarea encefalului, a orbitei, a zonei
respiratorii superioare, de forţele
masticatorii şi de oasele vecine şi
influenţată metabolic.
maxilarului  se
C. Creşterea maxilarului  angular  şi coronoidian  sunt
realizează  printr-un sistem   sutural, care
leagă  maxilarul de oasele faciale şi ale
bazei craniului:
-  premaxilar
premaxilaree – active până la 2 - 3 ani;
-  postmaxila
postmaxilare
re – active până la maturitate.
Sistemul sutural circummaxilar de
origine fibroasă, de tip armonic, acoperit
de periost, mult mai scăzut ca activitate
după vârsta de 10 ani, include suturile:
suturile:
-  zigomatico-max
zigomatico-maxilare
ilare – maxilo-mala
maxilo-malarră,
intermaxilară;
-  fronto-zigomatice – fronto-maxilar
fronto-maxilară,
maxilo-nazală, maxilo-vomeria
maxilo-vomeriannă;
-  sfeno-palatine – pterigo-maxilară;
-  palato-maxila
palato-maxilare
re – medio-pa
medio-palatin
latină, palato-
maxilar ă.
Remodelarea maxilar ă  (mai puţin
ca la mandibulă) prin apoziţie la nivelul
osului alveolar, spre exterior şi inferior şi
resorbţie osoasă  pe peretele inferior al
foselor nazale
epigenetic este influenţsincondrozelor
de dezvoltarea ată  genetic şi
sfeno-etmoidale şi sfeno-occipitale, a
44
 
septului nazal, a oaselor vecine, a
musculaturii, a globilor oculari, a sinusului
maxilar, a fenomenului dentiţiei şi de
ligamentele dento-alve
dento-alveolare.
olare.
palatine  se
D. Creşterea bolţii palatine 
face prin suturile palato-maxilare (figura
9):
-  determin
•
incisivo-canin
ă creşterea radiară maxilară;
- poate fi stimulată cu şurub în "V".
•  medio-palatină activă până la 12 ani:
-  determină  creşterea transversală 
maxilară;
- poate fi stimulată  cu şurub situat pe linia
mediană.
•  palato-maxilară transversă activă pân ă 
la 25 ani:
-  determină creşterea anterioară maxilară;
- poate fi stimulată cu masca Delaire.
Remodelarea bol ţţ  iiii palatine   prin
apoziţie osoasă  pe feţele externe ale
maxilarului este influen at   genetic i
epigenetic de dezvoltareaţseptuluiă nazal, şa
osului alveolar, de coborârea bolţii palatine
şi a limbii şi de erupţia dinţilor permanenţi.
mandibulei  se
E. Creşterea mandibulei 
realizează  prin nuclee sau centre de
creştere.
La naştere, centrele de cre ştere
 sunt osificate.
Mandibula este formată  din două 
 jumătăţi unite prin centrul simfizar , care se
osifică până la 2 ani.
Creşterea mandibulei are loc la
capătul condililor, prin centrii condilieni ,
care sunt activi până la 21mandibulei 
Remodelarea ani.   prin
apoziţie pe faţa externă a corpus-ului şi pe
faţa posterioară  a ramus-ului şi resorbţie
osoasă pe faţa internă a corpus-ului şi pe
faţa anterioară  a ramus-ului este
influenţată  genetic, epigenetic de
dezvoltarea sincondrozei sfeno-occipitale,
a fenomenului dentiţiei, a osului alveolar, a
ligamentelor dento-alveolare, a limbii, a
glandei submaxilare, a muşchilor
pterigoidieni externi, de funcţiile aparatului
dento-maxilar şi influenţată  de hormonul
somatotrop.
şterealigamentele
F.ă Creprin
realizeaz osului alveolar 
alveolar   se
dento-

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
alveolare, suturile maxilare (incisivo-
canină, medio-palatină, palato-maxilară  maxilarului şi a mandibulei, de dezvoltarea
transversă, pterigo-maxilară) şi
mandibulare (simfiza mentonieră).
Remodelarea   osului alveolar   prin
resorbţie şi apoziţie osoasă  este
ERUPŢIA DENTARĂ  1. În prima fază  a primei perioade , are loc
Erupţia dentară  este un proces
complex de fenomene fiziologice
metabolice, prin care dinţii migrează  din
zona osoasă  în care s-au format, în
cavitatea orală, până la atingerea planului
de ocluzie.
Erupţia dentară  (secvenţa şi
momentul erupţiei) este determinată  capuşonului rămâne fix în raport cu
genetic. Formarea celor ⅔ a rădăcinii este
genotipică, iar ⅓  apicală  este fenotipică.
Dintele îşi începe erupţia dentară când are
mineralizat ă  coroana şi cele ⅔  din
rădăcină. Un dinte este considerat erupt
din punct de vedere clinic, când cuspidul
lui a perforat mucoasa gingivală.
Erupţia dentară variază în raport cu
rasa, tipul regional, tipul constituţional,
sexul şi cu factorii
f actorii generali şi locali.
În perioada de formare, dinţii în
raport maxilarelor migrează  în două 
cudistincte:
perioade
45
influenţată  genetic şi epigenic de forma
sinusurilor maxilare, de fosele nazale, de
fenomenul dentiţiei, a axelor dinţilor, a
musculaturii şi de mişcarea de mezializare
a dinţilor.
1. În
deplasarea în profunzimea maxilarelor a
ectodermului în mezoderm, până  la
formarea foliculului dentar.
În a doua fază  a primei perioade,
se continuă  procesul de înfundare a
ectodermului în mezoderm, până la stadiul
de cupe stage, după care începe formarea
rădăcinii dentare. Polul superior al
maxilarul, datorită gubernaculum dentis şi
numai polul inferior al capuşonilor îşi
continuă  deplasarea în profunzimea
maxilarelor.
2. În a doua perioad ă, sensul de deplasare
2. În
a dintelui se inversează, spre suprafaţa
maxilarelor (erupţia dentară), iar punctul
care a fost fix în raport cu maxilarul devine
zonă de formare a rădăcinii.
Erupţia dentară  prezintă  patru
etape :
•
 dinerupţia lui
zona intraosoas ă – pân
de formare mişăcarea dintelui
 la atingerea

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
mucoasei orale (intraosoasă  şi
submucoasă);
•  perforarea mucoasei orale;
•  realizarea ocluziei complete şi
 începutul atriţiei dentare;
•  erupţia continuă şi atriţia progresivă.
Mecanismul erupţiei dentare
Mecanismul erupţiei dentare nu
este încă  elucidat, dar există  mai multe
teorii în legătură cu acest aspect.
În prima etapă are loc o deplasare
verticală  intraosoasă  a coroanei dentare,
iar drumul pe care-l parcurge coroana
dentară  în timpul formării ei se numeşte
iter dentis . După  ce coroana dentară  s-a
format, începe formarea rădăcinii dentare
şi mişcarea ascensională  a dintelui.
Insulele de celule epiteliare rezultate prin
resorbţia gubernaculum dentis se
transformă  în microcavităţi multiple, care
comunic   între ele. Aceste cavit i se
unesc întreă ăţ
ele şi formează  o cavitate
mare, în care coroana dentară  alunecă  premolarii inferiori au o componentă
progresiv şi care comunică  cu sacul
folicular. Osul maxilar care delimitează  au o componentă vestibulară sau linguală;
coroana dentară  se resoarbe progresiv,
sub presiunea coroanei dentare care se
deplasează intraosos.
Când coroana dentară  este sub
mucoasa orală, epiteţiul oral se subţiază.
Epiteţiul de acoperire al coroanei dentare
fuzionează  cu epiteliul oral. Epiteliul oral
se perforează, iar dintele erupe pe arcadă.
Când coletul dintelui a ajuns la nivelul
inserţiei epiteliale a mucoasei gingivale,
erupţia Din
dintelui se opreşreprezint
ţii temporari te, în modă normal.
un ghid
pentru erupţia dinţilor permanenţi.
Rădăcina dinţilor temporari se resoarbe,
apoi se produce exfolierea lor şi erupţia
dinţilor permanenţi. Resorbţia rădăcinii
dinţilor temporari se datorează  activării
circulatorii din focarul de erupţie a dinţilor
permanenţi şi a modificărilor celulare
zonale, cu apariţia ţesutului de granulaţie
bogat în celule resorbtive (organul
resorbant John Tomes ). ).
În timpul erupţiei dentare, de la
perforarea mucoasei orale până  la
atingerea planului de ocluzie, dintele
realizează  trei componente ale migr ării  
sale:
46
 
•  componenta verticală – până  la planul
de ocluzie;
•   componenta sagitală  – mezială  sau
distală;
•   componenta transversală – vestibulară 
sau orală.
Componenta sagital ă  – mezială 
sau distală, variază  în funcţie de dinte:
incisivii superiori şi molarii permanenţi au
o componentă  mezială; caninii şi
premolarii permanenţi au o componentă 
distală. Componenta mezială sau distală a
incisivilor laterali inferiori, este în funcţie
de spaţiul existent pe arcadă.
Componenta sagitală  poate fi modificată 
de pierderea punctului de contact a dinţilor
temporari, de migrarea corporală a dintelui
permanent sau de înclinaţia mezială  a
dintelui.
Componenta transversal ă  –
vestibular ă sau orală, variază în funcţie de
grupul dentar: dinţii frontali, premolarii
superiori i molarii primi superiori
ş
permanenţi au o componentă  vestibulară;
 
linguală; molarii primi inferiori permanenţi
molarii secunzi permanenţi au o
componentă  vestibulară  sau orală.
Componenta vestibulară sau orală poate fi
modificată de rotaţiile dentare.
Erup ţ ţiai  a dentar ă  este un fenomen
continuu, dar este întreruptă  de contactul
cu un obstacol (dinte antagonist, mucoasa
orală, limbă, deget, obiect, etc.).
Erup ţţ  ia
ia dentar ă activ ă se manifestă 
când lipseştedep
caz dintele dintele
ăşeşteantagonist.
planul deÎnocluzie
acest
prin două tipuri de mişcări: egresie dentară 
- erupţia dintelui împreună  cu osul
alveolar, iar înălţimea coroanei clinice
rămâne constantă; extruzie dentară  -
erupţia dintelui fără osul alveolar, până  la
expulsia lui, iar înălţimea coroanei clinice
creşte.
Erup ţţ  ia
ia dentar ă  pasiv ă  este o
creştere a coroanei clinice, datorită atrofiei
pereţilor alveolari şi a periodonţiului, fără 
ca dintele să  depăşească  planul de
ocluzie.
Erupţia dentară se împarte arbitrar
 în patru etape:
•   etapa predentară;

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
•  etapa dentiţiei temporare;
•  etapa dentiţiei mixte;
•  etapa dentiţiei permanente.
Formarea osului alveolar
Osificarea maxilarelor se face la
distanţă  de foliculii dentari, apoi îi
 înconjoară. Apar septurile osoase
interdentare, iar fibrele Sharpey leagă  superiori după  2 - 3 luni (excep ţie fac
cementul dentar de osul alveolar. La
 început, dintele temporar şi dintele
permanent au o alveolă  comună, care
ulterior se va separa.
Erupţia normală şi patologică a dinţilor
temporari
Perioada dentiţiei temporare se
 întinde de la apariţia primului dinte
6 12 24 18 30 luni
-------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
incisivii centrali
-  erup în jurul vârstei de 6 luni;
- produc prima stabilizare a mandibulei în
zona de sprijin anterior, împingând limba
spre posterior;
-  au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiţi şi închiz ători ai ocluziei ;
-  stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de 1 / 1.
incisivii
-  erup înlaterali
jurul vârstei de 12 luni;
-  completează funcţia de ghidaj anterior al
mandibulei;
-  incisivii superiori circumscriu pe cei
inferiori.
molarii primi
-  erup în jurul vârstei de 18 luni;
-  determină prima în ăl ţ ţare
a  re de ocluzie ;
- sunt numiţi şi deschiz ători ai ocluziei ;
-  stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½ sau ⅔.
caninii
-  erup în jurul vârstei de 24 luni;
temporar şi până  la erupţia primului dinte
permanent.
Caracteristicile   erupţiei dinţilor
temporari  sunt următoare:
temporari
•   începe la 6 luni şi se termină la 2 ani şi
 jumătate;
•  dinţii temporari erup din 6 în 6 luni;
•
  erup întâi dinţii inferiori, apoi cei
incisivii laterali);
•  termenul de variabilitate a erupţiei
dinţilor temporari este de 6 luni.
Dinţii temporari erup într-o anumită 
cronologie   şi odată  cu ei are loc
dezvoltarea ocluziei dentare. Ordinea de
erupţie este stabilită  genetic, fiind în
concordanţă cu dezvoltarea somatică.
----------------------------------------
----------------
5 dinţi temporari superiori şi inferiori
-  dau continuitate arcadei dentare, luând
parte la formarea curburii arcadei
dentare;
-  au rol în ghidajul lateral al mandibulei;
-  sunt numiţi şi protectori ai ocluziei ,
pentru că  protejează  în dinamica
mandibular ă  zona frontală  şi laterală 
dentară.
molarii secunzi
--   perfecteaz
erup în jurul vârsteiîn de
ă prima a30reluni;
ăl ţţ  are de ocluzie ;
-  stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½;
-  determină  lungimea arcadei dento-
alveolare temporare;
-  determină  perimetrul arcadei dento-
alveolare temporare;
-  determină  diametrul arcadei dento-
alveolare temporare;
-  vor dirija erupţia şi relaţiile ocluzale ale
molarilor primi permanenţi, prin planul
postlacteal .
  e   ale dinţilor
Tulbur ările de erup ţ ţiie 
temporari se referă  la: ordinea de erupţie;
47
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

vârsta dentară; poziţia sau înclinarea Permutarea dentară 

dinţilor în evoluţie.
Ordinea de erup ţ ţ ie ie   este stabilită  Perioada dentiţiei mixte se întinde
genetic, fiind în concordanţă  cu de la apariţia primului dinte permanent şi
dezvoltarea somatică. până la pierderea ultimului dinte temporar.
Erup ţţ  ia
ia dentar ă  precoce a dinţilor Perioada dentiţiei mixte se caracterizează 
temporari se datorează: prin permutările dentare ce au loc ca
•  din ţţ  ilor
ilor natali (prenatali), care: rezultat al pierderii dinţilor temporari şi
-  erup în perioada de viaţă intrauterină;  înlocuirea lorţţ  ia
lor
Denti  icu
a din
ţii permanenţi.
mixt 
ă  se desfăşoară  în
-  sunt prezenţi pe arcadă la naştere;
-  apar frecvent incisivii inferiori; două etape:
-  au tendinţe familiare. •  prima etapă  a dentiţiei mixte – erupe
•  din ţţ  ilor
ilor neonatali , care: grupul incisivo-molar
incisivo-molar între 6 - 9 ani;
-  apar imediat după  primele 30 zile de •  a doua etapă a dentiţiei mixte – erupe
viaţă; grupul premolar-canin
premolar-canin între 9 -12 ani.
-  se datorează  dezvoltării rapide a
germenilor dentari; Caracteristicile   erupţiei dinţilor
-  produc traumatisme mamamelonului
melonului mamei
mamei permanenţi sunt următoare:
 în timpul suptului;
suptului; •   începe la 6 ani şi se termină la 18 ani;
- nu se extrag; •  erup din an în an;
-  se aplică  gutiere de cauciuc moale sau •  erup dinţii inferiori, apoi cei superiori
din acrilat peste aceştia în timpul (excepţie fac incisivii laterali);
alăptăDin
rii. ţii temporari pot prezenta •
 dintermenul de variabilitate
ţilor permanen a erupţiei
ţi este de 1 an.
anomalii dentare izolate :
-  de num ăr   (supranumerari sau anodonţii Dinţii permanenţi erup într-o
izolate); anumită  cronologie   şi odată cu ei are loc
-  de form ă (bigeminaţie); permutarea dentară şi dezvoltarea ocluziei
-  de pozi ţţ ie 
i e  (rota
 (rotaţii); dentare.
-  de structur ă  (caria de biberon, distrofii
dentare).

7 8 11 9 10 6 12 18 - 25 ani
1 2 3 4 5 6 7 8 dinţi permanenţi superiori
------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------
---------------------------
1 2 3 4 5 6 7 8 dinţi permanenţi inferiori
6 8 9 10 11 6 12 18 - 25 ani

incisivii centrali inferiori permanenţi sunt vestibularizaţi) ocupă 

-  erup în jurul vârstei de 6 ani;
-  erup în poziţie linguală  faţă  de cei
temporari (poate apare ocluzia dubl ă,
când sunt prezenţi incisivii temporari şi
permanenţi, care se rezolvă  prin
extracţia dinţilor temporari); mişcarea de
vestibularizare se va face în timpul
erupţiei dinţilor permanenţi;
-  sunt mai voluminoşi decât dinţii
temporari, ocupând un spaţiu de 7 mm
fiecare când utilizează  spaţiul fiziologic;
când îşi schimbă  înclinaţia (incisivii
temporari sunt verticali, iar incisivii
un spaţiu de 5 mm fiecare;
-  au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
-  sunt numiţi şi închiz ători ai ocluziei
dentare ;
-  măresc perimetrul arcadei prin mişcarea
vestibular ă  pe care o fac în timpul
erupţiei lor;
-  determină o creştere verticală alveolară;
-  determină un raportul ocluzal cap la cap
cu incisivii temporari superiori;
-  pot apare probleme legate de spaţiu,
determinând înghesuirea dentar ă 
tranzitorie .

48

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
molarii primi
-  erup în jurul vârstei de 6 ani (întâi
inferiorii, apoi superiorii, după 6 luni);
-  erup în spaţiul retromolar apărut prin
creşterea feţei şi a bazei craniului;
-  au trasată  calea de erupţie de planul
postlacteal;
-  reduc spaţiul retrocanin prin puseul de
mezializare;
-  determină a doua în ăl ţ ţ are
are de ocluzie ;
-  sunt numiţi şi deschiz ători ai ocluziei
dentare ;
-  determină alungirea arcadei dentare;
-  modifică forma arcadei dentare:
- la mandibulă – parabolă;
- la maxilar – semielips ă;
-  încep formarea sistemului helicoidal al
feţelor molare, orientarea axelor dentare
fiind în direcţia presiunilor maxime (al
doilea con dentar geometric De Coster );
);
-  produc o deplasare corporală a molarilor
primi permanenţi, în cazul pierderii
precoce a molarilor secunzi temporari,
cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie
false  (mezializate
 (mezializate sau distaliza
distalizate).
te).
incisivii centrali superiori
-  erup în jurul vârstei de 7 ani;
-  erup în poziţie palatinală  faţă  de dinţii
temporari, migrarea lor spre vestibular
datorându-se activităţii suturii incisivo-
canine (poate apare angrenajul invers
frontal  când
 când nu se face această migrare);
-  erup în poziţie distalizată  (divergentă),
determinând o diastem ă tranzitorie , care
se închide la erupţia incisivilor laterali şi
a migrării intramaxilare a germenilor
canini;
-  sunt mai voluminoşi decât dinţii
temporari (pot apare probleme de
spa ţţ  iu 
iu ));;
-  au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
-  sunt numiţi şi închiz ători ai ocluziei
dentare .
incisivii laterali
-  erup în jurul vârstei de 8 ani;
-  erup în poziţie linguală  cei inferiori (pot
apare probleme de spaţiu, înghesuiri
dentare tranzitorii  sau
 sau permanente ););
-  erup în poziţie palatinală  şi în disto-
rotaţie cei superiori; poziţie lor se vor
regla odatăcanin
germenului   cu înmigrarea
interiorul (coborârea)
maxilarului.
49
Secvenţa de erupţie  ie  din perioada
primei etape a dentiţiei mixte se realizează 
după trei tipare de erup ţ ţi ie 
e :
•   tipar molar   – erup întâi molarii, apoi
incisivii;
- apare frecvent în mediul rural şi la băieţi.
•   tipar incisivo-molar    – erup simultan
molarii şi incisivii.
•
  tipar incisiv  – erup întâi incisivii
incisivii,, apoi
molarii;
- apare frecvent în mediul urban şi la fete.
  e   ale dinţilor
Tulbur ările de erup ţ ţiie 
permanenţi din prima etapă  a dentiţiei
mixte sunt produse de:
•  erup ţţ iile
i ile dentare precoce sau
 întârziate, cauzate de factorii generali
(tulburări genetice, endocrine, boli
febrile) sau locali (carii complicate,
procese inflamatorii, ţesuturi dense
orale, obstacole mecanice);
•  forma ţţ  iunile
iunile previa   (meziodens inclus),
care determin
patologice sau ăschimbarea
  apariţia axului
diastemeide
erupţie a incisivilor superiori şi apariţia
angrenajelor inverse frontale sau a
 înghesuirilor
 înghesuiril or dentare regionale
(meziodens erupt);
•  anomaliile dentare izolate   de număr,
de formă, de volum, de poziţie, sediu
sau structură;
•  pierderea integrit ăăţ ţ iiii arcadei dentare  
prin carie dentară, traumatism, extracţie
dentară  precoce, care determină 
distalizarea dinţilor frontali şi ocuparea
locului dinţilor vecini care urmează  să 
erupă;
•  persisten ţţ a  din ţţ ilor
i lor temporari   superiori
pe arcadă  prin dereglările în exfolierea
dinţilor temporari, care determină 
incluzia dentară  sau instalarea ocluziei
inverse frontale;
•  instalarea ocluziei inverse frontale  sau   sau
a supraocluziei frontale accentuate (prin
egresia incisivilor inferiori), când
intervalul de timp dintre erupţia incisivilor
inferiori şi cei superiori este lung;
•  apariţia inocluziei sagitale pozitive, a
ocluziei distalizate canine şi molare sau
a supraocluziei frontale accentuate, când 
activitatea suturii incisivo-canine   este
crescută  (ca fenomen atavic) şi
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

determină  înclinarea vestibulară  a -  fac o rotaţie mezio-palatinală, încât

incisivilor superiori;
•  resorbţia caninului temporar şi
exfolierea lui timpurie, spaţiul caninului
permanent fiind ocupat de incisivul
lateral, instalându-se rela ţ ţ ia
ia clasa a II-a
canin ă.
•  practicarea obiceiurilor vicioase   (de
sugere) sau a disfunc ţ ţiilor
  (deglutiţie
protruzivă, respiraţie orală  - hipotonia
labială) determină  apariţia proalveolo-
donţiei superioare, inocluziei sagitale
pozitive, supraocluziei frontale
accentuate (prin stimularea suturii
incisivo-canine) sau a ocluziei deschise
frontale şi laterodeviaţiei mandibulare;
•  hiperostoza alveolar ă, care face ca
incisivii superiori să nu mai poată resorbi
peretele alveolar şi să erupă palatinizat,
obligând mandibula să  facă  o
retropulsie, instalându-se sindromului de
ocluzie adâncă acoperită;
•
cuspidul palatinal se angrenează  cu
foseta distală  a premolarului prim
inferior;
-  după  erupţia caninilor şi a premolarilor
secunzi superiori stabilesc cu aceştia
puncte de contact interdentare.
-premolarii primi
  erup în jurul de 10  ani;
inferiori
inferiori 
vârstei
-  când erup înaintea caninilor inferiori,
produc o mezializare a grupului din ţilor
lateral, care reduce spaţiul necesar
erupţiei caninilor inferiori, iar aceştia vor
erupe malpoziţionaţi (în ectopie, mezio-
infrapoziţie, linguo-vestibulopoziţie,
rotaţie);
-  au punctul de contact aproximal mezial
cu caninii la nivelul coletului, favorizând
apariţia cariilor interdentare;
-  au rol în ghidajul lateral de grup, prin
cuspizii vestibulari;
-  au rol de sprijin lateral al ocluziei, prin

 malpozi
lipsa ţde
iilor spa ţiu regional
dentare, resorbăţia
  (prezen ţa
caninului cuspizii linguali.
temporar de către erupţia incisivului premolarii secunzi superiori
lateral), determinând apariţia înghesuirii -  erup în jurul vârstei de 10 ani, dup ă 
dento-alveolare ; erupţia premolarilor primi inferiori, la
•  discrepan ţţ ele
e  le scheletale , care pot diferenţă de câteva luni;
apare în timpul dezvoltării bazelor -  erup pe locul molarilor secunzi
maxilare. temporari, având o dimensiune mezio-
distală mai mică decât aceştia;
caninii inferiori - au un spaţiu suplimentar de 1,3 mm prin
-  erup în jurul vârstei de 9 ani; diferenţa dintre dimensiunea mezio-
-  erup înaintea premolarilor inferiori în distală a dinţilor temporari şi permanenţi;
65% din cazuri;  în macrodonţie se pierde această 
-  prin puseul lor eruptiv de mezializare, diferenţă  de spaţiu; prin pierderea
produc vestibularizarea incisivilor laterali timpurie a molarilor temporari şi
inferiori. migrarea mezială  a molarului prim
permanent, se pierde această  diferenţă 
premolarii primi superiori de spaţiu, iar premolarii secunzi erup
-  erup în jurul vârstei de 9 ani, după  malpoziţionaţi;
erupţia caninilor inferiori, la diferenţă  de - fac o migrare verticală dirijată de pantele
câteva luni; cuspidiene distale, o migrare mezială 
-  erup înaintea can
caninilor
inilor în 85% din ca
cazuri;
zuri; dirijată  de premolarii secunzi inferiori şi
-  erup pe locul molarilor primi temporari, de pantele cuspidiene meziale ale
având o dimensiune mezio-distală  mai molarilor primi inferiori permanenţi şi o
mică decât aceştia; migrare vestibulară;
- în timpul erupţiei fac o migrare verticală, -  fac o rotaţie mezio-palatinală, încât
mezială şi vestibulară; cuspidul mezio-palatinal se angrenează 
-  după  erupţia lor, se angrenează  cu cu foseta distală  a premolarului secund
muchia distală  a premolarului prim inferior şi cu foseta mezială  a molarului
inferior şi faţa mezială  a premolarului
secund inferior; -  prim permanent;
se înclin ă  mezial, iar incisivii se înclină 
distal, prin creşterea arcadei dentare în

50
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

sens sagital, mai mult coronar decât
apical, iar caninii pot fi blocaţi în erupţia
lor (ectopie sau incluzie);
-  au axul de implantar
implantaree de 5º prin înclinare
vestibulară  faţă  de perpendiculara dusă  intercanină  inferioară  şi de stabilirea
pe planul de ocluzie, asigurând un
perimetru mai mare a arcadei dentare şi
armonizarea alveolară;
-  practic
nu facării
înclinarea vestibular ă  în timpul
obiceiurilor vicioase sau a
disfuncţiilor, pentru că  muşchii
buccinatori produc presiuni asupra lor,
modificându-se forma arcadei dentare, a
bolţii palatine, a curbei de ocluzie şi
apărând interferenţele ocluzale;
-  pot face o inclinare vestibulară  modifică  structura de rezistenţă  a zonei
exagerată, datorită  presiunilor linguale
anormale, a parezelor faciale,
modificând forma arcadei dentare şi a
bolţii palatine.
inferiori 
premolarii secunzi inferiori  superioare prin terapie biomecanică
-  erup în jurul vârstei de 11 ani;
-  când erup înaintea caninilor inferiori (prin
pierderea precoce a molarilor secunzi
temporari datorită  complicaţiilor
inflamatorii ale cariei dentare) produc o
mezializare a molarului prim permanent,
şi blochează erupţia normală a caninului;
-  pot erupe rotaţi, datorită  resorbţiilor
incomplete ale dinţilor temporari;
-  au rol în stabilirea curbelor de
compensaţie ale ocluziei;
-  asigură  migrarea în plan transversal a
molarului prim permanent, cu rol în
alcătuirea sistemului helicoidal;
helicoidal;
-  au axul de implantare perpendicular pe
planul de ocluzie, iar dinţii situaţi anterior
angrena cu muchia distală  a caninului
inferior şi faţa mezială  a premolarului
prim inferior erupţi;
-  sunt dirijaţi în erupţia lor de distanţa
relaţiei ocluzale;
-  au axul de implantare de 5 - 8º prin
 înclinare vestibulară  faţă  de
perpendiculara dusă  pe planul de
ocluzie;
-  nu fac înclinarea vestibular ă  (datorită 
unei endoalveolii superioare) şi grupul
incisivo-canin inferior se angrenează 
 înapoia caninului superior, stabilind o
relaţie clasa a II-a canină; astfel, se
de presiune incisivo-canină, care se
continuă deasupra caninului superior cu
stâlpul nazo-frontal;
-  pot face o înclinare vestibulară 
exagerată  (datorită  unei exoalveolii
 
ortodontică) şi produc o lingualizare
unilaterală  sau bilaterală  a dinţilor
inferiori, care determină  o instabilitate
ocluzală, dureri pretragiene, interferenţe
dentare, mişcare excentrică  a
mandibulei;
-  au rol în ghidajul anterior şi lateral al
mandibulei.
Lee way space -ului
-ului (spaţiul de
derivă  sau spaţiul de rezervă  Nance),
rezultă  din diferenţa dimensiunilor mezio-
distale ale caninilor şi premolarilor faţă  de
caninii şi molarii temporari, din zona de
sprijin lateral care se permut ă: 
•

şi posterior de ei, migrează vestibular şi   între

la maxilar
0,9 - 1,8surplusul
mm; de spa ţiu variază 
mezial, mărind perimetrul arcadei dento- •  la mandibulă  surplusul de spaţiu
alveolare. variază între 1,7 – 2 - 4 mm.
Lee way space-ul este utilizat
caninii superiori pentru reglarea relaţiei molare şi canine,
-  erup în jurul vârstei de 11 ani, dup ă  dacă  arcada dentară  temporară  este
erupţia premolarilor secunzi, la diferenţă  integră.
de câteva luni;
-  se dezvoltă  până  la vârsta de 3 ani sub Secvenţa de erupţie 
ie  poate fi
zona suborbilară, apoi migrează mezial, favorabilă  sau nefavorabilă  în ocuparea
vertical şi palatinal, până la vârsta de 12 lee way space-ului, existând trei  tipare de
- 13 ani; e :
erup ţ ţi ie 
-  au o înclinare mezială  şi produc
mezializarea incisivilor laterali, reducând 14 15 13 14 13 15 15 14 13
13  
diastemaă în
-  migreaz interincisivă tranzitorie;precanin
spaţiul suplimentar --------------- --------------- ---------------
43 44 45 44 43 45 44 45 43
şi se înclină  vestibular, pentru a se

51

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
Secven ţţ e  favorabile  la mandibul ă:
-  secvenţa canin-premolar prim sau
premolar prim-canin este favorabilă,
dacă există spaţiu suficient;
-  secvenţa premolar prim-canin este
favorabilă, când există  un deficit de
spaţiu şi se va extrage în scop ortodontic
premolarul prim pentru alinierea
caninului malpoziţionat.
Secven ţţ e  nefavorabile la
mandibul ă:
-  secvenţa canin-premolar prim este
nefavorabilă, dacă  nu există  spaţiu
suficient; se va temporiza extracţia în
scop ortodontic a premolarului prim,
până  la erupţia completă  a lui, pentru
alinierea caninului malpoziţionat;
-  secvenţa canin-premolar prim-premolar
secund este nefavorabilă, dacă  s-a
pierdut timpuriu molarul secund
temporar; la erupţia molarului prim
permanent, prin puseul lui de
mezializare, va reduce spaţiul pentru
premolarul secund, iar acesta va erupe
malpoziţionat sau va rămâne inclus;
pentru prevenirea acestei situaţii,
molarul prim permanent trebuie menţinut
 în poziţia lui normală printr-un menţinător
de spaţiu;
-  oricare tip de secvenţă  este
nefavorabilă, dacă  există  scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare
sau pierdere precoce a dinţilor
temporari; caninul va erupe în vestibulo-
versie, iar premolarul secund va erupe în
linguo-versie sau va rămâne inclus;
-  erupţia molarului secund înaintea
premolarului secund (fenomen atavic)
poate fi nefavorabi
nefavorabillă, când spaţiul pentru
premolarul secund este la limită.
Secven ţţ e  favorabile la maxilar :
-  secvenţa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă  pentru
erupţia premolarului prim;
-  secvenţa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă, dacă  se face odată  cu migrarea caninilor în
există  clasa I molară; dimensiunea
mezio-distală a premolarului
premolarului secund este
mai mică  decât a molarului secund
temporar, ceea ce permite ca la erupţia
caninului,
deplaseze grupul premolar
distal, pân să  se
ă  la stabilirea
52
 
punctului de contact interdentar premolar
secund-molar prim permanent;
permanent;
-  secvenţa premolar prim-canin-premolar
secund, este favorabilă  pentru erupţia
premolarului prim, dar cu evoluţie lentă a
caninului către planul de ocluzie.
Secven ţţ e  nefavorabile la maxilar :
secvenţa
-  secund-canin,
premolar prim-premolar
este nefavorabilă, dacă 
nu există  spaţiu rămas prin diferenţa
dintre dimensiunea mezio-distală  a
molarului secund temporar şi a
premolarului secund; va apare relaţia
molară clasa a II-a sau rela ţie cuspid pe
cuspid;
-  secvenţa premolar prim-canin-premolar
secund este nefavorabilă  când spaţiul
din zona frontală  este deficitar; caninul
poate rămâne în infraocluzie sau se va
rota, iar molarul prim permanent se
mezializează  sau se rotează, reducând
şi mai mult spaţiul de pe arcadele
dentare;
-  oricare tip de secvenţă  este
nefavorabilă, dacă  există  scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare,
pierdere precoce a dinţilor temporari sau
 înghesuire în zona de sprijin lateral;
grupul premolar-canin va erupe în
malpoziţii;
-  erupţia molarului secund înaintea
premolarului secund poate fi
nefavorabilă, când spaţiul pentru
premolarul secund este la limită.
  e   ale dinţilor
Tulbur ările de erup ţ ţiie 
permanenţi din a doua etapă  a dentiţiei
mixte sunt produse de:
•  stadiul de "ugly duckling"   descris de
Broadbent, care apare uneori la vârsta
de 8 - 9 ani, este particular dezvoltării
erupţiei caninilor superiori şi determină 
deplasarea rădăcinilor incisivilor laterali
spre mezial, deplasarea coronară  a
incisivilor laterali spre distal şi apariţia
diastemei şi tremelor frontale;
f rontale; corectarea
interiorul osului maxilar spre planul de
ocluzie, presând distal coroanele
incisivilor lateral şi închizând spaţiile
intercoronare;
•
erup ţţ iile
  întârziate,
  dentarede factorii
cauzate precocegenerali
sau
(tulburări genetice, endocrine, boli
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

febrile) sau locali (carii complicate, molarii secunzi

procese inflamatorii, ţesuturi dense -  erup în jurul vârstei de 12 ani;
orale, obstacole mecanice); -  erup întâi inferiorii, apo
apoii superiorii după 6
•  persisten ţţ  a pe arcadă  a dinţilor - 8 luni;
temporari superiori, care determină  -  determină a treia în ăl ţţ  are
are de ocluzie ;
incluzia dentară  sau erupţia dinţilor în -  au rol în reglarea relaţiei centrice şi a
diferite malpoziţii dentare; intercuspidării maxime;
•  forma ţţ  iunile
iunile previa  (din
 (dinţi supranumerari - pot încheia fenomenul dentiţiei, când nu
laterali), care determină  apariţia există germenii
-  determin molarilorarcadei
ă  alungirea trei; dento-
 înghesuirilorr dentare region
 înghesuirilo regionale;
ale;
•  apariţia înghesuirii dento-alveolare , alveolare;
prin lipsă de spaţiu regională; -  au suprafeţele ocluzale orizontale în
raport cu planul de ocluzie (sistemul
•  anomaliile dentare izolate   de număr, helicoidal al molarilor ).
).
de formă, de volum, de poziţie, sediu
sau structură; trei 
molarii trei 
•  obiceiurile vicioase sau disfunc ţ ţ iile 
iile , -  erup în jurul vârstei de 18 - 25 ani (în
care produc presiuni anormale asupra proporţie de 50% din cazuri);
grupului canin-premolar, modificând -  încheie fenomenul dentiţiei;
forma arcadei dentare, forma şi -  determină  alungirea arcadei dento-
adâncimea bolţii palatine, curbele de alveolare;
compensaţie, determinând apariţia -  produc o înălţare a arcadei dento-
interferenţelor ocluzale. alveolare;
Erupţia normală şi patologică a dinţilor -  închid ultimele spaţii de pe arcada
dentară;
permanenţi -  reglează gradul de supraoclu
supraocluziezie frontală;
-  încheie sistemul helicoida
helicoidall al feţelor
În perioada 12 - 18 (25) ani are loc molare (al doilea con dentar geometric
erupţia molarilor doi şi trei permanenţi. De Coster ).
).
Completarea erup ţ ţ iei 
iei   dinţilor
permanenţi  realizează  un echilibru al Secvenţa de erupţie 
ie  a molarii
arcadei dentare, închizând spaţiile secunzi se realizează  după  trei tipare de
existente interdentare şi asigurând e , care pot fi favorabile sau
erup ţ ţi ie 
punctele de contact interdentare:
interdentare: nefavorabile în ocuparea spaţiului existent
pe arcade:

15 13 17 13 15 17 15 17 13 13  
---------------- ----------------- -----------------
43 45 47 43 47 45 45 43 47

Erupţia molarilor secunzi înaintea -  apariţia interferenţelor în diagonală  la

caninilor este expresia unui fenomen nivelul incisivilor laterali superiori.
atavic şi poate produce prin puseului de
mezializare al acestora, criză  de spaţiu   e   ale dinţilor
Tulbur ările de erup ţ ţiie 
pentru canini, determinând malpoziţiile permanenţi sunt produse de:
canine (ectopie sau incluzie dentară). •  deficitul de spa ţţ i iuu posterior, care
Erupţia molarilor secunzi superiori determină: 
 înaintea celor inferiori
inferiori determină: -  accidente de erupţie; 
-  supraocluzi
supraocluziaa molarilor secun
secunzi
zi superiori; -  mezializări ale dinţilor (înghesuire dento-
-  instalarea une
uneii ocluzii distalizate;
-  instalarea unei oocluzii
cluzii lingualizate;
lingualizate; -  alveolar ă ter
deschideri ale ă); 
ţiarocluziei frontale. 
- supraocluzie frontală;

53
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

•  erup ţţ  ia
ia molarilor trei  superiori
  superiori înaintea
celor inferiori poate determină:
-  supraocluzi
supraocluziaa molarilor trei superiori;
-  blocarea mişcărilor mandibulare;
mandibulare;
-  interferenţe în diagonală  la nivelul
frontalilor.
DINAMICA CREŞTERII ŞI
DEZVOLTĂRII POSTNATALE CRANIO-
FACIALE
Creşterea organismului uman nu
este un proces uniform, dar este un
proces continuu pe tot parcursul vieţii.
În perioada prenatală, ritmul de
creştere în înălţime este de 5000 de ori
mai crescut, iar postnatal este de 3,5.
Ritmul de creştere în greutate este de 6,5
miliarde de ori mai crescut în perioada
prenatală, iar în perioada postnatală  de
20.
Perioadele de creştere intensă  se
4 ani, 7ă- în8 mod
manifest ani şnormal
i 11 - între
14 ani
vârstele
(cu mici
0-
diferenţe între sexe).
Fenomenele de creştere nu se
 întrerup la adult. Dacă până la perioada de
tânăr creşterea postnatală  se manifestă  Creşterea mandibulară este dirijată de cei
preponderent în lungime, la adult
creşterea se manifestă  prin mărirea
diametrelor transversale, datorat în
ambele cazuri secreţiei hormonului de
creştere somatotrop.
Teorii şi concepţii ale creşterii cranio-
faciale
Concepţde
că toateA.situs-urile ia cre ştereăsunt
genetic
  consider
de creştere, fiind controlate genetic, iar
factorii non genetici au un rol foarte mic.
•  situs de creştere – zonă în care are loc
creşterea;
•  centru de creştere – zonă  în care are
loc creşterea controlată genetic:
-  suturile dintre oasele membranoase
(desmale) ale craniului şi maxilarelor;
-  centrii de osificare encondrală
(sincondroze) de la baza craniului;
-  centrul de creştere condilia
condilian.
n.
Aplica ţţ  ia
ia practic ă a teorii genetice.
Creşterea laoaselor,
 împingerea nivelulunele
suturilor
faţă de altele şăi
determin
din acest motiv nu trebuie să  tratăm
ortopedic anomaliile dento-maxilare
(aparate funcţionale), pentru că  nu putem
influenţa creşterea controlată  genetic.
Teoria contraindică  tratarea anomaliilor
scheletale prin modificarea creşterii cu
aparatele funcţionale.
Dezavantajele teoriei genetice:
-  nu face diferenţă  între creşterea
encondral
(sutural
ă
ă)   şi(cartilaginoas
ă
periosoasă ), (resorb
desmal ă
ţie- 
apoziţie);
-  nu explică  de ce o sutur ă  transplantară 
nu determină  creşterea şi nu are
potenţial de creştere într-un sector al
suturii;
-  nu explică  de ce o tracţiune pe sutură 
determină umplerea ei cu os.
Explica ţţ  ie: 
ie:   suturile maxilare sunt
considerate situs-uri de creştere şi nu
centri de creştere.
B. Teoria lui Scott consider ă  că 
determinantul primar al creşterii scheletale
este cartilajul, iar osul răspunde secundar
şi pasiv la creştere. Cartilajul de creştere
depărtează oasele unele faţă de altele, iar
spaţiul creat este umplut cu os secundar.
doi condili mandibulari. Creşterea maxilară 
este dirijată de septul nazal cartilaginos.
Dezavantajele teoriei lui Scott:
-  transplantarea cartilagiilor dau rezultate
diferite:
-  cartilajele epifizare şi sincondrozele
bazei craniului cresc;
-  cartilajul septul
septului ui nazal are potenţial de
creştere (nesigur);
-  cartilajul condilian nu creşte, deci nu
centriiă 
este centru de creştere.
-  extirparea cartilajului septului nazal
determină  un deficit de creştere (posibil
prin cicatrice postoperato
postoperatorie);rie);
-  traumatismul cartilajului condilian nu
afectează creşterea mandibulei (dacă nu
există cicatrice posttraumatică).
Explica ţţ  ie: 
ie:   cartilajiile nu cresc prin
ele însele (nu sunt centrii de creştere),
decât foarte rar.
 
C. Teoria lui Moss consider ă  că 
ţesutul moale determină  creşterea, iar
cartilajele şi oasele reacţionează 
 
secundar.
fa Oasele
ţă  de altele suntţiuni
prin trac ărtate unele
depexercitate de

54
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ţesutul moale, iar spaţiul rezultat este B. Dinamica creşterii calotei

umplut cu os secundar. craniene.   La 2 ani, mărimea cavităţii
craniene.
•  matrice funcţională  – totalitatea craniene este 87% din cea a adultului, la 5
elementelor care pot modula un element ani de 90%, iar la 15 ani de 98%. Între 15
osos; ani şi maturitate, schimbările de creştere
•  componentă  funcţională  – elemente sunt secundare procesului de
morfologice care au în comun o func ţie; pneumatizare a sinusurilor frontale şi a
este alcătuită dintr-o matrice funcţională   îngroşării părţii anterioare a osului frontal.
(muşchi, glandă, nerv şi dinţi) şi o unitate Creşterea
primii ani rapid
de via
ă  a calotei craniene din
ţă  este urmată  de o
scheletală (os şi cartilaj).
Clasificarea matricelor func ţ ţ ionale:
ionale:  încetinire a creşterii în următorii ani. Astfel:
-  periostal ă  – acţionează  direct pe -  între 1 - 5 an
anii craniu ccre
reşte de 85 ori;
unitatea scheletală  şi determină  -  între 5 - 10 ani creşte de 11 ori;
transformarea formei şi mărimii unităţii -  între 10 - 20 ani creşte de 4 ori.
scheletale;
-  capsular ă  – spaţiul funcţional (cavitate C. Dinamica creşterii
nazală, orofaringe) care determină  complexului naso-maxilar 
naso-maxilar  este
deplasarea unităţilor scheletale şi a influenţată  de creşterea septului nazal
matricei funcţionale periostală. Aceasta cartilaginos   (vomerul şi lama
determină creşterea în doi timpi: perpendicular ă  a etmoidului) şi de
-  timpul 1 – matricea funcţională 
acţiunea mecanică  a ţ esuturilor
esuturilor moi  
capsular ă  determină  deplasarea  învecinate:
-  septul nazal asigură  creşterea
unităţii 2scheletale;
-  timpul – se produce creşterea unităţii complexului naso-maxilar în sens
ascendent şi descendent;
scheletale. -  muşchii masticatori (mai ales muşchii
Acest fenomen se întâlneşte la: pterigoidieni interni) – asigură 
matrice funcţională  capsulară: creier   - deplasarea prin creştere spre interior a
unitate scheletală: craniu maxilarului;
matrice funcţională  capsulară: ochi   - -  muşchii limbii determină  expansiunea
unitate scheletală: orbit ă  maxilară  şi deplasarea corporală  a
matrice funcţională  capsulară: cavitate maxilarului în sus şi înainte;
nazal ă  - uunitate
nitate scheletală: maxilar -  muşchii obrajilor şi ai mimicii controlează 
matrice funcţională  capsulară: cavitate dezvoltarea sagitală  şi verticală  a
oral ă - unitate scheletală: mandibulă. maxilarului;
Această  teorie permite deplasarea - ochii asigură creşterea orbitei;
ortopedică  (aparate funcţionale) a -  sinusurile asigură creşterea maxilarelor.
unităţilor scheletale (timpul 1), urmată  de
creşterea unităţilor scheletale (timpul 2). ime a maxilarului  
Cre şterea în l ăţ 
ăţ ime
se face prin:
Dinamica creşterii cranio-faciale
•  sistemul sutural (suturile intermaxilară,
staturale 
A. Dinamica creşterii staturale  medio-palatină, interpalatină  şi
este utilizată  ca standard în maturarea zigomatico-maxilară);
scheletală  şi diferă  la cele două sexe. Pe •  apoziţie periostală  spre exterior, la
perioada cuprinsă  între 5 - 25 ani, băieţii nivelul proceselor alveolare;
au o creştere staturală  de 59,6 cm, iar •  mucoasa sinusală;
fetele de 55,5 cm. Astfel: •  coborârea bolţii palatine datorită 
-  între 5 - 10 ani creşterea staturală  la resorbţiei osoase pe faţa nazală 
băieţi este de 41%, iar la fete de 54%; (superioară) şi apoziţiei osoase pe faţa
-  între 10 - 15 ani cre şterea staturală  la orală (inferioară);
băieţi este de 44%, iar la fete de 41%; •  ligamentul alveolo-dentar, care
-  între 15 - 25 ani cre şterea staturală  la adaptează  creşterea maxilară la ocluzia
băieţi este de 15%, iar la fete de 5%. dentară.

55
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

Cre şterea în lungime a Lungimea maxilarului (Naso-

maxilarului  se
 se face prin: spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
•  sistemul sutural (suturile palatină, creşte pe perioada cuprinsă  între 5 - 25
pterigo-palato-maxilară  şi sfeno- ani cu 10,6 mm la băieţi şi cu 7,2 mm la
maxilar ă); fete. Astfel:
•  resorbţie periostală  pe faţa antero- -  între 5 - 10 ani lungimea maxilarului
externă, care produce o sc ădere în creşte la băieţi cu 37%, iar la fete cu
lungime; 49%;
•
  dezvoltarea proceselor alveolare prin -  cre
între
şte10la -b15
ăieţani
i cu lungimea
42%, iar maxilarului
la fete cu
suturile palato-maxilară  şi incisivo-
canină; 33%;
-  între 15 - 25 ani lungimea maxilarului
•  apoziţie osoasă  pe faţa posterioară  a creşte la băieţi cu 21%, iar la fete cu
tuberozităţilor; 18%.
•  creşterea septului nazal. Relaţia maxilarului cu baza
craniului exprimată  prin unghiul SNA
Cre şterea în în ăl ţ ţ ime
ime a (Sella turcica - Nasion - A Downs) cre şte
maxilarului  se
 se face prin: pe perioada cuprinsă  între 5 - 25 ani cu
•  sistemul sutural (suturile fronto-nazală, 1,8º la băieţi şi cu 0,4º la fete. Astfel:
fronto-maxilară şi zigomatico-max
zigomatico-maxilar ilară); -  între 5 - 10 ani unghiul SNA creşte cu
•  creşterea septului nazal; 11% la băieţi, iar la fete scade cu 25%;
•  apoziţie periostală  în jos, la nivelul -  între 10 - 15 ani unghiul SNA creşte cu
proceselor alveolare; 78% la băieţi, iar la fete cu 50%;
•  resorbţie osoasă  pe faţa nazală  a -  între 15 - 25 ani unghiul SNA creşte cu
palatului şi apoziţie osoasă pe faţa orală  11% la băieţi, iar la fete cu 75%.
a palatului;
•  ligamentul alveolo-dentar, în special al mandibulei 
D. Dinamica creşterii mandibulei 
molarilor primi permanenţi superiori, este influenţată  de creşterea clivus -ului
-ului şi
numiţi deschizători de ocluzie. de acţiunea mecanică  a ţ esuturilor
esuturilor moi  
 învecinate:
Deplasarea spre posterior a -  clivus-ul influenţează  creşterea
maxilarului asigură  creşterea la nivelul mandibulei şi poziţia articulaţiei temporo-
tuberozităţilor maxilare pentru adaptarea mandibulare;
la erupţia molarilor permanenţi, iar -  muşchii limbii determină  expansiunea
mişcarea spre înainte a maxilarului mandibule;
permite lărgirea faringelui nazal şi oral -  muşchii pterigoidieni externi stimulează 
pentru adaptarea funcţiei respiratorii la creşterea condiliană, prin fasciculul
superior inserat pe faţa anterioară  a
cerinţeleRemodelarea
crescute ale copilului în creşnaso-
complexului tere. condiluluii mandibular.
condilulu
maxilar prin procesul de resorbţie osoasă 
pe peretele inferior al foselor nazale apare Cre şterea în lungime a
ca o adaptare la funcţia respiratorie mandibulei  se
 se face prin:
crescută  şi este însoţit de procesul de •  creştere condiliană;
apoziţie osoasă  pe partea orală  a •  resorbţie periostală  pe marginea
apofizelor palatine ale oaselor maxilare. anterioară a ramus-ului;
Depunerea semnificativă  de os pe partea •  apoziţie periostală  pe marginea
orală  a bolţii palatine, nu influenţează  posterioară a ramus-ului mandibule
mandibulei.i.
adâncimea acesteia, ci din contr ă, odată 
cu vârsta, adâncimea bolţii palatine creşte, Cre şterea în în ăl ţ ţime
i  me a
datorită  creşterii proceselor alveolare mandibulei  se
 se face prin:
odată  cu erupţia dinţilor temporari şi •  creştere condiliană;
permanenţi. •  apoziţie periostală  pe faţa inferioară  a
corpus-ului mandibulei;
•  procesul erupţiei dentare.

56
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ime a mandibulei  
Cre şterea în l ăţ 
ăţ ime (Sella turcica - Nasion - Pogonion) cre şte
se face prin: pe perioada cuprinsă  între 5 - 25 ani cu
•  sincondroza mentonieră; 5,0º la băieţi şi cu 3,0º la fete. Astfel:
•  resorbţie periostală  pe faţa internă  a - între 5 - 10 ani unghiul SNPog creşte cu
corpus-ului; 37% la băieţi, iar la fete cu 41%;
•  apoziţie periostală  pe faţa externă  a -  între 10 - 15 ani unghiul SNPog cre şte
corpus-ului mandibulei. cu 33% la băieţi, iar la fete cu 50%;
-  între 15 - 25 ani unghiul SNPog cre şte
Mentonul osos devine mai cu 30% la ţbiaăie
Rela
ţi, iar la fete cu 9%.
dintre maxilar şi mandibulă 
proeminent odată  cu vârsta prin
remodelarea suprafeţei lui, fiind mai cu baza craniului exprimată  prin unghiul
crescută  resorbţia osoasă  deasupra ANB (A Downs - Nasion - B Downs) scade
mentonului şi aproape inexistentă apoziţia pe perioada cuprinsă  între 5 - 25 ani cu
osoasă  pe menton, ceea ce produce o 1,6º la băieţi şi cu 1,4º la fete. Astfel:
creştere mandibulară spre înainte. -  între 5 - 10 ani unghiul ANB scade cu
Creşterea condiliană  se face în 31% la băieţi, iar la fete cu 57%;
direcţie ascendentă  şi înspre posterior, -  între 10 - 15 ani unghiul ANB scade cu
mandibula efectuând o translare primar ă. 6% la băieţi, iar la fete cu 71%;
Această  remodelare condiliană  -  între 15 - 25 ani unghiul ANB scade cu
antrenează  o translare globală  a 63% la băieţi, iar la fete cu 28%.
mandibulei spre înainte şi în jos.
Deplasarea din timpul creşterii mandibulei E. Dinamica creşterii proceselor
alveolare este
alveolare  este dependentă de prezenţa şi
şcre
i şaterea
complexului
faringelui şnaso-maxilar permite
i a celorlalte structuri erup ţţ  ia din ţţ  ilor . În cazul extracţiei dentare,
cu care relaţionează. Deplasarea verticală  procesele alveolare încep să se resoarbă.
a mandibulei în timpul creşterii se Această  resorbţie poate fi încetinită  prin
pregăteşte pentru erupţia verticală  a redarea artificială  a dentiţiei. Creşterea
dinţilor. verticală  a feţei este rezultatul creşterii
Remodelarea mandibulei prin proceselor alveolare maxilare şi
procesul de resorbţie osoasă  pe faţa mandibulare odată cu erupţia dinţilor.
anterioară  a celor două  ramus-uri şi
apoziţie osoasă pe faţa posterioară a celor Cre şterea în l ăţ 
ăţ ime
ime a procesului
două  ramus-uri mandibulare determină  alveolar  se
 se face prin: 
prin: 
creşterea antero-posterioară a corpus-ului •  sutura mentonieră – până la 2 ani;
şi a celor două  ramus-uri ale mandibulei. •  resorbţie periostală  pe faţa internă  a
Această  alungire posterioară a corpus-ului procesului alveolar;
mandibulei pregăteşte erupţia molarilor •  apoziţie periostală  pe faţa externă  a
permanenţi. • procesului alveolar;
ligamentele alveolo
alveolo-dentare.
-dentare.
Lungimea mandibulei (Articulare -
Pogonion) creşte pe perioada cuprinsă  Cre şterea în lungime a
 între 5 - 25 ani cu 31,0 mm la băieţi şi cu procesului alveolar  se
 se face prin:
21,0 mm la fete. Astfel: •  scurtare prin componenta mezială  la
-  între 5 - 10 ani lungimea mandibulei erupţia dinţilor permanenţi;
creşte cu 34% la băieţi, iar la fete cu •  alungire posterioară  în locul lăsat de
48%; resorbţia marginii anterioare a ramus-
-  între 10 - 15 ani lungimea mandibulei ului.
creşte cu 39% la băieţi, iar la fete cu
41%; Cre şterea în în ăl ţ ţime
i  me procesului
-  între 15 - 25 ani lungimea mandibulei alveolar  se
 se face prin: 
prin: 
creşte cu 27% la băieţi, iar la fete cu
11%. •  ligamentele alveolo-dentare – zona de
Relaţia mandibulei cu baza maxim ă  dezvoltare
zona incisivilor la mandibul
inferiori, ă  este
numiţi the bite
craniului exprimată  prin unghiul SNPog
closers (închizători de ocluzie).

57
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

F. Dinamica creşterii faciale nu Cre şterea vertical ă a fe ţ ţ eei i  se

 se face
este rezultatul creşterii simultane şi prin:
independente a structurilor care o •  cumularea efectelor creşterii septului
alcătuiesc, ci a cumulării efectelor variaţiei nazal până la 10 ani;
creşterii fiecărei părţi componente a feţei. •  coborârea bolţii palatine prin resorbţie
Creşterea anterioară  a planum-ului osoasă  pe faţa superioară  a palatului şi
bazei craniului influenţează  creşterea apoziţie osoasă  pe faţa inferioară  a
anterioară  a maxilarului. Angularea dintre palatului între 10 - 20 ani;
planum-ul şi clivus-ul bazei craniului •
  creşterea condiliană;
influen ţează  deplasarea antero-
posterioară  a creşterii mandibulei. Astfel, •  creşterea osului alveolar, legată  de
dacă  unghiul bazei craniului descreşte, erupţia dentară.
mandibula ia o poziţie posterioară. În mod
similar, dacă există o descreştere în jos a Cre şterea transversal ă  a fe ţ ţe ei i   se
maxilarului,i, mandibula face o mişcare spre
maxilarulu face prin:
posterior. •  cumularea efectelor creşterii
După  Knott, între 6 - 25 ani, sincondrozeii mentoniere până la 1 an;
sincondroze
unghiul bazei craniului descreşte mai •  sutura intermaxila
intermaxilarră şi medio-palatină;
accentuat la sexul masculin (-3,8 ± 0,6º) •  osul alveolar superior care are o
decât la sexul feminin (-1,5 ± 0,4º), iar creştere divergentă  în jos şi înafara
variaţia schimbării unghiului este între - maxilarului;
12,0º şi 3,0º la sexul masculin şi între -6,0º •  resorbţie osoasă  pe faţa internă  a
şi 3,0º la sexul feminin. Variaţia schimbării mandibulei şi apoziţie osoasă  pe faţa
unghiului bazei craniului va avea influen ţă  externă a mandibulei
mandibulei;;
asupra altor părţi ale complexului cranio- •  creştere divergentă  a ramus-urilor
facial. mandibulare;
După  Björk, între 7 - 19 ani, •  suturile premaxilare şi postmaxilare,
planum bazei craniului face o deplasare în care au o creştere cu direcţie oblică.
 jos şi înapoi cu un unghi de 51,0º pe o
distanţă  de 0º (cre ştere pur ă  vertical ă) şi Cre şterea sagital ă  a fe ţ ţe ei i  se
  se face
cu un unghi de 82,0º (cre ştere orizontal ă). prin:
Fiecare variaţie individuală  explică 
rezultatele diferite ale aparatelor •  cumularea efectelor creşterii septului
ortopedice când sunt aplicate la doi indivizi nazal;
cu potenţial diferit de creştere maxilară. •  suturile faciale, care au o cre ştere în
După  Björk, între 5 - 19 ani,  jos şi înainte;
creşterea condilară  se face în sus şi •  suturile premaxilare şi postmaxilare,
 înapoi, iar unghiul dintre direc ia de care au o creştere oblică;
creştere a condilului mandibular ţ şi •  creşterea condiliană;
marginea posterioară a ramus-ului este de •  resorbţie osoasă  pe marginea
6,0º pe o distanţă  între -25,0º şi 16,0º. anterioară  a ramus-ului mandibulei şi
Astfel, direcţia creşterii condiliene poate apoziţie osoasă pe marginea posterioară 
varia sagital (posterior sau anterior) şi a ramus-ului mandibulei;
vertical (superior sau inferior) la fiecare •  translaţie a mandibulei;
individ. Fiecare variaţie influenţează  •  osul alveolar superior care are o
direcţia de creştere a mandibulei la nivelul creştere divergentă  în jos şi înainte a
mentonului (punctul Pogonion), unde este maxilarului;
centrul de rotaţie a creşterii mandibulei. •  translarea înainte a dentiţiei;
De asemenea, alt centru de rotaţie a
creşterii mandibulei se află  în aria •  apoziţie osoasă  la nivelul
condililor mandibulari. Astfel, creşterea tuberozităţilor maxilare.
facială în ansamblu se face diferenţiat.
Ritmul de creştere facială  este
corelat cu creşterea staturală.

58
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Înălţimea anterioară facială (Nasion Factorii care influenţează cre şterea

- Menton) creşte pe perioada cuprinsă  şi maturarea organismului uman sunt de
 între 5 - 25 ani cu 29,8 mm la băieţi şi cu ordin genetici, neurali, hormonali şi
21,9 mm la fete. Astfel: nutriţionali. Rezultatul creşterii depinde de
-  între 5 - 10 ani în ălţimea anterioară  interacţiunea dintre potenţialul genetic şi
facială cre şte la băieţi cu 42%, iar la fete influenţele mediului înconjurător. De
cu 48%; asemenea, se crede că  există  un centru
-  între 10 - 15 ani înălţimea anterioară  de creştere în zona hipotalamusului, care
facial ă cre şte la băieţi cu 39%, iar la fete determin ă curba de creştere genetică.
cu 37%; Secvenţa  matur ării organismului uman se
-  între 15 - 25 ani înălţimea anterioară  află sub controlul endocrin. De asemenea,
facială cre şte la băieţi cu 19%, iar la fete consumul suficient de hrană nutritivă este
cu 15%. esenţial pentru creşterea normală  a
Înălţimea posterioară facială (Sella organismului.
turcica - Gonion) creşte pe perioada
cuprinsă  între 5 şi 25 ani cu 29,1 mm la Rotaţiile faciale
băieţi şi cu 18,5 mm la fete. Astfel:
-  între 5 - 10 ani înălţimea posterioară  Rotaţia facială  este un termen
facială cre şte la băieţi cu 35%, iar la fete utilizat pentru a explica direc ţiile de
cu 45%; creştere a elementelor masivului facial.
-  între 10 - 15 ani înălţimea posterioară  Acestea se produc prin modific ări de
facială cre şte la băieţi cu 36%, iar la fete formă, remodelări complexe, translarea
cu 40%; oaselor maxilare şi mandibulare în
-  între 15 - 25 ani înălţimea posterioară  interrelaţie cu părţile moi, din timpul
facială cre şte la băieţi cu 28%, iar la fete creşterii postnatale.
cu 15%. Suturile principale care asigură 
Convexitatea ţesuturilor moi ale creşterea facială  se află  paralel cu planul
profilului (Glabella cutaneon - Sulcus labial bazei craniului (Sella turcica - Basion) şi
superior - Pogonoin cutaneon) creşte pe au o direcţie de creştere de sus în jos şi
perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu 3,3º postero-anterioară. Faţa va creşte
la băieţi şi cu 1,0º la fete. Astfel: perpendicular pe baza craniului, în
-  între 5 - 10 ani convexitatea ţesuturilor această  direcţie. Cartilajul condilian
moi ale profilului scade la băieţi cu 48%, determină  creşterea mandibulei şi astfel
iar la fete cu 280%; apar tipurile de rotaţii faciale şi
- între 10 - 15 ani convexitatea ţesuturilor mandibulare.
moi ale profilului scade la băieţi cu 36%, Curba de creştere staturală  va
iar la fete cu 280%; determina curba creşterii maxilo-faciale,
- între 15 - 25 ani convexitatea esuturilor care se va face pe dou   traiectorii de
moi ale profilului creşte la ţbăieţi cu creştere (craniană  şi facialăă) şi prin două 
185%, iar la fete cu 170%. potenţiale de dezvoltare (ereditar şi
De asemenea, convexitatea funcţional). Broadbent şi Brodie şi-au
ţesuturilor moi ale profilului (Glabella imaginat dezvoltarea facială  în centrifug,
cutaneon - Pronasale - Pogonoin astfel încât planurile de referinţă  cranio-
cutaneon) scade pe perioada cuprinsă  faciale şi valorile unghiulare rămân
 între 5 - 25 ani cu 7,3º la băieţi şi cu 9,2º la neschimbate. Björk descrie două  curbe în
fete. Astfel: traiectoria de creştere facială  (rotaţia
-  între 5 - 10 ani convexitatea ţesuturilor facială  şi cea mandibulară), corelate cu
moi ale profilului scade la băieţi cu 44%, dezvoltarea erupţiei dentare, dezvoltarea
iar la fete cu 53%; condiliană  şi închiderea unghiului
- între 10 - 15 ani convexitatea ţesuturilor mandibular.
moi ale profilului scade la băieţi cu 70%,
iar la fete cu 37%; A. Tipurile de rotaţie
- între 15 profilului
moi ale - 25 ani scade la băieţţiesuturilor
convexitatea cu 14%, mandibular ăă  . depinde
mandibular Direcţia de decentrul
creştere
de
iar la fete cu 10%. creştere condilian (punct posterior ) şi de

59
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

creşterea suturală  şi alveolară  (punct -  dezvoltarea condiliană;

anterior ).
). Astfel, mandibula poate avea trei - curbura preangulară;
tipuri de creştere (rotaţie): neutrală, - lungimea ramus-ului;
orizontală şi verticală (figura 10). -  direcţia canalului dentar;
Diagnosticul tipului de rotaţie -  lăţimea bazei mandibulare.
mandibular ă  se poate face pe baza Rotaţia mandibulară  poate fi
ortopantomografiei, după  următoarele concordantă  sau neconcordantă  cu
semne a lui Björk: creşterea facială.
- unghiul goniac;

Cre şterea de tip neutral   se - ramul ascendent al mandibulei este lung

produce când osificarea celor două puncte şi larg;
se face în aceeaşi direcţie. - simfiza mentonieră este densă şi groasă;
-  ramul orizontal al mandibul
mandibulei ei este înalt;
Cre şterea de tip orizontal  (rota
  (rotaţie -  unghiul gon
goniac
iac este îînchis;
nchis;
antero-posterioară  sau anterioară) se - dezvoltarea înălţimii alveolare şi dentare
produce când predomină  osificarea laterale este redusă.
centrului condilian şi se caracterizează 
prin: Cre şterea de tip vertical   (rotaţie
-  înălţime mare a ramus-ului mandibulei; postero-inferioară  sau posterioară) se
-  creştere condiliană în sus-înainte; produce când predomină  osificarea
- mandibula se roteşte spre anterior, după  suturală  şi alveolară  şi se caracterizează 
o axă  orizontală, ce trece la nivelul prin:
incisivilor inferiori; -  înălţime redusă a ramus-ului mandibule
mandibulei;i;
-  modificări la nivelul premolari
premolarilor
lor inferiori; -  creştere condiliană în sus-înapoi;
-  poziţie joasă  a articulaţiei temporo- -  poziţie înaltă  a articulaţiei temporo-
mandibulare; mandibulare;
- simfiza mentonieră este densă şi groasă; -  unghi goniac d deschis;
eschis;
-  ramul orizontal a all mandibulei
mandibulei este înalt; -  dezvoltare în exces a în ălţimii alveolare
-  unghiul goniac îînchis;
nchis; şi dentare laterale.
-  dezvoltare în deficit a în ălţimii alveolare Diagnosticul de rotaţie postero-
şi dentare laterale. inferioară  mandibulară  se poate face pe
Diagnosticul de rotaţie antero- baza ortopantomografiei, după 
posterioară  mandibulară se poate face pe următoarele semnele descrise de Björk:
baza ortopantomografiei, după  -  creşterea condiliană  este în sus şi
următoarele semnele descrise de Björk:  înapoi;
-  creşterea condiliană  este în sus şi -  articulaţia temporo-mandibulare are o
 înainte; poziţie înaltă;
- -
  articula ţia ă
poziţie joas temporo-mandibulare
; are o   în
ramul
ălţimeascendent
mică; al mandibulei are o
-  unghi gonia
goniacc este deschi
deschis;
s;

60
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

- dezvoltarea înălţimii alveolare şi dentare de înclinare a maxilarului în raport cu

laterale este în exces. planum-ul bazei craniului (Nasion - Sella
turcica) poate fi: normală, anterioară 
B. Tipurile de rotaţie maxilară. (rotaţie anterioară) sau posterioară (rotaţie
Direcţia de creştere maxilară  sau unghiul posterioară) (figura 11).

C. Tipurile de rotaţie facială. -  există o tendinţa la supraocluzia incisivă;

Asocierea rotaţiilor mandibulare cu cele - axele de înclinare molare sunt verticale,
maxilare dau următoarele tipuri de rotaţii perpendiculare pe planul de ocluzie;
faciale: superioare sau inferioare, -  înălţimea etajului inferior al feţei este
anterioare sau posterioare (figura 12). redusă.
iile faciale superioare   sau
Rota ţ ţ iile Rota ţ ţ ia
ia posterioar ă  sau
inferioare  apar
 apar când rotaţia mandibulei şi a hiperdivergent ă  apare când rotaţiile
maxilarului se efectuează în acelaşi sens, mandibulei şi a maxilarului diverg şi se
iar dimensiunea verticală  a feţei rămâne caracterizează prin:
constantă în timpul creşterii. -  creşterea dimensiunii anterioare a
craniului facial (Nasion - Gnathion);
Rota ţ ţ ia
ia anterioar ă  sau -  scăderea dimensiunii posterioare a
hipodivergent ă  apare când rotaţiile craniului facial (Sella turcica - Gonion);
mandibulei şi a maxilarului converg şi se - alungirea profilului;
caracterizează prin: -  alunecarea mentonului în jos şi înapoi;
-  scăderea dimensiunii anterioare a -  deschiderea unghiului bazei craniului
craniului facial (Nasion - Gnathion); (Nasion - Sella turcica - Basion), clivus
-  creşterea dimensiunii posterioare a scurt;
craniului facial (Sella turcica - Gonion); -  articulaţia temporo-mandibulare situată 
-  alunecarea mentonului în sus şi înainte;  înalt şi dezvoltată  vertical, cu ramus-ul
-  dezvoltare de tip brahicefal
brahicefalic
ică. scurt;
Diagnosticul de rotaţie anterioară  -  dezvoltare de tip dolicoce
dolicocefalic
falică.
facială  se poate face pe baza Diagnosticul de rotaţie posterioară 
teleradiografiei de profil, după urm ătoarele facială  se poate face pe baza
semnele descrise de Björk: teleradiografiei de profil, după urm ătoarele
- condilul mandibular este robust, rotunjit, semnele descrise de Björk:
dezvoltat în sus şi înainte; -  condilul mandibular este îngust, efilat şi
-  canalul dentar are o direcţie curbă; dirijat spre înapoi;
-  corticala simfizei mentoniere este -  canalul dentar are o direcţie dreaptă;
 îngroşată; - ramul vertical al mandibulei este scurt şi
-  rebordul mandibular preangula
preangularr este  îngust;
-
convex; goniac
-  unghiul are o tendinţă  de   înclinat
ramul în orizontal al mandibulei este
jos şi înainte;
 închidere; -  corticala sim
simfizei
fizei mentoni
mentoniere
ere este fină;

61
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

-  simfiza mentonieră  este dreaptă, -  axelor de înclinare molare au o tendinţă 

alungită, orientată în sus şi înapoi; spre înainte;
-  creşterea preangulară  este marcată; -  înălţimea etajului inferior al feţei este
unghiul goniac are o tendinţă  de mărită;
deschidere; - volumul alveolo-dentar este mărit; există 
-  articulaţia temporo-madibulară  este o tendinţa la înclinarea vestibulară 
plasată înalt; incisivă.

VÂRSTA CRONOLOGICĂ ŞI Osificarea se termină la 17 ani la fete şi la

PARAMETRII VÂRSTEI BIOLOGICE 19 ani la băieţi.
Osificarea nucleelor se face la
În timpul creşterii, pot apare diferite diferite vârste, progresiv şi în concordanţă 
puncte critice, care pot schimba ritmul de cu maturizarea pacientului (figura 13):
creştere. Cu cât tulburările de creştere -  osul mare (capitatum) se osifică  în luna
apar mai timpuriu, cu atât amprenta a patra;
dezvoltăEvaluarea
rii ulterioarecre
va şfiterii
mai evident
normaleă. a -  luna cârlig (hamatum) se osific ă  în
osul acucincia;
organismului uman se realizează  prin -  epifiza radius-ului se osifică  în luna a
concordanţa dintre vârsta cronologică  şi paisprezecea;
parametrii vârstei biologice (osoase, -  osul piramida
piramidall (triquetrum) se osifică la 2
dentare şi sexuale). ani şi 6 luni;
-  epifiza primului memetacarpian
tacarpian se osifică la
Parametrii vârstei osoase 4 ani şi 6 luni;
-  osul semilunar (lunatum) se osifică  la 4
Vârsta osoasă  se apreciază  după  ani şi 6 luni;
diferitele momente în care are loc -  osul trapez mare (trapezoid
(trapezoideum)
eum) se
osificarea oaselor componente pe osifică la 6 ani şi 6 luni;
radiografia cotului, a tarsului şi a pumnului. - osul trapez mic (trapezium) se osifică  la
Osificarea este influenţată  de sex 6 ani şi 6 luni;
şi este mai rapidă  la fete decât la băieţi. - osul scafoid (scaphoideum) se osific ă  la
6 ani şi 6 luni.

62
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Parametrii vârstei dentare -  locale – procese inflamatorii periapicale

ale dinţilor temporari.
Vârsta dentară se apreciază prin: Tulburările de ritm ale erupţiei
•   examen clinic – se examinează  dinţii dentare produc dezechilibre dento-
care au erupt pe arcade; maxilare şi ocluzale.
•   ortopantomografic – se examinează  Între 6 luni şi 2 ani şi jumătate erup
gradul de resorbţie a rădăcinilor dinţilor din ţţ iii i temporari , într-o secvenţă  obişnuită 
temporari şi gradul de calcifiere a dinţilor de erupţie: incisivii centrali (A), incisivii
permanenţi. laterali (B), molarii primi (D), caninii (C) şi
molarii secunzi (E). După  notaţia Palmer
Clinic , vârsta dentară se stabileşte secvenţa tipică de erupţie este A – B – D –
dacă  pe cel puţin trei cadrane sunt erupţi C – E.
dinţii specifici intervalului de vârstă. Dacă  Între 6 ani şi 18 – 25 ani erup din ţţ  iiii
există  o neconcordanţa dintre vârsta permanen 
La i .mandibulă  secvenţa obişnuită 
ţţ  
cronologică  şi vârsta dentară, erupţia
dentară  nu mai este normală, ci poate fi de erupţie este: molarii primi (6), incisivii
întârziat ă  sau precoce   faţă  de cea centrali (1), incisivii laterali (2), caninii (3),
cronologică. premolarii primi (4), premolarii secunzi (5),
Cauzele erupţiei dentare întârziate molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
pot fi: După  notaţia Palmer secvenţa tipică  de
-  primare – ereditare, anomalii erupţie mandibulară este 6 – 1 – 2 – 3 – 4
cromozomiale (mongoloism);  – 5 – 7 – 8.
-  secundare – hipotiroidism, rahitism; La maxilar secvenţa obişnuită  de
-  locale – obstacole mecanice.
erupţie este: molarii primi (6), incisivii
Cauzele erupţiei dentare centrali (1), incisivii laterali (2), premolarii
accelerate pot fi: primi (4), premolarii secunzi (5), caninii (3),
-  primare – ereditare;
molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
-
După  notaţia Palmer secvenţa tipică  de
  secundare
hipergonadism; – hipertiroidism,
hipertiroidism, erupţie mandibulară  este 6 – 1 – 2 – 4 –
5– 3 – 7 – 8.

63

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
În general, există  o diferenţă  între
cele două  sexe privind erupţia dentară,
sexul feminin precede erupţia dentară  a
sexului masculin, cu o medie de 5 luni.
Permutarea dentară  a celor două  dentiţii
se produce între vârsta de 6 - 12 ani.
Perioada de erupţie poate varia în funcţie
de dinte. Cea mai mică variaţie a perioadei
de erupţie o are incisivul inferior
permanent (variaţie de 3,1 ani) şi cea mai
mare o are molarul de minte, fiind urmat
de premolarul secund inferior (variaţie de
6,6 ani).
Pe ortopantomografie , vârsta
dentară  a mugurilor dentari se stabileşte
după gradului de calcifiere.
Calcifierea din ţ ţ ilor
ilor temporari  începe
 începe
 în luna a treia intrauterină, când procesul
de calcifiere apare la nivelul dinţilor
mandibulari şi apoi la dinţii maxilari. În
mod obişnuit, calcifierea are loc întâi la
incisivii centrali şi apoi la molarii secunzi.
De asemenea, calcifierea începe la sexul
masculin şi apoi la sexul feminin.
Calcifierea din ţ ţ ilorilor permanen ţ ţi i   de creştere maximă, perioada pre-maximă
 începe la scurt ttimp
imp după na ştere. Molarul
prim permanent începe să se calcifieze în
a doua lună  postnatală, iar molarul de
minte în jurul vârstei de 8 ani.
La vârsta de 6 ani erup incisivii
centrali inferiori şi molarii primi
permanenţi.
La vârsta de 7 ani erup incisivii
centrali superiori. Pe ortopantomografie
rădăcina incisivilor laterali este bine
formată, iar coroana grupului canin -
premolar
formarea rădeste formată  şi începută 
ăcinii lor.
La vârsta de 8 ani erup incisivii
laterali permanenţi, iar pe
ortopantomografie o treime din rădăcinile
grupului canin - premolar este format ă.
La vârsta de 9 ani erup caninii
inferiori şi premolarii primi superiori. Pe
ortopantomografie formarea rădăcinii
caninilor şi premolarilor secunzi, ca şi a
premolarilor inferiori este începută.
La vârsta de 10 ani erup premolarii
primi inferiori şi premolarii secunzi
superiori. Pe ortopantomografie există  o
resorbţie mare a rădăcinii caninilor şi a
molarilor rtemporari şi se continuă  -  cre ştere
formarea ădăcinii premolarilor secunzi
inferiori şi a caninilor superiori. De
64
 
asemenea, este terminată  formarea
rădăcinii incisivilor centrali şi aproape
terminată  formarea rădăcinii incisivilor
laterali.
La vârsta de 11 ani erup premolarii
secunzi inferiori şi caninii superiori şi este
terminată formarea rădăcinii incisivilor şi a
molarilor primi permanenţi.
La vârsta de 12 ani erup molarii
secunzi permanenţi.
La vârsta de 15 ani sunt terminate
formarea rădăcinii tuturor dinţilor
permanenţi şi sunt vizibili molarii de minte
pe ortopantomogra
ortopantomografie.
fie.
sexuale 
Parametrii vârstei sexuale 
În timpul adolescen ţţ eei 
  i , au loc
schimbări ale organelor sexuale primare şi
secundare diferenţiate după  sexe. De
asemenea, perioada dintre 8 - 17 ani este
 împărţită  după  ratele de creştere care au
loc aproximativ din doi în doi ani, cu
diferenţe între cele două  sexe (mai
devreme la fete decât la băieţi) în perioada
 
şi perioada post-maximă, în care apare o
creştere considerabilă  în înălţime şi o
creştere a lungimii mandibulei. Astfel:
•    în perioada de cre ştere maxim ă are loc
o:
-  creştere staturală de 14,3 cm la băieţi şi
de 13,8 cm la fete;
-  creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 6,3 mm la b ăieţi şi de 4,8
mm la fete;
-  creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion ă ţ ş
fete. - Pogonion de 1,2º la b ie i i la
•   în perioada pre-maxim ă are loc o:
-  creştere staturală de 12,2 cm la băieţi şi
de 11,8 cm la fete;
-  creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 5,4 mm la b ăieţi şi de 3,8
mm la fete;
-  creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 1,0º la b ăieţi şi de
0,8º la fete;
-  creştere condiliană (în jurul vârstei de 12
ani) de 1,5 mm la băieţi şi la fete.
•   în perioada post-maxim ă are loc o:
de 5,7 la fete;ă  de 7,4 cm la b ăieţi şi
cmstatural

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
-  creştere a lungimii mandibulei
mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 3,7 mm la băieţi şi de 2,8
mm la fete;
-  creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 0,7º la b ăieţi şi de
0,2º la fete;
-  creştere condiliană (în jurul vârstei de 15
ani) de 5,5 mm la b ăieţi şi la fete.
Vârsta sexual ă  se apreciază  la
pubertatea după  caracterele secundare,
atât la fete cât şi la băieţi.
La fete   maturarea sexuală  se
realizează  între vârsta de 12 şi 14 ani,
durează 3 ani şi 6 luni şi se are loc în mai
multe etape:
•   prima etap ă  se caracterizează  prin
 începutul:
-  creşterii staturale;
-  dezvoltării sânilor;
-  creşterii părului pubian.
•   a doua etap ă se caracterizează prin:
-  atingerea vârful creşterii staturale;
--   sânii
părul se măresc;
pubian este mai des şi mai negru.
•  a treia etap ă se caracterizează prin:
-  apariţia menstruaţiei.
La b ăie ţ ţi i   maturarea sexuală  mandibular ă  este mai deschisă  decât cea
 începe mai târziu,
târziu, dar se extinde pe 5 ani:
•   prima etap ă se caracterize
caracterizeaz
ază prin:
-  creşterea în greutate;
-  creşterea dimensională a scrotului;
- modificarea pigmentaţiei.
•   a doua etap ă se caracterizează prin:
-  începutul creşterii staturale;
-  descreşterea ţesutului adipos;
-  apariţia părului pubian;
-   începerea creşterii penisului.
• a treia etap ă se caracterizează prin:
-  se atinge vârful creşterii staturale;
-  penisul capătă dimensiunea adultă.
•  a patra etap ă se caracteriz
caracterizeaz
ează prin:
- apare părul facial maxilar;
-  creşte musculatura corpului.
DINAMICA DEZVOLTĂRII ARCADELOR
ŞI A OCLUZIEI DENTARE
De la naştere şi până  la perioada
de adult arcadele dentare şi ocluzia
dentară  suferă  multiple transformări
corelate cu cre terea general   i cranio-
ş ă  şi cu erup
ă ţia
ş dinţilor
facială  postnatal
temporari şi permanenţi.
65
dentare 
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare 
Schimbările dimensionale ale
arcadelor dentare de datorează 
diferenţelor semnificative dintre mărimea
dinţilor temporari şi a dinţilor permanenţi
(mai ales în zona anterioară  a arcadelor
dentare). În perioada de tranziţie
(permutarea dentară) de la dentiţia
temporară  la cea permanentă, au loc
schimbări ale circumferinţei (perimetrul),
lungimii şi lăţimii arcadelor dentare.
dentare 
A. Relaţiile arcadelor dentare 
superioare şi inferioare se schimbă 
concomitent cu fazele pre-eruptive
pr e-eruptive şi post-
eruptive ale dinţilor.
În sens sagital , în timpul perioadei
prenatale, maxilarul ocupă  o poziţie
anterioară  mandibulei. La vârsta adultă,
zona alveolară  apicală  anterioară 
superioară  prezintă  o poziţie mai
posterioară  decât cea inferioară, iar
incisivii superiori sunt mai înclina ţi
vestibular decât incisivii inferiori.
În sens transversal , în timpul
perioadei prenatale, zona posterioară 
superioară. La vârsta adultă, apexurile
dinţilor laterali inferiori sunt dispuse mai
lateral decât a celor superiori, iar
 înclinarea vestibulo-orală  a dinţilor laterali
inferiori este mai accentuată decât a celor
superiori.
ilor.   În timpul
B. Mărimea dinţilor.
permutărilor dentare,
dentare, mărimea dinţilor
temporari
diferit şi  zonele
ă  după a celor permanen
anterioare ţi este
şi laterale,
superioare şi inferioare.
În zona anterioar ă  maxilar ă, 
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenţi, care ocupă  un spaţiu pe
arcadele dentare cu 8 mm mai mare decât
spaţiul ocupat de incisivii temporari. Deşi
germenii incisivilor superiori permanenţi
sunt dispuşi palatinal faţă  de incisivii
superiori temporari, incisivii permanenţi
erup vestibular faţă  de incisivii temporari,
iar erupţia caninilor superiori permanenţi
laterali ăş oi deplasare
determin mezială a diastema
astfel închide incisivilor
interincisivă superioară tranzitorie.

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
În zona posterioar ă  maxilar ă,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenţi, molarii primi temporari au o
mărime egală cu cea a premolarilor primi,
iar molarii secunzi temporari sunt mai mari
decât premolarii secunzi.
Lee way space-ului maxilar este de
0,9 mm şi variază  între +6,0 mm şi -5,8
mm, iar secvenţa optimă  de erupţie a
grupului lateral este: premolar prim-
premolar secund-canin. Dimensiunea
normală  a arcadei superioare la nivelul
grupului canin-premolar este de 21,5 ± 2
mm.
În zona anterioar ă  mandibular ă,
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenţi, care ocupă  un spaţiu pe
arcadele dentare cu 6 mm mai mare decât
spaţiul ocupat de incisivii temporari.
Germenii incisivilor inferiori permanenţi
sunt dispuşi lingual faţă de incisivii inferiori
temporari şi erup lingual sau rotaţi faţă  de
incisivii temporari, apoi se deplasează  premolar nu sunt consolidate, perimetrul
spre vestibular în timpul erupţiei lor şi se
aliniază, cu condiţia existenţei spaţiului
suficient pe arcadele dentare.
În zona posterioar ă  mandibular ă,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenţi, molarii primi temporari au o
mărime mai mare cu 115% decât a
premolarilor primi, iar molarii secunzi
temporari au o mărime mai mare cu 138%
decât premolarii secunzi.
este deLee
1,7 mmwayşi variaz
space-ului mandibular
ă între +3,8 mm şi
-5,6 mm, iar secvenţa optimă de erupţie a
grupului lateral este: canin-premolar prim-
remolar secund. Dimensiunea normală  a
arcadei inferioare la nivelul grupului canin
- premolar este de 20,5 ± 2 mm.
C. Perimetrul arcadei dentare
(circumferinţa) se stabileşte după  linia
trasată  de la faţa distală  a molarului
secund temporar sau a premolarului
secund de pe un cadran, până  la faţa
distală a molarului secund temporar sau a
premolarului secund de pe cadranul opus,
linie care trece prin şanţurile transversale
ale molarilor şi premolarilor, cuspizii
caninilor şi muchiile incizale (figura 14).
66
 
La maxilar ,  perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată 
perioada erupţiei din ţţ ilor
i lor temporari .
În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare în
momentul erupţiei molarilor primi superiori
permanenţi, pentru că  fac o mişcare de
mezializare, dar aceasta este compensată 
 în momentul erupţiei incisivilor centrali
superiori permanenţi. În momentul erupţiei
incisivilor centrali superiori permanenţi are
loc o creştere a perimetrului arcadei
dentare, pentru că  diametrul vestibulo-oral
este mai mare decât a incisivilor centrali
superiori temporari şi pentru că  au o
 înclinaţie mai mare spre vestibular decât
incisivii centrali superiori temporari.
Perimetrul arcadei dentare superioare
creşte la băieţi cu 1,3 mm şi la fete cu 0,5
mm.
În denti ţţ  iaia permanent ă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
superioare nu se mai modifică  după 
erupţia molarilor doi şi trei permanenţi.
Dacă  rapoartele ocluzale molar prim-
arcadei dentare superioare scade în
momentul erupţiei molarilor doi şi trei
superiori permanenţi, datorită  mişcării de
mezializare a grupului lateral.
La mandibul ă, perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată 
perioada erupţiei din ţţ ilor
i lor temporari .
În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare, în
momentul erupţiei incisivilor centrali
inferiori
fa permanen
ţă de incisivii ţi, pentru
centrali că erup
inferiori lingual
temporari.
În momentul erupţiei molarilor primi
inferiori permanenţi are loc o reducere a
perimetrului arcadei dentare superioare,
datorită  mişcării de mezializare a molarilor
primi inferiori permanenţi şi a tendinţei de
mezializare a dinţilor inferiori. Perimetrul
arcadei dentare inferioare scade la băieţi
cu 3 - 4 mm şi la fete cu 4 - 5 mm.
În denti ţţ  ia
ia permanent ă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
inferioare nu se modifică  după  erupţia
molarilor doi şi trei permanenţi. Dacă 
rapoartele ocluzale molar prim-premolar
nu sunt inferioare
consolidate,scade
perimetrul arcadei
dentare în momentul
erupţiei molarilor doi şi trei inferiori
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

permanenţi, datorită  mişcării de mezializare a grupului lateral.

D. Lungimea arcadei dentare se are loc o reducere a lungimii arcadei

stabileşte după linia trasată de la tangenta dentare, pentru că  ocupă  lee way space-
dusă la faţa vestibulară a incisivilor centrali ul.
ce ă  la intersec
pântrece prin faţaţiamezial
linieiămediene cu primi
 a molarilor linia normal,În denti  ţţ  ia permanent 
lungimea arcadeiă, în mod
dentare
permanenţi sau prin faţa distală a molarilor superioare nu se mai modifică  după 
secunzi temporari (figura 14). erupţia molarilor doi şi trei permanenţi.
Odată  cu vârsta, apare o u şoară 
La maxilar , lungimea arcadei descreştere a lungimii arcadei dentare,
dentare rămâne constantă  pe toată  datorită  mişcării de verticalizare a
perioada erup ţţ  iei
iei din ţ ţ ilor
ilor temporari . incisivilor superiori permanenţi.
În denti ţţ ia
i a mixt ă, are loc o reducere
a lungimii arcadei dentare în momentul La mandibul ă, lungimea arcadei
erupţiei molarilor primi superiori dentare rămâne constantă  pe toată 
permanenţi, pentru că  fac o mişcare de perioada erup ţţ iei
i ei din ţţ ilor
i lor temporari .
mezializare. În momentul erupţiei În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o reducere
incisivilor centrali superiori permanenţi are a lungimii arcadei dentare, în momentul
loc o creştere a lungimii arcadei dentare, erupţiei incisivilor centrali inferiori
pentru
În că fac o mi
momentul şcare de vestibulariz
erup vestibularizare.
ţiei grupului are.
canin- permanenţi,centrali
incisivilor că erup lingual
pentru inferiori faţă  de
temporari. În
premolar prim-premolar secund superior momentul erupţiei molarilor primi inferiori

67
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

permanenţi are loc o reducere a lungimii retrocanin. De asemenea, distanţa

arcadei dentare, pentru că  fac o mişcare intercanină  creşte în momentul erupţiei
de mezializare. În momentul erupţiei caninilor inferiori permanenţi şi în
grupului canin-premolar prim-premolar momentul erupţiei grupului canin-premolar
secund inferior are loc o reducere a prim-premolarr secund inferior.
prim-premola
lungimii arcadei dentare, pentru că  ocupă  Astfel, între 3 - 13 ani distan ţa
lee way space-ul. intercanină  inferioară  creşte cu 3,7 mm,
În denti ţţ  ia
ia permanent ă, în mod apoi descreşte cu 1,0 mm pân ă  la vârsta
normal, lungimea arcadei dentare de 45 ani.
inferioare nu se mai modifică dup ă erupţia
molarilor doi şi trei permanenţi. Odată  cu Distanţa intermolară  se măsoară 
vârsta, apare o uşoară  descreştere a  între fosetele centrale ale molarilor primi
lungimii arcadei dentare, datorită  mişcării permanenţi.
de verticalizare a incisivilor inferiori La maxilar , distanţa intermolară 
permanenţi. creşte cu 2,0 mm în denti ţţ ia i a temporar ă,
Pe ansamblu, lungimea arcadelor  între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
dentare scade mai mult la arcada scheletale.
mandibulă  decât la cea maxilară, iar În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o creştere
arcadele dentare sunt mai scurte la 18 ani a distanţei intermolare cu 2,2 mm în
decât la 3 ani. momentul erupţiei molarilor primi superiori
permanenţi.
E. Lăţimea arcadei dentare se După  erupţia molarilor secunzi
măsoară  la nivel canin   (distanţă  superiori permanenţi, distanţa intermolară 
intercanină) şi la nivel molar   (distanţă  se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
intermolară) (figura 14). ani.
La mandibul ă, distanţa intermolară 
Distanţa intercanină  se măsoară  creşte cu 1,5 mm în denti ţţ ia i a temporar ă,
 între cuspizii caninilor
caninilor permanenţi.  între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
La maxilar , în denti ţ ţ iaia temporar ă, scheletale.
distanţa intercanină  creşte în puseu la În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o creştere
vârsta de 3 - 4 ani, în contextul creşterii a distanţei intermolare cu 1,0 mm în
scheletale. momentul erupţiei molarilor primi inferiori
În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o creştere permanenţi.
a distanţei intercanine cu 3,0 mm în După  erupţia molarilor secunzi
momentul erupţiei incisivilor centrali inferiori permanenţi, distanţa intermolară 
superiori permanenţi, pentru că  se se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
produce o distalizare a caninilor
c aninilor temporari. ani.
De asemenea,
cu 2,0 mm în momentuldistanţa intercanin
erupţiei ăcaninilor
  creşte Modificările arcadelor dento-alveolare
superiori permanenţi, pentru că  erup mai după dentiţii
vestibularizat decât caninii superiori
temporari. A. Arcadele dento-alveolare
Astfel, între 3 - 13 ani distan ţa temporare   prezintă  anumite caracteristici
temporare
intercanină superioară creşte cu 6,0 mm şi morfologice :
continuă  să  crească  cu 1,7 mm până  la - au formă de semicerc;
vârsta de 45 ani. -  dinţii au un relief ocluzal pronunţat la
La mandibul ă, în denti ţ ţ ia
ia  început;
temporar ă, distanţa intercanină  creşte în -  spre momentul permut ării lor, dinţii sunt
puseu la vârsta de 3 - 4 ani, în contextul atriţionaţi;
creşterii scheletale. - la maxilar baza coronară este mai mare
În denti ţţ  ia
ia mixt ă, are loc o creştere decât cea apicală;
a distanţei intercanine cu 2 - 3 mm în -  la mandibulă  baza coronară  este egală 
momentul erupţiei
inferiori permanen incisivilor
ţi, pentru centrali
că  se produce cuţacea
-  fa apical
distal ă
ă  a ;molarului secund superior
o distalizare a caninilor temporari în spaţiul este la nivelul tuberozităţii maxilare;

68
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

-  faţa distală  a molarului secund inferior B. Arcadele dento-alveolare din

este la nivelul ramului ascendent al prima etapă  a dentiţiei mixte  mixte  prezintă 
mandibulei. anumite caracteristici morfologice :
-  au formă  de semielipsă  la maxilar şi de
Din punct de vedere al parametrilor parabolă la mandibulă;
arcadelor dento-alveolare 
dento-alveolare  temporare -  dinţi permanenţi tineri au un relief ocluzal
(perimetrul, lungimea, lăţimea) se constată  şi o morfologie coronară pronunţată;
existenţa spaţiilor suplimentare la: - între incisivii superiori exist ă o diastemă 
•
  maxilar : de 1 - 3 mm, care este normală  pentru
această  perioadă  (diastemă  tranzitorie)
-  +2,6 mm – în zona incisiv ă 
-  +0,5 mm – în zona canină  şi se închide la erupţia caninilor şi nu
-  +0,3 mm – în zona molară  necesită tratament ortodontic;
•   mandibul ă: -  dinţii erupţi prezintă rotaţii sau înghesuiri
-  +21,1 mm – în zona incisivă  minore.
-  +0,8 mm – în zona canină 
-  +0,2 mm – în zona molară  Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare 
dento-alveolare  (perimetrul,
În mod normal, există  două  tipuri lungimea, lăţimea) după  erupţia incisivilor
de arcade temporare , care reprezintă  centrali şi a molarilor primi permanenţi se
expresia caracterului constituţional şi a constată la:
creşterii scheletale. •   maxilar :
Tipul A cu arcade spaţiate. Spaţiile -  l ă
ăţ ţ imea
imea intercanin ă  creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
fiziologice
reprezentate(spa deţii diasteme
de creşinterincisive
tere) sunt scade spaţiul suplimentar din zona
superioare şi inferioare şi treme (spaţiul canină prin această distalizare;
primatelor, spaţiul simian sau spaţiul -  lungimea molar ă  creşte pentru că 
antropoidelor), necesare pentru plasarea incisivii centrali sunt mai la ţi vestibulo-
cuspizilor caninilor în arcul dentar oral şi erup mai vestibular decât incisivii
antagonist. Trema precanină  superioară  centrali temporari; lungimea molară  ar
este situată între incisivul lateral şi caninul trebui să  crească  mai mult, dar în
temporar. Trema postcanină  inferioară  momentul erupţiei molarilor primi are loc
este situată  între caninul şi molarul prim o mezializare a dinţilor laterali;
temporar. Acest tip de arcade temporare -  spa ţţ iul
i ul suplimentar din zona incisivă 
cu spaţii generalizate şi/sau localizate este scade, pentru că  incisivii centrali sunt
cel mai frecvent întâlnit. mai laţi mezio-distal decât incisivii
Tipul B   cu arcade nespaţiate, fără  centrali temporari, dar nu există 
treme şi diasteme. Posibilitatea apariţiei  înghesuire.
ţ ă:
anomaliilor dento-maxilare
egală  pentrulaceledenti
douiaă  -  l ă
•
permanentă  este ăţ ţ mandibul 
imea
imea intercanin 
ă  creşte prin
tipuri de arcade temporare. distalizarea caninilor temporari, dar
Cu o frecvenţă  rară  poate exista o scade spaţiul suplimentar din zona
înghesuire dentar ă în arcadele temporare, canină prin această distalizare;
ca efect a unei discrepanţe dintre -  lungimea molar ă rămâne constantă, de şi
lungimea arcadei şi dimensiunea unui  în momentul erupţiei molarilor primi are
dinte, care se poate rezolva de la sine, loc o mezializare a dinţilor laterali;
prin creşterea spontană  a lăţimii arcadei -  spa ţţ iul
i ul suplimentar din zona incisivă 
dentare temporare în zona anterioar ă. scade şi apare o înghesuire tranzitorie,
Prezenţa înghesuirii dentare din perioada considerată  normală, pentru că  incisivii
dentiţiei temporare creşte posibilitatea centrali sunt mai laţi mezio-distal decât
apariţiei înghesuirii în perioada dentiţiei incisivii centrali temporari.
permanente, deoarece lungimea arcadei
dentare temporare din zona anterioară  Din punct de vedere al parametrilor
rămâne constantă  sau scade odată  cu arcadelor dento-alveolare 
dento-alveolare  (perimetrul,
vârsta. lungimea, lăţimea) după  erupţia incisivilor
laterali permanenţi se constată la:

69
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

•  maxilar : -  dinţii sunt aliniaţi şi au puncte de contact

-  l ă
ăţ ţ imea
imea intercanin ă  creşte prin interdentar;
distalizarea caninilor temporari; -  există  dimensiuni măsurabile la nivelul
-  lungimea molar ă creşte uşor; arcadelor (lăţimea intercanină, lăţimea
- în zona frontală nu există înghesuire, cel interpremolară, lăţimea intermolară,
mult stadiul de "ugly duckling", datorită  lungimea arcadelor);
poziţiei mugurilor caninilor permanenţi  -  axele dinţilor fac unghiuri diferite cu
faţă  de rădăcinile incisivilor laterali planul de ocluzie în sens vestibulo-oral,
erupţi. mezio-distal şi gingivo-oclu
gingivo-ocluzal;
zal;
•   mandibul ă: - axele dentare molare formează sistemul
-  l ă
ăţ ţ imea
imea intercanin ă  creşte prin helicoidal molar şi răspunde la
distalizarea caninilor temporari, dar necesităţile funcţionale (al doilea con
scade spaţiul suplimentar din zona dentar geometric De Coster ); );
canină prin această distalizare; -  planul de ocluzie prezintă  o curbă  de
-  lungimea molar ă rămâne constantă; compensaţie sagitală  (curba Spee ) şi o
-  în zona frontală  există  o înghesuire curbă  de compensaţie transversală 
tranzitorie, considerată  normală, pentru (curba Monson ); );
că  incisivii laterali sunt mai laţi mezio- -  arcadele dentare sunt închise într-un
distal decât incisivii laterali temporari. culoar al muşchilor antagonişti;
-  există o tendinţă de mezializare a din ţilor
C. Arcadele dento-alveolare din laterali, căruia i se opune muşchiul
mixte  prezintă 
a doua etapă  a dentiţiei mixte  orbicularis oris.

anumite caracteristici
-  dinţi permanen morfologice 
ţi tineri : ocluzal
au un relief Dinamica dezvoltării ocluziei dentare 
dentare 
şi o morfologie coronară pronunţată;
-  lee way spac
space-ul
e-ul este popozitiv;
zitiv; Ocluzia dentară  este relaţia
-  dinţii erupţi fac înclinări axiale vestibulo- complexă maxilo-mandibulară coordonată 
orale, mezio-distale şi au puncte de neuro-muscular, în care sunt implicaţii
contact interdentare strânse. dinţii, muşchii masticatori, articulaţia
temporo-mandibular ă  şi structurile
Din punct de vedere al parametrilor scheletale. De la naştere şi până  la
arcadelor dento-alveolare 
dento-alveolare  (perimetrul, perioada de adult, în ocluzia dentar ă  se
lungimea, lăţimea) după  erupţia caninilor produc schimbări semnificative, în funcţie
permanenţi, a premolarilor primi şi secunzi de tipurile de dentiţie.
se constată la:
•   maxilar : A. Relaţii intermaxilare din
-  l ă
ăţ ţ imea
imea intercanin ă  creşte prin erupţia perioada prenatală. În timpul vieţii
mai vestibulară a caninilor permanenţi;
-  lungimea molar ă  scade, datorită  erupţiei
intrauterine, exist
intermaxilare ă  o dinamic
sagitale, în ăfunc ţie ţiilor
  a rela de
dinţilor permanenţi din zona laterală, în dezvoltarea structurilor maxilo-faciale
maxilo-faciale..
spaţiul de derivă Nance. În primele două  luni de dezvoltare
are loc o creştere diferenţiată  a
•   mandibul ă: maxilarelor, în care limba ocupă o cavitate
-  lungimea molar ă scade, datorită  erupţiei
comună  nazo-orală  şi determină  o
dinţilor permanenţi din zona laterală, în dezvoltare mai accentuată  a maxilarului.
spaţiul de derivă Nance; Astfel, relaţia intermaxilară  are un aspect
-  rezolvarea în înghesuirii
ghesuirii incisi
incisive
ve tranzitorie. de prognatism maxilar embrionar .
În luna a treia de dezvoltare are loc
D. Arcadele dento-alveolare procesul de septare a cavităţii nazo-orale,
permanente  
permanente prezintă  anumite  în care limba coboară  şi stimulează 
caracteristici morfologice : dezvoltarea mandibulei. Astfel, relaţia
-  dinţii permanenţi tineri au un relief
intermaxilară are un aspect de prognatism
ocluzal pronunţat;
-  forma arcadelor este de semielips ă  la mandibular embrionar 
În ultimele luni. de dezvoltare intr ă 
maxilar şi de parabolă la mandibulă;  în func
f uncţie sistemul endocrin, care dezvoltă 

70

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
planum-ul bazei craniului şi implicit al
complexului naso-maxilarului, Astfel,
relaţia intermaxilară  are un aspect de
prognatism maxilar embrionar .
B. Relaţii intermaxilare din
perioada predentară. Perioada
predentară  sau stadiul de gingie ataşată  momentul erupţiei incisivilor temporari,
se întinde de la naştere şi până la erupţia
primului dinte temporar.
La naştere, nou-născutului prezintă  gingivală inferioară  şi va genera un raport
un retrognatism mandibular fiziologic,  ocluzal normal.
caracterizat prin poziţia posterioară  a
mandibulei faţă  de maxilar, poziţie care
face posibilă  naşterea naturală  a nou-
născutului.
Relaţiile intermaxilare ale arcadelor
gingivale  superioare şi inferioare ale nou-
născutului pot prezenta mai multe
variante.
Rela ţţ  ia
ia plan ă  (orizontală) se
caracterizează  prin contactul arcadei
gingivale inferioare cu mijlocul arcadei
gingivale superioare. În acest caz, arcada
gingivală superioară este suficient de lată.
Rela ţţ  ia
ia în acoperi ş  abrupt   se
caracterizează prin existenţa unui grad de
acoperire verticală  şi prin inocluzie
sagitală  de 3 - 4 mm între arcadele
gingivale superioare şi inferioare. În acest
caz, arcadele gingivale superioare şi
inferioare sunt înguste. Această  relaţie
poate determina în perioada dentară  o
malocluzie clasă II/1 Angle.
Rela ţţ  ia
ia în treapt ă  înclinat ă  (în
cutie) se caracterizează  prin înclinarea
arcadei gingivale superioare şi
circumscrierea
inferioare. Această rela arcadei gingivale
ţie poate determina
 în perioada dentară  o ocluzie adâncă  sau un raport cap la cap (muchia
acoperită  sau o malocluzie clasă  II/2
Angle.
Rela ţţ  ia
ia progen ă  se caracterizează  •   supraocluzia incisivă  variază  după
prin depăşirea anterioară  a arcadei
gingivale inferioare faţă de cea superioară.
Această  relaţie poate determina în
perioada dentară  o ocluzie progenică  sau
o malocluzie clasă a III-a Angle.
Rela ţţ  ia
ia cap la cap se
caracterizează prin situarea în acela şi plan
anterior a arcadelor gingivale superioare şi
inferioare. Această relaţie poate determina
 în
sauperioada dentar
o malocluzie
ă
clas ăo a ocluzie progenică 
III-a Angle.
71
Actul suptului la sânul mamei
favorizează propulsia ritmică a mandibulei,
atenuând decalajul intermaxilar prezent la
naştere. Astfel, până  la 6 luni se
realizează  reglarea relaţiei centrice
mandibulo-craniene, care reprezintă 
prima mezializare a mandibulei .  În
arcada gingivală  superioară  se va găsi
 într-un raport cap la cap cu arcada
În cazul alimentaţiei artificiale a
sugarului, cu biberonul, acesta poate
bloca avansarea mandibulei, fiind cauza
retrogna ţţ  iei
iei mandibulare   şi a ocluziei
distalizate  din
 din dentiţia temporară.
C. Relaţii ocluzale din perioada
temporare. Ocluzia dentară  din
dentiţiei temporare.
dentiţia temporară  prezintă  unele
caracteristici :
•   fiecare dinte temporar are doi
antagonişti (excepţie - la nivelul
incisivilor centrali inferiori şi molarilor
secunzi);
•   rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
•   inocluzia sagitală  variază  între 0 - 2
mm;
•   arcada dentară  maxilară  circumscrie
arcada dentară  mandibulară  cu un
cuspid;
•   linia frenurilor labiale coincide;
•   supraocluzi
supraocluziaa incisivă variază între 0 - 2
mm, stabilind un raport psalidodont
(muchia incisivilor inferiori este în
contact cu cingulum incisivilor superiori)
incisivilor inferiori este în contact cu
muchia incisivilor superiori);
 
vârstă:
-  la 6 luni – raport 1 / 1;
luni
-  la 18 luni – raport ½ sau ⅔ ;
-  la 30 luni – raport ½ sau cap la cap.
•   axele dentare sunt aproape
perpendiculare pe planul palatinal,
formând un con cu ambele baze largi,
care vor răspunde la necesităţile
funcţionale (primul con dentar geometric
De Coster ).
).

Morfogenezaa postnatal ă
Morfogenez
Relaţia antero-posterioară  la nivel
molar este descrisă de planurile terminale.
Planul postlacteal   sau planul
terminal   este un plan imaginar dus prin
feţele distale ale molarilor secunzi
temporari superiori şi inferiori.
Determinarea relaţiei planului
terminal din perioada dentiţiei temporare
este importantă, pentru că  erupţia
molarilor primi permanenţi până  în planul
de ocluzie, va fi ghidată  de suprafeţele
distale ale molarilor secunzi temporari.
Acest plan depinde de m ărimea molarilor
secunzi temporari şi de reglarea relaţiei
centrice (figura 15).
Rela ţţ  ia
ia în linie dreapt ă  a planurilor
terminale maxilare şi madibulare este
reprezentată  de linia verticală  situată  la
acelaşi nivel antero-posterior.
Repetarea unor obiceiuri vicioase   Atri ţ ţ ia
orale de sugere, tic de propulsie, etc.,
determină  apariţia inocluziei sagitale
pozitive (figura 16), laterodeviaţiei
mandibulare, ocluziei laterale încrucişate,
ocluziei deschise etc.
Pierderea integrit ăăţ ţ iiii arcadei
dentare   prin carie dentar ă, traumatism,
extracţie dentară  prematură, determină  datorează  alimentaţiei cu alimente de
mezializări ale dinţilor laterali şi distalizări
ale dinţilor frontali. Pierderea precoce a
molarului secund temporar determină  postlacteal drept sau în treaptă distalizată,
deplasarea sau înclinarea molarului prim
permanent în erupţie, determinând un
raport fals mezializat sau distalizat (figura
16).
Între 3 - 6 ani apare o perioad ă  permanenţi. De asemenea, atriţia dinţilor
relativ stabilă  a relaţiilor ocluzale ale
arcadelor dentare temporare, dar se
produc alte schimbări:
•  atriţia dinţilor temporari;
•  dezvoltarea arcadelor alveolare în
ş
• sens sagital
resorbţia i transversal;
radiculară  a dinţilor
temporari.
72
 
Rela ţţ ia
i a în treapt ă  mezializat ă  a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular
mandibular situat la 2 mm anterior
faţă de planul terminal maxilar.
Rela ţţ ia
i a în treapt ă  distalizat ă  a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular situat la 2 mm
posterior faţă  de planul terminal maxilar.
Această  relaţie este normală  numai până 
la vârsta de 3 - 4 ani, când înc ă  nu s-a
realizat a doua mezializare a mandibulei.
Cele mai frecvente sunt planurile
terminale în linie dreaptă  sau în treaptă 
mezializat ă. Când nu s-a realizat prima
mezializare a mandibulei, planul
postlacteal este în treaptă  distalizată  cu
mai mult de 2 mm (patologic).
ia din ţ ţilor
i  lor temporari  
reprezintă  reducerea volumetrică  naturală 
a dinţilor, prin uzura suprafeţelor incizale,
ocluzale şi interdentare. Este un proces
fiziologic de deretentivizare a dinţilor, prin
care apare libertatea mişcărilor
mandibulare, dispărând forţele orizontale.
Atriţia dinţilor temporari se
consistenţă  dură  şi determină  a doua
mezializare a mandibulei . Planul
se schimbă  în treaptă  mezializată,
realizând condiţii pentru stabilirea unei
relaţii ocluzale sagitale molare neutrale, în
momentul erupţiei molarilor primi
temporari determină  reducea inocluziei
sagitale şi a supraocluziei incisive. 
Absenţa atriţiei (nonatriţia) dinţilor
temporari (figura 16) determină:
- blocarea mişcărilor mandibule
mandibulei;i;
-  instalarea ocluziei distalizate, pentru c ă 
nu se produce a doua mezializare a
mandibulei;
 

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

- devieri ale mandibulei în traiectoria ei de Dezvoltarea câmpului retromolar (distal de

 închidere pe pante de conducţie, cu molarii secunzi temporari) asigură  spaţiul
producerea dezechilibrelor ocluzale necesar pentru erupţia molarilor primi
statice (ocluzie canină  intercalată, permanenţi.
ocluzie inversă  frontală, laterodeviaţie
mandibular ă, ocluzie laterală  i  a radicular ă  a dinţilor
Resorb ţ ţia
 încrucişată). temporari este un fenomen fiziologic de
rizaliză  a rădăcinilor. Tiparul primar poate
Dezvoltarea arcadelor alveolare   fi accelerat   de inflamaţiile locale sau
sagitală  şi transversală  este în traume ocluzale sau întârziat   de absenţa
concordanţă  cu creşterea scheletală. succesorului său.

D. Relaţii ocluzale din prima

perioadă  a dentiţiei mixte.mixte. Ocluzia Planul terminal în treapt ă 
dentară  din prima perioadă  a dentiţiei mezializat ă  din dentiţia temporară 
mixte prezint  unele caracteristici . stabile te o rela ie sagital  molar  cuspid -
ă laterală se g ăsesc rapoarte
În zona ş
şanţ. Molarii ţ permanen
primi ă ţi erup
ă direct
molare sagitale neutrale. Planurile  în relaţie sagitală  molară  clasa I Angle şi
terminale ale molarilor secunzi temporari produc o dezvoltare mezială  timpurie a
influenţează  traiectoria de erupţie a mandibulei. Dacă  dezvoltarea mezială  a
molarilor primi permanenţi (figura 17). mandibulei persistă, se poate schimba
această  relaţie, într-o relaţie sagitală 
Planul terminal drept   din dentiţia molară  clasa a III-a Angle. Dac ă  această 
temporară  stabileşte o relaţie sagitală  dezvoltare este minimă, se stabileşte o
molară  cuspid la cuspid. Pentru ob ţinerea relaţie sagitală molară clasa I Angle.
relaţiei sagitale molare clasa I Angle,
molarii inferiori permanenţi se Planul terminal în treapt ă 
mezializează cu 3 - 5 mm, utilizând spaţiile distalizat ă din dentiţia temporară stabileşte
fiziologice inferioare prin forţele de erupţie o relaţie sagitală  molară  distalizat ă 
meziale (schimbare
(schimbare timpurie ) sau (patologică), conducând la o relaţie
folosesc
nu sunt leespa
way
ţii space-ului
fiziologice inferior, când
(schimbare
(schimbare sagitală molară clasa a II-a Angle.
târzie ))..

73
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

Pierderea integrit ăăţ ţ iiii arcadei sagitale pozitive, supraocluziei frontale

dentare   prin carie dentar ă, traumatism, accentuate (prin stimularea suturii incisivo-
extracţie dentar
distalizarea ă  precoce,
dinţilor ocupareaă 
frontali şi determin canine)
a laterodevia
sau aţieiocluziei are. frontale şi
m andibulare.
mandibuldeschise
locului dinţilor vecini care vor erupe.
Resorb ţţ  ia
ia caninului temporar   şi E. Relaţii ocluzale din a doua
exfolierea lui timpurie, duce la ocuparea mixte. Echilibrul
perioadă  a dentiţiei mixte.
spaţiului pentru erupţia caninului ocluziei dentare din a doua perioadă  a
permanent de către incisivul lateral, dentiţiei mixte depinde de:
instalându-se o relaţie sagitală  canină  •  secvenţa de erupţie a dinţilor laterali;
clasa a II-a Angle. De obicei, în primul an, •  raportul dintre dimensiunea dinţilor şi
după  pierderea prematură  a dintelui spaţiul disponibil;
temporar, se pierde mai mult spaţiu decât •  tiparul de creştere facială;
 în anii care urmează (figura 18).
În zona frontală  ar putea exista o •  activitatea matricelor musculare;
ocluzie deschisă  tranzitorie, ca rezultat al •  integritatea dinţilor temporari laterali.
erupţiei incomplete a incisivilor, care se va
Grupul canin-premolar face o serie
 închide odată cu erup
ulterior,Repetarea
a incisivilor. ţia complet
unor ă 
obiceiuri de migr ări   în timpul erupţiei, pentru a se
vicioase  orale
  orale de sugere a degetului poate angrena într-o ocluzie dentară corectă.
duce la persistenţa ocluziei deschise şi Premolarul prim superior face o
după  încheierea procesului de erupţie a rotaţie mezio-palatinală, încât cuspidul
incisivilorr (figura
incisivilo (f igura 18). palatinal să se angreneze cu foseta distală 
Când intervalul de timp dintre a premolarului prim inferior. După  erupţia
erupţia incisivilor inferiori şi cei superiori caninilor şi a premolarilor secunzi
este lung, se poate instala ocluzia inversă  superiori, premolarii primi stabilesc cu
frontală  (figura 18) sau prin egresia aceştia puncte de contact interdentare.
incisivilor inferiori poate apare Premolarul secund superior face o
supraocluzia accentuată  frontală, care migrare verticală  dirijată  de pantele
duce la apariţia ocluziei adânci. cuspidiene distale, o migrare mezială 
Practicarea obiceiurilor vicioase   dirijată de premolarii secunzi inferiori şi de
(de sugere) sau a disfunc ţ ţ iiloriilor (deglutiţie pantele cuspidiene meziale ale molarilor
protruzivă, respira
hipotonia
ţ orală  ce determină 
labială),ie determin ă  apariţia
primi inferiori
vestibular ă. Depermanenţi, ca şipremolarul
asemenea, o migrare
proalveolo-don ţiei superioare, inocluziei secund superior face o rotaţie mezio-

74

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
palatinală, încât cuspidul mezio-palatinal
se angrenează  cu foseta distală  a
premolarului secund inferior şi cu foseta
mezială a molarului prim permanent.
F. Relaţii ocluzale din perioada
permanente. Relaţia de ocluzie 
dentiţiei permanente. ocluzie  •  relaţiile gingivo-ocluzale;
reprezintă contactul între arcadele dentare
la un moment dat, indiferent dacă  acesta
se produce în faza statică sau dinamică.
Echilibrul ocluziei dentare din
dentiţia permanentă este influenţat de:
•  echilibrul dento-alveolar
dento-alveolar şi maxilar;
•
  musculatura intraorală şi extraorală;
•  poziţia dinţilor în cele trei sensuri ale
spaţiului.
Relaţia de ocluzie echilibrată  se
numeşte ocluzie eugnat ă.
Relaţia de ocluzie dezechilibrată se
numeşte ocluzie disgnat ă.
Criteriile morfologice   de analiză  a
ocluziei dentare permanente sunt
următoarele:
•  ariile ocluzale;
•  relieful ocluzal;
•  morfologia feţelor ocluzale;
•  cuspizii de sprijin;
  cuspizii de ghidaj;
• •
•  punctele de contact;
75
Caninii superiori se angrenează  cu
muchia distală  a premolarului prim inferior
şi cu faţa mezială  a premolarului secund
inferior.
•  poziţia vestibulo-orală a dinţilor;
•   înclinaţiile dentare.
Aria ocluzal ă  maxilară  şi
mandibular ă poate fi:
•  normal ă  – continuă  sau discontinuă 
(cu treme i diasteme);
•  anormal ăş  – întreruptă  (prin edentaţie,
anodonţie), scurtată  sau modificată  prin
leziuni odontale, abrazie.
Relieful ocluzal   este influenţat de
existenţa curbelor de ocluzie, care apar
după  12 ani: curba sagital ă  Spee, 
Spee,  curba
transversală  Monson şi Wilain şi sistemul
helicoidall al ffeeţelor ocluzale molare.
helicoida
  Curba sagital ă  Spee    – se pune în
evidenţă  cu o riglă  aşezată  pe caninul
inferior şi pe ultimul molar, iar curbura
maximă de 1 - 3 mm adâncime se afl ă la
nivelul molarului prim. 
prim. 
 în mod normal este:
-  convexă la maxilar;
- concavă la mandibulă;
 

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

- simetrică dreapta cu stânga. 
stânga.  -  congruenţa frontală; 
•   anormal ă poate fi: fi:  - abrazia frontală.
- accentuată;    ghidajul anterior   este asigurat de faţa
- asimetrică; palatină a dinţilor frontali superiori;
- aplatizată;   ghidajul posterior  prin conduc ţţ  ie
ie canin ă 
- inversată.  este asigurat de faţa palatinală  a
  Curba transversal ă Monson şi Wilain   - caninului superior (cuspid de ghidaj) şi
se pune în evidenţă prin unirea cuspizilo
cuspizilorr de cuspidul caninului inferior (cuspid f ără 
vestibulari şi linguali ai molarilor primi suport);
inferiori din dreapta şi stânga şi astfel se   ghidajul posterior prin conduc ţţ  ie ie de
formează  un triunghi cu baza în sus, grup  este
  este asigurat de panta palatinală  a
care are adâncimea de 5 mm. cuspizilor vestibulari ai dinţilor laterali
•    în mod normal formează un triunghi cu superiori (cuspizi fără suport) şi de panta
baza în sus şi cu adâncimea de 5 mm; vestibular ă a cuspizilor linguali ai dinţilor
•   anormal ă poate fi: laterali (cuspizi de ghidaj).
- inexistentă;
- aplatizată; Punctele de contact   interdentare
- inversată. trebuie să fie strânse.
  Sistemul helicoidal al fe ţ  ţ elor
elor ocluzale
molare  reprezint
  reprezintă orientarea molarilor în i  a vestibulo-oral ă  a dinţilor
Pozi ţ ţia
direcţia presiunilor maxime masticatorii. permanenţi se apreciază printr-o linie care
trece prin punctele de contact ale din ţilor
laterali şi prin muchiile incizale ale din ţilor
ţ 
ţelor
 
maxilareMorfologia
şi mandibularefe 
poate fi: ocluzale   frontali. Poziţiile dinţilor permanenţi obligă 
plasarea îndoiturilor în sens vestibulo-oral
•  normal ă  –– cuspizi accentua
accentuaţi; 
i;  la nivelul arcurilor din terapia edge-wise.
•  anormal ă   – cuspizi abrazaţi sau •   la maxilar:
modificaţi prin leziuni carioase sau -  incisivii centrali – au o grosime vestibulo-
obturaţii. orală  mare, astfel faţa vestibulară 
depăşeşte linia arcadei;
Cuspizii de sprijin   asigură  -  incisivii laterali – n nuu de
deppăşesc linia
stabilitatea ocluziei şi dimensiunea arcadei (in-set între incisivii central şi
verticală  facială, datorită  proprietăţii lateral);
centrice a cuspizilor şi sunt trei grupe: -  caninii – depăşesc linia arcadei, datorită 
  vârful cuspizilor vestibulari ai din ţ  ţ ilor
ilor convexit ăţii feţei vestibulare (off-set între
laterali inferiori , care se articulează  cu incisivul lateral şi canin);
crestele marginale şi cu fosetele centrale -  premolarii prim şi secund – sunt la
ocluzale ale dinţilor antagonişti; 
  marginea incizal ă  a din ţ  ţilor
i lor frontali şi nivel cu caninii;
-  acela
molarii primi – sunt înafara grupului
inferiori , care se sprijină  pe faţa canin-premolar (off-set între premolarul
palatinală  a incisivilor şi caninilor secund şi molarul prim).
superiori; 
  vârful cuspizilor palatinali ai din ţ  ţ ilor
ilor •   la mandibul ă: 
laterali superiori , care se articulează  cu -  incisivii centrali şi laterali – sunt la
fosetele centrale şi distale ocluzale şi cu acelaşi nivel;
crestele marginale ale dinţilor -  caninii – depăşesc linia arcadei, datorită 
antagonişti.  convexit ăţii feţei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
Ghidajul anterior   şi posterior   -  premolarii prim şi secund – sunt la
asigură  ghidajul mandibular în mi şcarea acelaşi nivel cu caninii;
de lateralitate şi în masticaţie, care depind -  molarii primi – sunt înafara grupului
de: canin - premolar (off-set între premolarul
- secund şi molarul prim).
cuspizilor;  
înălţimeacuspidiene;
-  pantele
- curbura frontală;  i  ile gingivo-ocluzale ale
Rela ţ ţiile
dinţilor permanenţi se apreciază  printr-o

76

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
linie orizontală  de ocluzie, care trece prin
cuspizii dinţilor laterali şi prin muchiile
incizale ale dinţilor frontali.
•   la maxilar:
- incisivii centrali – sunt la acelaşi nivel cu
planul de ocluzie;
-  incisivii lateral
lateralii – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie
(infraocluzie);
);
-  caninii – sunt cu 1 mm sub planul de
ocluzie (supraocluzie);
-  premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
-  molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm sub planul de ocluzie
(infraocluzie);
-  molarii secunzi – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie
(infraocluzie).
).
•   la mandibul ă:
-  incisivii centrali – sunt cu 1 mm
deasupra planului de ocluzie
(supraocluzie);
- incisivii laterali – sunt la acela şi nivel cu
planul de
-  caninii ocluzie;
– sunt cu 1 mm deasupra pplanului
lanului
de ocluzie (supraocluzie);
(supraocluzie);
-  premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
Ocluzia dentară  din dentiţia
permanentă prezintă unele caracteristici :
•  fiecare dinte are doi antagonişti
(excepţie - la nivelul incisivilor centrali
inferiori şi molarilor trei);
•  rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
•  inocluzia sagitală  variază  între 0 - 2
mm;
77
-  molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm deasupra planului de
ocluzie (supraocluzie).
i  ile dentare   ale dinţilor
Înclina ţ ţiile
permanenţi se apreciază  în două  planuri
faţă de planul de ocluzie (figura 19).
  torgue-ul vestibulo-oral : 
-  se măsoară  ca unghiul dintre o linie
perpendiculară  pe planul de ocluzie şi o
linie tangentă la mijlocul feţei vestibulare
a dintelui respectiv.
-  în mod normal, feţele vestibulare ale
dinţilor realizează  o înclinaţie de diferite
grade (pozitivă, zero sau negativă) faţă 
de perpendiculara dusă  pe planul de
ocluzie, datorită  convexităţii vestibulare
diferite a dinţilor. 
  angula ţţ  ia
ia mezio-di
me zio-distal 
stal ă: 
-  se măsoară  ca unghiul dintre axa
longitudinală  a dintelui şi o linie
perpendiculară pe planul de ocluzie.
 în mod normal, axele longitudinal longitudinalee ale
dinţilor realizează  o înclinaţie distală  de
diferite grade (pozitivă sau zero) faţă de o
perpendiculara dusă pe planul de ocluzie.
•   arcada dentară  maxilară  circumscrie
arcada dentară  mandibulară  cu un
cuspid;
•   linia frenurilor labiale coincide cu linia
mediană maxilară;
•   supraocluzi
supraocluziaa incisivă variază între 0 - 2
mm (raport psalidodont sau raport cap la
cap). 
 77

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

Grade normale de înclinaţii ale dinţilor permanenţi

Dinţi Torque Angulaţie
incisivii centrali superiori + 22° + 3°- 5°
incisivii laterali superiori + 14° + 9°- 11°
caninii superiori + 7° + 5°- 10°
premolarii primi superiori 0° + 0°- 2°
premolarii secunzi superiori 0° 0°
molarii primi superiori 0° + 5°
molarii secunzi superiori 0° + 5°
incisivii centrali inferiori 0° 0°
incisivii laterali inferiori 0° + 2°
caninii inferiori + 7° + 5°- 10°
premol
pre molari
ariii pri
primi
mi in
infer
ferio
iori
ri 0°
0°la
la + 10° + 2°2°-- 3°
premolarii secunzi inferiori - 14° 0°
molarii primi inferiori - 22° + 5°
molarii secunzi inferiori - 25° + 5°
 
Ocluzia dentară  permanentă  este 3. înclina ţţ ia
i a coronar ă  vestibulo-oral ă 
caracterizată  de cele 6 chei ale ocluziei (torque):
normale  după Andrews
normale  Andrews:: •
   înclinaţia coroanei este pozitivă 
(vestibulară), când aria gingivală  este
1. rela ţţ  ia
ia interarcadic ă molar ă: spre oral decât aria ocluzală;
•  cuspidul mezio-vestibular al molarului •    înclinaţia coroanei este negativă 
prim superior articulează  cu şanţul (linguală), când aria gingivală  este spre
vestibular dintre cuspidul mezial şi vestibular decât aria ocluzală;
cuspidul medio-vestibular al molarului •   incisivii superiori trebuie să  aibă  o
prim inferior;  înclinaţie pozitivă (vestibulară);
•  cuspidul mezio-lingual al molarului •   incisivii inferiori trebuie să  aibă  o
prim superior articulează  cu foseta  înclinaţie negativă (linguală);
centrală a molarului prim inferior; •   dinţii posteriori superiori şi inferiori
•  axul coroanei molarului prim superior trebuie să  aibă  o înclinaţie negativă 
trebuie să  fie uşor înclinat spre înainte, (linguală).
 încât marginea distală  a crestei
marginale ocluzale
marginea mezial ă  articuleze
ă  a smolarului cu
secund 4. absen ţţ  a rota ţţ  iilor   (cu excepţia molarilor
superiori): 
inferior. • dinţii posteriori rotaţi ocupă un spaţiu mai
mare din arcadele dentare;
2. angula ţţ  ia
ia coronar ă  mezio-distal ă 
(tipping):  • dinţii anteriori rotaţi ocupă un spaţiu mai
mic din arcadele dentare.
•   axul lung al coroanelor clinice
predomină în partea centrală vestibulară; 5. contacte interdentare strânse  f f ără  spaţii
•   porţiunea gingivală  a axului lung al interdentare.
coroanei clinice este înclinată spre distal
faţă de partea ocluzală sau incizală. 6. curba Spee   trebuie să  fie plană, cu o
adâncime până la 1,5 mm.
 78

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoa şterea mecanismelor postnatale de creştere osoasă  a
aparatului dento-maxilar.
Cunoa şterea sistemelor de cre ştere osoasă a elementelor aparatului
dento-maxilar.
cuvinte cheie resorb
câmpuriţ ie de creşătere
osoas , apozi ţ ie ăosoas
osoas ă, dislocare
, sincondroze, cortical
suturi ă, relocare,
maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Mecanisme de creştere osoasă.
Creşterea osoasă cranio-facială. 

tematică curs Erupţia dentară 

obiective curs Cunoa şterea etapelor de erupţie dentară.
Cunoa şterea mecanismelor de erup ţie dentară.
Cunoa şterea tipurilor de erupţie dentară.
Cunoa şterea secvenţei şi cronologiei de erup ţie a dinţilor temporari.
Cunoa şterea secvenţei şi cronologiei de erupţie a din ţilor
permanen ţi.
Cunoa şterea tulburărilor de erupţie dentară.
Cunoa ş ţ ţ dentare.
cuvinte cheie erup ţia terea
dentarsecven
ă, dinţ i elor nefavorabile
natali, ale erup
dinţi neonatali, lee iei
way space, anomalie
dento-maxilară.
schemă curs Mecanismul erupţiei dentare.
Formarea osului alveolar.
Erupţia normală şi patologică a dinţilor temporari.
Permutarea dentară.
Erupţia normală şi patologică a dinţilor permanenţi.  i. 

tematică curs Dinamica creşterii şi dezvoltării postnatale cranio-faciale

obiective curs Cunoa şterea teoriilor şi concepţiile creşterii cranio-faciale.
Cunoa şterea dinamicii creşterii structurilor cranio-faciale.
Cunoa şterea tipurilor de rota ţie faciale.
Cunoa şterea tipurilor de rota ţie maxilare.

cuvinte cheie Cunoaţşieterea

resorb tipurilor
osoas de rota ţie mandibulare. 
mandibulare. 
ă, apoziţ ie osoasă, dislocare corticală, relocare,
câmpuri de creştere osoasă, sincondroze, suturi maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Teorii şi concepţii ale creşterii cranio-faciale.
Dinamica creşterii cranio-facial
cranio-faciale.
e.
Rotaţiile faciale. 
faciale. 

tematică curs Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice

obiective curs Cunoa şterea parametrilor vârstei osoase.
Cunoa şterea parametrilor vârstei dentare.
Cunoa şterea parametrilor vârstei sexuale. 
sexuale. 
cuvinte cheie radiografia pumnului
pumnului,, ortopanto
ortopantomografia,
mografia, vârsta ddentar
entară, vârsta
osoas ă, maturarea sexuală.
schemă curs Parametrii vârstei osoase.
Parametrii vârstei dentare.
 79

Morfogenezaa postnatal ă 
Morfogenez

Parametrii vârstei sexuale. 

sexuale. 

tematică curs Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare

obiective curs Cuno
Cunoaaşterea schimbărilor dimensionale ale arcadelor dentare.
Cunoaşterea modificărilor arcadelor dento-alveolare după dentiţii.
Cunoaşterea caracteristicilor ocluziei dentare după dentiţii.
Cunoaşterea caracteristicilor morfologice ale ocluziei dentare
permanente. 
permanente. 
cuvinte
cuvin te cheie lee way space, arcade dento-alveol
dento-alveolare,
are, ocluzia dentară, curba Spee,
curba Monson, con dentar geometric De Coster, anomalie dento-
maxilară, in-sett, off-sett, tipping,
t ipping, torque.
schemă curs Dinamica dezvoltării arcadelor dentare.
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiţii.
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare. 
dentare. 

BIBLIOGRAFIE 21. Fratu AV. Cre şterea şi dezvoltarea post-natal ă 

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie uman ă. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bassigny F. Manuel dento-Facial ă. Ed.
Masson, Paris, 1991.
3. dento-parodontale 
Bălan A, Maxim, Ed. A. Junimea,
Pedodon ţ ţIa
ie.
  şi,Traumatisme
2001.
4. Bhalajhi SI. Orthodontics . Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
5. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
6. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
7. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-  Stomatologie pediatric ă. Ed. Didactică  şi
maxilare prin tehnica edgewise . Ed. Medicală,
Bucureşti, 1997.
8. Bratu E, Grivu O, Voinea C. Erup ţ ţ ia ia normal ă  şi   Glăvan F. Terminologie ortodontic ă. Ed. Mirton,
patologic ă. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
9. Bratu E, Glăvan F. Practic ă  pedodontic ă. ed.a
II-a,  Ed. Orizontiru universitare, Timi ţoara, 2005.
II-a,
10. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie . Ed Apollonia,
Iaşi, 2000.
11. Chateau M. Orthopedie dento-Facial ă. Ed.
12.CdP., Paris,
Cocârl ă  E.1993.
Stomatologie pediatric ă. Ed. Med.
Universitară "Iului Haţeganu", Cluj-Napaca, 2000.
13. Chira I. Morfologia func ţ ţional 
i onal ă  a aparatului
dento-maxilar . Ed. Didactică  şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
14. Cocârlă  E. Aparate ortodontice fixe . Ed.
Medicală a U.M.F. "Iuliu Ha ţegani", Cluj Napoca,
2002.
15. Cocârlă  E. Ortodon ţ ţ iie 
e . Ed. Medicală  a U.M.F.
"Iuliu Haţegani", Cluj Napoca, 1995.
16. Cura E. Pedodon ţ ţi ie 
e . Ed. Terra Nostra, Ia şi,
2007.
17. Dorobăţ  V, Stanciu D. Ortodon ţ ţ iiee şi ortopedie
dento-facial ă. Ed. Medicală, 2003.
18. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
19. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-  37. Milicescu V. Milicescu DI. Cre şterea general ă şi
1981. . Ed. Didactică  şi Pedagogică, Bucureşti,
maxilare  Via a Medical , România, Bucure ti, 2001.
20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi,
2001.
22. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţ ie  ie . Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
23. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice . Philadelphia, 2000.
24. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques .
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
25. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current
Principles and Techniques . C. V. Mosby Co.,
1985.
26. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
27. Grivu O, Podariu A, Lianu R, Schiller E, Pop I,
Timişoara, 1994.
28. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. Preven ţ ţiei e în
stomatologie . Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
29. Hotz R. Orthodontic in der taglichen Praxis ,
Huber. Bern, 1980.
30. Houston WJB, Stephens CD, Tulley WI. A
Textbook of Orthodontics . J. W. Sons Ltd, Bristol,
1986.
31. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento- 
facial  . Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
ă
32. loniţă  S, Petre Al. Ocluzia dentar ă. Ed. Did.
Pedag., Bucureşti, 1996.
33. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
i e fix ă. Litografia U.M.F. Timişoara
de ortodon ţ ţie
1999.
34. Langlade M.  M.  Diagnostic Orthodontique . Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
35. Luca R. Pedodon ţ ţ ie  ie . Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
36. Maxim A., Bălan A, Păsăreanu M, Nica M.
Stomatologe comportamental ă  pediatric ă. Ed.
Contact Internaţional, Iaşi, 1998.
i ei mixte. Ed.
cranio-facial ă  în perioada denti ţ ţiei
ţ ă ş
38. Millet DT, Welbury R. Orthodontics and
paediatric dentistry. Elsevies, 2000.
 80
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies,
2005.
40. Mitchell L. An introdoction for orthodontics.
Oxford univ. Press, 2007.
41. Mills JRE. Principles and Practice of
 C. Livingstone, Edinborough, 1987.
Orthodontics. C.
Orthodontics.
42. Moyers RE. Handbook of Orthodontics . Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
43. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010.
44. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly J, Maniere-
Ezvan A. Manuel d’occlusodontologie clinique .
Paris, Edition CdP, 2000.
45. Panaite Şt, Mârţu S, Tatarciuc M. Elemente de
morfologie clinic ă  a sistemului stomatognat . Ed.
Apollonia, Iaşi, 2000.
46. Păsăreanu M, Maxim A. Pedodon ţ ţ ie.ie. Distrofii
dentare. Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
47. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
48. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity . Mosby, 2003.
49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis . Verlag Munchen, 1985.
50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
ie . Litografia I.M.F. lasi, 1980.
Ortodon ţ ţ ie 
51. Salzmann JA. Practice of Orthodontics .
Lipppincotl, Philadelphia Montreal, 1966.
52. Schapira M. No ţ ţ iuni iuni practice de stomatologie
infantil ă. Ed. Medicală, Bucureşti, 1973.
53. Singh G. Textbook of Orthodontics . Jaypee
Med. Publish. Ltd., New Delhi, 2007.
54. Stanciu D. Sindromul de inocluzie vertical ă. Ed,
Medicală, Bucureşti, 1987.
55. Stanciu D, Dorobăţ  V. Ortodon ţ ţ ie  ie . Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
56. Vernescu Leheni V. Anomalia dento-maxilar ă. 
Ed. Medicală, Bucureşti, 1979.
57. Zarnea L. Pedodon ţ ţ ie  ie . Ed. Didactică  şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
58. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento-facial ă.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
59. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie - ghid de lucr ări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
 81

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

CAPITOLUL 6 
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE 

Anomaliile dento-maxilare malfuncţii, displazii osoase sau combinaţia

reprezintă  variaţiile clinice care apar ca o acestora.
deviaţie de la rata normal ă  a creşterii Două cauze stau la baza producerii
scheletale şi de la morfologia normală  anomaliilor
anomaliilor dento-maxilare:
dento-maxilo-facială. •  factorul ereditar (genetic) care
Factorii etiologici ai anomaliilor provoacă  anomalii dento-maxilare
dento-maxilare pot acţiona la nivelul primare;
scheletului cranio-facial, al dinţilor, al •  factorii de mediu care provoacă 
musculaturii oro-faciale şi al ţesuturilor moi anomalii dento-maxilare secundare.
faciale. Factorii primari (genetici)
Ecuaţia ortodontică  (Dockrell) acţionează  în perioada prenatală  şi sunt
reprezintă o relaţie care se stabileşte între reprezentaţi de factorii ereditari, bolile
factorii cauzali iniţiali, care acţionează  un
anumit timp, pe un anumit ţesut şi congenitale
Factorii şi anomaliile
secundari (dobândicromozomiale.
ţi) acţionează 
determină  un anumit efect. Foarte puţine  în perioada postnatală  şi sunt reprezentaţi
anomalii dento-maxilare sunt expresia de factorii endocrini, metabolici,
unui singur factor cauzal. Iniţial, factorul disfuncţionali şi locali. Factorii micşti
cauzal afectează  un singur tip de ţesut. acţionează  cumulativ şi sunt reprezentaţi
Ulterior, celelalte ţesuturi sunt afectate de factorii primari şi secundari.
secundar, datorită diferenţelor de răspuns Cunoaşterea factorilor etiologici şi
ale ţesuturilor în cursul procesului de a mecanismelor acestora de produce a
dezvoltare. Efectul produs se manifestă  anomaliilor dento-maxilare are o
clinică  prin instalarea unei malocluzii, aplicabilitatea în stabilirea diagnosticului
ortodontic şi a planului terapeutic.
Relaţia cauză - efect a etiopatogeniei anomaliilor dento-maxilare
cauze timp ţesut efecte
ereditatea etapa prenatală  cartilaginos displazie
anomalii cromozomiale osos malformaţie
boli congenitale alveolar malpoziţie
endocrinopatii etapa postnatală  dentar malocluzie
disfuncţii muscular malfuncţie
factori locali o etapă a dezvoltării părţi moi
FACTORII GENETICI şi evoluţia unor anomaliile dento-maxilare
dobândite în timpul vieţii:
ereditari  îşi pun
A. Factorii ereditari  - forma, volumul dinţilor şi a maxilarelor;
amprenta asupra variabilelor fenotipice şi -  dimensiunil
dimensiunilee arcadelo
arcadelor;r;
morfologice ale creşterii scheletale şi - anomaliile dentare de număr şi formă;
faciale, a formei şi mărimii arcadelor - tiparul erupţiei dentare;
dentare şi a relaţiei sagitale a molarilor - tiparul de creştere a bazei craniului;
primi permanen i. Astfel, anumite - tiparul de rota ie facial ;
caractere moşteniteţ pot influenţa aspectul -  configuraţia bolţ ţii palatine;
ă
-  relaţiile intermaxilare cu baza craniului;
 82

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

-  tiparul activităţii neuromusculare;

neuromusculare;
-  mărimea, poziţia şi forma frenurilor.
Trăsăturile unui grup de popula ţ ţ ie 
ie   frenului labial.
sunt caracteristice unei rase, etnii sau unei
regiuni geografice. (biproalveolia
caracteristică  rasei negre, compresiunea
de maxilar caracteristică  populaţiei
britanice).
Prin transmitere familial ă pot apare
unele anomalii dento-maxilare cum ar fi:
prognaţia mandibulară, retrognaţia
maxilară, macrogenia, ocluzia adâncă  în
capac de cutie, ocluzia deschis ă, inocluzia
sagitală pozitivă, hipodonţia, macrodonţia,
microdonţia, diastema şi biproalveolo-
donţia, disarmonia dento-maxilară  cu
 înghesuire, disarmonia dento-maxil
dento-maxilarară  cu
spaţiere, biproalveolia, proalveolo-donţia
superioară, retroalveolo-donţia inferioară,
limba geografică, macroglosia şi inserţia
congenitale  includ
B. Bolile congenitale 
despicături labio-maxilo-palatine care
intervin în timpul creşterii fetale şi
afectează  dezvoltarea structurilor cranio-
faciale şi dentare.
genetice  apar ca
C. Sindroamele genetice 
aberaţii ale perechilor de cromozomi care
intră  în alcătuirea ADN-ului (22XX sau
22XY) şi afectează dezvoltarea structurilor
str ucturilor
generale şi cranio-faciale şi dento-
maxilare (trisomii, maladii gonosomiale,
disostoze, condrodistrofii, osteopatii
condensate).

Sindromul Langdon-Down   sau La nivel scheletal apare o micro-

trisomia 21 este numit şi mongoloism şi se retrognaţie maxilară  şi o boltă  palatină 
datorează  cromozomului al treilea la ogivală.
perechea 21 şi determină  apariţia unei La nivel ocluzal apare ocluzia
hipoplazii în dezvoltarea bazei craniului şi inversă  frontală  sau totală, angrenajele
a maxilarului. inverse şi laterodeviaţia mandibulară.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial La nivel dentar apar anomalii
este caracterizat prin facies mongoloid - dentare de număr, formă  şi volum,
faţă  rotundă, plată, fără  relief, frunte  întârzieri în erupţia dentară, boala
bombată, rădăcina nasului înfundată, periodontală  şi cariile dentare prin igienă 
hipertelorism (ochi situaţi la distanţă), deficitară.
epicantus
al ochiului),(repliu cutanatşilaprofil
microstomie unghiul
turtit.intern La nivelul
macroglosia părţilorscrotal
şi limba moi ă  apare
sau
geografică (figura 20).
 83

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

Sindromul Edwards   sau trisomia La nivel scheletal apare o micro-

18 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 18 şi determină  apariţia unei
hipoplazii în dezvoltarea mandibulei.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin regiune frontală  sindromul XXY, numit şi hipogonadism
foarte dezvoltată, rădăcina nasului
proeminentă  şi prin hipertelorism (ochi
situaţi la distanţă).
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaţie mandibulară  prin scurtarea
ramului ascendent al mandibulei, boltă  La nivel scheletal apare prognaţia
palatină ogivală şi despicătură palatină.
La nivel dentar apar gingivitele
acute şi cariile dentare printr-o igienă  La nivel ocluzal apare ocluzia
deficitară.
Sindromul Patau  sau
 sau trisomia 13 -
15 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 13 - 15 şi determină  apariţia
unei hipoplazii în dezvoltarea regiunii
nazo-septo-etmoidală.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin frunte teşită,
ădăcinaă şinasului
rcolobom ciclozie. turtită, anoftalmie,
retrognaţie maxilară  şi despicături labio-
palatine.
Sindromul Klinefelter   sau
hipergonadotrofic, se datorează  unui
cromozom X în plus (prin supradozaj).
Este o disgenezie testiculară,
caracterizată  printr-o creştere somatică  în
exces (gigantism eunucoida
eunucoidal).
l).
mandibular ă  adevărată  datorată  creşterii
excesive a cartilajului condilia
condilian.
n.
inversă  frontală  sau totală, supraocluzia
frontală şi ocluzia mezializată.
Sindromul Turner   sau sindromul
45X se datorează  lipsei unui cromozom X
(prin deleţiune). Este o disgenezie
ovariană, caracterizată  printr-o hipoplazie
osoasă  la nivelul clivus-ului bazei
craniului, a ramurilor mandibulare
(orizontale şi verticale).
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies rotund,
 84
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
hipertelorism (ochi situaţi la distanţă) şi
pterigium coli (gât palmat prin tulbur ări de
dezvoltare a fasciculelor musculare).
La nivel scheletal apare retrognaţia
mandibular ă.
La nivel ocluzal apare ocluzia
deschisă şi ocluzia distalizată.
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr, formă şi poziţie şi boala
periodontală.
Sindromul Apert-Crouzon   este o
disostoză  craniană  şi se caracterizează  ului, a degetelor, defecte cardiace, de ochi
prin acrocefalie (craniu în turn), datorită  şi de urechi.
obliterării precoce a sistemului sutural
coronar, exoftalmie, strabism divergent,
nas de papagal şi sindactilie.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies aplatizat,
frunte bombată, treaptă labială inversată şi
hipertelorism.
La nivel scheletal apare o
retrogna ie maxilar .
ţ nivel ăocluzal apare ocluzia
La
inversă frontală sau totală  şi un aspect de
falsă prognaţie mandibulară.
La nivel dentar apar înghesuirile
dentare, erupţie dentară  întârziată  şi
 întârzieri în dezvoltarea germenilor
dentari.
Sindromul Godenhard-  La nivel ocluzal apare ocluzia
Franceschetti   numit şi disostoza
mandibulo-facială, se caracterizează  prin
obliterare precoce a sistemului sutural
mandibular şi a elementelor primului arc
branhial, coloboma pleoapelor, malformaţii
ale pavilionului
sinostoze urechii,
radio-cubital
radio-cubitale oligodactilie,
e şi vertebrale.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies asimetric,
macrostomie (bot de peşte), fantă  labială  disostoza encondrală  metafizară, este
asimetrică, hipodezvoltarea oaselor
malare şi profil de pasăre (absenţa
unghiului nazo-frontal).
La nivel scheletal apare o
laterognaţie mandibulară  prin deficit de
dezvoltare.
La nivel dentar apar malpoziţiile
dentare şi incluziile dentare.
Disostoza cleido-cranian ă  se
caracterizeaz ă  prin brahicefalie, fiind
afectată  dezvoltarea planum-ului bazei
craniului, iar clavicula este absentă.
contemporane –  
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaţie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală  şi un aspect de
falsă prognaţie mandibulară.
La nivel dentar apar dinţii
supranumerari, erupţia dentară  întârziată 
şi întârzieri în exfolierea dinţilor temporari.
Sindromul Pierre-Robin   se
caracterizează  prin distrofie osteo-
musculară, microcefalie, defecte ale rahis-
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies cu aspect de
gură de delfin şi profil de pasăre.
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaţie mandibulară  şi despicături
palatine.
La nivel ocluzal apare inocluzia
sagitală.
La nivelul p r ilor moi apare
glosoptoză. ăţ
Acondroplazia Parrot   este o
condrodistrofie
condrodistro fie care se caracterizează prin
hipoplazii la nivelul creşterii encondrală 
(planum-ul bazei craniului).
La nivel scheletal apare o
micrognaţie maxilară.
inversă frontală sau totală  şi un aspect de
falsă  prognaţie mandibulară  cu inocluzie
verticală.
La nivel dentar apare erupţia
dentară întârziată.
La nivelul părţilor moi apare
macroglosia.
Sindromul Marquio   numit şi
caracterizată  din punct de vedere dento-
maxilo-facial prin prognaţie mandibulară 
gravă.
Sindromul Ellis van Creveld  este
  este
o disostoză  encondrală  metafizară  şi o
condroectodermodisplazie.
La nivel scheletal apare o
micrognaţie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
invers ă  frontală  sau totală, un aspect de
falsă  prognaţie mandibulară  şi inocluzia
verticală.
 85
Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr (anodonţii), formă  şi
poziţie.
Sindromul Marfan   este
caracterizat prin arahnodactilie, schelet
gracil, musculatura şi ţesutul adipos slab
reprezentat.
La nivel scheletal apare o
 îngustare cranio-facială  puternică, boltă  hormonilor săi, în funcţie de condiţiile
palatină  ogivală  şi compresiunea de
maxilar.
La nivel dentar apare erupţia
dentară întârziată.
Osteopetroza Albers-Schönberg   dento-maxilar, stimulând sau inhibând
numită  şi maladia oaselor de marmură, se
caracterizează  prin osteoscleroză  cu
deformarea gravă a membrelor.
A. Hormonul de creştere
hipofizar saude
hipofizar sau
este secretat hormonul somatotrop
adenohipofiz (STH)ă 
ă  şi regleaz
creşterea desmală şi encondrală.
i  a de STH   se
Hipersecre ţ ţia
manifestă  diferit, în funcţie de vârsta la
care se produce tulburarea.
La copil   apare gigantismul ,
caracterizat printr-o creştere somatică  Simonds   care se caracterizează  prin
exagerată  şi o pubertate precoce, cu
consecinţe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este mărit în
ansamblu, apare o hipertrofie nazală, o
dezvoltare a spinei nazale în sus, o
dezvoltare a sinusurilor cranio-faciale
(pneumatizare facială) şi un profil concav.
La nivel scheletal apare o dezvoltare a
osului incisiv şi o macrognaţie
dento-maxilare
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin prognaţie
mandibular ă.
FACTORII ENDOCRINI
Glandele endocrine influenţează  şi
modelează programul genetic de creştere
şi dezvoltare somatică, prin secreţia
mediului extern şi sub coordonarea
sistemului nervos central. Glandele
endocrine acţionează  corelativ şi
antagonic între ele, având influenţă  şi
asupra creşterii şi dezvoltării aparatului
sistemele componente. Tulburările
activităţii endocrine se manifestă  prin
hiperfuncţie sau hipofuncţie, producând
modificări la nivelul creşterii şi dezvoltării
oaselor, dinţilor, mucoasei orale, etc.
mandibular ă  (prognaţie mandibulară 
apareărat
adev ă, progenie). La nivel ocluzal
ocluzia inversă frontală sau totală  şi
ocluzia mezializată. La nivel dentar apare
erupţia dentară  accelerată, spaţieri
dentare (treme şi diasteme) şi proalveolo-
donţia inferioară. La nivelul părţilor moi
apare macroglosia (figura 21).
Postpubertar   apare sindromul
tulburări circulatorii şi caşexie hipofizară,
cu consecinţe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este îmbătrânit,
cu pielea zbârcită  datorită  tulburărilor
circulatorii. La nivel scheletal apar
demineralizările osoase. La nivel dentar
apar periodontoze şi pierderea precoce a
dinţilor.
 86

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

La adult   apare acromegalia   cu aparatului dento-maxilar se manifestă 

 îngroşarea oaselor extremităţilor şi ale identic ca la copil. 
copil. 
feţei. Consecinţele asupra dezvoltării

i  a de STH  se
Hiposecre ţ ţia  se manifestă  a   lor cauzată  de
Hipersecre ţ ţi ia 
diferit, în funcţie de vârsta la care se prezenţa adenomului tiroidian, determină 
produce tulburarea. tireotoxicoza cu consecinţe asupra
Prepubertar 
hipofizar    apare
  caracterizat nanismul
prin hipotrofie dezvoltăscheletal
nivel rii aparatuluiapare
dento-maxilar. La
osteoporoza
staturală, bine proporţionat (piticism) şi cu alveolar ă  şi este contraindicat tratamentul
dezvoltare intelectuală  normală. La nivel ortodontic. La nivel dentar apare erupţia
scheletal apare o micro-retrognaţie dentară  accelerată  prin tulburări de
maxilară  şi mandibulară  (cu fenomene de resorbţie osoasă  a rădăcinii dinţilor
scleroză) şi o hipodezvoltare sinuzală. La temporari, rădăcinile dentare sunt scurte şi
nivel alveolar apare o înghesuire dento-  în baionetă, apar cariile dentare în
alveolar ă  cu dinţi de volum normal şi explozie şi periodontopa
periodontopatia.
tia.
arcade alveolare mici. La nivel dentar
apare erupţia dentară  întârziată, incluziile   a   hormonilor tiroidieni
Hiposecre ţ ţiia 
dentare şi taurodonţia (apexul rădăcinilor poate fi: primară  (la copil), secundară sau
dinţilor temporari rămâne larg deschis) terţiară (la adult).
(figura 22). La nou-n ăscut   apare mixedemul
congenital .
B. Hormonii
triiodotironina) tiroidieni procesele
tiroidieni 
regleaz ă  (tiroxina, deficienLa copil   ă şiendemic
ţa mintal adolescent 
  apare
ă, retardare
oxidative celulare. psihomotorie, nanism dismorfic cu
 87

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

bradischelia segmentului inferior al mandibular ă  determinată  de macroglosie

corpus-ului, iar întârzierea mintală  variază  şi ocluzie deschisă  frontală. La nivel
cu severe forme de cretinism dentar apare erupţia dentară  întârziată 
mixedematos. Facies-ul este inexpresiv, datorită  întârzierii formării germenilor
stupid, cu aspect de lună  plină  dentari, anomalii dentare de număr,
(mixedematos). La nivel scheletal apare o poziţie, formă  şi structură, resorbţii
hipodezvoltare a maxilarelor datorită  anormale ale rădăcinilor dinţilor temporari
 întârzierii depunerilo
depunerilorr de calciu în oase şi şi înghesuire dentară. La nivelul părţilor
dinţi şi o hipodezvoltare a sinusurilor moi apare macroglosia.
frontale. La nivel ocluzal apare o prognaţie

C. Parathormonul (PTH) este mandibular ă. La nivel ocluzal apare

secretat de glandele paratiroide şi are rol ocluzia deschisă. La nivel dentar apar
 în menţinerea echilibrului fosfo-calcic spaţierile dentare şi mobilitatea dentară 
plasmatic. prin pierderea corticalei osoase şi
  a   lui cauzată  de
Hipersecre ţ ţiia  resorbţia proceselor alveolare.
prezenţa adenomului paratiroidian,
determină  la copil maladia timic  are rol în
D. Hormonul timic 
Recklinghausen   (osteită  fibro-chistică), depunerea calciului în os, influenţând
manifestată  prin decalcifiere chistică  creşterea encondrală  şi desmală  a
generalizat ă  cu consecinţe asupra scheletului, în primii ani de via ţă  (0 - 6
dezvolt
nivel ării aparatului
scheletal, dento-maxilar.
oasele maxilare sunt moiLa
şi ani). Hipersecre ţ ţi ia 
a  lui
 lui are efecte asupra
se deformează  şi poate apare prognaţia sistemului limfatic, manifestându-se prin
 88

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

hiperplazii amigdaliene. Poate apare minerale asigură  o creştere normală  a

respiraţia orală, retrognaţia mandibulară, organismului şi a aparatului dento-maxilar.
proalveolia superioară, inocluzia sagitală  Absenţa sau excesul aportului unuia dintre
şi gingivitele. aceste nutrimente pot determina dereglări
  a   hormonului
Hipofunc ţ ţiia  timic cu manifestări şi la nivelul aparatului
determină  întârzieri în dezvoltarea dento-maxilar.
somatică, iar la nivelul dezvoltării Tipul de alimenta ţţ  iie 
e   a nou-
aparatului dento-maxilar apar întârzieri în născutului influenţează  dezvoltarea
erupţia dentară. aparatului dento-maxilar. Astfel, suptul la
sânul mamei asigură:
gonadelor  sau
E. Hormonii gonadelor  -  aportul cantitativ şi calitativ prin laptele
hormonii sexuali au rol în dezvoltarea matern;
caracterelor sexuale primare şi secundare. -  oboseala sugarul şi asigurarea orelor de
somn;
  a  
Hipersecre ţ ţiia  hormonilor -  propulsia mandibulei
mandibulei,, realizându
realizându-se
-se
androgeni se manifestă  prin pubertate prima mezializare a mandibulei;
precoce, hipotrofie staturală  (prin -  vidul din cavitatea orală  care
 închiderea precoce a cartilagiilor de favorizează circulaţia sanguină locală;
creştere), micrognaţie maxilară, înghesuire -  echilibrarea grupelor musculare;
dento-maxilară şi erupţie dentară precoce. -  stimularea creşterii suturii incisivo-
canine;
Hipogonadismul   se datorează  -  protecţia afectivă;
-
manifestăţ ieiprepubertar
hiposecre hormonilor prin
androgeni. Se
gigantism   profilaxia obiceiuril
obiceiurilor
Alimenta ţia or vicioase.
artificială  a nou-
eunucoidal (prin întârzierea închiderii născutului determină:
centrelor de creştere), hiperleptoprosopie, -  un travaliu muscular scăzut;
maxilare proeminente, prognaţie -  secreţie salivară scăzută;
mandibular ă, înghesuire dento-maxilară  -  dezechilib
dezechilibre
re musculare oro-faciale
oro-faciale;;
tranzitorie, erupţie dentară  întârziată  şi -  retrognaţia mandibulară;
anomalii dentare de poziţie şi sediu. -  hipodezvoltarea transversală  şi sagitală 
a arcadelor alveolare
  a  
Hipersecre ţ ţiia  hormonilor -  predispoziţie pentru practicarea
estrogeni se manifestă  prin pubertate obiceiurilorr vicioase.
obiceiurilo
precoce, iar la nivelul dezvoltării aparatului Modul   în care se face alimentaţia
dento-maxilar apare erupţia dentară  prin masticaţie diferă  la omul modern de
precoce. cel primitiv. Astfel, prin rafinarea
alimentelor, a fierberii, a pasteurizării, a
FACTORII METABOLICI apărut supraocluzia
determin ă: incisivo-canină  care
Asimilaţia şi dezasimilaţia -  înghesuirea dento-maxilară  superioară 
reprezintă  un lanţ  de reacţii biochimice produsă  prin acţiunea muşchiului
prin care se produce sinteza de proteine şi orbicularis oris asupra arcadei
energia necesară  funcţiilor organismului. superioare protrudate, cauzată  de
Reacţiile biochimice sunt coordonate de curbura mică a arcadei inferioare;
AND şi ARN, iar reglarea metabolismului -  bruxism, cu abrazii dentare şi cu
este asigurată de sistemul endocrin. evoluţie spre sindromul algo-
Prin alimenta ţ ţ ie 
ie   se asigură  aportul disfuncţional;
de nutrimente necesare organismului, care -  absenţa atriţiei, care produce
variază  cu vârsta, sexul, starea de distalizarea mandibulei, tulburări de
sănătate sau de boală, tipul regional sau dinamică  mandibulară  şi apariţia
constituţional. Tulburările de nutriţie interferenţelor ocluzale;
(masticaţie, digestie, absorbţie, transport) -  deficitul de spaţiu posterior (pentru
determină  tulburări în dezvoltarea erupţia molarilor doi şi trei permanenţi),
generală  şi dento-facială. Aportul de care produce înghesuirea frontală 
proteine, glucide, lipide, vitamine şi săruri terţiară.
 89

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

Bolile metabolice trebuie depistate -  facies adenoidia

adenoidian;n;
prin anamneză  medicală  la prima vizită  a -  obrajii aplatizaţi – presiune scăzută  în
pacientului în cabinetul de ortodonţie, sinusuri;
pentru că  unele reprezintă  contraindicaţii -  fantă labială deschisă;
ale tratamentului ortodontic. Rahitismul -  buză superioară hipotonă;
copilului afectează  grav dezvoltarea -  buza inferioară  situată  în spatele
scheletală, maxilară  şi dento-alveolară  şi incisivilor superiori.
este responsabil de malocluzia clasa a II-a •

Angle cu ocluzie deschisă scheletală. -   bolt

oral:
ă  palatină  înaltă  – prin acţiunea
FACTORII DISFUNCŢIONALI directă a aerului asupra ei;
-   îngustarea maxilarel
maxilarelor
or – prin presiunea
Factorii funcţionali (musculari, scăzută  din sinusurile maxilare,
respiraţia, deglutiţia, masticaţia, fonaţia) presiunea grupelor musculare extraorale
asigură  o dezvoltare armonioasă  a - maseteri, buccinatori);
aparatului dento-maxilar. Disfuncţiile şi -  prodonţie superioară  – cavitate orală 
obiceiurile vicioase determină  dezechilibre deschisă, ineficienţa buzei superioare,
 între activitatea musculară  anormală  şi deglutiţie protruzivă;
dezvoltarea scheletului sau a sistemului -  meziopoziţia dinţilor laterali superiori;
dento-alveolar, determinând apariţia -  retrodonţie inferioară – arcadă inferioară 
anomaliilor
anomaliil or dento-maxil
dento-maxilare.
are.  în formă de trapez;
-  extruzia incisivilor inferiori în contact cu
mucoasa bol ii palatine – antagoni tii
pe ţiacare
A. Func
rolul vital respiratorie
respiratorie  lângăă 
îl are,  peasigur ţ aţi sau orizontalizaţi; ş
sunt vestibulariz
vestibulariza
dezvoltarea normală  a maxilarelor. La -  distalizarea mandibulei – cavitate orală 
naştere, primul ţipăt reprezintă  prima deschisă, mandibulă coborâtă, extensia
inspiraţie, care produce ruperea capului;
mezenchimală pulmonară. Respiraţia este -  sindrom lingual protruziv anterior;
un reflex necondiţionat. Reglarea funcţiei -  accentuarea curbei Spee;
respiratorii se face prin centrul respirator -  ocluzie distalizată;
bulbar. Respiraţia normală  este cea -  inocluzie sagitală pozitivă;
nazală. Respiraţia orală  este considerată  -  ocluzie deschisă frontală.
normală în perioada de nou-născut, sugar
sau în efortul fizic (la sportivi). În repaus, B. Funcţia de deglutiţie ie   este o
respiraţia orală  este considerată  obicei funcţie vitală  şi un act funcţional prin care
vicios (fără  cauze anatomice) sau conţinutul oral este propulsat spre faringe
disfuncţie (de cauze obstructive sau şi stomac. În perioada de sugar, degluti ţia
restrictive).
Cauzele disfuncţiei respiratorii se face prin aspirare orală  şi deglutiţie
faringiană, iar după  10 luni deglutiţia de
sunt: realizează  prin mişcări complexe oro-
-  obstructive   – la nivelul căilor aeriene linguo-mandibulare. Fazele deglutiţiei
superioare (vegetaţii adenoide, deviaţie umane sunt următoarele: faza orală,
de sept) sau inferioare (bronşita acută, faringiană, esofagiană şi cardică. Reglarea
astmul bronşic); deglutiţiei involuntare se face la nivelul
-  restrictive  (cifoscolioza,
 (cifoscolioza, obezitatea). nucleului fascicular solitar din bulbul
rahidian, iar reglarea deglutiţiei voluntare
i  a oral ă  are influenţe
Respira ţ ţia se face la nivelul centrilor corticali din
negative asupra dezvoltării aparatului circumvoluţia precentrală  frontală. În
dento-maxilar, care se datorează  timpul deglutiţiei orale are loc contrac ţia
dezechilibrului dintre musculatura unor grupe musculare masticatorii, faciale
intraorală  şi extraorală  (dispariţia triplei şi linguale prin care bolul alimentar este
 închideri orale).
orale). trimis către faringe. Dacă  deglutiţia nu se
Clinic, respiratorul oral (figura 23) realizează  corect, se produce un
prezintă următoarele semne: dezechilibru antagonic muscular,
•   facial: generator de anomalii dento-maxilare.
 90

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

Cauzele deglutiţiei atipice pot fi -  trecerea un

unui
ui timp lung îîntre
ntre permu
permutarea
tarea
determinate de: dinţilor frontali temporari şi cei
-  nematurizarea căilor senzitivo-motorii, permanenţi.
cu prelungirea etapei de deglutiţie
infantilă; Deglutiţia poate fi normal ă 
-  obiceiul vicios înscris ca reflex (deglutiţie infantilă, deglutiţie de tranziţie,
condiţionat (sugerea degetului); deglutiţie de tip adult) sau atipic ă 
-  tulburările rino-faringiene (amigdalită  (deglutiţie protruzivă anterioară incompletă 
hipertrofică); sau simplă, deglutiţie protruzivă anterioară 
-  macroglosie; completă  sau complexă, deglutiţie
-  anchiloglosi
anchiloglosiee ((fren
fren llingual
ingual scurt); sublingual ă, deglutiţie palatală, deglutiţie
-  fenomenul de adaptare la o anomalie unilaterală şi deglutiţie bilaterală).
dento-maxilară;

i  a infantil ă  este normală 

Degluti ţ ţia apariţia primilor dinţi temporari şi cu
la nou-născut şi la sugar (0 - 6 luni). În diversificarea alimentaţiei. Erupţia
timpul actului suptului, limba este incisivilor temporari determină  retragerea
interpusă între arcadele maxilare care sunt limbii dintre arcade în timpul deglutiţiei,
depărtate. În zona laterală, musculatura fiind plasată  în spatele dinţilor. În zona
obrajilor şi mucoasa jugală este interpusă  laterală, limba este interpusă  între arcade
 între arcadele maxilare, iar buzele asigură  (nu există  dinţi) pentru a fixa mandibula în
 închiderea etanşă  a cavităţii orale. timpul deglutiţiei, prin contracţia muşchilor
Deglutiţia are lor cu contrac ţia puternică  a ridicători ai mandibulei. Erupţia caninilor şi
musculaturii feţei (buzelor şi a obrajilor), molarilor temporari determină  cuprinderea
iar direcţia forţelor de acţiune este în sens limbii în interiorul arcadelor în timpul
antero-posterior. deglutiţiei.
Degluti ţ ţia   e   este
i  a de tranzi ţ ţiie  i  a de tip adult   este
Degluti ţ ţia
normală  între 6 luni şi 2 ani, odată  cu normală  după vârsta de 2 - 3 ani şi pe tot
 91

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

parcursul vieţii. Vârful limbii presează  pe dur şi palatul moale, apoi se deplasează în
¼ anterioar ă  a bolţii palatine şi în ⅓  sus şi înapoi pentru separarea de
gingivală  a incisivilor superiori, mijlocul cavitatea nazală. Porţiunea posterioară  a
limbii se găseşte în ⅓  anterioară  a bolţii limbii este paralelă cu faringele, deglutiţia
palatine. În zona laterală  marginile limbii se realizează  prin contracţia muşchilor
sunt la nivelul coletului dinţilor laterali masticatori şi ai limbii (fără  contracţia
superiori, iar limba se deplasează  muşchilor feţei), iar direcţia de acţiune a
posterior, făcând un unghi de 45°cu bolta forţelor este postero-anterioară.
palatină. Limba atinge limita dintre palatul

i  a anterioar ă  simpl ă 
Degluti ţ ţia antagoniste: hipotonia muşchilor maseteri,
(sindromul lingual protruziv anterior hipotonia orbicularului buzei superioare şi
incomplet) este o deglutiţie atipică, hipertonia muşchiului mentalis. Acest tip
 întâlnită dup ă vârsta de 2 ani. Vârful limbii de deglutiţie conduce evolutiv spre o
se plasează  pe incisivii superiori. Limba ocluzie deschisă frontală prin infraalveolo-
are efect de împingere a incisivilor donţie frontală (figura 24).
superiori, determinând
superioară. Astfel, prodonţia
apare dezechilibrul i  a sublingual ă  este o
Degluti ţ ţia
grupelor musculare antagoniste: hipotonia deglutiţie atipică, întâlnită după vârsta de 2
muşchilor maseteri, hipotonia orbicularului ani. Vârful limbii se plasează  pe incisivii
buzei superioare şi hipotonia muşchiului inferiori. Limba are efect de împingere
mentalis. Acest tip de deglutiţie conduce asupra incisivilor inferiori, determinând
evolutiv spre o malocluzie clasa a II-a prodonţia inferioară. Astfel apare
Angle diviziunea 1 (figura 24). dezechilibru grupelor musculare
antagoniste: hipertonia orbicularului buzei
i  a anterioar ă  complex ă 
Degluti ţ ţia superioare şi hipertonia muşchilor
(sindromul lingual protruziv anterior coborâtori. Acest tip de deglutiţie conduce
complet) este o deglutiţie atipică, întâlnită  evolutiv spre o malocluzie clasa a III-a
după  vârsta de 2 ani. Vârful limbii se Angle (prognaţie mandibulară  adevărată)
plasează  între incisivii superiori şi inferiori. (figura 24).
Limba are efect de frânare asupra
frontalilor ţ ţ 
ţ  ă  este
deschisă  în erup
frontalie,ă. determinând
Astfel, ocluzia
apare Degluti 
deglutiţie atipicăia palatal 
, întâlnită după  vârsta de 2o
dezechilibru grupelor musculare ani. Vârful limbii ia contact numai cu ⅓ 
 92
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
anterioară  a bolţii palatine. Limba nu mai
are nici un efect asupra incisivilor
superiori, determinând retrodonţia
superioară. Astfel, apare dezechilibru
grupelor musculare antagoniste: hipertonia
orbicularuluii buzei superioare şi hipertonia
orbicularulu
muşchilor temporari. Acest tip de deglutiţie
conduce evolutiv spre o malocluzie clasa a
II- a Angle diviziunea 2 cu ocluzie adâncă  arhitectura alveolară  şi maxilară, secreţia
acoperită.
i  a unilateral ă  este o
Degluti ţ ţia
deglutiţie atipică, întâlnită rar. Vârful limbii
se plasează între dinţii laterali pe o singură  masticatorii prin componentele lor de
parte. Limba are efect de frânare asupra
dinţilor în erupţie, determinând ocluzia
deschisă  laterală. Apare dezechilibru
grupelor musculare simetrice (hipotonia
muşchilor maseteri pe partea în care se
realizează  deglutiţia atipică). Acest tip de
deglutiţie conduce evolutiv spre o ocluzie
deschisă laterală (figura 24).
i  a bilateral ă  este o
Degluti ţ ţia
deglutiţie atipică, întâlnită  rar. Marginile
limbii se plasează  între dinţii laterali pe
ambele părţi. Limba are efect de frânare
asupra dinţilor în erupţie, determinând
ocluzia deschisă  bilaterală. Apare
dezechilibru
dezechilib ru grupelor musculare (hipotonia
muşchilor maseteri). Acest tip de deglutiţie
conduce evolutiv spre o ocluzie deschisă  temporari care este preluată  de dinţii
bilaterală.
C. Funcţia de masticaţieie   este o
funcţie vitală  prin care alimentele
consistente introduse în cavitatea orală  mandibular ă.
sufer ă  un proces de f ărâmiţare mecanică.
Mastica ţia se realizează  prin mişcările
mandibulei, la care participă  muşchii
ridicători ai mandibulei (muşchii temporali
şi maseteri), muşchii coborâtori ai
mandibulei (muşchii suprahioidieni şi
subhioidieni) şi muşchii propulsori şi
diductori ai mandibulei (muşchii
pterigoidienii interni şi externi). La procesul
pterigoidien
masticator iau parte incisivii cu rol de
tăiere, caninii în sfâşiere, premolarii şi
molarii în măcinarea alimentelor. Limba
este responsabilă  de formarea bolului
alimentar şi de împingerea acestuia spre
faza de deglutiţie.
Procesul de masticaţie este parţial
un act reflex (reglat de nucleul masticator
contemporane –  
din punte) şi parţial un act voluntar (reglat
de circumvoluţia precentrală frontală).
Masticaţia are un rol important în
dezvoltarea aparatului dento-maxilar
asigurând o nutriţie bună a părţilor moi şi a
inserţiilor musculare. Masticaţia
stimulează  centrii osteogenetici, sistemul
sutural perimaxilar, cartilagiile de creştere,
salivară, menţine pH-ului alcalin al cavit ăţii
orale, reface stratului bazal al mucoasei
gingivale, asigură  atriţia cuspidiană  şi are
rol sedativ pentru copii. Forţele
descompunere,
descompune re, au tendinţa de a mezializa
dinţii posteriori şi de a vestibulariza dinţii
anteriori. Aceste forţe sunt neutralizate de
grupele musculare periorale (muşchii
orbicularis oris, buccinatori, constrictorul
superior al faringelui, ligamentul pterigo-
mandibular).
a muţ ţia
Mastica 
hipotonie   şchilor
lene şă
ş ă  provoacăcare
masticatori,   o
duce la o hipodezvoltare a mandibulei.
Hipotonia muşchilor pterigoidieni externi
este un factor
f actor cauzal al ocluziei distalizate.
Dacă atriţia dinţilor temporari nu are loc în
perioada 4 - 6 ani, mandibulara nu
realizează  a doua mezializare. Astfel,
apare supraocluzia frontală  a dinţilor
permanenţi. Prin conducţia excentrică  a
mandibulei de către caninii temporari
neatriţionaţi apare pseudoprognaţia
mandibular ă  sau laterodeviaţia
Bruxismul   (scrâşnitul dinţilor)
apare ca o consecinţă  a hiperexcitabilităţii
centrilor corticali motori sau a c ăilor
descendente,, determinate de supraocluzi
descendente supraocluziaa
incisivă.
Lipsa de atriţie cuspidiană 
determină apariţia interferenţelor ocluzale,
care determină  instabilitatea ocluzală.
Aceasta are efecte tardive asupra apari ţiei
periodontopatiei adultului şi a disfuncţiei
articulaţiei temporo-mandibulare.
O masticaţie necorespunzătoare
determină  înghesuirea incisivă  printr-o
distanţă intercanină care rămâne mică.
 93

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

i  a unilateral ă determină o
Mastica ţ ţia vicioase  sunt
E. Obiceiurile vicioase 
asimetrie a contracţiei muşchilor gesturi însuşite spontan, practicate de
masticatori, prin apariţia oboselii copii o perioadă  lungă de timp. La nivelul
musculare a părţii preferate, care apare aparatului dento-maxilar obiceiurile
clinic sub forma unei asimetrii faciale. vicioase produc dezechilibre musculare. În
funcţie de direcţia forţelor, se produc
D. Funcţia de fonaţie ie   este o deplasări ale dinţilor, care duc la apariţia
funcţie de relaţie psiho-socială, care se malocluziei. Ele devin reflexe condiţionate
dezvoltă  progresiv în timpul vieţii şi sunt considerate parafuncţii.
postnatale. Emiterea fonemelor (vocale şi Obiceiurile vicioase sunt stimuli
consoane) se realizează  prin mai mulţi sau frâne pentru creşterea maxilarelor şi
timpi: implozie (acumulare în plămâni de acestea pot fi: obiceiuri vicioase de sugere
aer inspirat), compresie (aerul expirat a degetului, a limbii, a buzei, a suzetei, de
trece prin laringe şi vibrează corzile vocale interpoziţie între dinţi a obiectelor sau a
superioare), explozie (vibrarea corzilor părţilor moi, de muşcare a unghiilor, de
vocale inferioare). Calitatea pronunţiei roadere a creionului sau a radierei, ticuri
fonemelor este condiţionată de integritatea faciale (de propulsie a mandibulei) sau
aparatului dento-maxilar, de echilibrul atitudini posturale anormale ale capului
antagonic al musculaturii labio-genio- (hiperflexie,, hiperextensi
(hiperflexie hiperextensie).
e).
palato-laringiană  şi de gradul de
dezvoltare psihică. Obiceiul vicios de sugere   este
Tulburările de fonaţie pot declanşa cel mai nociv pentru dezvoltarea normală 
 într-un
maxilaretimp
sau îndelungat anomalii dento-
prezenţa anomaliilor a aparatului
recente dento-maxilar.
de specialitate afirmă  căStudiile
  acest
maxilare pot produce tulburări de vorbire. obicei vicios de sugere este practicat
În general, tulburările de fonaţie se devreme, încă  din viaţa intrauterină.
datorează  unui comportament lingual Cauzele postnatale ale apariţiei acestui
anormal în timpul vorbirii. obicei vicios sunt diferite: alimentaţia
artificială  a sugarului, eliberarea de
Dislalia   este o tulburare de tensiuni nervoase, fenomenul foamei,
articulaţie, prin care nu se pot pronunţa satisfacţia instinctului de sugere, neliniştea
anumite foneme (betacism, capacism, şi frustrarea. În mod normal se acceptă 
deltacism, rotacism). Apare în ocluzia acest obicei până în jurul vârstei de 3 – 4
deschisă  frontală, prognaţia mandibulară  ani, timp în care nu apar modificări
sau retrognaţia mandibulară gravă. structurale ale aparatului dento-maxilar.
dento-maxilar.
Sugerea degetului poate provoca
Paradislalia este o tulburare de anomalia dento-maxilară, iar gravitatea ei
articulaţ ţă foneme ţa, durata
 în loculie,altora
prin ("F"
care cu
se "V",
pronun
"R"  cu "L"). depinde de intensitatea,
sugerii, degetul supt şi frecven
poziţia degetului
Apare în ocluzia adâncă. supt.
Sugerea policelui   produce
Rinolalia   este vorbirea nazonată. proalveolo-don ţie superioară, boltă 
Poate fi o rinolalie deschisă  (există  o palatină  adâncă, retroalveolo-donţie
comunicare nas-gură  prin despicătură  inferioară, intruzia incisivilor inferiori,
palatină) sau închisă  (în sindromul endoalveolie, inocluzie sagitală pozitivă  şi
adenoidian). retrognaţia mandibulară.
Sugerea index -ului
-ului şi a medius -ului
-ului
Sigmatismul este o asociere a cu sprijin pe incisivii inferiori (acţiune ca un
fonemelor cu şuierături, care pot fi cârlig), produce prodonţie inferioară,
interdentale, labio-dentare, adentale sau retrodonţie superioară, intruzia incisivilor
stridens. Apare în prezenţa diastemei inferiori şi ocluzie deschisă frontală.
interincisive superioare, prognaţiei Sugerea index-ului sau a
mandibulare sau a retrognaţiei auricularului   în poziţie laterală, produce
mandibulare grave. laterodeviaţia mandibulară.
 94
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
Obiceiul vicios de interpozi ţ ţiie    e   Purtarea
sau de muşcare a buzei superioare
produce prodonţie inferioară  şi retrodonţie
superioară.
Obiceiul vicios de interpoziţie,
muşcare sau de succiune a buzei
inferioare produce prodonţie superioară,
retrodonţie inferioară, supraocluzie în zona
frontală  şi inocluzie sagitală  pozitivă  sau
ocluzie deschisă frontală.
Obiceiul vicios de interpoziţie a
limbii produce intruzia grupului dentar,
ocluzie deschisă  frontală  sau laterală,
endoalveolie, boltă  palatină  adâncă  şi
laterodeviaţie mandibulară.
Obiceiul vicios de interpoziţie a
obrajilor între părţile laterale dentare,
produce ocluzie deschisă  bilaterală,
modificări ale mucoasei jugale,
supraocluzie frontală accentuată  şi ocluzii
inverse laterale.
Obiceiul
obiectelor vicios
este întâlnit mai de la şcolari  şai
ales roadere  tumori) şi de
poate determina în timpul erupţiei dentare
anomalii de poziţie, iar după  erupţia
dinţilor poate determina deviaţii
mandibulare.
Ticul de propulsie   al mandibulei
poate duce la instalarea ocluziei inverse
frontale şi a prognatismului mandibular.
Atitudinile posturale  anormale
 anormale ale
capului din timpul somnului sau în stare de
veghe a copilului pot produce anomalii
dento-maxilare.
Dormitul(cu
 în hiperflexie în decubit
perne dorsal 
mari , sau
cu capul
mai
multe) determină  apariţia ocluziei
mezializate. Dormitul în decubit dorsal, cu
capul în hiperextensie (fără pernă) sau în
decubit ventral (pe burtă) determină  erupţiei dintelui permanent, prin formarea
apariţia ocluziei distalizate. Dormitul în
decubit lateral sau pe braţul părinţilor sau
cu pumnul sub obraz determină  apariţia
asimetriei faciale.
Sprijinirea capului   în una din mâini
pe menton, determină apariţia retropoziţiei
mandibulare. Sprijinirea degetului pe
regiunea labială, determină  apariţia
biretroalveolo-donţiei. Sprijinirea degetului
pe zona inferioară  a feţei, determină  interferenţelor ocluzale.
apariţia laterodeviaţiei mandibulare.
contemporane –  
ghiozdanului   într-o
singură  mână, determină apariţia scoliozei
cervicale şi a asimetriei faciale. Atitudinea
posturală cifotică poate determina apariţia
prognaţiei.
FACTORII LOCALI
Perturbările dinţilor sau a
mucoaselor reprezintă  un factor
semnificativ în producerea anomaliilor
dento-maxilare şi pot fi provocate de caria
dentară  a dinţilor temporari, de pierderea
prematură  a dinţilor temporari, de
traumatismele dinţilor temporari, de
perturbarea timpului de exfoliere a dinţilor
temporari cu prelungirea retenţiei pe
arcade, de anchiloza dinţilor temporari, de
modificări ale secvenţei de erupţie a
dinţilor definitivi, de anomaliile dentare
izolate (număr, volum, formă), de
tulburările ţesuturilor moi (fren, cicatrice,
temporari neatriţionaţi,ţele
interferen ocluzale
restaur (canini
ări dentare
incorecte).
A. Caria dentară  poate produce
malocluzii localizate prin pierderea
prematură  a dinţilor temporari şi a
migrărilor dentare. Caria aproximală  la
dinţii laterali temporari determină scurtarea
arcadei dentare şi pierderea spaţiului
necesar erupţiei grupului canin-premolar.
Caria ocluzală  la dinţii laterali temporari
determină  prăbuşirea ocluziei (ocluzie
adâncă) şi tulburări verticale ocluzale prin
egresia dinţilor.
B. Pierderea prematură  a dinţilor
temporari prin extracţie, înainte ca
succesorul său să  fie dezvoltat suficient
pentru a-i lua locul, produce întârzierea
de os deasupra dintelui definitiv, scurtarea
arcadei dentare prin migrări meziale în
spaţiile edentate, egresia dinţilor
antagonişti, denivelarea planului de
ocluzie, pierderea spaţiului necesar
erupţiei dinţilor permanenţi, apariţia
 înghesuirii dento-alveolare
dento-alveolare preco
precoce
ce la dinţii
permanenţi, apariţia malpoziţiilor dentare,
apariţia angrenajelor inverse şi apariţia
 95

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

C. Traumatismele ilor  
dinţilor
temporari determină devitalizări ale dinţilor
temporari şi tulburări de resorbţie osoasă  ocluzală. Pierderea timpurie a dintelui
a rădăcinilor dinţilor temporari, care
produc tulburări de erupţie a dintelui
permanent prin afectarea germenului,
schimbarea drumului normal de erupţie al
dintelui permanent subiacent, apariţia
malpoziţiei dentare şi pierderea
potenţialului de erupţie al dintelui
permanent subiacent.
D. Perturbarea timpului de
exfoliere  a dinţilor temporari se datorează 
exfoliere a
retenţiei prelungite a dintelui temporar pe
arcadă, peste termenul normal de
exfoliere şi poate fi datorată unei anchiloze
dentare, resorbţii anormale sau unor
tulburări endocrine. Această  situaţie
determină  apariţia înghesuirii dento-
alveolare, incluzia dintelui permanent,
malpoziţii dentare sau întârzieri în reglarea
temporar de pe arcadă, prin rizaliză,
 înainte de termenul normal de exfoliere,
determină  apariţia înghesuirii dento-
alveolare, prin migrările dentare ulterioare.
E. Secvenţa de erupţie ie   a dinţilor
permanenţi. Secvenţa normală  de erupţie
a dinţilor definitivi asigură  dezvoltarea
normală a ocluziei dentare.
Modificările secvenţei de erupţie a
dinţilor definitivi poate determina migrări
dentare, pierderea spaţiului necesar de
erupţie, apariţia înghesuirii dento-
alveolare, apariţia malpoziţiilor dentare,
apariţia angrenajelor inverse sau apariţia
interferenţelor ocluzale.

ANEXE
tematică curs Rolul
Ro lul eredit
eredi tăţii în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
obiective curs Cunoa şterea transmiterii genetice a caracterelor moştenite care
influenţeaz ă dez
 dezvoltarea
voltarea crani
cranio-faci
o-facial
ală şi dento-maxilară.
Cunoa şterea bolilor congenitale care afectează  dezvoltarea
structurilor cranio-facial
cranio-facialee şi dentare.
Cunoa şterea sindroamelor malformative asociate cu anomaliile
dento-maxilare.
cuvinte cheie despic ături palatine, trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii,
condrodistro fii, osteopatii condensate.
schemă curs Factorii etiologici ereditari.
Bolile congenitale.
Sindroame genetice.

tematică curs Rolul factorilor endocrini în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoa
Cunoaşterea tulburărilor endocrine care produc modific ări la nivelul
creşterii şi dezvoltării oaselor, dinţilor, mucoasei orale.
cuvinte
cuvin te cheie hormonul somatotrop, tiroxina, triiodotironina, parathormonu
parathormonul,l, timusul,
hormonii androgeni, hormonii estrogeni.
schemă curs Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonului soma somatotro
totrop.
p.
Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonilor tiroidieni.
Hipersecreţia parathormonului.
Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonului timic.
Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonilor androgeni.
Hipersecreţia hormonilor estrogeni.

tematică curs Rolul factorilor metabolici în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoa
Cunoaşterea tulburărilor de nutriţie care determină  tulburări în
 96

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane
contemporane –  

dezvoltarea generală şi dento-facială.

Cunoaşterea bolilor metabolice care determină  tulburări în dezvoltarea
generală şi dento-facială.
Cunoaşterea contraindicaţiilor tratamentului ortodontic în anumite boli
metabolice.
cuvinte cheie nou-n ăscut, metabolismul, diabetul zaharat, rahitismul,
contraindica ţiile tratamentului ortodontic.
schemă curs Aportul
Alimentanormal deănutrimente.
ţ ia nou-n scutului.
Alimenta ţia modernă.
Bolile metabolice care influenţeaz ă  dezvoltarea generală  şi dento-
facială.

tematică curs Rolul factorilor loco-regionali şi funcţionali în etiopatogenia

anomaliilor
anomaliil or dento-max
dento-maxilar
ilaree
obiective curs Cunoa
Cunoaşterea disfuncţiilor respiratorii.
Cunoaşterea deglutiţiilor normale şi atipice.
Cunoaşterea tulburărilor de masticaţie.
Cunoaşterea obiceiurilor vicioase.
Cunoaşterea factorilor etiologici locali declanşatori ai anomaliilor dento-
maxilare.
cuvinte cheie obiceiuri paradislalia,
vicioase, disfunc ţii, respiraţie orală, deglutiţii atipice,
dislalia, rinolalia, caria dentară, traumatisme dentare,
erup ţia dentară.
schemă curs Disfuncţii respiratorii.
Deglutiţiile normale şi atipice.
Tulbur ările de masticaţie.
Tulbur ările de masticaţie.
Obiceiuri vicioase.
Factori etiologici locali.

BIBLIOGRAFIE 12. Cocârlă  E. Ortodon ţ ţ ie 

ie . Ed. Medicală  a U.M.F.
"Iuliu Haţegani", Cluj Napoca, 1995.
1. Anistoroaei D. Ortodon ţ ţiei e practic ă. Intreb ări şi 13. Covic M. Biologie şi genetic ă uman ă. Didactică 
r ăspunsuri . Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2008. şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

2. dento-parodontale 
Bălan A, Maxim A. Junimea,
. Ed. Pedodon Iaţ ţie.Traumatisme
 
şi, 2001. 14.2007.
Cura E. Pedodon ţ ţ ie . Ed. Terra Nostra, Ia şi,
3. Bhalajhi SI. Orthodontics . Arya Publish. Hause, 15. Dorobăţ  V, Stanciu D. Ortodon ţ ţie
 ie şi ortopedie
New Deli, 2000. dento-facial., Ed. Medicală, 2003.
4. Bishara SE. Textbook of orthodontic., W.B. 16. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie.
Parodontologie.   Ed.
Saunders Co., 2001. Viaţa Medicală, Bucureşti, 1997.
5. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi 17. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth . Ed.
dezvoltare . Ed. Medicală, Bucureşti, 1996. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
6. Bramer W. Edelmetall Dentallegierungen, 18. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento- 
DentalMagazin . 134-136, 1992. maxilare . Ed. Didactică  şi Pedagogică, Bucureşti,
7. Bratu E, Grivu O, Voinea C. Erup ţ ţ ia ia normal ă  şi   1981.
patologic ă. Ed. Helicon, Timişoara, 1996. 19. Firu P, Cojocaru C, Iţcou R. Prevenirea
8. Bratu E, E, Grivu
Grivu OO,, Dragomirescu
Dragomirescu D, D, Schiller
Schiller E,.
E,. disarmoniilor dento-alveolo-maxilare la copii . Ed.
i e interceptiv ă. Ed. Helicom, Timişoara,
Ortodon ţ ţie Medicală, Bucureşti, 1991.
1999. 20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantil ă. Ed.
9. Bratu E, Glăvan F. Practic ă  pedodontic ă. ed.a Medicala, Bucureşti, 1973.
II-a,  Ed. Orizontiru universitare, Timi ţoara, 2005.
II-a, 21. Foia l, Toma V. Patologia porodontal ă  în
10. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-  diabetul juvenil. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Ia şi,
ă. Ed. Q Med Publishing, 2009. 22.2008.
11.facial 
Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie . Ed Apollonia, Foia l, Ungureanu D, Toma V, Zlei M,
M, Indrei A,
Iaşi, 2000. Haba D, Brănişteanu D. Analysis of oral
expression of the diabetes-periodantal binomial
 97

Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

dento-maxilare

relationships in a juvenile population . Rev. Rom. 42. Pasnicu L. Elemente de genetic ă în ortodon ţ ţ ie 
ie .
Medicină de Laborator, 13(4): 39;48, 2008. Ed. Corson, Iaşi, 2000.
23. Fratu AV. Cre şterea şi dezvoltarea post-natal ă  43. Pasnicu L, Ungureanu O. Controlul genetic al
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi, dezvolt ării complexului cranio-facia., Ed. ALFA, 
ALFA, 
2001. Iaşi, 2006.
24. Glăvan F, Jianu R. Ortodon ţ ţi ie 
e . Ed. Mirton, 44. Păsăreanu M, Maxim A. Pedodon ţ ţ ie. ie. Distrofii
Timişoara, 1998. dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
25. Graber TM. Orthodontics: principles and 45. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
practice . Philadelphia, 1972. Orthodontics . Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
26.practice 
Graber TM. Orthodontics:
. Philadelphia, 2000. principles and 46.Orthodontics 
Proffit WR, Fields
. Mosby HW. St.Contemporary
Year Book, Louis, 2007.
27. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL. 47. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Orthodontics. Current Principles and Techniques . Contemporary Treatment of Dentofacial
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005. Deformity . Mosby, 2003.
28. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current 48. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Principles and Techniques . C. V. Mosby Co., Tratment . Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
1985. 49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
29. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E. Diagnosis . Verlag Munchen, 1985.
Stomatologie pediatric ă. Ed. Didactică  şi 50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
Pedagogică, Bucureşti, 1975. ie . Litografia I.M.F. lasi, 1980.
Ortodon ţ ţ ie 
30. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. Preven ţ ţ ie
ie în 51. Rusu V. Mic dic ţ ţionar
i onar medical . Litografia I.M.F.
stomatologie . Ed. Mirton, Timişoara, 1995. Iaşi, 1983.
31. Ionescu E. Anomalii dentare de num ăr . Ed. 52. Rusu M, Cârlan M, Foia I. Genetic ă 
Cerna, Bucureşti, 2000. stomatologic., Ed. ALFA, Iaşi, 2008.
32. Luca R. Pedodon ţ ţ iie 
e . Ed. Cerna, Bucureşti, 53. Stanciu D, Dorobăţ  V. Ortodon ţ ţ ie  ie . Ed.
2003. Medicală, Bucureşti, 1991.
33. Maxim A. Periodontologie Pediatric ă. Ghid 54. Toma V, Maxim A, B ălan A, Gheba D, Rorarr
Mârţu S, Mocanu. Ed.
34.clinico-terapeutic  C.Sedcom Libris, 2011.
Parodontologia clinic ă. Ed. DC, Filip F,ţ ţi  Foia
adolescen  L. Aspecte
cu sindrom Down. parodontale
Rev. Med.la copii şi
Chir.
Appolonia, Iaşi, 2000. Soc. Med. Nat. Iaşi, 113:2, suppl., 598;604, 2009.
35. Mârţu S, Potârnichie O. Essential of 55. Voinea C, Băilă A, Grivu O. Func ţ ţia i a muscular ă 
periodontology. Diagnosis and treatment .  Ed. şi   aparatul dento-maxilar. 
dento-maxilar.  Ed. Mirton, Timişoara,
Appolonia, Iaşi, 2002. 1996.
36. Mârţu S, Mocanu C. Ghid de propedeutic ă  56. Zarnea L. Pedodon ţ ţ ie  ie . Ed. Didactică  şi
parodontal ă. Ed. Pim, Iaşi, 2010. Pedagogică, Bucureşti, 1993.
37. Milicescu V. Examenul clinic în ortodon ţ ţ ie ie şi 57. Zegan G, Hamwi S, Georgescu G.
ortopedia dento-facial ă. Ed. Cerma, Bucureşti, Electromiografia în anomaliile dento-maxilare.
1996. Semiologie şi   diagnostic.
diagnostic.   Ed. Tehnică, Chişinău,
38. Milicescu V. Milicescu DI. Cre şterea general ă şi 1998.
i ei mixte. Ed.
cranio-facial ă  în perioada denti ţ ţiei 58. Zegan G, Ţopa E. Studiul disfunc ţ ţ iilor iilor
Viaţa Medicală, România, Bucureşti, 2001. respiratorii şi al metodelor de recuperare
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin mioartrokinetice. Rev. Ortodonţie şi Ortopedie
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies, Dento-facială, I, 2:43;49, 2000.
2005. 59. Zegan G. Ortodon ţ ţ ie ie şi ortopedie dento-facial ă.
40. Moyers RE. Handbook of Orthodontics . Year Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
41.Book
Nanda
Medical
R, Publish.
Kapila Inc.,
S. Chicago,
Current 1988.
Therapy in 60.Ed.
Zegan G.şi,Ortodon 
Pim, Ia 2011. ţ ţ ie - ghid de lucr ări practice.
Orthodontics . Mosby-Elsevier, 2010.
 98

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 7 
DIAGNOSTICUL ORTODONTIC 

Diagnosticul ortodontic tradiţional, Examinarea clinică generală 

aşa cum a fost preluat de la Angle, a ţinut
cont în evaluarea acestuia de ocluzia
dentară, funcţia şi estetica dento-facială.
Case, Hellman, Simon şi alţi
renumiţi ortodonţi, au criticat criteriul
ocluzionist a lui Angle şi au introdus un
nou concept privind diagnosticul
ortodontic, care ţine cont de cinci
dimensiuni: trei ale spaţiului şi două  ale
timpului. Din punct de vedere al spa ţiului,
anomaliilee dento-maxila
anomaliil dento-maxilare
re trebuie evaluate
 în sens transversal,
t ransversal, sagital i vertical i tot
ş
 în această ordine trebuie tratate. ş
Din punct
de vedere al complexul dento-facial,
anomaliilee dento-maxila
anomaliil dento-maxilare
re trebuie evaluate
din perspectiva evoluţiei filogenetice şi
ontogenetice şi din perspectiva creşterii şi
dezvoltării individuale cronologice.
EXAMENUL CLINIC
Examinarea clinică  constă  în
examinarea generală, facială, funcţională  se apreciază  prin conversaţie sau
şi orală  a pacientului, în vederea stabilirii
diagnosticului ortodontic prezumtiv.
Examinarea clinică  generală 
apreciază  dezvoltarea generală  a
pacientului (statura, postura, mersul,
pubertatea), depistează  unele boli
generale (sindroame genetice, endocrine
sau boli cronice osoase, musculare,
dismetabolice) şi apreciază  dezvoltarea
psihică  a pacientului şi gradul de
colaborare a acestuia cu ortodontul.
Instrumentarul şi materialele  
necesare examin rii clinice generale sunt
reprezentate de: ă
-  talimetrul;
-  cântarul;
-  morfogramele;
- chestionarele adecvate.
Dezvoltarea general ă  se
apreciază  după  morfograme sau formule
matematice şi se stabilesc tipurile
somatice, constituţionale şi antropologi
antropologice.
ce.
Dezvoltarea psihic ă  a pacientului
chestionare adecvate şi se stabilesc
tipurile temperamentale şi gradul de
cooperarea cu ortodontul.
 99

Diagnosticul ortodontic

Examinarea clinică facială  Instrumentarul şi materialele  

necesare examinării clinice faciale sunt
Examinarea clinică  facială  se reprezentate de:
realizează  prin inspecţie, palpaţie şi -  trusa de antrop
antropologie
ologie fac
facial
ială;
ascultaţie, examinând faţa şi profilul - hârtia milimetrică;
pacientului, elementele morfologice -  stetoscopul.
faciale, tegumentele, muşchii, conturile
osoase ale feţei, sistemul ganglionar facial A. Examinarea feţei se realizează 
şi articulaţia temporo-mandibulară. pentru a stabili 
stabili  tipul cranian, tipul cefalic,
forma feţei, tipul facial, simetria facială  şi
egalitatea etajelor feţei.

Tipul cranian   poate fi normal sau
anormal - în cazul în care există deformaţii
ale calotei craniene, datorită  obliterării
precoce a sistemului sutural cranian,
cauzate de afecţiuni ereditare:
•  scaphocephalia – alungirea sagitală  a
craniului (hiperdolico
(hiperdolicocephalie);
cephalie);
•  acrocephalia – craniu în turn
(sindromului Appert-Crouso
Appert-Crouson);
n);
•  oxicephalia – craniu ascuţit în formă de
con;
•  trigonocephalia – craniu în triunghi
ascuţit.
Tipul cefalic   se stabileşte prin
indicele cefalic (IC), raportând lungimea
maximă la lăţimea maximă a capului:
•  dolicocepha
dolicocephal:l: IC = x – 75,9;
•  mesocephal: IC = 76,0 – 80,9;
normală  variază  după  cele două  sexe
(masculin = 88,5 ± 5,1; feminin = 86,2 ±
4,6):
•   hypereuryprosop: IF = x – 78,9 (fa ţă 
 joasă);
•   euryprosop: IF = 79,0 – 83,9 (faţă 
 joasă);
•   mesoprosop: IF = 84,0 – 87,9 (faţă 
medie);
•   leptoprosop: IF = 88,0 – 92,9 (faţă 
 înaltă);
•   hyperleptoprosop: IF = 93,0 – x (faţă 
 înaltă).
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:
  înălţimea feţei (N – Gn):
-  masculin = 121 ± 6,8
-  feminin = 112 ± 5,2
  diametrul bizigomatic (Zy – Zy):

•  brachycephal
brachycephal:: IC = 81,0 – 85,4; -  masculin = 137 ± 4,3
•  hyperbrachyce
hyperbrachycephal:
phal: IC = 85,5 – x. -  feminin = 130 ± 5,3

Forma fe ţ ţe ei i   se stabileşte după  Simetria facial ă  se stabileşte prin

conturul facial şi poate fi pătrată, rotundă,
ovală, dreptunghiulară, pentagonală,
trapezoidă sau triunghiula
t riunghiularră.
Tipul facial   se stabileşte prin
indicele facial (IF), raportând înălţimea
compararea distanţelor măsurate de la
Zygion cutaneon din ambele hemifeţe la
planul medio-sagital al feţei (Trichion -
Nasion cutaneon - Pogonion cutaneon) şi
de la Gonion cutaneon din ambele
hemifeţe la planul medio-sagital al feţei:
•

feţei (Nasion
cutaneon) cutaneon
la lăţimea - ăGnathion
bizigomatic  (Zygion •
simetrie – când
  asimetrie globală  –ţelecând
distan sunt egale;
ambele
cutaneon - Zygion cutaneon), iar valoarea distanţe sunt inegale dreapta-stânga
 100

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

(de la Zygion cutaneon şi de la Gonion după  cele două  sexe (masculin = 54,0 ±
cutaneon); 3,1; feminin = 52,4 ± 3,1).
•  asimetrie parţială  – când distanţele Indicele feţei inferioare - înălţimii
sunt inegale (de la Gonion
G onion cutaneon). feţei se stabileşte, raportând înălţimea
Figura ideală  robot stabilită  prin etajului inferiori al feţei (Subnasale -
metoda estetică este: Gnathion cutaneon) la înălţimea feţei
  Zy drept - (Tr – N – Po
Pog)
g) = Zy stâng - (Nasion cutaneon sau Ophrion la copil -
Gnathion cutaneon), iar valoarea normală 
  (Tr –drept
Go N – Pog)
- (Tr – N – P
Pog)
og) = Go stâng - variază  după  cele două sexe (masculin =
(Tr – N – Pog) 59,2 ± 2,7; feminin = 58,6 ± 2,9).
Valorile standard stabilite prin Figura ideală  robot stabilită  prin
metoda biometrică sunt: metoda estetică este:
  diametrul bizigomatic (Zy – Zy):   Tr – N (Oph) = N (Oph) – Sn + 8 – 10
-  masculin = 137 ± 4,3 mm = Sn – Gn
-  feminin = 130 ± 5,3 Valorile standard stabilite prin
  diametrul bigonial (Go – Go): metoda biometrică sunt:
-  masculin = 97 ± 5,8   înălţimea feţei (N – Gn):
-  feminin = 91 ± 5,9 -  masculin = 121 ± 6,8
-  feminin = 112 ± 5,2
Egalitatea etajelor fe ţ ţe ei i   se   înălţimea etajului inferior al fe ţei (Sn –
stabileşte prin indicele etajului mijlociu al Gn):
feţei şi indicele feţei inferioare - înălţimii -  masculin = 72 ± 6,0
-
feţei, acestea
Indiceleputând fi egale
etajului saualinegale.
mijlociu feţei se   feminin = 66 ± 4,5
stabileşte, raportând înălţimea etajului facial se
B. Examinarea profilului facial se
mijlociu al feţei (Nasion cutaneon sau realizează  pentru a stabili tipul profilului,
Ophrion la copil - Stomion) la lăţimea postura capului faţă  de coloana cervicală,
bizigomatică  (Zygion cutaneon - Zygion integritatea pavilionului urechii, inserţia
cutaneon), iar valoarea normală  variază  muşchilor gâtului, unghiul mandibular şi
tiparul creşterii faciale.

Tipul profilului   se stabileşte după  •   normală  – capul este situat deasupra

poziţia sagitală a punctelor Subnasale faţă  coloanei cervicale;
de Gnathion cutaneon şi poate fi: •    înainte – capul este situat înainte faţă 
•  drept – poziţie normală Sn faţă de Gn; de coloana cervicală;
•  convex – poziţie anterioară  Sn sau •    înapoi – capul este situat înapoi faţă 
posterioară Gn; de coloana cervicală.
•  concav – poziţie posterioară  Sn sau
anterioară Gn. Integritatea pavilionului urechii  
poate fi normală sau anormală  - în cazul
Postura capului faţă  de coloana  în care există  un sindrom al primului arc
vertebrală  cervicală  se stabileşte după  branhial.
linia
poatevertical
fi: ă  care coboară  din Vertex şi ţ 
ţia
normalăInser 
  sau   mu şchilor
anormal - în  poate
 poate
ă  gâtului  cazulfi
sindromului Turner (gât palmat).
 101

Diagnosticul ortodontic

Unghiul madibular   se stabileşte sau Ophrion la copil - Auriculare -

după  unghiul Auriculare - Gonion Gnathion cutaneon şi poate fi:
cutaneon - Gnathion cutaneon şi poate fi: •  normodivergen
normodivergentt – ffaaţă normală;
•  norm
normal
al – eg
egal
al cu 110 - 120°; •  hipodivergen
hipodivergentt – ffaaţă joasă;
•   închis – unghi mai mic de 110 - 120
120°
°; •  hiperdivergen
hiperdivergentt – faţă înaltă.
•  deschis – unghi mai mare de 110 -
120°. C. Examinarea 
Examinarea  elementelor
se realizeaz ă pentru
Tiparul cre şterii faciale   se morfologice faciale ţiile
faciale 
a stabili configura frunţii,  ochilor,
stabileşte după  unghiul Nasion cutaneon nasului, buzelor, bărbiei şi mărimea
unghiurilor şi şanţurilor feţei.
 102

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Fruntea   se examinează  din punct feminin = 32 ± 2,4) şi poate fi normală,

de vedere a înălţimii, a configuraţiei şi a
profilului acesteia.
În ăl ţţ imea 
i mea   frunţii se măsoară  de la
Trichion la Glabella cutaneon, reprezintă  sau asimetrice.
⅓  din înălţimea feţei (Trichion - Gnathion
cutaneon) şi poate fi normală, micşorată  Buzele se examinează  din punct
sau mărită.
Lăţ imea
imea frunţii este determinată  tonicităţii, profilului labial, ocluzia labială,
genetic şi etnic, variază  după  vârstă  şi
sex, se raportează  la l ăţimea bizigomatică  superiori.
(Zygion cutaneon - Zygion cutaneon) şi
poate fi normală, îngustă sau lată.
Profilul   frunţii poate fi plat, bombat
sau oblic.
Ochii   se examinează din punct de
vedere a simetriei globilor oculari, după  metoda biometrică  sunt cuprinse între 19
distanţa bipupilară  faţă  de mijlocului feţei
(pupila dreaptă  - perpendiculara din
Nasion cutaneon pe linia bipupilară  -
pupila stângă) şi pot fi simetrici sau
asimetrici.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică  a distanţei bipupilare -
mijlocul feţei (N - pupilă) variază după cele
două sexe
-  masculin = 33 ± 2,0
-  feminin = 31 ± 1,8
Nasul se examinează din punct de
vedere al conturului, lăţimii şi lungimii
nasului şi a lăţimii narinare.
Conturul   nasului poate fi drept,
convex sau deviat.
Diametrul   rădăcinii nasului stabilit
prin metoda biometrică  variază  după  cele
dou ă
31 ±  sexe
1,9) şi (masculin = 35 ±îngust
poate fi normal, 2,6; feminin
sau lat.=
Lungimea   nasului se măsoară  de
la Nasion cutaneon la Pronasale,
reprezintă  ⅓ din înălţimea feţei (Trichion -
Gnathion cutaneon) şi poate fi:
•  normală – ⅓ din înălţimea feţei;
•  microrinic – rădăcină  înaltă, piramidă  normală  variază  după  cele două  sexe
scurtă şi vârf ridicat;
•  macrorinic – rădăcină  adâncă,
piramidă scurtă şi vârf protrudat.
Lăţ imea
imea nasului se măsoară  de la
Ala dreaptă  la Ala stângă, reprezintă  -  masculin = 53 ± 3,3
aproximativ 70% din lungimea nasului
(Nasion
după celecutaneon la (masculin
două sexe Pronasale), ± 2,7;ă 
= 33variaz
 îngustă sau lată.
Narinele   pot avea un aspect
normal (ovale şi simetrice), aplatizate, largi
de vedere a lungimii, l ăţimii, aspectului,
planul labial şi relaţia în zâmbet cu incisivii
Lungimea buzei superioare   se
măsoară  de la Subnasale la Stomion,
reprezintă  ⅓  din înălţimea etajului inferior
al feţei (Subnasale - Gnathion cutaneon) şi
poate fi normală, scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
şi 22 mm şi variază  după  cele două sexe
(masculin = 8,9 ± 1,5; feminin = 8,4 ± 1,3).
Lungimea buzei inferioare   se
măsoară  de la Stomion la Gnathion
cutaneon, al ă feţ⅔
reprezint
etajului inferior ei  din înălţimea-
(Subnasale
Gnathion cutaneon) şi poate fi normală,
scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt cuprinse între 38 -
44 mm şi variază  după  cele două  sexe
(masculin = 10,4 ± 1,9; feminin = 9,7 ±
1,6).
Lungimea elementul mucos al
buzei superioare  se
 se m ăsoară de la Labiale
superior la Stomion şi poate fi normal,
 îngust sau eversat.
eversat.
Lungimea elementul mucos al
buzei inferioare  se
 se măsoară de la Stomion
inferior şi poate fi normal, îngust
la Labiale
sau eversat.
Lăţ imea
imea buzelor   se stabileşte prin
indicele lăţimea orificiului oral - lăţimea
feţei), raportând lăţimea buzelor (Cheilion -
Cheilion) la lăţimea bizigomatică  (Zygion
cutaneon - Zygion cutaneon), valoarea
(masculin = 38,9 ± 2,5; feminin = 38,4 ±
2,5) şi poate fi normală, îngustă sau lată.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:
-  feminin = 50 ± 3,2
Aspectul buzelor   poate fi de
coloraţie normală  sau roşie, uscate sau
fisurate, cu amprente ale dinţilor sau cu
 103
Diagnosticul ortodontic
cicatrice cheloidă  (localizare, întindere,
formă, retractilitate).
Tonusul labial   poate fi normal,
hiperton (buze subţiri) sau hipoton (buze
groase).
Profilul labial  poate
 poate fi:
•  normal – buza superioară  este în
•
şoartreapt
 u în ă protruzie faţăă de
ă  pozitiv   – cea inferioar
buza ă; ă 
inferioar
este în marcată  retruzie faţă  de buza
superioară;
•    în treaptă  negativă  – buza inferioară  linia ce uneşte Nasion cutaneon cu
este în protruzie faţă  de buza
superioară.
Ocluzia labial ă  în postură  (masculin = 131 ± 8,1; feminin = 134 ± 1,8)
realizează închiderea orală, iar buzele pot
fi în contact (închise) sau f ără  contact
(deschise).
Planul labial  poate
 poate fi:
•   normal – la nivelul planului de ocluzie;
•   mai sus de planul de ocluzie – în
retruzie incisivă;
•   mai jos de planul de ocluzie – în
protruzie incisivă.
Rela ţţ  ia
ia în zâmbet   a buzei
superioare cu incisivii superiori poate fi:
•   normală  – vizibilitate de 2 mm a
marginilor incizale superioare;
•   anormală  – vizibilitate mai mare de 2
mm a coroanelor frontalilor superiori;
•   zâmbetul gingiei – vizibilitate a marginii
gingivale a frontalilor superiori.
B ărbia   se examinează  din punct
de vedere a înălţimii, lăţimii, liniei mediene
şi a profilului acesteia.
În ăl ţţ imea
  b ărbiei   se stabileşte prin
indicele bărbie - înălţimea feţei inferioare,
raportând înălţimea bărbiei (sulcus-ul
labial inferior - Gnathion cutaneon) la
 înălţimea feţei inferioare (Subnasale -
Gnathion cutaneon), valoarea normală  realizează  prin palpaţia mu şchilor
variază  după  cele două  sexe (masculin =
25,0 ± 2,2; feminin = 25,4 ± 1,9) şi poate fi
normală, scurtată sau alungită.
Lăţ imea
imea b ărbiei   este determinată  hipotonicitate), a contururilor osoase
de relaţia cu structura osoasă  subiacentă  (integre, dureroase sau nedureroase), a
şi cu tonusul muşchiului mentalis şi poate
fi normală, îngustă sau lată.
Linia median ă  a b ărbiei   poate fi
normală  sau deviată  spre stânga sau
dreapta, fiind asociată  cu laterodeviaţia
mandibular ă.
Profilul b ărbiei   este în directă 
relaţie cu configuraţia sulcus-ului labial
inferior şi cu buza inferioară  şi poate fi
normal, protruziv sau retruziv.
Unghiurile faciale   sunt
reprezentate de unghiul naso-frontal şi
unghiul naso-labial.
Unghiul naso-frontal  este
 este format de
intersecţia liniei ce pleacă  din Nasion
cutaneon în sus pe conturul superior cu
Pronasale, are valoarea normală între 85º
- 105º, variind după  cele două  sexe
şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
Unghiul naso-labial   este format de
intersecţia liniei ce uneşte Subnasale cu
Pronasale cu linia ce uneşte Subnasale cu
Labiale superior, are valoarea normală 
 între 85º - 105º, variind după  cele două 
sexe (masculin = 99 ± 8,0; feminin = 99 ±
8,7) şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
Ş an    rile faciale  sunt
an ţ ţurile
u   sunt reprezentate
de sulcus-ul labial superior şi sulcus-ul
labial inferior.
Sulcus-ul labial superior   poate fi
normal, aplatizat (în retruzie incisivă) sau
accentuat (în protruzie incisivă).
Sulcus-ul labial inferior   poate fi
normal, aplatizat sau accentuat.
D. Examinarea superficială  a
tegumentelor fe ţţ  eei i  apreciaz
  apreciază sensibilitatea,
căldura, umiditatea tegumentară  (normală 
sau anormală), ţesutul celular subiacent
(normal,
puncte de bine emergen
sau slab ţă  reprezentat),
trigeminală 
(supraorbitar, suborbitar, mentonier).
E. Examinarea profundă  se
masticatori şi faciali  (simetria,
  (simetria, punctele de
inserţie şi masa musculară) prin testele
Netter (normotonicitate, hipertonicitate,
  
sistemul ganglionar   (ganglionii pretragieni,
retroauriculari, genieni, submandibulari,
submentonieri, latero-cervicali, occipitali),
apreciind numărul, sensibilitatea,
mărimea, consistenţa şi mobilitatea şi a
articula ţţ  iei
iei temporo-mandibulare  (subiectiv
  (subiectiv
 104

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

şi obiectiv – coloraţie, dureri, zgomote, mişcările condiliene şi mentoniere). 

Examinarea clinică funcţională     testul oglinzii   apreciază  simetria

Examinarea funcţională  stabileşte
normalitatea sau anormalitatea funcţiilor
aparatului dento-maxilar
deglutiţie, mastica (respiraţie,
ţie, fonaţie, fizionomic ă)
şi depistează  parafuncţiile (bruxismul sau
obiceiuri vicioase).
A. Funcţia respiratorie se
examinează  pe tot parcursul examenului
clinic şi se stabileşte:
•  tipul de respiraţie: nazală, mixtă  sau
orală.
•  tonicitatea narinară: normală, scăzută  deschizând gura pentru suplimentul de
sau absentă;
•  contracţia narinară: simetrică  sau
asimetrică;
•
controlul O.R.L.: prezenţa vegetaţiilor
 adenoide.
Testele funcţionale de examinare
ale funcţiei respiratorie sunt următoarele:
  comandarea de inspir şi expir profund  
pentru observarea tonicităţii narinare:
-  la respiratorul nazal – contracţii ritmice
ale muşchilor narinari;
-  la respiratorul mixt – tonicitatea narinară  •  tipul de deglutiţie: normală  sau
este scăzută;
-  la respiratorul oral – contrac ţiile narinelor
sunt absente.
  pensarea narinelor   apreciază  sau sublinguală, deglutiţie unilaterală
tonicitatea şi simetria contracţiei
narinare; se presează  narinele câteva
secunde şi apoi se observă  contracţia
narinară  în inspirul profund care
urmează.
contracţiei narinare; se plasează oglinda
sub baza narinară  şi se urmăresc ariile
de aburire ca mărime şi simetrie; partea
deficitarăă   nazal
anatomic prezint
ă.  
ă o obstrucţie
  testul must ă ăţ ţ iiii de vat ă  apreciază 
simetria contracţiei narinare; se plasează 
un rulou de vată  lax (cu sau fără  talc)
sub baza narinară  şi se urmăreşte
mişcarea acesteia provocată de expir.
  comandarea a 20 de inspira ţţ ii i i ritmice ,
după  care apare "setea de aer" la
respiratorul oral şi mixt, acesta
aer.
Dacă  se constată  o disfuncţie
respiratorie, pacientul este trimis la un
control O.R.L. La respiratorul oral nu se
poate lua amprenta arcadele dento-
alveolare, pentru că  în timpul amprentării,
pacientul trebuie să respire pe nas şi astfel
apare starea de vomă şi de sufocare.
B. Funcţia de deglutiţie se
examinează pentru a stabili:
st abili:
anormală.
•  disfuncţia linguală: deglutiţie anterioară 
simplă  sau complexă, deglutiţie palatală 
 
sau bilaterală.
Testele funcţionale de examinare
ale
  func
ţieiţţ  ia
degluti  ide
a degluti ţie sunt
con ştient ă  deurmăap 
toarele:
ă  se
realizează invitând pacientul să  aşeze o
 105

Diagnosticul ortodontic

cantitate de apă  pe limbă  şi să  facă  o muşchilor perechi, provocată de instalarea

deglutiţie comandată; medicul observă  oboselii musculare de partea activă. La
mişcarea mandibulei din timpul examinarea articulaţiei temporo-
deglutiţiei, închiderea labială, contracţia mandibulare (la pacienţii adolescenţi, tineri
muşchilor ridicători şi coborâtori ai şi maturi) se va constata o disfunc ţie
mandibulei (normală) sau a muşchilor articulară.
faciali (anormală).
  degluti ţţ  ia
ia con ştient ă  de saliv ă  se D. Func ia fonatorie se
realizează  invitând pacientul să  facă  o ţ
examinează  prin conversa ţia cu pacientul
deglutiţie comandată, timp în care sau prin testele fonetice, pentru a stabili:
medicul depărtează  uşor buza inferioară  •  tipul de fonaţie: normală sau anormală;
şi observă  dacă  limba face o mişcare •  disfuncţia fonatorie: dislalie,
protruzivă; totodată, medicul fixează  paradislalie,
paradislalie, rinolalie sau sigmatism;
degetele pe muşchii care controlează  •  sunetele anormale.
deglutiţia (maseteri, temporali sau Dacă  se constată  o disfuncţie
milohioidieni), pentru a nu fi dus în fonatorie, pacientul va fi trimis
t rimis la logopedie
eroare de către pacient; într-o deglutiţie pentru corectarea poziţiei limbii în timpul
normală  limba nu apare printre dinţii pronunţiei sunetelor anormale.
frontali; într-o deglutiţie anormală  limba
apare printre dinţii frontali sau deglutiţia E. Funcţia fizionomică  se
nu poate fi efectuată  cu buzele examinează pentru a stabili:
st abili:
depărtate.
•  disarmonia facială: simetrie sau
 
obdegluti ţţ  ia ăincon 
ţine dup ştient ă  de
  efectuarea uneisaliv 
ă  se
deglutiţii asimetrie;
conştiente, după  care medicul rămâne •  elementul afectat;
cu degetele fixate pe muşchii care •  ticurile faciale.
controlează deglutiţia (dând impresia că 
nu este atent), până  când pacientul F. Parafuncţiile şi obiceiurile
efectuează o nouă deglutiţie; se observă  vicioase   se depistează  prin anamneză  şi
vicioase
contracţia muşchilor ridicători şi se stabileşte:
coborâtori ai mandibulei (normală) sau a •  tipul de parafuncţie sau obicei vicios
muşchilor faciali (anormală). (sugere, interpoziţie, postură);
Dacă  se constată  o disfuncţie a •  frecvenţa şi intensitatea practicării
deglutiţiei, pacientul este conştientizat şi parafuncţiei sau a obiceiului vicios;
trebuie să  înceapă  un tratamentul •  practicarea diurnă  sau nocturnă  a
funcţional prin exerciţii de reeducare a parafuncţiei sau a obiceiului vicios.
limbii.
C. Funcţia masticatorie se Examinarea clinică orală 
examinează pentru a stabili:
st abili: Examinarea clinică  orală  se
•  tipul masticator: propulsor, diductor, realizează  prin inspecţie şi palpaţie,
tocător sau mixt; examinând orificiul bucal, mucoasa labio-
•  tipul de masticaţie: bilaterală,  jugală, vestibulul oral, arcadele dento-
unilaterală sau frontală. alveolare, periodonţiul, bolta palatină,
•  preferinţa alimentelor tari sau păstoase zona amigdaliană, limba, planşeul bucal,
din alimentaţie. ocluzia dentară  şi relaţiile mandibulo-
Dacă  se constată  o disfuncţie craniene.
masticatorie, pacientul va prezenta pe Instrumentarul şi materialele  
partea inactivă  gingivită  de inacţiune, necesare examinării clinice orale sunt
depozite moi sau tartru şi lipsa atriţiei, iar reprezentate de:
pe partea activă  va prezenta gingivită  de -  trusa de consultaţie (pensă, oglindă  şi
sonda dentar );
suprasolicitare
asemenea, şi atriţie muscular
la examinarea marcată. ă  De
se ă
-  depărtătorul buzelor şi ai obrajilor;
va constata o asimetrie a contracţiei -  apăsătorul de limbă;
-  şublerul pentru măsurarea dinţilor;
 106

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

-  hârtia şi ceara de articulaţie; •  punctele de contact interdentare  –

-  indicatorii de plac
placă bacteriană. prezente sau absente;
•  mobilitatea dentar ă  – prezentă  sau
Orificiul oral   poate fi normal ca absentă;
amplitudine sau se poate întâlni o •  cariile dentare – prezente sau absente;
absente;
microstomie sau o macrostomie.
•  distrofiile dentare  – prezente sau
Mucoasa labio-jugal    poate fi absente;
normală  ca aspect, coloraţie,ă integritate •
  obtura ţţ iile
  dentare – corecte sau
sau poate prezenta formaţiuni patologice incorecte;
(stomatite, lichen plan, etc.). •  direc ţţ  ia
ia bazei apicale alveolare  în
 în sens
sagital şi transversal – normală, lată sau
Vestibulul oral   poate fi liber sau  îngustă.
poate prezenta cicatrice postoperatorie
sau formaţiuni patologice. Se examinează  i  ul   marginal al dinţilor
Periodon ţ ţiul  ilor  se
inserţia frenului buzei superioare şi examinează  pentru a aprecia textura,
inferioare (normală, lată, înaltă, joasă  sau coloraţia, inflamaţia, sângerarea,
medie) şi plicele jugale (normale sau recesiunea, hipertrofia, alveoliza sau
patologice). mobilitatea dentară.

Arcadele dento-alveolare   se Bolta palatin ă  se examinează 

examinează pentru a stabili:
st abili: pentru a aprecia mucoasa palatină 
•
igiena
 moi, oral ă halen
tartru, – prină inspec ţ (depozite
fetidă)ie sau prin (normală, dinanormal
amprenta ă  – (normal
ţilor), forma tumefac ţie,
ă  sau
metoda colorimetrică, stabilind indicii de anormală  – plată, "U", "V"), simetria,
placă bacteriană;  prezenţa torus-ului palatin, a cicatricelor şi
•  tipul denti ţţ  iei 
iei   – temporară, mixtă  sau a direcţiei vălului palatin.
permanentă; 
Zona amigdalian ă  se examinează 
•  prezen ţţ  a sau  absen ţ ţ a din ţ ţ ilor
ilor pe pentru a aprecia inflamaţia sau hipertrofia
arcadele dentare;  amigdalelor şi a mucoasei faringiene.
•  forma arcadelor dento-alveolare   –
normale sau anormale ("U", omega, "V", Limba se examinează  pentru a
trapez, "M", "W" sau forme asociate);  aprecia aspectul (normală, geografică, sau
•  simetria arcadelor dento-alveolare   – scrotală), lungimea (normală, lungă  sau
simetrice sau asimetrice; scurtă), lăţimea (normală, lată  sau
•  anomaliile dentare izolate  –   – de număr,  îngustă), simetria, tonicitatea (normală,
formă, ă;volum, poziţie, sediu sau
structur retractilăă sau
hipoton   sauhiperton ă), postura (normală,
protruziv ă), mobilitatea
•  vârsta dentar ă  – normală, tardivă  sau (normală  sau anchilotică) şi inserţia
precoce; frenului lingual (normal, scut, îngust sau
•  secven ţţ  a de erup ţ ţ ie  ie   maxilar ă  şi lung).
mandibular ă  – normală, inversată  sau
atavică. Plan şeul oral   se examinează 
•  suma incisiv ă  superioar ă  şi inferioară  pentru a aprecia supleţea şi sensibili
sensibilitatea.
tatea.
(mm);
Ocluzia dentar ă  se examinează 
•  atri ţţ  ia
ia din ţţ  ilor
ilor temporari  – prezentă sau static   (arii ocluzale, curbe de ocluzie,
absentă; morfologia cuspizilor, rapoarte în sens
•  abrazia din ţţ ilor i lor permanen ţ ţi   – prezentă  sagital, transversal, vertical) (figura 25) şi
sau absentă; dinamic   (mişcări test de lateralitate şi
•  spa ţţ  ierile
ierile dentare  – prezente sau protruzie).
• absente;
congruen ţţ  a dentar ă   – prezentă  sau i  ile mandibulo-craniene   se
Rela ţ ţiile
absentă; examinează  pentru a aprecia relaţia
 107

Diagnosticul ortodontic

centrică, relaţia de postură, ocluzia habituală, ocluzia terminală.

 108

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

ANALIZA DE MODEL Analizele destinate modelelor din

ghips se selectează  în funcţie de vârsta
Analiza modelelor din dentiţia dentară  şi cronologică  a pacientului, de
permanentă  sau dentiţia mixtă  este o tipul dentiţiei şi de tipul anomaliei dento-
metodă  odontometrică, care evaluează  maxilare pe care o prezintă.
arcadele maxilare şi mandibulare,
determinând simetria, adâncimea bolţii Analiza simetriei arcadelor
palatine, lungimea i l imea arcadelor în
funcţie de mărimea ş ăţdinţilor, nevoia de Pentru analiza simetriei
spaţiu pentru alinierea dinţilor permanenţi transversale şi sagitale a arcadelor dento-
erupţi sau neerupţi şi dimensiunea dinţilor. alveolare (figura 26) se trasează  pe
Modelele din ghips au o valoare modelele din ghips planurile de referinţă:
ştiinţifică  (se reconstituie evoluţia -  planul medio-sagital maxilar   – de la
tratamentului) şi o valoare medico-legală  intersecţia celei de-a doua perechi de
(identificarea persoanei). rugi palatine cu rafeul median, până  la
Instrumentarul necesar analizelor limita dintre palatul moale şi dur (punctul
modelelor din ghips este reprezentat de: median dintre cele două fovee palatine);
•   ortometrul; -  planul medio-sagital mandibular   – după 
•   simetroscopul; frenul lingual;
•   compasul comparator; -  planul tuberozitar   – perpendicular pe
rafeul median, ce trece prin partea cea
•   compasul tridimensiona
tridimensional.l. mai distală a tuberozităţilor.
Etapele   analizei de model sunt
următoarele: Pentru
arcadelor măsurarease utilizeaz
dento-maxilare simetrieiă 
simetroscopul (grilă  din plastic
1. Datele generale : transparent), care se poziţionează pe linia
•  vârsta dentară  – se apreciază  după  medio-sagitală şi pe planul tuberozitar.
grupul de dinţi prezenţi pe arcade, în
funcţie de cronologia erupţiei dentare; A. Analiza simetriei transversale 
transversale 
•  apelul dinţilor temporari şi permanenţi utilizează  punctele de referin ţţăă  Pont   ale
prezenţi pe arcade; arcadelor dentare drepte şi stângi:
•  aprecierea concordanţei dintre vârsta - mijlocul şanţului sagital al premolarului
dentară şi vârsta civilă a pacientului. prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
2. Studiul anomaliilor dentare izolate   - punctul de contact vestibular
de: interpremolar inferior;
•  număr; - vârful cuspidului centro-vestibula
centro-vestibularr al
•
  formă; molarului prim inferior.transversale
Asimetriile se
•  volum;
depistează  prin compararea valorilor
•  poziţie; măsurate de la planul medio-sagital la
•  sediu; punctele de referinţă  Pont maxilare şi
•  structură. mandibulare dreapta-stânga, iar
diferenţele de ±2 mm sunt considerate
3. Studiul arcadelor alveolo-dentare : normale.
•  forma arcadelor; Asimetriile transversale ale
•  simetria arcurilor dentare; arcadelor dentare apar în ocluziile
•  adâncimea bolţii palatine; unilaterale inverse, cap la cap,
•  prezenţa torus-ului palatin; vestibularizată sau lingualizată.
•  dezvoltarea arcadei alveolare
alveolare..
B.   Analiza simetriei sagitale 
B.
utilizează  aceleaşi puncte de referin ţţăă 
• 4.aprecierea ării ocluziei dentare :
Studiul dezvolt 
ocluziei statice în sens Pont   ale arcadelor dentare drepte şi
stângi.
sagital, transversal şi vertical.
 109

Diagnosticul ortodontic

Asimetriile sagitale se depistează  dentare, înclinări meziale ale dinţilor, rotaţii

prin compararea valorilor măsurate de la
planul tuberozitar la punctele de referin ţă  devierea liniei mediene dentare.
Pont maxilare şi mandibulare dreapta -
stânga, iar diferenţele de ±2 mm sunt
considerate normale.
Asimetriile sagitale ale arcadelor
dentare apar în migr rile meziale ale
ă
dinţilor laterali, care produc pierderi de
spaţiu în zonele laterale, înghesuiri
ale molarilor primi permanenţi sau
Deplasarea liniei mediene dentare
se apreciază  după  linia mediană 
scheletală, care corespunde planului
medio-sagital trasat pe modele. Analiza
simetriei la mandibul   este mai dificil de
ă
realizat, din cauza impreciziei trasării liniei
mediene mandibulare.

palatine 
Adâncimea bolţii palatine  compasului aplicându-se în mijlocului
marginii gingivale a coletului premolarilor
Adâncimea bolţii palatine se primi permanenţi superiori.
măsoară  cu compasul tridimensional
Korkhaus, ghearele compasului aplicându- Daumenge   face clasificarea
se la nivelul coletului mijlocului feţei  înălţimii bolţii palatine după  stabilirea
palatinale ai molarilor primi permanenţi raportului dintre cele două  înălţimi
superiori. Tija culisabilă  măsoară  premolare şi molare:
adâncimea bolţii palatine: - boltă palatină joasă = raport peste 1,8;
- boltă palatină plană = 4 - 6 mm; - boltă  palatină  înaltă  = raport între 1,8 -
- boltă palatină medie = 6 - 9 mm; 1,4;
- boltă palatină adâncă = 9 - 11 mm; - boltă palatină ogivală = raport sub 1,4.
- boltă palatină foarte adâncă  = peste 11
mm. Korkhaus   calculează  înălţimea
ţii palatine se poate bolţii palatine după formula:
apreciaAdâncimea
şi la nivelulbol
premolarilor, ghearele
 110

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Înălţimea bolţii palatine

x 100 = 42%
Lăţimea arcadei la nivelul molarilor primi permanenţi superiori
Valorile mari arată  o boltă palatină  ca referinţă dintele de reper situat cel mai
adâncă consecutiv endoalveoliei maxilare. distal.
Valorile mici arată o boltă palatină îngustă 
consecutiv ocluziei încrucişate bilaterale. imea anterioar ă  maxilar ă 
Lăţ imea
reprezintă  distanţa dintre punctele de
Analiza lungimii şi lăţimii arcadelor reper ai premolarilor primi superiori.
Valoarea măsurată  se corelează  cu
A. Analiza Pont se bazează  pe valoarea calculată prin formula lui Pont :
corelaţia dintre forma normală a arcadelor
dentare şi lăţimea incisivilor superiori. Pont 100
calculează  valorile normale ale lăţimii SI. max. x
80
anterioare şi posterioare a arcadelor, în
funcţie de suma incisivilor superiori. sau formula lui Linder şi Harth :
Suma incisivilor superiori   se
realizează  prin măsurarea celor patru 100
incisivi superiori cu compasul, respectiv a SI. max. x
85
celei mai mari dimensiuni mezio-distale
coronare a fiecărui incisiv superior iar Mühlberg  şi colaboratorii şi Weise  ofer
 oferă 
permanent. Măsurarea se poate face pe valori tabelare pentru cele două sexe.
modelul
precizie, dedirect
studiu în
sau,cavitatea
pentru o mai ă  ă
oralbun a  imea posterioar ă  maxilar ă 
Lăţ imea
pacientului, în timpul examenului clinic. reprezintă  distanţa dintre punctele de
Valorile normale sunt cuprinse între 28 reper ai molarilor primi superiori. Valoarea
mm şi 35 mm (normodonţie). Când valorile măsurată  se corelează  cu valoarea
sunt prea mici (sub 28 mm – microdon ţie) calculat ă prin formula lui Pont :
sau prea mari (peste 35 mm –
macrodonţie), corelaţia analizelor nu este 100
adecvată. Când lipseşte unul sau mai SI. max. x
64
mulţi incisivi (centrali sau laterali), suma
incisivilor superiori se calculează  cu sau formula lui  Linder şi Harth :
formula Tonn :
100
4 SI. max. x
SI. max. = SI. mand. x + 0,5 65
3
Pont utilizează  pentru dentiţia iar Mühlberg 
valori  şipentru
tabelare cele doui ăWeis 
colaboratorii ş e oferă 
 sexe.
permanentă  (figura 27) următoarele
puncte de referin ţţăă  ale arcadelor dentare imea anterioar ă  mandibular ă 
Lăţ imea
drepte şi stângi: reprezintă  distanţa dintre punctele de
- mijlocul şanţului sagital al premolarului reper ai premolarilor inferiori. Valoarea
prim superior; măsurată  se corelează  cu valoarea
- foseta centrală a molarului prim superior; calculat ă, care este egală  cu valoarea
- punctul de contact vestibular lăţimii anterioare maxilare calculată  după 
interpremolar inferior; Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi
- vârful cuspidului centro-vestibula
centro-vestibularr al colaboratorii şi Weise.
molarului prim inferior.
Aceste puncte de referinţă  nu se imea posterioar ă mandibular ă 
Lăţ imea
pot folosi când dinţii în cauză  prezintă  reprezintă  distanţa dintre punctele de
anomalii marcate de poziţie sau de sediu reper ai molarilor primi inferiori. Valoarea
sau sunt absenţi. În cazul în care există  măsurată  se corelează  cu valoarea
migrări dentare ale dinţilor de reper, se ia calculat ă, care este egală  cu valoarea
lăţimii anterioare maxilare calculată  după 
 111

Diagnosticul ortodontic

Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi diferenţelor. Valorile negative reprezintă 

colaboratorii şi Weise.  îngustarea arcadei, iar valorile pozitive
Valorile măsurate se compară  cu reprezintă  lărgirea arcadei. Diferenţe de ±
valorile calculate şi se fac interpretările 2 mm sunt considerate normale.

Pont utilizează  pentru dentiţia 100

mixtă  (figura 27), când în zonele laterale SI. max. x
97
sunt prezenţi pe arcade dinţii temporari,
următoarele puncte de referin ţ ţ e ale iar Mühlberg  şi colaboratorii şi Weise  ofer
 oferă 
arcadelor dentare drepte şi stângi: valori tabelare pentru cele două sexe.
- foseta distală  a şanţului sagital al
molarului prim temporar superior; Lăţ imea
imea posterioar ă  maxilar ă 
- vârful
molaruluicuspidului disto-vestibul
disto-vestibular
prim temporar inferior. ar al reper aiă  distan
reprezint ţa dintre
molarilor primi punctele
permanen deţi
superiori. Valoarea măsurată se corelează 
imea anterioar ă  maxilar ă 
Lăţ imea cu valoarea calculată prin formula lui Pont :
reprezintă  distanţa dintre punctele de
reper ai molarilor primi temporari superiori. 100
Valoarea măsurată  se corelează  cu SI. max. x
64
valoarea calculată prin formula lui Pont :
sau formula lui  Linder şi Harth :
100
SI. max. x
80 100
SI. max. x
65
sau formula lui  Linder şi Harth :
sau formula lui   Dausch-Neumann şi
100 Stangenberg :
SI. max. x
85 100
sau formula lui  Dausch-Neumann : SI. max. x
75
 112

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise  ofer

 oferă  100
valori tabelare pentru cele două sexe. SI. max. x
90
imea anterioar ă  mandibular ă 
Lăţ imea B. Analiza Korkhaus  se
Korkhaus 
reprezintă  distanţa dintre punctele de realizează pentru diagnosticul malpoziţiilor
reper ai molarilor primi temporari inferiori. sagitale ale dinţilor anteriori, utilizând
Valoarea măsurată  se corelează  cu raportul dintre lungimea şi lăţimea
lăţimii ă, anterioare
valoarea calculat care este egală  cu
maxilare anterioară  maxilară  şi mandibulară  a
arcadelor.
calculat ă  după  Pont, Linder şi Harth,
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se Korkhaus utilizează pentru dentiţia
calculează  cu formula lui Dausch-  permanentă  (figura 28) următoarele
Neumann şi Stangenberg : puncte de referin ţţăă  Pont ale arcadelor
dentare drepte şi stângi:
100 - mijlocul şanţului sagital al premolarului
SI. max. x
60 prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
imea posterioar ă mandibular ă 
Lăţ imea - punctul de contact vestibular
reprezintă  distanţa dintre punctele de interpremolar inferior;
reper ai molarilor primi permanenţi - vârful cuspidului centro-vestibula
centro-vestibularr al
inferiori. Valoarea măsurată  se corelează  molarului prim inferior.
cu valoarea calculată, care este egală  cu
valoarea lăţimii
calculat ă  dup anterioare
ă  Pont, Linder şmaxilare
i Harth, Aceste
pot folosi cândpuncte
dinţii de cauză ţăprezint
în referin   nu seă 
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se anomalii marcate de poziţie sau de sediu
calculează  cu formula lui Dausch-  sau sunt absenţi. În cazul în care există 
Neumann şi Stangenberg : migrări dentare ale dinţilor de reper, se ia
ca referinţă dintele de reper situat cel mai
distal.
 113

Diagnosticul ortodontic

Lungimea anterioar ă maxilar ă  se de reper premolare ale lăţimii anterioare

măsoară  ducând perpendiculara prin faţa mandibulare. Valoarea măsurată  se
vestibular ă  a celui mai proeminent incisiv corelează  cu valoarea calculată  prin
superior la punctele de reper premolare formula lui Korkhaus :
ale lăţimii anterioare maxilare. Valoarea
măsurată  se corelează  cu valoarea Lungimea maxilară anterioară – 2 mm
calculat ă prin formula lui Korkhaus :
100 iar Mühlberg 
valori  şipentru
tabelare colaboratorii
cele douşi ăWeise  oferă 
 sexe. ofer
SI. max. x
160
Raportul dintre lungimea şi
iar Mühlberg  şi colaboratorii şi Weise  ofer
 oferă  imea anterioar ă  are valoarea de 50%
l ăţ 
ăţ imea
valori tabelare pentru cele două sexe. atât pentru maxilar cât şi pentru mandibulă 
şi se calculează cu formula:
Lungimea anterioar ă 
mandibular ă  se măsoară  ducând Lungimea anterioară 
x 100
perpendiculara prin faţa vestibulară a celui Lăţimea anterioară 
mai proeminent incisiv inferior la punctele

Korkhaus utilizează pentru dentiţia Lungimea anterioar ă maxilar ă  se

mixtă  (figura 28), când în zonele laterale
sunt prezenţi pe arcade dinţii temporari,
următoarele puncte de referin ţ ţe  Pont ale
arcadelor dentare drepte şi stângi:
- foseta distală  a şanţului transversal al
molarului prim temporar superior;
- vârful cuspidului disto-vestibul
disto-vestibular
ar al
molarului prim temporar inferior.
măsoară  ducând perpendiculara prin faţa
vestibular ă  a celui mai proeminent incisiv
superior la punctele de reper ai molarilor
primi temporari superiori. Valoarea
măsurată  se corelează  cu valoarea
calculat ă prin formula lui Korkhaus :
SI. max. x 100
160
 114

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

sau formula lui   Dausch-Neumann şi D. Arcograma Herren specifică 

Stangenberg : indicilor Pont.
Pont. Această  analiză 
calculează  valorile normale ale lăţimii
100 anterioare şi posterioare şi lungimii
SI. max. x posterioare ale arcadelor, după  suma
160
lăţimii mezio-distale a dinţilor anteriori şi
iar Mühlberg  şi colaboratorii şi Weise  ofer
 oferă  premolari, până la faţa mezială a molarilor
valori tabelare pentru cele două sexe. primi permanenţi.
Lungimea anterioar ă  Herren utilizează pentru măsurători
mandibular ă  se măsoară  ducând următoarele puncte de referin ţţăă  pentru
perpendiculara prin faţa vestibulară a celui arcadele dentare permanente   drepte şi
mai proeminent incisiv inferior la punctele stângi, maxilare şi mandibulare (figura 30):
de reper ai molarilor primi temporari - punctul de contact dintre canin şi
inferiori. Valoarea măsurată  se corelează  premolarul prim;
cu valoarea calculată  prin formula lui - punctul de contact dintre premolarul
Dausch-Neumann şi Stangenberg: secund şi molarul prim permanent.

100 În denti ţ ţia
i  a mixt ă (figura 30), suma
SI. max. x lăţimii mezio-distale se face pentru din ţii
232
anteriori şi molarii temporari, până  la faţa
C. Analiza Mühlberg şi  mezială a molarilor primi permanenţi.
colaboratorii se ale
bazeaz ă pe calculul ă 
valorilor normale lăţimii  anterioare şi măsurăHerren utilizeaz
torile arcadelor dentare pentru
mixte
posterioare şi a lungimii anterioare a drepte şi stângi, maxilare şi mandibulare
arcadelor dento-alveolare
dento-alveolare (figura 29), după  următoarele puncte de referin ţţ  ee : 
sexe. -  punctul de con
contact
tact dintre canin şi molarul
prim temporar;
- punctul de contact dintre molarul secund
temporar şi molarul prim permanent.
 115

Diagnosticul ortodontic

Analiza spaţiului pe arcade totale.

B. Analiza discrepanţei totale.
Pentru realizarea unei analize complete a
Lundström  împarte
A. Analiza Lundström  spaţiului, trebuie combinată  analiza
arcada dentară în şase segmente, formate modelelor cu analiza teleradiografiei de
din doi dinţi pe fiecare segment, inclusiv profil, deoarece alinierea dinţilor depinde
molarul prim permanent. Se face diferenţa atât de gradul de înghesuire dentară, cât
dintre spa ţţ  iul
iul disponibil   (spaţiul mezio- şi de poziţia sagitală a incisivilor în raport

distal
necesar  înregistrat pe model)
  (lăţimea maxim şi spa 
ă  mezio-distalăţ ţ  iul
a cu scheletul facial.
dinţilor) pe fiecare segment. Se evaluează  Determinarea discrepanţelor se
bilanţul de spaţiu, făcând suma realizează astfel:
diferenţelor dintre lungimile reale şi cele •  Discrepan ţţ  a dentar ă (DD) – reprezintă 
necesare pentru fiecare segment. diferenţa dintre lungimea reală  şi cea
necesară  a arcadei şi adâncimea curbei
Segemetele arcadei dentare Spee dreaptă şi stângă. 
maxilare : •  Discrepan ţţ  a sagital ă  (DS) – reprezintă 
- segmentul 1 – suma lăţimii mezio-distale distanţa dintre muchiile incisivilor centrali
a molarului prim şi a premolarului superiori (valoarea normală este între -2
secund drept superior; la +4 mm) şi inferiori (valoarea normală 
- segmentul 2 – suma lăţimii mezio-distale este între -2 la +2 mm) la linia Nasion -
a premolarului prim şi a caninului drept Pogonion măsurată pe teleradiografia de
superior; profil. 
- segmentul
a incisivului laterallăţşimii
3 – suma mezio-distale
i central drept
•
  Discrepan ţţ  a total ă  (DT) – reprezintă 
suma discrepanţelor dentare (DD) drepte
superior; şi stângi şi a discrepanţei sagitale (DS)
- segmentul 4 – suma lăţimii mezio-distale şi se calculează după formula:
a incisivului central şi lateral stâng
superior; DS + ½ DD
- segmentul 5 – suma lăţimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim stâng După calcularea discrepanţei totale
superior; se decide dacă sunt necesare extracţiile în
- segmentul 6 – suma lăţimii mezio-distale scop ortodontic. Pentru nivelarea curbei lui
a premolarului secund şi a molarului Spee cu 1 mm, este necesar 1 mm de
prim stâng superior. lungime a arcadei. Pentru 1 mm de
schimbare a poziţiei incisivilor stabilită  pe
Segemetele arcadei dentare teleradiografia de profil, este necesar 1
madibulare : mm de lungime a arcadei. Prodon ia
- segmentul 1 – suma lăţimii mezio-distale incisivă semnifică o nevoie de micşorareţ a
a molarului prim şi a premolarului arcadei, iar retrodonţia incisivă semnifică o
secund stâng inferior; alungire a lungimii arcadei dentare.
- segmentul 2 – suma lăţimii mezio-distale Dacă  discrepanţa totală  se
a premolarului prin şi a caninului stâng calculează în dentiţia mixtă, trebuie să  se
inferior; ia în calcul schimbările poziţiei liniei
- segmentul 3 – suma lăţimii mezio-distale Nasion – Pogonion odată  cu creşterea şi
a incisivului lateral şi central stâng cu tiparul rotaţiei mandibulare.
inferior,
- segmentul 4 – suma lăţimii mezio-distale C. Analiza lungimii arcadelor
a incisivului central şi lateral drept dentare   calculează  pentru fiecare
dentare
inferior; hemiarcadă  dreaptă  şi stângă  şi pe toată 
- segmentul 5 – suma lăţimii mezio-distale arcada maxilară  şi mandibulară, diferenţa
a caninului şi a premolarului prim drept dintre spaţiul existent şi cel necesar,
inferior;
- segmentul 6 – suma lăţimii mezio-distale măsuratpermanen
primi ă de la feţţele
i meziale ale molarilor
(premolari, canini,
a premolarului secund şi a molarului incisivi).
prim drept inferior.
 116

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

D. Analiza espectativei perioada dentiţiei mixte. Analiza utilizează 

necesarului de spaţiuiu   după  Ballard-
Wylie prevede nevoia de spaţiu pe
arcadele dentare din zonele laterale
mandibulare (zona canin-premolară), din
Spaţiul necesar mandibular
mandibular = 9,41 + 0,527 x SI. mand.
E. Analiza espectativei
necesarului de spaţiu iu   după  Berendonk
calculează  valorile lăţimii dinţilor
permanenţi din zonele laterale maxilare şi
mandibulare (zona canin-premolară), după 
suma incisivilor superiori, din perioada
dentiţiei mixte, oferind valori tabelare.
F. Analiza predicţiei corelative
după  Droschl utilizează  valori tabelare
pentru cele două sexe, calculate în funcţie
de suma incisivilor inferiori pentru zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolară), din perioada dentiţiei
mixte.
Spaţiul necesar maxilar =
Spaţiul necesar mandibular =
Analiza dimensiunii dinţilor
A. Analiza Tonn este destinată  laţi decât cei superiori; dacă raportul este
pentru corectarea disarmoniilor dintre
mărimea dinţilor şi a maxilarelor. Tonn
determină raportul dintre lăţimea incisivilor
superiori şi cei inferiori, cu formula:
SI. mand.
x 100 = 74%
SI. max.
Bolton  determină 
B. Analiza Bolton  Raportul global   evaluează  relaţia
raportul dintre suma lăţimii coronare
mezio-distale a dinţilor permanenţi
superiori şi inferiori.
Raportul anterior   evaluează  relaţia
dintre incisivii şi caninii superiori şi
inferiori, după formula:
ST. mand.
x 100 = 77,2 ± 0,2%
ST. max.
o formulă  proprie de calcul, bazată  pe
suma incisivilor permanenţi inferiori, iar
Carey oferă valori tabelare:
Moyers 
G. Analizele Huckaba şi Moyers 
sunt asemănătoare cu cele prezentate
pentru nevoia de spaţiu din zonele
laterale, din dentiţia mixtă.
H. Analiza espectativei
necesarului de spaţiu  iu  după  Tanaka
utilizează formule proprii de calcul, bazate
pe suma incisivilor permanenţi superiori
sau inferiori, necesare pentru a prevedea
nevoia de spaţiu pe arcade în zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolar ă), din perioada dentiţiei
mixte:
SI. max.
+ 10 mm
2
SI. mand.
+ 10,5 mm
2
Dacă  raportul depăşeşte valoarea
normală, dinţii inferiori anteriori sunt mai
mai mic, dinţii superiori anteriori sunt mai
laţi decât cei inferiori. Corecţia terapeutică 
trebuie aplicată  la dinţii mai mici ca
dimensiuni. Variaţii de ±2 mm sunt
normale. Această  discrepanţă  are efecte
asupra poziţiei dinţilor şi a ocluziei
dentare.
dintre incisivii, caninii, premolarii şi molarii
primi superiori şi inferiori, după formula:
ST. mand.
x 100 = 91,3 ± 0,3%
ST. max.
Dacă  raportul depăşeşte valoarea
normală, dinţii inferiori sunt mai laţi decât
cei superiori; dacă  raportul este mai mic,
dinţii superiori sunt mai laţi decât cei
inferiori. Cauza principală  a discrepanţei
dentare poate fi o asimetrie a dimensiunii
dinţilor superiori şi inferiori.
 117

Diagnosticul ortodontic

EXAMENUL RADIOLOGIC aprecierea dimensiunii rădăcinilor, a

Examinarea radiografică  este
necesară  pentru stabilirea diagnosticului
de certitudine a anomaliilor dento-
maxilare. Alegerea tipului de examinare
radiografică  se face în func ţie de
prezum
examinareaţia de diagnostic
clinică. stabilit
Examin ă ările
radiologice nu se fac fără  discernământ,
datorită  riscurilor cumulative
investigaţiei radiologice, aceasta fiind o
metodă invazivă.
Obiectivele examinării radiologice
sunt următoarele:
- stabilirea condiţiei dentare;
- stabilirea condiţiei periodonţiului;
-  stabilirea condiţiei articulaţiei temporo-
mandibular ă;
-  evidenţierea structurii osoase;
-  stabilirea raporturilor dinţilor permanenţi
cu succesorii săi;
-  stabilirea
germenilor gradului
dentari; de mineraliza
mineralizare
re a
-  stabilirea raporturilor dintre rădăcinile
dentare;
-  stabilire
stabilireaa înclinărilor sau rotaţiilor
dentare;
-  stabilirea înghesuirilo
înghesuirilorr sau spaţierilor
germenilor dentari;
-  depistarea dinţilor supranumerari sau
incluşi;
-  depistarea anodonţiilor;
-  depistarea chisturilor sau tumorilor
maxilare;
-  stabilirea raporturilor dentare cu
structurile anatomice maxilare.
Tipurile de radiografii   utilizate în
ortodonţie sunt radiografiile dentare
intraorale (periapicală, cu film muşcat
(ocluzale), cu aripioară  (bite-wing) şi
ortopantomografia) şi radiografiile
extraorale (ale pumnului, articulaţiei
temporo-mandibulare şi teleradiogra
teleradiografiile).
fiile).
Radiografii dentare intraorale
A. Radiografia simplă  intraorală  aprecierea extinderii spaţiale a unei
retroalveolară  (periapicală)  utilizează  leziuni, pentru localizarea calculilor salivari
raza centrală  cu direcţie vestibulo-orală  şi
filmul poziţionat în spatele dintelui supus
explorării.
Această radiografie este indicat ă în
stabilirea status-ului dentar şi periodontal
(14 radiografii pe grupe de din ţi),
raporturilor dento-dentare şi cu structurile
anatomice.
Această  radiografie are
dezavantajul   că  este o radiografie
segmentară  şi din această  cauză  are o
utilizare restrânsă în ortodonţie.
la Dieck )  Tehnica bisectoarei 
direcţioneaz Cieszyinski- 
ă  raza  (central ă  pe
mijlocul dinţilor supuşi explorării,
ale perpendicular pe bisectoarea unghiului
format de planul axului lung al dintelui cu
planul filmului. Imaginea radiografică  este
izometric ă  (imaginea radiografică 
corespunde dimensiunii reale a dintelui
explorat) şi ortoradial ă  (centrarea pe
orizontală  pentru fiecare grup de din ţi
explorat se obţine prin orientarea
fasciculului de radiaţii în lungul razei de
cerc a dintelui examinat, considerând
hemiarcada dentară un semicerc).
Tehnica planurilor paralele  
ţionează  raza centrală  perpendicular
direc
pe film şi pe dinte, filmul fiind paralel cu
dintele, iar distorsionarea imaginii este mai
scăzută. Varianta modernă  a acestei
te  aparatul rontgen cu con
tehnici foloseşte 
lung .
B. Radiografia simplă  intraorală 
cu film muşcat plasează  filmul în plan
ocluzal. Această  radiografie are utilizare
mai mare în ortodonţie şi este indicat ă  în
stabilirea poziţiei reale a dinţilor incluşi şi a
 înclinaţiilor vestibulo-orale a dinţilor
ectopici.
Tehnica Belot   direcţionează  raza
centrală  pe bisectoarea unghiului format
de axul dintelui (din centrul zonei de
radiografiat) şi planul filmului (planul
ocluzal), iar înclinaţiile diferă dup ă grupele
de dinţi examinate. Dezavantajul   acestei
tehnici este efectul paralaxei.
paralaxei.
Tehnica Simpson direcţionează 
raza centrală  în axul lung al dintelui
examinat, cu centrare perpendiculară  pe
film. Această  tehnică  este indicat ă  pentru
şi a leziunilo
leziunilorr palatinale. În cazul incluziilor
dentare bilaterale sunt necesare dou ă 
clişee pentru fiecare hemiarcadă.
C. Radiografia simplă intraorală -
film cu aripioară  (bite-wing) 
(bite-wing) 
 118

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

direcţionează  raza centrală  tangent la Această  radiografie are utilizare

zonele de contact şi perpendicular pe mare în ortodonţie şi este indicat ă  în
filmul poziţionat orizontal sau vertical şi ar stabilirea imaginii de ansamblu a arcadelor
trebui să  prezinte o minimă  suprapunere dento-alveolare, a articulaţiei temporo-
orizontală  a dinţilor. Tehnica utilizată  este mandibulare, a structurilor osoase vecine,
metoda Raper. a poziţiei germenilor dentari, a secvenţei
Această radiografie este indicat ă în lor de erupţie, a raporturilor cu dinţii
patologia periodontal
suprapunerilor ă, pentru
reperelor osoaseevidenţierea
maxilare temporari şi cuăstructurile
Aceast învecinate.
  radiografie are avantajul
din regiunea apexurilor, a eviden ţierii c ă  redă  pe un singur film imaginea a 16
leziunilor interproximale şi a septurilor radiografii dentare simple seriate şi se
osoase interdentare şi pentru examinarea poate face bilanţului dentar radiologic şi a
zonelor de contact dintre dinţii adiacenţi de articulaţiei temporo-mandibulare.
la nivelul unei arcade dentare. Dezavantajul acesteia constă  în
fenomenul paralaxei, care deformează 
D. Ortopantomografia este  
este dimensiunile structurilor osoase,
proiecţia unică, panoramică, a mai multor periodontale şi a suprafeţelor radiculare.
structuri anatomice pe aceeaşi imagine Pe ortopantomografie (OPT) se
(maxilare, alveole, arcade dentare, poate estima dimensiunea din ţţ ilor i lor
sinusuri maxilare, fose nazale, articulaţia succesionali înainte de erup ţţ  ia ia lor,  cu
temporo-mandibulară, ramurile formulele:
mandibulare şi canalul dentar).
lăţimea reală a lăţimea reală a
molarului prim temporar premolarului prim neerupt
=
lăţimea molarului prim temporar lăţimea germenului premolarului prim
pe OPT pe OPT
D2 real x D1 aparent
D1 real =
D2 aparent
D1 aparent - dintele care are imagine radiologică şi este neerupt;
D2 aparent este dintele care este erupt şi are imagine radiologică.

Pe ortopantomografie se poate H = dinte cu rădăcină  complet formată  şi

aprecia vârsta dentar ă a mugurilor dentari   cu apexul închis.
după scorurile de dezvoltare a germenilor
dentari, clasificate de Demirjian şi de
Nolla.
Scorul lui Demirjian   după  care
standardizează  gradul de mineralizare a
germenilor dentari este următorul:
0 = germene dentar fără  semne de
mineralizare;
A = calcifierea punctelor ocluzale izolate,
fără ca ele să fuzioneze;
B = calcifierea suprafeţelor ocluzale;
C = calcifierea coron
coronar
ară completă;
D = coroane mineralizate până  la
 joncţiunea smalţ - cement;
E = lungimea rădăcinii formate este mai
mică decât a coroanei;
F = lungimea r d cinii formate este mai
ă ă
mare decât a coroanei;
G = dinte cu r ădăcină complet formată, dar
cu apexul deschis;
Evaluarea vârstei dentare după 
stadiile de dezvoltare prezentate se face
prin atribuirea unei valori fiecărui dinte
examinat, iar suma lor va determina vârsta
dentară  a germenilor dentari, care va fi
corelată  cu vârsta cronologică  a
pacientului.
Scorul lui Nolla   după  care
standardizează  gradul de mineralizare a
germenilor molarilor de minte este
următorul:
0 = absenţa criptei, fără  semne aparente
de dezvoltare a dintelui;
1 = prezenţa formării criptei, dar absenţa
 începerii mineraliz
mineraliz rii;
2 = calcifiere ăiniţială  şi începerea
amelogenezeii pe cuspizi;
amelogeneze

Diagnosticul ortodontic
3 = calcifiere coronară  completă  a unui
molar de minte;
4 = calcifiere coronară  completă  a doi
molari de minte;
5 = calcifiere coronară aproape completă a
molarilor de minte până  la marginea
cervicală;
6molarilor
= calcifiere
de minte,coronar ă  complet
dar formarea r ădăăcinii
  a   stadiul 0 – epip
nu este încă începută;
7 = un molar de minte cu r ădăcina
formată;
8 = doi molari de minte cu rădăcinile
formate;
9 = rădăcinile molarilor de minte aproape
formate, dar cu apexurile deschise
deschise;;
10 = rădăcinile molarilor de minte formate,
cu apexurile închise.
Radiografii dentare extraorale
A. Radiografia pumnului este
recomandat ă  pentru stabilirea vârstei
osoase (biologice), corelată  cu vârsta
cronologică şi cu vârsta dentar ă.
Radiografia pumnului este indicat ă:
•   înaintea expansiuni
expansiuniii rapide
maxilarului;
•   în cazurile de clasa a III-a Angle, clasa
a II-a Angle sau în ocluziile deschise
scheletale;
•   în cazurile în care apare o
neconcordanţă  între vârsta cronologică  •  poten ţţ ialului
şi vârsta dentară;
•  la pacienţii care necesită  chirurgie
ortognatică înainte de 16 - 20 ani.
vârstăă radiografie
la oriceAceast , dar datelesesuficiente
poate indica
obţineam la vârsta de 8,6 ani la fete şi 10
ani la băieţi.
Pentru interpretarea radiografiei
pumnului este necesară  stabilirea
punctelor de referin ţă
ţă (figura 31):
PP1 – phalanx proximalis a degetului
mare;
PP2 – phalanx proximalis a degetului
arătător;
PP3 – phalanx proximalis a degetului
mijlociu;
PM3 – phalanx media a degetului mijlociu;
PD3 – phalanx distalis a degetului mijlociu;
R – oshamatum;
H –os radius;
119
S – os sesamoidea a articulaţiei
metacarpo- phalangiale a degetului mare;
Pi – os pisiforme.
Interpretarea radiografiei pumnului
se face prin stabilirea stadiilor de
maturaţie ale oaselor pumnului:
1. Stadii de matura ţţ  ie
ie ale falangelor:
-
ca diaphisis.epiphisis
hisis este mai tendin oasă 
tendinoas
-  stadiu 1 – epiphisis este de aceea şi
grosime ca diaphisis.
-  stadiul 2 – epiphisis debordeaz ă 
diaphisis, formând un mic.
-  stadiul 3 – epiphisis este unită  cu
diaphisis.
2. Stadii de matura ţţ  ie
ie a ossis hamatum:
-  stadiul 0 – nu sun
suntt semne de osifica
osificare.
re.
-  stadiu 1 – îînceputul
nceputul cal
calcific
cificării.
-  stadiul 2 – calcificar
calcificaree avansată.
3. Stadii de matura ţţ  ie
ie a ossis sesamoidea
şi pipsiforme:
-  stadiul 0 – nu sun
suntt semne de osifica
osificare.
re.
-  stadiu 1 – vizibile calcificări.
Interpretarea radiografiei pumnului
se realizează pentru stabilire
stabilirea:
a:
a •  stadiului de cre ştere   – prin osificarea
localizată  la nivelul falangelor, a osului
carp şi a osului radius;
•  vârstei osoase   – după  fiecare stadiu
de osificare şi după sex;
•  dezvolt ării scheletice;
i alului de cre ştere osoas ă;
•  m ărimii finale a şteptate   – calculată  pe
pacient, după  formula finală  a înălţimii
aşteptate;
le •
dezvolt 
 potenţialulriicurent
ă r ămase – calculată  după 
de creştere.
B. Tomografia articulaţiei
temporo-mandibulare redă  o imagine
sectorială  a articulaţiei temporo-
mandibulare dreaptă  şi stângă. Se indic ă 
pentru diagnosticul de certitudine al
disfuncţiilor articulare (malformaţii, fracturi,
luxaţii, artrite, artroze, disfuncţii, etc.),
depistate clinic.
Din punct de vedere radiologic,
conturul versantului articular şi a condilului
mandibular sunt vizibile după vârsta de 10
ani.
Se pot executa două  tipuri de
tomografii :
 120

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

-  biaxiale a articulaţiei temporo- este metoda metrică  şi unghiulară  a lui

mandibulare; Ricketts. Se apreciază  înălţimea
-  bilaterale – gură închisă /gură deschisă. condiliană, profunzimea cavităţii glenoide
Cea mai uzuală  metodă  de şi pantele de înclinare.
interpretare a acestui tip de tomografie

Teleradiografia  oferă informaţii
C. Teleradiografia  transversal. Există  mai multe tehnici de
asupra configuraţiei scheletului cranio- interpretare a teleradiografiei de faţă:
facial, a relaţiei dintre bazele osoase Ricketts, Hewitt, Svanholt şi Solow,
maxilare şi baza craniului, a relaţiei dintre Grayson şi Grummons.
bazele osoase maxilare, a relaţiei dintre Teleradiografia axial ă  oferă 
arcadele alveolare şi dentare, a relaţiei informaţii despre dezvoltarea transversală 
interincisive, a relaţiei dintre bazele a ramului orizontal al mandibulei şi este
osoase şi ţesuturilor moi, a tiparul de indicat ă  în stabilirea diagnosticului
creştere şi direcţia de creştere facială, a asimetriilor faciale inferioare în plan sagital
localizăriitratamentului
limitelor a posibilităţilor şi
anomaliilor,ortodontic. şi transversal. aExist
interpretare ă  mai multe tehnici
teleradiografiei de
axiale:
Teleradiografia de profil   oferă  Dahan, Delaire şi Vion.
informaţii despre dezvoltarea verticală  şi Pentru interpretarea teleradiografiei
sagitală a structurilor cranio-faciale şi este se trasează  pe hârtie de calc contururile
indicat ă  în stabilirea diagnosticului părţilor dure şi moi. Se marchiză  punctele
anomaliilor dento-maxilare în plan sagital antropometrice şi se stabilesc planurile de
şi vertical. Există  mai multe tehnici de referinţă, care sunt diferite dup ă  metoda
interpretare a teleradiografiei de profil: de analiză  aleasă  (liniară, unghiulară  sau
Downs, Schwarz, Steiner, Tweed, a proporţiilor).
Sassouni, Ricketts, Jarabak, Harvold,
McNamara, Rakosi, Burstone, Epker şi Analiza Steiner   a teleradiografiei
Fish, Legan şi Burstone şi Holdaway. de profil 
profil  apreciază  relaţiile sagitale şi
Teleradiografia de fa ţă ţă  oferă  verticale ale profilului scheletal, alveolo-
informaţii despre dezvoltarea verticală  şi dentar şi ale părţilor moi. Planul de
transversal ă structurilor cranio-faciale şi ţă
este indicat  a
ă  în stabilirea diagnosticului
referin
ul bazei  (fix) este(figura
craniului reprezentat
32). de planum-
asimetriilor cranio-faciale în plan
 121

Diagnosticul ortodontic

Punctele antropometrice radiologice ale analizei Steiner

S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti. 
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale.
naso-frontale.
Kdlp Condylion posterior este punctul cel mai posterior al processus condylaris. 
E Punctul E este un punct construit de perpendiculara dusă  prin punctul Kdlp la
craniului S - N. 
planum bazei craniului
L
Punctul L estecraniului
planum bazei craniulu
un punct N. 
i S - construit de perpendiculara dusă  prin punctul Pog la
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar. 
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibula
mandibular.r.
D Punctul D este centrul simfizei mentoniere, care se deplasează  odată  cu
creşterea.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului şi a planului mandibular.
Gn Gnathion   este punctul cel mai anterior şi inferior de pe marginea bazilar ă  a
protuberantia mentalis.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central superior. 
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală  a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai  vestibular   al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior. 
/1 Punctul cel mai vestibular  al  al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior.  
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluziei frontale, fiind
construit în mijlocul intersecţiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie. 
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecţia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă 
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare. 
superioare. 
Li
Pog' Labiale inferior
Pogonion  este
 cutanat  punctul
 este
 este celcel
punctul maimaianterior al marginii
anterior ro şului buzei inferioare. 
al bărbiei. inferioare. 
MS Punctul S  a
 a lui Steiner este situat la mijlocul bordurii nazale.

Planuri şi linii de referin ţă

ţă ale analizei Steiner
planul S – N planul anterior al bazei craniului
planul Go – Gn planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia N – D Nasion - D
linia 1/ axul incisivului central superior

linia /1
S axul incisivului
linia estetic ă S central inferior
a lui Steiner
 122

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Analiza unghiular ă Steiner
Poziţia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 82º. Unghiul cre şte în prognatism
maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în func ţie de variaţia
poziţiei punctului A.
Poziţia sagitală a Unghiul SNB  este
  este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 80º. Unghiul cre şte în prognatism
mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în funcţie de
variaţia poziţiei punctului B.
Clasa scheletală  Unghiul ANB   reprezintă  diferenţa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală  între 2 - 4º. În funcţie de variaţia
poziţiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a scheletală şi
scade în clasa a III-a scheletală.
Poziţia sagitală a Unghiul SND  este
  este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
symphysis Nasion şi D (N – D) cu planum bazei craniului (S – N) şi are
mentalis valoarea normală  între 76 - 77º. Unghiul creşte în progenie şi
scade în retrogenie, în funcţie de variaţia poziţiei punctului D.
Unghiul interincizal Unghiul 1/  –  /1  este format de intersecţia liniei axului incisivului
central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivuluinormal
centrală între
inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea 130 - 131º. Unghiul cre şte în biretrodonţie
asociată  cu ocluzie adâncă  acoperită  şi scade în biprodonţie
asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul planului Unghiul SN – Occ   este format de intersecţia liniei ce uneşte
de ocluzie punctul anterior şi posterior al planului ocluzal (Occ) cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală  între 14 - 16º.
Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a planului de ocluzie
din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu înclinarea posterioară 
a planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul SN – GoGn   este format de intersecţia liniei ce uneşte
mandibular punctele Gonion şi Gnathion (Go – Gn) cu planum bazei craniului
(S – N) şi are valoarea normală  între 30 - 32º. Unghiul creşte
odată  cu înclinarea planului mandibular din rota ţia posterioară 
mandibular ă, creşterea verticală  şi tendinţa la ocluzie deschisă 
scheletală. Unghiul scade odată  cu orizontalizarea planului
mandibular din rotaţia anterioară, creşterea orizontală  şi tendinţa
la ocluzie adâncă scheletală.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – NA este format de intersecţia liniei axului incisivului
maxilar cu linia central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia de
N-A referinţă trasată între punctele Nasion şi A Downs (N – A) şi are
valoarea normală  între 20 - 22º. Unghiul creşte în prodonţie
superioară şi scade în retrodonţie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – SN este format de intersecţia liniei axului incisivului
maxilar cu planum central superior (apex şi punctul Incisale superior), cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală  de 103º. Unghiul
creşte în prodonţie superioară şi scade în retrodonţie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul /1 – NB  este
  este format de intersecţia liniei axului incisivului
madibular cu linia central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) cu linia de
N-B referinţă trasată între punctele Nasion şi B Downs (N – B) şi are
valoarea normală  între 25 - 27º. Unghiul creşte în prodonţie
inferioară şi scade în retrodonţie inferioară.
 123

Diagnosticul ortodontic

Analiza metric ă Steiner
Distanţa incisiv Distan ţ ţ a 1/  –  NA  are valoarea normală  între 2 - 4 mm. Valorile
maxilar şi linia N-A crescute arată o prodonţie superioară, iar valorile scăzute arată o
retrodonţie superioară.
Distanţa incisiv Distan ţ ţ a /1 – NB  are
 are valoarea normală între 4 – 4,5 mm. Valorile
mandibular şi linia crescute arată  o prodonţie inferioară, iar valorile scăzute arată  o
N-B retrodonţie inferioară.
Distanţa Pog şi Distan ţ ţ a Pog – NB  se
  se schimbă odată cu creşterea (0,5 mm/an) şi
linia N-B are valoarea normală  de 4 mm. Valorile crescute arat ă  o
progenie, iar valorile scăzute arată o retrogenie.
Raportul Holdaway Raportul Holdaway   reprezintă  diferenţa dintre valoarea distanţei
 /1 – NB minus valoarea distanţei Pog – NB şi are valoarea
normală între 0 ± 2 mm dup ă Holdaway.
Lungimea Distan ţ ţ a S – L este dependentă  de direcţia de creştere, se
anterioară a bazei corelează  cu valoarea unghiului SN – GoGn şi are valoarea
craniului normală de 51 mm. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mare, cu
atât distanţa S – L va fi mai scurt ă  şi tendinţa este de creştere
verticală. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mic, cu atât
distanţa S – L va fi mai lungă  şi tendinţa este de creştere
orizontală.
Lungimea Distan ţ ţ a S – E   se corelează  cu unghiul SN – GoGn şi are
craniului ă a bazei valoarea normală de 22 mm. Valorile iar
crescute ă alungire a
posterioar zonei posterioare a bazei craniului, valorilearat
scă o
zute arată  o
scurtare a zonei posterioare a bazei anterioare a craniului. Cu cât
unghiul SN – GoGn este mai mare, cu atât distan ţa S – E va fi
mai scurtă  şi tendinţa este de creştere verticală. Cu cât unghiul
SN – GoGn este mai mic, cu atât distan ţa S – E va fi mai lung ă şi
tendinţa este de creştere orizontală.
Distanţa buză  Distan ţ ţ a Ls – Pog' - MS   are valoarea normală  de 0 mm, buza
superioară şi linia superioară fiind tangentă la această linie. Valorile crescute arată o
S procheilie superioară, iar valorile scăzute arată  o retrocheilie
superioară.
Distanţa buză  Distan ţ ţ a Li – Pog' - MS   are valoarea normală  de 0 mm, buza
inferioar   i linia S inferioară fiind tangentă cu această linie. Valorile crescute arat ă o
ă ş
procheilie inferioară, iar valorile scăzute arată  o retrocheilie
inferioară.

Tweed  a teleradiografiei
Analiza Tweed  Tweed pleacă  de la principiul după 
de profil apreciază  relaţiile sagitale şi care un profil facial armonios este un profil
verticale ale profilului scheletal, alveolo- drept, cu incisivii inferiori situaţi verticali pe
dentar şi ale părţilor moi. Planurile de osul bazal mandibular. Astfel, Tweed
referinţă  (fixe) sunt reprezentate de trasează un triunghi care-i poartă  numele,
planum-ul bazei craniului şi de orizontala format din trei unghiuri: FMIA, FMA, IMPA.
Frankfort (figura 32).
Punctele antropometrice radiologice ale analizei Tweed
S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti. 
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale (suturis
naso-frontalis).
Po Porion   este punctul cel mai superior al conductului auditiv extern, situat la
intersecţia orizontalei Frankfort cu marginea superioar ă  a conductului auditiv
extern. 
 124

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

Or Orbitale este cel mai inferior punct de pe marginea inferioară a orbitei. 

Ar Articulare este punctul situat la intersecţia suprafeţei inferioare a bazei craniului
cu marginea posterioară a processus condylaris. 
Nsa Naso-spinalis anterior este punctul situat în vârful spinei nasalis anterior.
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar. 
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibular.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului
r amus-ului şi a planului mandibula
mandibular.
r.
Me Menton este cel mai inferior punct de pe marginea inferioar ă  a simfizei
mentoniere.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală  a celui mai proeminent
incisiv central superior. 
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală  a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai  vestibular   al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior . 
/1 Punctul cel mai vestibular  al
 al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior. 
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluzie frontală, fiind
construit în mijlocul intersecţiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie. 
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecţia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă 
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare. 
superioare. 
Li Labiale inferior este punctul cel mai anterior al marginii ro şului buzei inferioare. 
inferioare. 
Me' Menton  cutaneon este cel mai inferior punct situat pe ţesutul moale al bărbiei.
Pog' Pogonion  cutanat  este
 este punctul cel mai anterior al bărbiei. 
Planuri şi linii de referin ţă
ţă ale analizei Tweed
planul S – N planul anterior al bazei craniului

planul GoPo -–Or

Me orizontala Frankfort
planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia 1/ axul incisivului central superior
linia /1 axul incisivului central inferior
linia Z linia Z a lui Merrifield
Triunghiul Tweed
Unghiul Unghiul FMIA este format de intersecţia axului celui mai vestibular
incisivului incisiv inferior (apex - Incisale inferior) cu orizontala Frankfort (Po
inferior cu planul  – Or) şi are valoarea normală de 66°dup ă Tweed şi între 65 - 71°
Frankfort după  Stockfisch. Apreciază  calitatea estetică  şi impune corecţiile
terapeutice asupra incisivilor inferiori. Unghiul creşte în retrodonţie
inferioară şi scade în prodonţie inferioară.
 125

Diagnosticul ortodontic

Unghiul planului Unghiul FMA  este format de intersec ţia planului mandibular ce
mandibular cu une şte punctele Gonion - Menton (Go  – Me) cu orizontala
planul Frankfort Frankfort (Po –
(Po  – Or) şi are valoarea normală de 24°dup ă Tweed şi
 între 16 - 35°dup ă  Stockfisch. Apreciază  direcţia de creştere a
mandibulei. Unghiul creşte în rotaţie posterioară  mandibulară  şi
scade în rotaţie anterioară mandibulară.
Unghiul Unghiul IMPA  este format de intersecţia planului mandibular ce
şte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu axul celui mai
inferior cu planul une
incisivului vestibular incisiv inferior (apex - Incisale inferior)
inferior ) şi are valoarea
mandibular normală  de 90°dup ă  Tweed şi între 84 - 92°dup ă  Stockfisch.
Unghiul creşte în prodonţie inferioară  şi scade în retrodonţie
inferioară.
Analiza unghiular ă Tweed
Poziţia sagitală a Unghiul SNA  este format de intersec ţia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – (N  – A) cu planum bazei craniului (S  – N) şi
are valoarea normală între 80 - 84°dup ă Tweed. Unghiul creşte în
prognatism maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcţie de
A.  
variaţia poziţiei punctului A.
Poziţia sagitală a Unghiul SNB   este format de intersecţia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – (N  – B) cu planum bazei craniului (S  – N) şi
are valoarea normală  între 78 - 82°dup ă Tweed. Unghiul creşte
 în prognatism
func ţie de variamandibular şi scadeB.
ţia poziţiei punctului în retrognatism mandibular, în
Clasa scheletală  Unghiul ANB   reprezintă  diferenţa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală  între între 1 - 5 ° dudupp ă Tweed. În funcţie
de variaţia poziţiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a
scheletală şi scade în clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul F – Occ   este format de intersecţia orizontalei Frankfort
de ocluzie (Po –
(Po  – Or) cu linia ce uneşte punctul anterior şi posterior al planului
ocluzal a lui Downs (Occ) şi are valoarea normală  între 8 -12°
după  Tweed. Unghiul creşte odată  cu înclinarea anterioară  a
planului de ocluzie din clasa a II-a scheletală  şi scade odată  cu
orizontalizarea
orizontaliza rea planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală. 
Unghiul Unghiul 1/ - /1  este format de intersec ţia liniei axului incisivului
interincizal central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală  de 13 135°5° du
dupp ă  Tweed. Unghiul creşte în
biretrodonţie asociată  cu ocluzie adâncă  acoperită  şi scade în
biprodon ţie asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul Z Unghiul Z dup ă  Merrifield   este format de intersecţia orizontalei
Merrifield (Po  – Or) cu linia Z a profilului ţesuturilor moi (Pog' –
Frankfort (Po – (Pog'  – Li
sau Ls) şi are valoarea normală  între 75 - 78°dup ă  Merrifield.
Linia Z este tangentă la buza superioară în clasa a II-a scheletală 
diviziunea 1 sau în biproalveolie şi tangentă  la buza inferioară  în
clasa I scheletală  cu disarmonie dento-maxilară  sau clasa a III-a
scheletală cu prognatism mandibular.
mandibular. 
Analiza metric ă Tweed
Distanţa A-B la Distan ţ ţ a AB – Occ se corelează cu valorile unghiurilor SNA, SNB,
planul ocluzal ANB, înclinaţia planului de ocluzie şi direcţia de creştere şi are
valoarea normală  între 0 - 4 mm, când punctul A se afl ă înaintea
punctului B (clasă I scheletală). Valorile crescute pozitive arat ă  că 
punctul A este mult înaintea punctului B (clasă a II-a scheletală), iar
valorile scăzute negative arată  că punctul B este înaintea punctului
 126

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

A (clasă a III-a scheletală).

 Înălţimea Distan ţ ţ a Ar – Go are valoarea normală de 45 mm. Valorile crescute
scheletală  arată  mărirea înălţimii scheletale posterioare, iar valorile sc ăzute
posterioar  
ă arată micşorarea înălţimii scheletale posterioare.
 Înălţimea Distan ţ ţ a Nsa – Me   are valoarea normală  de 65 mm. Valorile
scheletală  crescute arată  mărirea înălţimii scheletale anterioare, iar valorile
anterioară  scăzute arată micşorarea înălţimii scheletale anterioare. 
Raportul înălţimii Raportul Ar - Go : Nsa - Me   are valoarea normală  de 69% după 
scheletale Tweed. Obţinerea altor valori arată  un dezechilibru vertical
anterioare şi scheletal.
posterioare
Grosimea Distan ţ ţ a 
a Me' – NB  variaz
 variază cu creşterea ţesuturilor moi ale bărbiei şi
mentonului cu direcţia de creştere facială.
Grosimea buzei Distan ţ ţ a  a  1/ – Ls   are o valoare egală  cu grosimea mentonului.
superioare Valoarea variază cu poziţia sagitală a incisivilor superio
superiori.
ri.

Tehnici imagistice moderne cu o placă  de fosfor fotostimulabilă. În

A. Radiografia dentară  digitală  realizează  o fosforescenţă  albastră,
(RDD) a fost realizată  de către Francis
Mouyen în 1982, ca o alternativă  la
radiografia convenţională.
Sistemul a preluat toate principiile
radiografiei convenţionale dar, a înlocuit
filmul retroalveolar cu un senzor, care
capta radiaţiile X din cavitatea orală.
În prezent există  două  tipuri de
sisteme pentru obţinerea directă  a
imaginilor digitale: sistemul SPS şi
sistemul CCD.
Sistemul SPS   (Storage Phosphor
System) a înlocuit clasicul film radiologic,
urma acţiunii radiaţiilor expuse, placa
diferenţiată  după  gradul de absorbţie al
fasciculului de raze X. Imaginea virtuală 
stocată  pe placă  este redată  ca imagine
digitală  în urma expunerii la un scaner
laser.
În 1994 a apărut sistemul Digora ,
care prezenta două  placi de fosfor de
mărimi comparabile cu filmele radiologice,
numărul 0 şi 2. O singură  placă  putea fi
scanată în aproximativ 30 de secunde.
În 1997 a fost introdus sistemul
Den Optix   cu cinci plăci diferite ca
dimensiuni şi cu un sistem de scanare prin
 127
Diagnosticul ortodontic
intermediul unui carusel, care foloseşte
până  la 29 de plăci. Avantajele acestui
sistem sunt remarcabile: calitatea
imaginilor obţinute (atât ale dinţilor cât şi
ale spaţiului periodontal), uşurinţa
evidentă  în obţinerea imaginilor care
reduce timpul necesar pentru developare
cât şi alte rapiditatea
manuale, inconveniente
cu ale
caredevelop ării
se pot
prelucra imaginile, dublată  de
economicitatea metodei, deoarece plăcile
sunt refolosibile de mii de ori.
Sistemul CCD (Charged-Coupled
Device) utilizează  un senzor pentru
absorbţia radiaţiilor expuse intraoral şi
este conectat la computer, prin conductori
de fibre optice cu rezistenţă  electrică  În 2006, SCAN300FP de la Ajat (Finlanda)
neglijabilă. Imaginea virtuală de pe senzor
este transformată  în imagine radiologică  sute de imagini de MB şi poate reconstrui
de un fotomultiplicator electronic şi un
computer şi este afişată  pe monitorul
calculatorului aproape imediat după 
expunere. În acest fel deradia ţiile sunt
reduse cu 80% iar timpul expunere de
5 ori.
Radiografia dentară  digitală  După  expunere la radiaţii X, placa este
electronică  obţinută  permite o prelucrare
adaptată  la nevoia patologiei depistate:
mărirea unei regiuni din structura dentar ă,
inversarea culorii, realizând negativul
imaginii obţinute, măsurători „punct cu
punct” ale distanţelor şi structurilor curbe
(canale radiculare, rădăcini dentare),
colorarea structurilor care au aceeaşi
densitate, obţinerea „efectului fosilă” care
reprezintă  estomparea ariilor tisulare din
 jurul unor structuri şi scoaterea în evidenţă  Sistemul CCD   (charged-coupled
a structurilor dentare.
B. Ortopatomografia digitală  se
află  într-un proces de schimbare, de la
tehnologia cu film, ce implic ă  developarea
chimică, la tehnologia digitală, bazată  pe
senzori electronici şi computere. Faţă  de
sistemele cu film, avantajul principal al
tehnologiei digitale este reprezentat de o
mai largă  expunere, care semnifică  mai
puţine scanări repetate, reducerea
costurilor şi a expunerii pacientului la
radiaţii. De asemenea, imaginile pot fi
vizualizate imediat şi îmbunătăţită  33).
claritatea lor, pot fi salvate digital şi trimise
clinicienilor. Nu mai este necesară camera
de developare şi substanţele chimice.
Primele ortopantomografii digitale
apărute între 1985 - 1991 au fost
proiectate de McDavid şi colaboratorii la
UTHSCA. Primul sistem DXIS disponibil
pe piaţă a fost introdus de Signet (Franţa)
 în 1995.Dental
(Sinora În 1997Sistem,
SIDEXIS - firma Siemens
Germania) a oferit
opţiunea digitală  pentru unitatea
panoramică  Orthophos Plus. DigiPan
(Trophy Radiology, Franţa) a oferit
opţiunea pentru OP100, realizat de
Instrumentarium (Finlanda).
Între 1998 - 2004, mai mul ţi
producători oferă propriile sisteme digitale.
oferă  ultima inovaţie, care achiziţionează 
stratul panoramic prin post achiziţie de
imagine computerizată.
Plate) Sistemul
utilizeazPSP 
ă   placa
(Phosphor
de System
fosfor
fotostimulabilă, înlocuind filmul radiografic.
plasată  într-un scaner special, unde
imaginea laterală formată este reconstruită 
punct cu punct şi digitalizată, folosind
scanarea cu laser. Imaginile digitalizate
sunt stocate şi afişate pe ecranul
computerului. Această  tehnologie este
similară  cu tehnologia bazată  pe filmul
radiologic, dar developarea chimică  este
 înlocuită cu procesul de scanare.
device) utilizează senzori electronici, care
convertesc razele X în lumină, folosind un
strat de GdO2S sau de Csl, care apoi este
captată, folosind un senzor de imagine
CCD sau CMOS. Puţine sisteme utilizează 
hibridul analog-digital, care întâi
converteşte razele X în electricitate,
folosind un strat de CdTe şi apoi
electricitatea este transformată în imagine,
printr-o secţiune citită  cu tehnologia
CMOS. Cu ajutorul sistemelor digitale,
claritatea imaginii obţinute este superioară 
celei din sistemele convenţionale (figura
 128

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

C. Tomografia computerizată   încât şi b ătăile inimii puteau fi înregistrate.

(CT) a fost dezvoltată  de Sir Godfrey
Hounsfield în 1967 şi se cunosc mai multe
sisteme de scanere, după  organizarea
părţilor componente ale dispozitivului şi
după  mişcarea efectuată  de fascicul
pentru captarea imagini
imaginii.i.
Prima genera ţ
prezenta o singur ă sursieă de de
radiaţscanere
ie şi un
singur detector. Informaţia era obţinută  iar ca mod de redare a informa ţiei,
secţiune cu secţiune.
A doua generaţie a fost introdusă  computerizate se bazeaz  pe msurarea
când s-au încorporat detectori multipli în
planul scaner-ului.
A treia generaţie a apărut odată cu
avansarea tehnologiei detectorilor şi a
captării de informaţii. Detectorii mari
reduceau nevoia fasciculului de a efectua
o mişcare de translaţie în jurul obiectului,
pentru a putea fi m ăsurat. Însă, pe imagini
se observau artefacte inelare, care
distorsionau imaginea 3D şi mascau
anumite planuri anatomice.
A patra generaţie a fost dezvoltată  detectori multipli, constând într-un gaz sau
pentru a combate aceste probleme. S-a
introdus o sursă  de radiaţii mobilă  şi un
receptor inelar fix, dar trebuiau luate în
considerare modificările unghiurilor sursei
de radiaţii şi de dispersie.
A cincia şi a şasea generaţie de
scanere au fost introduse pentru a reduce
dispersia artefactelor. Detectorul era fix,
iar fasciculul rotat electronic de-a lungul
unui anod, sub formă  de bandă  de
tungsten. Radiaţia era produsă  în punctul
 în care fasciculul electronic întâlnea
anodul şi rezulta într-o sursă de radiaţii X,
care se rotea în jurul pacientului, f ără  radiaţii semnificativă  pentru pacient. O
componentă de translaţie sau parţi mobile.
Proiecţia razelor X a fost atât de rapidă,
Acest lucru a determinat pe unii clinicieni
să  încadreze acest dispozitiv în 4D de
 înregistrare a mişcării.
Tomografia computerizată  este o
tehnic  imagistic  particular, care
utilizeaz  ca factor fizic radiaţia X, ca
procedeu de explorare
secţiunea tomografic a mediului,
 în transversal axial,
imaginea digital. Principiul tomografiei
atenurii unui fascicul îngust de radiaţii X,
care parcurge, printr-o mişcare circular,
un strat echivalent ca lrgime din corpul
examinat şi reconstrucţia imaginii plecând
de la proiecţiile sale diferite.
Scanarea prin tomografiere
computerizat ă  axial ă  (CAT) presupune
rotirea scaner-ului în jurul capului de sute
de ori pe secundă, trimiţând un fascicul în
formă  de evantai spre un tablou cu
un material scintiator (înveliş  de Fosfor) -
cel mai frecvent iodura de Cesiu (CeI).
Pacientul este deplasat pe o distanţă 
cunoscută de scaner, de obicei în jur de 1
cm, 0,5 cm sau, în cazul celor cu rezolu ţie
 înaltă, chiar 1 mm. În scanările CAT,
această  distanţă  defineşte grosimea
secţiunilor. Pentru secţiuni mai subţiri,
operatorul trebuie să  selecteze o
secţionare în interiorul secţiunii iniţiale,
pentru a reduce secţiunea dorită  la 0,5
mm. Deşi scanarea CAT are o acurate ţe
crescută, necesită  utilizarea unei doze de
scanare CAT obişnuită  pentru evaluarea
unui implant maxilar poate utiliza până  la
 129
Diagnosticul ortodontic
2100 SV, doză echivalentă cu realizarea a
375 de radiografii panoramice sau imagini
digitale.
Tomografia computerizat ă  cu
fascicul conic  (CBCT)
  (CBCT) a fost dezvoltată  în
anii 1990, ca proces evolutiv rezultat din
necesitatea
obţinute prin informa ţiilor
scan ări tridimensionale,
cu computer
tomograful. CBCT-ul cranio-facial a fost
destinat să  rezolve unele limitări ale CT-
ului convenţional. Obiectul care trebuie
evaluat este captat, în timp ce sursa de
radiaţie cade pe un receptor
bidimensional. Această  simplă  diferenţă  imaginilor pe ambele laterale ale
permite o singură  rotaţie a sursei de
radiaţii să  capteze o regiune întreagă  de
interes, în comparaţie cu CT-ul
convenţional, unde multiple secţiuni sunt
puse cap la cap pentru a obţine o imagine
completă. De asemenea, fasciculul conic
produce un fascicul mai concentrat şi mai
puţină dispersie
dispozitivele CTacuradia ţiilor, comparativ cu
dispozi ţie în evantai.
Acest lucru creşte semnificativ utilizarea
razelor X şi reduce capacitatea tubului de
raze X necesară  scanării volumetrice.
Totalitatea radiaţiilor reprezintă  cefalometrice, calculează  distanţele între
aproximativ 20% din totalul unui CT-ului
convenţional şi echivalentul expunerii
pentru o ortopantomografie.
Componentele inovatoare sunt
semnificative şi permit CBCT-ului s  fie
mai puţin costisitor şi s  scad  de 4 ori
nivelul de radiaţii emise. Aparatele CBCT
realizează ob ţinerea iniţială a imaginii, la o
secţiune cu grosimea medie de 0,15 mm
şi funcţionează  cu doze de radiaţii mult
mai reduse, variind între 40 - 500 SV,
echivalând cu 4 - 6 radiografii panoramice.
În ultima decadă  de ani, ortodonţii
au început să aprecieze avantajele oferite
de dimensiunile 3D aplicate în diagnosticul
clinic, planul de tratament şi a educaţiei
pacientului. Cu ajutorul computer
tomografiei cu fascicul conic, orice
radiografie poate fi executată în mai putin
de 1 minut. Ortodontul are posibilitatea s ă  dentară.
vizualizeze la o calitate superioară  Caninii ectopici se pot observa cu
radiografii periapicale, panoramice,
ocluzale, seriate şi teleradiografii,
 împreun  cu imagini ce nu pot fi produse
ă
de dispozitivele de radiografiere clasice.
Introducerea CBCT-ului în practica
ortodontică aduce numeroase avantaje
atât pacientului cât şi clinicianului. Metoda
măsurătorilor cefalometrice pe
teleradiografia de profil ar putea deveni
istorie, dacă  CBCT-ul ar intra în practica
curentă  a specialiştilor ortodonţi. Acest
dispozitiv economiseşte timp preţios,
deoarece nu mai este necesară 
transpunerea
cefalometrice pe hârtia de şcalc
contururilor i punctelor
şi apoi
calcularea lor. Imaginile 3D ob ţinute cu
acest aparat sunt imprimate pe hârtie
fotografică, pe care se marchează 
punctele şi se fac măsurătorile. De
asemenea, CBCT-ul permite înregistrarea
pacientului (stânga-dreapta), valorile
putând fi diferite pentru fiecare parte şi
astfel să  influenteze diagnosticul. Acest
lucru nu este posibil în cazul
teleradiografiilor
teleradiogra fiilor de profil şi acestea pot da
chiar un rezultat fals, prin suprapunerea
structurilor osoase dreapta-stânga, într-un
singur contur.
O invenţie ce ar putea duce la un
alt nivel a diagnosticulului ortodontic este
softwere-ul care marchează  singur
punctele de referinţă  în analizele
ele şi măsoară unghiurile de interes. Acest
softwere ar putea duce la înlocuirea
completă  a teleradiografiilor de profil din
practica curentă. Softwere-ul permite şi
intervenţia medicului în marcarea corectă 
a punctelor, pentru o acuratete crescută,
acestea fiind marcate în funcţie de dinţii
prezenţi pe arcade şi de grosimea osului
la anumite nivele.
Cu ajutorul CBCT-ului şi a
reconstrucţiilor 3D, clinicianul poate
observa amănunţit rapoartele ocluzale,
atât frontal cât şi pe zonele laterale.
Practic, ce se observă  pe un model de
studiu, se poate observa şi cu CBCT-ul,
scutind pacientul de neplăcerea
 înregistrării amprentelor (în special la cei
cu reflex de voma exagerat) şi clinicianul
de drumul la laboratorul de tehnic ă 
CBCT-ul. Metoda schimbului de tuburi a
fost metoda tradiţională  de localizare a
acestor canini i a oferit informa ii despre
poziţia arbitrarăş  şi aproximarea ţ nivelului
de dificultate pentru abordarea acestora.
CBCT-ul foloseşte două dispozitive de
 ortodontică  aduce numeroase avantaje CBCT ul foloseşte două  dispozitive de

130

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

radiografiere convenţionale şi localizează  convenţională, examinarea cu computer

dintele prin mişcarea obiectelor, respectiv
din direcţia din care a fost efectuată  informaţii adiţionale. CBCT-ul permite
radiografia.
Tehnologia CBCT oferă  o
 îmbunătăţire majoră  în analiza căilor
respiratorii, permitând analiza 3D şi
efectuată  ă. conven
volumetric căilor respiratorii
Analizaţional cu ajutorulera
teleradiografiilor de profil. Studiile recente
comparative, folosind teleradiografiile de
profil şi CBCT-ul au descoperit c ă  teleradiografiile convenţionale, a căror
măsurătorile suprafeţelor şi volumele
diferă în cele două analize.
Resorbţia condililor apare la 5 -
10% din pacienţii supuşi chirurgiei
ortognate. Studiile referitoare la tehnologia
3D au încercat să  înţeleagă  cum se
remodelează  condilul, iar datele
preliminare sugerează  că  mare parte din
rotaţia condilului rezultată  după  putea fi introduse şi multe alte analize
remodelare, este o consecinţă  directă  a
procedurilor chirurgicale.
temporo-mandibular Articulaţia
ă se modifică în urma
absenţei tratamentului de osteogeneză  şi
ortopedia dento-facială  încă are nevoie de
studiu.
În anii 1980, în Statele Unite au
apărut dispozitive care foloseau tehnica
fasciculului conic. Fasciculul conic este un
tip special de tomografie computerizată, în
care fasciculul de raze X generat, are o
formă specială (conic), spre deosebire de
cel convenţional, cu fascicul în formă  de
evantai. Tomografia obţinută  cu această  magnetică  (IRM) sau
tehnologie este cunoscută  ca şi computer
tomografie volumetrică  (CTV). Imaginile
sunt obţinute în trei dimensiuni şi este
posibil să  se execute imagini 2D cu
ajutorul software-ului.
Computer tomografia volumetric ă  imagistice - radiografii, ecografii şi chiar
(CTV) sau cea cu fascicul conic, a fost
introdusă în stomatologie în anul 2000, la
Universitatea Loma Linda (SUA) şi de
atunci aplicaţiile sale clinice s-au
răspândit, dezvoltând tehnologii
semnificative şi odată cu ele, rezultate mai
rapide şi imagini cu rezoluţie mai mare.
Această  evoluţie în imagistică  a
 îmbunătăţit considerabil posibilitatea
identific rii esuturilor greu de identificat, a
creşteriiă acurate
ţ ţei şi utilitatea lor în
diagnosticul ortodontic şi planificarea
tomograful poate furniza o gamă  largă  de
tuturor tipurilor de radiografii (radiografii
panoramice, teleradiografii de profil şi
frontale, radiografii ocluzale, radiografii
retro-dento-alveolare şi radiografii bite-
wing) să  în
transformate fie multiple
reconstruite şi apoi
planuri, respectiv
reconstrucţii 3D. Măsurătorile efectuate pe
CTV au o raţie de 1 : 17, spre deosebire de
amplificare poate varia de la 4,6% până la
7,2%.
Se observă tendinţa de abandon a
analizelor pe imagini 2D în favoarea celor
3D, din moment ce imaginile 3D pot fi
transformate în 2D, asemănătoare unei
radiografii (figura 32). Conform
Halazonetis, noi puncte cefalometrice ar
cefalometrice, similare analizelor 2D, sunt
pe cale CBCT-ul
de a fi create.
este excelent pentru
imagistica ţesuturilor dure şi majoritatea
componentelor ţesuturilor moi, dar nu are
capacitatea de a evidenţia structurile
musculare şi ataşamentele lor. Aceste
structuri ar trebui să  fie investigate cu
ajutorul Rezonanţei Magnetice Nucleare
(RMN), care nu predispune pacientul la
expunerea la radiaţii.
D.   Imagistica prin 
D. prin  rezonanţă 
rezonanţă 
magnetică  nucleară  (RMN)(RMN)   este o
metodă  relativ nouă  de diagnostic,
neinvazivă, care utilizează  câmpul
magnetic pentru a diagnostica o
multitudine de boli, multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode
tomografii.
Această  tehnică  nu foloseşte
radiaţia X, ci proprietăţile protonilor de
hidrogen (H+) din corpul uman, care este
format în proporţie de peste 90% din ap ă.
Rezonanţa reprezintă schimbul de energie
dintre două  sisteme ce oscilează  cu
aceeaşi frecvenţă. Undele utilizate sunt
unde de radiofrecvenţă (RF), cu intensitate
cuprins   între 1 - 100 MHz. Aceast  
tehnică ă de imagistică  secţională 
multiplanară  prezintă  capacitatea de a
 tratamentului. În comparaţie cu radiografia
131
Diagnosticul ortodontic
trei planuri fundamentale (axial, sagital,
coronal), oblice sau imagini
tridimensionale 3D, cu un contrast optim
intertisular (figura 34). Magnetul
superconductibil, trebuie răcit cu Heliu şi
Exist   i dezavantaje, la câmpuri
ă ş mai mare, tehnicile de
de intensitate
achiziţie sunt puternic influenţate de
artefacte, cele mai mici anomalii putând
duce la compromiterea totală  a unei serii
achiziţionate. Echilibrul dintre avantajele
unui câmp "mare" şi dezavantajele
acestuia, s-a stabilit la 1,5 Tesla. La
această  intensitate se pot obţine imagini
foarte bune, cu o rezoluţie spaţială  ce
poate scădea sub 1mm, fără deteriorarea
imaginilor şi fără artefacte.
Pacientul este introdus într-un
câmp magnetic de intensitate crescută, ce
aliniază  toţi protonii din organism pe
aceeaşi magnetic
câmpul direcţie. Alinierea
se face protonilor
paralel cuîn
câmpul magnetic principal sau antiparalel
cu el. Alinierea paralelă  corespunde unui
nivel minim energetic, iar cea antiparalelă  reconstruiască  imaginea ţesuturilor din
unui nivel maxim. Protonii aliniaţi nu se vor
afla în repaus, ci într-o mişcare
permanentă  de precizie, asimilată  cu
mişcarea titirezului în jurul unui ax
imaginar. Pentru fiecare grup de secvenţe,
caracteristicile tisulare ale diferitelor
structuri din organism se vor exprima
printr-un semnal mai intens sau mai pu ţin
intens (mai alb - hipersemnal sau mai
negru - hiposemnal). Exista ţesuturi foarte
bogate în protoni de hidrogen (apa) şi
ţesuturi foarte sărace în protoni de
hidrogen (corticala osoasă).
achiziţiona imagini 2D în oricare din cele
este de mare intensitate, care variază între
0,5 - 3 Tesla. Pe măsură  ce intensitatea
magnetului creşte, imaginile devin mai
bune, crescând rezoluţia spaţială, iar
secvenţele devin mai scurte.
În cazul investiga iilor medicale
folosind RMN-ul sau IRMN-ul,ţ corpul
pacientului este aşezat pe o masă 
orizontală de-a lungul unui câmp magnetic
foarte puternic (Bo), iar cu ajutorul unor
bobine se aplică  un alt câmp de
radiofrecvenă  (RF), care ulterior (imediat
după  trecerea prin corp) este înregistrat.
Din analiza acestui semnal se obţin
informaţii despre structura chimică  cât şi
anatomia corpului studiat.
Spre deosebire de tomografia
computerizată, unde achiziţia imaginilor
este una singură, pentru a obţine diferite
informaţii sunt necesare mai multe
asecven ţe şi anume, de stimularea diferită 
protonilor de hidrogen din corpul uman
 în câmpul magnetic, astfel încât să  se
obţină cât mai multe date, după care să se
diferite regiuni ale corpului. Uneori, este
necesară  injectarea de substanţă  de
contrast intravenos, pentru a vizualiza
sistemul vascular sau pentru a putea
caracteriza leziunile vasculare.
Examenul RMN se face pentru
fiecare segment în parte, folosind "antene"
ce concentrează  câmpul magnetic pe
zona de examinare - exemplu: RMN
coloană  vertebrală, RMN cerebral, RMN
genunchi şi pot exista combinaţii, mai ales
 între regiunile alăturate. Indicaţiile RMN-
ului sunt în special din patologia
 132

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

neurologică  şi neurochirurgicală, •  punctele   cutanate, alveolare, dentare

ortopedică, oftalmologică, dar şi şi scheletice (mediene şi paramediene);
ginecologică, gastroenterologică, •  planurile   şi liniile   de referinţă  utilizate
endocrinologică  şi oncologică. Important  în măsurători;
pentru medicul imagist este să  aibă  o •  unghiurile  cutanate,
  cutanate, alveolare, dentare
suspiciune de diagnostic, pentru că  altfel, şi scheletale;
examinarea devine foarte lungă, fiind
•  indici  antropometrici.
 antropometrici.
necesare
 în secvenţe pentru a "căuta"
multe gii.
diferite patologii.
patolo Interpretarea măsurătorilor
În ortodonţie, examenul RMN are antropometrice se face prin două metode:
indicaţii restrânse, fiind o alternativă  de •  metoda estetic ă  – raportată  la figuri
investigare a articulaţiei temporo- ideale robot;
mandibulare, după  ce s-au efectuat cele •  metoda biometric ă – raportată la valori
convenţionale. standard.
Examenului antropologic este
EXAMENUL ANTROPOLOGIC ŞI important pentru depistarea fenomenele
ANTROPOMETRIC atavice sau proterogenetice, a bolilor
genetice şi a tipurilor constituţionale.
Examenul antropologic 
antropologic  cercetează 
dezvoltarea generală  şi dento-maxilară  în EXAMENUL FOTOSTATIC
raport cu structura genetică populaţională,
a alimentaţiei, a factorilor psiho-sociali, Examinarea fotostatică  evaluează 
care ţ ă  direct sau indirect ă, care oferă  date despre
individulinfluen
în spaeaz
ţiu şi timp.
esteticaţiilefacial
propor faciale, simetria feţei, tipul
profilului, conturul facial şi raporturile
Antropologia fizic ă  studiază  dintre elementele morfologice ale fe ţei. În
variabilitatea dezvoltării somatice la om, în acest scop, sunt necesare fotografiile de
cadrul îmbinării factorilor genetici cu faţă, în zâmbet şi de profil, efectuate
factorii de mediu, în timp şi în spaţiu.  înainte şi după  tratament. Evaluarea
Populaţia este împărţită în: modificărilor părţilor moi se face în
•  Rase : albă, galbenă, neagră, roşie. vederea stabilirii diagnosticului şi a
•  Tipuri regionale : nordic, alpin, dinaric, planului de tratament şi se compară  cu
osteuripid, mediterania
mediteranian. n. aspectul facial după  încheierea
tratamentului.
•  Tipuri constitu ţ ţ ionale 
ionale : ectomorf, În urma analizelor efectuate pe
mezomorf, endomorf. fotografiile de faţă  şi de profil, se poate
Examenul clinic antropologic face bilanţul examinării faciale, pentru
 înregistreaz ă: stabilirea armoniei sau disarmoniei
•  aspectul exterior al corpului;
corpului; esteticii faciale. Analizele examenului
•  statura; fotostatic se aleg în funcţie de tulburarea
•  dimensiunile; estetică  vizibilă  clinic, pentru confirmarea
•  contururile; diagnosticuluii morfologic ortodontic.
diagnosticulu
•  forma capului;
•  tipurile de profil; Tehnici de fotografiere
•  aparatul dento-maxi
dento-maxilar.
lar. Condi ţţ  iile
iile standard   din timpul
fotografierii sunt următoarele:
Antropometria  în în ortopedia dento- - pacientul este aşezat în poziţie verticală,
facială constă în măsurători ale extremităţii  în ocluzie habituală, cu buzele şi cu
cefalice şi ale elementelor aparatului mentonul relaxat, cu privirea drept
dento-maxilar,
dento-maxil ar, realizată pe pacient, craniu,  înainte, cu urechile
urechile descoperite;
modele de ghips, fotografii, teleradiogra
teleradiografii.
fii. -  capul este orientat după  orizontala
Antropometria în ortopedia dento-
facială cuprinde: Frankfort, fără înclinaţii;
 133

Diagnosticul ortodontic

-  în timpul expunerii, camera fotografic ă  Fotografia de faţă 

este aşezată  paralel cu linia mediană  a
feţei. Fotografia de faţă  este utilizată 
pentru depistarea disproporţiilor şi a
Există  mai multe tehnici de asimetriilor faciale în plan transversal şi
fotografiere : vertical. Există  mai multe analize ale
-  Metoda Simon   realizează  o singură  fotografiei de faţă.
imagine cu dou
din profil, ă poziţiiundiferite
utilizând singur faţă şi
din aparat A. Analiza proporţiilor divine
fotografic. trasează  linia medio-sagitală  a feţei, care
-  Metoda Schwarz   realizează  o singură  trece prin punctele antropometrice
imagine cu două poziţii diferite din faţă şi cutanate mediene: Trichion, Trichion
din profil, fotografiind imaginea frontal, Glabella cutaneon, Nasion
subiectului în oglindă, cu un singur cutaneon, Subnazale frontal, Stomion
aparat fotografic. frontal, Pogonion cutaneon frontal şi
-  Metoda Dausch-Neumann   realizează  Menton cutaneon frontal.
fotografia de faţă  şi de profil simultan, Se măsoară  lăţimea nasului, a
utilizând două aparate fotografic. gurii, a ochilor, a obrajilor şi se compară 
-  Metoda recomandat ă  realizează  trei cu valorile normale calculate pentru
fotografii (de faţă, de profil şi în zâmbet), fiecare pacient, după  distanţa bialară, cu
utilizând un singur aparat fotografic. următoarele formule:

distanţa Cheilion drept - stâng = 1,618 x distanţa Ala dreaptă - stângă 

distanţa Canthus cutaneon drept - stâng = 2,618 x distanţa Ala dreaptă - stângă 
distanţa Zygion cutaneon drept - stâng = 4,236 x distanţa Ala dreaptă - stângă 
Se trasează  liniile orizontale: bicomisural şi planul obrajilor. Proporţiile
perpendiculara din Trichion frontal pe linia măsurate ale feţei se comparară  cu
medio-sagitală  a feţei, perpendiculara din valorile normale ale proporţiilor ideale,
Menton cutaneon frontal pe linia medio- calculate cu următoarele formale:
sagitală  a feţei, planul bipupilar, bialar,
distanţa Trichion frontal - planul bialar : distanţa planul bialar - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanţa Canthus cutaneon - planul bicomisural : distanţa planul bicomisural - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanţa Trichion - Menton cutaneon frontal : distan ţa Zygion cutaneon drept - stâng = 1,618

B. Analiza simetriei faciale C. Analiza fotografiei compuse

permite diagnosticarea asimetriilor faciale
şi a deviaţiei bărbiei de la linia medio-
sagitală  a feţei. Se trasează  planurile de
referinţă  reprezentate de planul medio-
sagital şi cel bipupilar.
Analiza simetriei faciale constă  în
măsurarea şi compararea distanţelor de la
punctele antropologice laterale faciale la
planul median al feţei. În cazul simetriei,
valorile din dreapta sunt egale cu cele din
stânga. În mod normal, planul medio-
sagital este vertical şi perpendicular pe
planul bipupilar, iar planurile bizigomatic,
bialar, bicomisural sunt paralele cu planul
bipupilar.
este utilizată pentru depistarea asimetriilor
faciale. Se trasează  planul medio-sagital
facial (Nasion cutaneon frontal -
Subnazale frontal) şi se secţionează  două 
fotografii de faţă. Fotografiile se compun
din două hemifeţe drepte şi două hemifeţe
stângi. Se compară  imaginile celor două 
fotografii compuse. Dacă  acestea sunt
identice, faţa este simetrică; dacă acestea
sunt diferite, faţa este asimetrică.
Tübingen  determină 
D. Analiza Tübingen 
anumite distanţe şi raporturi faciale.
inferioarRaportul dintre
ă  (distan faţa mijlocie
ţa Glabella şi cea
cutaneon
frontal - Subnazale frontal : distanţa

134
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
frontal) este de 1 : 1 după  Legan şi
Burstone.
Lungimea buzei superioare
(Subnazale frontal - Stomion frontal) are
valoarea normală de 20 mm după Rakosi
sau de 22,5 mm la băieţi şi 20 mm la fete
după  Legan şi Burstone. Lungimea buzei
inferioare (Stomion
cutaneon frontal) frontal normal
are valoarea - Menton
ă  de
48 mm după  Rakosi sau de 45,5 mm la
băieţi şi 40 mm la fete dup ă  Legan şi
Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 după  referinţă: orizontala Frankfort (Auriculare -
Legan şi Burstone.
Unghiul bărbiei (Gonion cutaneon
stâng - Menton cutaneon frontal - Gonion
cutaneon drept) este larg când faţa
inferioară  este joasă  şi mic când faţa
inferioară este înaltă.
Poziţia mandibulei (Menton
cutaneon frontal) faţă  de planul medio-
sagital facial indică simetria sau asimetria
feţei sau poziţia centrată  sau deplasată  a
mandibulei.
aur utilizează 
E. Analiza regulii de aur utilizeaz
punctele dentare vizibile în zâmbet, prin
suprapunerea fotografiei din zâmbet peste
fotografia de faţă. În mod normal, în
zâmbet este vizibilă  faţa vestibulară  a
incisivilor superiori până  la feţele
vestibulare ale premolarilor primi superiori,
ca şi festonul lor gingival, pe o în ălţime de
2 - 3 mm.
Lăţimea ochilor (Canthus cutaneon
- Epicanthus cutaneon) se calculează   înaintea planului
după  media lăţimii ambilor ochi. Lăţimea
zâmbetului (feţele vestibulare ale
premolarilor primi drept şi stâng vizibile în
zâmbet) se apreciază  prin suprapunerea
fotografiilor din zâmbet şi de faţă, iar
valoarea normală a lăţimii zâmbetului este
1,618 x AB (distanţa etalon în mm dintre
două  puncte de pe riglă). Raportul dintre
lăţimea ochilor şi a zâmbetului are
valoarea normală de 161,8%.
Aprecierea lungimii marginii
incizale din zâmbet se apreciază  prin
suprapunerea fotografiilor
fotografiilor din zâmbet şi de
faţă. Raportul (distanţa Subnazale frontal -
Marginea incisivilor centrali superiori
vizibilă  în centrali
incisivilor : distanţa vizibil
zâmbet superiori Marginea
ă  în
zâmbet - Pogonion cutaneon frontal) are
Subnazale frontal - Menton cutaneon
Fotografia de profil
Fotografia de profil este utilizată 
pentru aprecierea proporţiilor faciale
laterale, a tipurilor de profil şi a relaţiilor
dintre structurile dentare şi ţesuturile moi.
Există mai multe analize ale fotografiei de
profil.
profilului 
A. Analiza Schwarz a profilului 
face o clasificare a tipurilor faciale laterale
şi de profil. Se trasează  planurile de
Orbitale cutaneon), perpendiculara din
Nasion cutaneon pe planul Frankfort
(planul Dreyfuss sau planul naso-frontal) şi
perpendiculara din Orbitale cutaneon pe
planul Frankfort (planul Simon sau planul
orbito-frontal).
Cele două  perpendiculare
delimitează  câmpul facial de profil, care
are valoarea normală  între 13 - 14 mm la
unui
şi între 15 - 17 mm la adult. În cazul
copil profil drept, punctul Subnasale se află 
situat pe perpendiculara din Nasion
cutaneon, punctul Pogonion cutaneon se
află  situat în mijlocul câmpului facial, iar
punctul Gnathion cutaneon se află  situat
pe perpendiculara din Orbitale cutaneon.
Tipurile faciale laterale sunt
clasificate după  poziţia punctului
Subnasale faţă de planul Dreyfuss:
•  faţă  medie – Subnasale situat pe
planul Dreyfuss;
•  faţă  anterioară  – Subnasale situat
planului Dreyfuss;
•
faţă  posterioar
  înapoia ă  – Subnasale situat
planului Dreyfuss.
planului
Tipurile de profil sunt clasificate
după poziţia punctului Pogonion cutaneon
faţă  de poziţia punctului Subnasale, din
câmpul facial de profil. Combina ţia dintre
tipurile faciale laterale şi tipurile de profil
dă nouă variate de profiluri faciale:
•   profil drept – Pogonion cutaneon situat
 în aceeaşi poziţie verticală  cu punctul
Subnasale:
-  profil drept mediu – armonic, biometric
-  profil drept anterior
-  profil drept posterior
•   profil oblic înainte – Pogonion
cutaneon situat înaintea punctului
Subnasale:
 valoarea normală de 161,8%.   profil obli
oblicc înainte mediu

135

Diagnosticul ortodontic

-  profil oblic înainte anterior – Subnasale [Labiale inferior - Pogonion cutaneon])

situat înaintea planului Dreyfuss trece tangent la Pogonion cutaneon şi la
-  profil oblic îînainte
nainte posterior
posterior cel mai anterior punct al buzei inferioare şi
•   profil oblic înapoi – Pogonion cutaneon are valoarea normală  de 80º pentru adult
situat înapoia punctului Subnasale: şi 71,8º pentru copilul cu denti ţie mixtă.
-  profil oblic înapoi mediu
-  profil obli
oblicc înapoi anterior C. Analiza profilului buzelor se
- profil
situat oblic înapoi
înapoia posterior
planului – Subnasale
Dreyfuss .  realizează  apreciind
calculate, poziţţiaie şcu
prin compara valorile
i structura
Curbura facială  (unghiul Glabella buzelor.
cutaneon - Labiale inferior - Pogonion Lungimea buzei superioare
cutaneon) are valoarea normală de 180º şi (Subnasale - Stomion) are valoarea
este influenţată  de fizionomie, dar nu normală  de 24 mm după  Rakosi sau de
 întotdeauna corespunde cu relaţia 22,5 mm pentru băieţi şi 20 mm pentru
scheletală subiacentă: fete după  Legan şi Burstone. Lungimea
•   profil drept – unghi de 180º; buzei inferioare (Stomion - Gnathion
•   profil convex – unghi mai mic de 180º, cutaneon) are valoarea normală de 48 mm
care indică  deplasarea bărbiei către după Rakosi sau de 45,5 mm pentru băieţi
posterior şi sugerează  o relaţie şi 40 mm pentru fete după  Legan şi
scheletală clasa a II-a; Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 dup ă 
•   profil concav – unghi mai mare de Rakosi.
c180º, care indic
ătre anterior şi ă sugereaz
deplasarea ărbiei
ă  o brela ţie Distanţa buzei superioare (Labiale
superior) faţă  de linia estetică  Z
scheletală clasa a III-a. (Pronasale - Pogonion cutaneon) are
Profilul buzelor (unghiul tangentei valoarea normală  între 1 - 4 mm dup ă 
gurii [Subnazale - Pogonion cutaneon] – Rakosi. Distanţa buzei inferioare (Labiale
planul Dreyfuss) are valoarea normală  de inferior) faţă  de linia estetică  Z are
10º. Tangenta gurii secţionează  vermilion- valoarea normală  între 0 - 2 mm dup ă 
ul buzei superioare şi vine în contact cu Rakosi. Această  distanţă  scade cu 0,2
marginea buzei inferioare. Distanţa buzei mm/an, de la vârsta de 8,6 ani.
inferioare (Labiale inferior) faţă  de Distanţa buzei inferioare (Labiale
tangenta gurii are valoarea de 0 mm. inferior) faţă  de tangenta gurii (Subnazale
- Pogonion cutaneon) are valoarea
profilului 
B. Analiza Tübingen a profilului  normală de 0 mm după Schwarz. Distanţa
utilizează  ca linii de referinţe buzei inferioare faţă de linia ţesuturilor moi
perpendiculara din Glabella cutaneon (Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are
(planul Izard saudinplanul
perpendiculara fronto-glabelar),
Orbitale cutaneon valoarea normală  de 0 mm (între -1mm
până la -2 mm) după Holdaway.
(planul Simon sau planul orbito-frontal) şi Unghiul nazo-labial (Tangenta
linia estetică  Z (Pronasale - Pogonion Columellei - Subnasale - Labiale superior)
cutaneon). are valoarea normală între 90º - 110º după 
Tipurile faciale laterale sunt Rakosi.
clasificate după  distanţa buzei superioare Unghiul de profil al buzelor
(Labiale superior) faţă de planul Izard: (Subnazale - Pogonion cutaneon - planul
•   faţă medie – distanţa este de 0 mm; Dreyfuss) are valoarea normală  de 10º
•   faţă  anterioară  – distanţa este mai după Schwarz.
mică de 0 mm;
•   faţă  posterioară  – distanţa este mai D. Analiza proporţiilor faciale faciale 
mare de 0 mm.  împarte faţa în trei etaje, evaluând
laterale împarte
laterale
Distanţa buzei inferioare (Labiale relaţiile verticale dintre acestea: treimea
inferior) fa  de linia estetic  Z este între 0
- 4 mm dupţăă Rakosi. ă (nazală) ăşi  treimea
superioar (frontalăinferioar
), treimea medie
ă  (maxilar ă).
Unghiul Z după  Merrifield Înălţimea facială  inferioară  are valoarea
 (orizontala Frankfort - linia ţesuturilor moi normală de 55% după Legan şi Burstone.

136

Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –

E. Analiza proporţiilor faciale Subnasale - Menton cutaneon) are

laterale după  Legan şi Burstone valoarea normală de 100%.
evaluează  relaţiile verticale faciale ale Raportul dintre lungimea buzei
profilului. superioare şi inferioare (distanţa
Convexitatea facială  (unghiul Subnasale - Stomion : distanţa Stomion -
Glabella cutaneon - Subnazale - Pogonion Menton cutaneon) are valoarea de 50%.
cutaneon) are valoarea normală între 120º Raportul relaţiilor verticale laterale
± 4º. Raportul dintre înălţimea facială  ale feţeiinferior
Labiale inferioare (distan
: distan ţa Subnasale -
ţa Labiale inferior -
superioară  şi inferioară  (distanţa Glabella Menton cutaneon) are valoarea de 100%.
cutaneon - Subnazale : distanţa
Subnasale - Menton cutaneon) este de 1 : G. Analiza laterală  a ţesuturilor
1. moi după  Rakosi este reprezentată  de
Unghiul dintre faţa inferioară  şi gât măsurători liniare şi angulare pentru
(Subnazale - Gnathion cutaneon - Punctul evaluarea profilului facial.
cervical) are valoarea normală între 100º ± Înălţimea facială  superioară 
7º. (distanţa de la perpendiculara din Canthus
Raportul dintre înălţimea şi - Glabella cutaneon-Subnazale) are
adâncimea feţei inferioare (distanţa valoarea normală de 47,5 mm.
Subnazale - Gnathion cutaneon : distanţa Înălţimea facială  inferioară 
Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are (Subnasale - Gnathion cutaneon) are
valoarea de 120%. valoarea normală de 73,5 mm.
Unghiul nazo-labial (Tangenta Raportul dintre înălţimea facială 
Columellei - Subnasale - Labiale superior) laterală  superioară  şi inferioară  (distanţa
are valoarea normală între 102º ± 8º. de la perpendiculara din Canthus -
Distanţa buzei superioare (Labiale Glabella cutaneon-Subnazale : distanţa
superior) faţă de tangenta gurii (Subnazale Subnasale - Gnathion cutaneon) are
- Pogonion cutaneon) are valoarea valoarea normală de 2 : 3.
normală  între 3 ± 1 mm. Distan ţa buzei Lungimea buzei superioare
inferioare (Labiala inferior) faţă  de (Subnasale - Stomion) are valoarea
tangenta gurii are valoarea normală între 3 normală  de 24 mm. Lungimea buzei
± 1 mm. inferioare (Subnasale - Gnathion
Adâncimea şanţului labio- cutaneon) are valoarea normală  de 48
mentonier faţă  de linia ţesuturilor moi mm.
(Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are Raportul dintre lungimea buzei
valoarea normală între -4 ± 2 mm. superioare şi inferioare este de 1 : 2.
Raportul dintre buza superioară  şi Lungimea părţii orizontale a gâtului
inferioară (distanţa Subnazale - Stomion : (Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are
distanţa Stomion - Menton cutaneon) este valoarea între 56 ± 4 mm.
de 1 : 2. Unghiul conturului facial (Glabella
Proporţiile feţei inferioare (distanţa cutaneon - Subnazale - Pogonion
Subnazale - Labiale inferior : distanţa cutaneon) are valoarea normală între -3º şi
Labiale inferior - Menton cutaneon) este -11º.
de 1 : 1. Unghiul nazo-labial (Tangenta
Distanţa spaţiului interlabial Columellei - Subnasale - Labiale superior)
(Stomion superior - Stomion inferior) are are valoarea normală între 90º - 110º.
valoarea normală între 2 ± 2 mm. Unghiul format de buza inferioară,
bărbie şi gât (Labiale inferior-Pogonion
F. Analiza laterală  a ţesuturilor cutaneon – Gnathion cutaneon-Punctul
moi după  Epker şi Fish determină  cervical) are valoarea normală între 110º ±
valorile normale pentru relaţiile verticale 8.
şi configura
lateraleRaportul ţia ţesuturilor
dintre înălţimeamoi.facială  Distan
superior) ţa  buzei
faţă de superioare (Labiale
linia estetic ă  Z
superioară  şi inferioară  (distanţa Glabella (Pronasale - Pogonion cutaneon) are
 cutaneon - Subnasale : distanţa valoarea normală între 1 - 4 mm. Distanţa

137

Diagnosticul ortodontic

buzei inferioare (Labiale inferior) faţă  de Tipurile de creştere (rotaţie)

linia estetică Z are valoarea normală între mandibular ă după Björk sunt următoarele:
0 - 2 mm. •  tipul deschis (rota ţţ  ie
ie posterioar ă ) 
caracterizat prin:
INVESTIGAŢIA CU CARACTER -  înclinarea capului condilului mandibular
PREVIZIONAL spre posterior;
-  curbura canalului mandibular aproape

importantEvaluarea creşterii tratamentului

ă  în planificarea faciale este dreaptă; Gonion şi Condylion obtuze;
- unghiurile
ortodontic, deoarece se poate constata o - marginea inferioară a mandibulei în linie
neconcordanţă  între vârsta cronologică  dreaptă sau concavă;
(civilă) şi vârsta biologică  (dentară  – -  corticala simfizei mentoniere subţire, cu
erupţia dentară  şi osoasă  – radiografia  înclinaţie anterioară;
pumnului) a pacientului. De asemenea, -  unghi interincisiv scăzut, prin înclinarea
există  o concordanţă  între creşterea în vestibular ă a incisivilor;
 înălţime a pacientului şi ratele de creştere -  axele molare cu tendinţă  de închidere
a diferitelor regiuni ale craniului (calculate mezială;
pe ani, sex, relaţii liniare ale măsurătorilor -  distanţa Naso-spinalis anterior - Menton
efectuate pe teleradiogra
teleradiografii).
fii). cu tendinţă de creştere.
Pentru a face o prognoză  a •  tipul închis (rota ţţ ie i e anterioar ă )
creşterii faciale, este necesar să  se caracterizat prin: 
evalueze: -  înclinarea capului condilului mandibular
•
  direcţia de creştere facială; spre anterior;
•   dimensiunile viitoare ale structurilor -  curbura canalului mandibular
scheletale; accentuată;
•   relaţiile viitoare dintre structurile - unghiurile Gonion şi Condylion ascuţite;
scheletale; -  marginea inferioară  a mandibulei
•   momentele ratelor de creştere a convexă;
diferitelor regiuni ale craniulu
craniului;i; -  corticala simfizei mentoniere groasă, cu
 înclinaţie posterioară;
•   viteza şi cantitatea ratelor de creştere -  unghi interincisiv crescut, cu tendin ţă  la
a diferitelor regiuni ale craniului; supraocluziee frontală;
supraocluzi
•   influenţa tratamentului ortodontic -  axele molare cu tendinţă  de închidere
asupra creşterii. distală;
-  distanţa Naso-spinalis anterior - Menton
ie  a creşterii faciale 
Metode de predicţie faciale  redusă.
•  tipul mediu (rota ie neutral  ) 
Metodele de predicţie a creşterii caracterizat prin:  ţ  ă
faciale pot fi calitative (structurale) şi -  înclinarea capului condilului mandibular
cantitative (longitudinale sau metrice). gradual spre posterior;
-  curbura canalului mandibular gradual
A. Previziunea structurală  a lui scăzută;
Björk   stabileşte pe teleradiografia de
Björk - unghiurile Gonion şi Condylion normale;
profil, prin metoda implantelor, trei tipurile -  marginea inferioară  a mandibulei
de creştere mandibulară, în funcţie de opt normală;
parametri: -  corticala simfizei mentoniere medie, cu
-  înclinarea co
condilului
ndilului mandibular;  înclinaţie normală;
-  curbura canalului mandibular; -  axele molare med
medii;
ii;
- unghiul goniac; -  distanţa Naso-spinalis anterior - Menton
-  forma rebordului b bazilar
azilar al man
mandibulei;
dibulei; normală.
-  înclinarea simfizei men
mentoniere;
toniere; Această tehnică nu este metrică, ci
-  forma sim
simfizei
fizei mentoniere;
mentoniere;
-  axele primi
primilor
lor molari in
inferiori;
feriori; este o ă  previziune
evalueaz de ăcre
tendinţa structural , şcare
tere
-  înălţimea facială anterioară inferioară. mandibular ă, fără a lua în calcul ereditatea

138
Ortodon ţ ţ ie
ie şi ortopedie dento-facial ă – Tehnici contemporane –
această  metodă  a fost completată  de
scorul Leiba-Charron, care a atribuit un
coeficient, în funcţie de importanţa clinică,
a semnelor structurale descrise de Björk şi
de Ricketts. Lavergene şi Gasson au
propus o schemă, sub forma unei
arborizaţii, care reprezintă  influenţa
rotaţiilor mandibulare asupra
morfogenezei malocluziilor, găsind 11
grupe de rotaţii, pe un studiu al pacienţilor
cu implante.
B. Previziunea metrică  de la
Montréal   a teleradiografiei de profil, este
Montréal
inspirată  din conceptele lui Burstone şi
Baril şi utilizează:
-  comparaţia creşterii generale cu curba
mijlocie a creşterii;
-  analiza maturaţiei oaselor după  atlasul
lui Greulich şi Pyle;
-  aprecierea tipologiei şi a gradelor de
dezvoltare după grila lui Wetzel.
Această  analiză  este foarte
detailată  şi permite situarea pacientului în
curba de creştere, iar creşterea generală  - Gnathion).
este evaluată  în unităţi negative la
prepubertate şi în unităţi pozitive la
postpubertate. Basée, după  fiecare punct
cefalometric, construieşte profilul viitor al
pacientului. Metoda este lungă  şi
complexă, dar nu completă  privind toate
structurile cranio-faciale şi nu ia în calcul
ereditatea.
C. Previziunea simplificată  a lui
Johnston  a superpoziţiei
Lysle E. Johnston  mandibulei faţă de baza craniului. Unghiul
teleradiografiilor de profil, după planum-ul
bazei craniului (Sella turcica - Nasion),
centrul superpoziţiei fiind în Sella turcica
utilizează  grile ale punctelor cefalonetrice
A şi B Downs. Se urmăresc mişcările
punctelor A şi B Downs în timpul creşterii,
după vârstă şi sex.
Această  metodă  face previziunea
creşterii după  două puncte alveolare, care
sunt insuficiente pentru previziunea
creşterii şi nu ia în calcul ereditatea.
D. Previziunea metrică  şi
Moyers  din
structurală  a lui Enlow şi Moyers  faciale, după  tiparul de rotaţie facială.
1969, evaluează  creşterea în limitele
echilibrului
propor sau a fiind
ţiilor arhitecturale, dezechilibrului
o analiză  a
formei schemei generale, completate cu
şi are o valoare de prognostic. În 1979
construcţie cefalometrică  şi nu ia în calcul
ereditatea.
E. Analiza Rakosi (1993) a
superpoziţiilor teleradiografiilor de profil
clasifică tipurile de rotaţie faciale.
Superpozi ţţ iile
i ile generale  se
 se fac după 
planum-ul
Nasion). bazei craniului (Sella turcica -
Superpozi ţţ iile
i ile locale   analizează 
poziţiile şi dimensiunile maxilare,
mandibulare, symphysis mentalis şi axele
incisive.
Superpozi ţţ iile
i ile maxilare se fac după 
planum-ul bazei craniului după  Schwarz
(Antrum sellae centralis - Nasion), planul
maxilar după  Schwarz (Naso-spinalis
anterior - Naso-spinalis posterior) şi
perpendiculara din Nasion cutaneon pe
planul bazei craniului după Schwarz.
Superpozi ţţ iile
i ile mandibulare se fac
după  planum-ul bazei craniului (Sella
turcica - Nasion), planul facial Downs
(Nasion - Pogonion) şi axa Y (Sella turcica
Rakosi clasifică  tipurile de rotaţie
facială, cu ajutorul a cinci unghiuri.
Unghiul Sella (Sella turcica -
Nasion) apreciază  poziţia articulaţiei
temporo-mandibulare şi a Fossae
Glenoide. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaţie mandibulară  şi crescut
 în tiparul vertical
vertical de rotaţie mandibulară.
Unghiul articular (Sella turcica -
Articulare - Gonion) apreciază  poziţia
este scăzut în tiparul orizontal de rotaţie
mandibular ă şi crescut în tiparul vertical de
rotaţie mandibulară.
Unghiul goniac (Articulare - Gonion
- Menton) apreciază  tiparul de creştere
condiliană. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaţie mandibulară  şi crescut
 în tiparul vertical
vertical de rotaţie mandibulară.
Unghiul bazelor scheletale 
scheletale  dintre
planului maxilar după  Schwarz (Naso-
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
şi planul mandibular după Downs (Menton
- Gonion), apreciază  tipul sindroamelor
Unghiul este scăzut în tiparul vertical de
rotaţie schelatal
orizontal ă  maxilar
de rotaţie şi crescut
ă. în tiparul
Unghiul de înclinaţie facială 
 analiza creşterii, dar nu se bazează  pe o
139
Diagnosticul ortodontic
- planului maxilar), apreciază  înclinaţia
facială  a feţei inferioare. Unghiul este
scăzut în tiparul vertical de rotaţie maxilară  creşte cu +0,3º în fiecare an, începând cu
şi crescut în tiparul orizontal de rotaţie
maxilară.
Vizualizarea obiectivelor de tratament
Vizualizarea obiectivelor de
tratament (VTO) 
(VTO)  reprezintă  un ghid
necesar deciziei terapeutice din ortodonţie
şi ortopedie dento-facială, care se
adresează  modificărilor ocluzale, direcţiei
şi calităţii creşterii, profilului scheletal şi a
ţesuturilor moi a pacientului. Acest ghid
permite ortodontului să  găsească, dintre
multitudinea de opţiuni, care decizie este
individualizat ă  planului de tratament al
pacientului. VTO se poate realiza prin mai
multe metode:
-  setarea din ţţ  ilor 
ilor   (set-up–ul modelelor din
ghips în laboratorul de tehnică  dentară  concav prognatic (clasa a III-a scheletală).
sau set-up–ul computerizat) oferă  Unghiul planului madibular (Porion-
posibilitatea de a vedea modul de
armonizare a arcadelor dentare (cu sau
fără extracţie);
-  superpozi ţţ  iile
iile cefalometrice   care
previzionează  creşterea facială  prin
simulări computerizate cefalometrice bi
sau tridimensionale şi care apreciază  scheletală). Unghiul scade cu -0,3º în
schimbările produse prin tratamentul
ortodontic care va fi instituit;
-  fotocefalometria computerizat ă  care
creează noul profil probabil al pacientului
după tratamentul ortodontic aplicat.
A. Analiza Downs (1948) a
superpoziţiilor succesive ale
teleradiografiilor de profil compară  tipurile
faciale de profil înainte şi după tratamentul
ortodontic.
Superpoziţiile cefalometrice laterale
se fac după  planul Bolton - Nasion sau
planul Basion - Nasion. Centrul
superpoziţiei se află  în punctul R, care
este format de mijlocul perpendicularei din
Sella turcica pe unul din planurile de
referinţă.
Downs descrie tipurile faciale de
profil, cu ajutorul a trei sau mai multor
unghiuri.
Unghiul facial apreciaz
Nasion-Pogonion) (Porion-Orbitale
ă  poziţia–
sagitală a mandibulei. Unghiul este scăzut
(Nasion cutaneon - planum bazei craniului
scheletală) şi crescut în profilul concav
prognatic (clasa a III-a scheletală). Unghiul
vârsta de 9 ani.
Unghiul de convexitate (Nasion - A
Downs - Pogonion) apreciază  poziţia
sagitală a maxilarului. Unghiul este negativ
 în profilulă)concav
scheletal şi pozitivprognatic (clasaconvex
în profilul a III-a
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul axei Y (Porion-Orbitale –
Gnathion-Sella turcica) apreciază  direcţia
creşterii feţei. Unghiul este scăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul planului AB (A Downs-B
Downs – Nasion-Pogonion) apreciază 
poziţia dinţilor faţă  de schelet. Unghiul
este negativ în profilul convex retrognatic
(clasa a II-a scheletală) şi pozitiv în profilul
Orbitale – Menton-Gonion) apreciază 
relaţia scheletală  verticală  a mandibulei
faţă  de planul Frankfort. Unghiul este
scăzut în profilul concav prognatic (clasa a
III-a scheletală) şi crescut în profilul
convex retrognatic (clasa a II-a
fiecare an, începând cu vârsta de 9 ani.
Unghiul planului de ocluzie (Porion-
Orbitale – plan de ocluzie Downs)
apreciază  înclinaţia planului ocluzal faţă 
de planul Frankfort. Unghiul este sc ăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul interincizal apreciază 
dimensiunea verticală  şi orizontală  a
ocluziei incisive, după  variaţia angulaţiei
axelor incisivilor superiori şi inferiori.
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul concav prognatic (clasa
a III-a scheletală).
Unghiul axei incisivului inferior cu
planul ocluzal apreciază  poziţia sagitală  a
incisivilorr inferiori ffaaţă de planul de ocluzie.
incisivilo
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul
a III-a scheletal ă). concav prognatic (clasa
Unghiul axei incisivului inferior cu