Poezia Lirică

Pentru mine, poezia este o modalitate de a comunica atunci când toate cuvintele și
gesturile nu sunt de ajuns, de a elibera toate sentimentele care nu pot fi rostite și de a
ordona toate gândurile și ideile abandonate în străfundurile sinelui.
Pe de-o parte, consider că poezia reprezintă o modalitate de exprimare a ideilor,
gândurilor și a viziunii despre lume în așa fel încât cititorul să poată relata și relaționa cu
ideile sau viziunile prezentate de autor. De cele mai multe ori,când vine vorba de descifrarea
unei poezii și înțelegerea sa,ea este e precum lecturarea unei partituri de către un
necunoscator. Poezia adevărată nu se coboară la nivelul mediu sau sub-mediu de
înțelegere.
De exemplu, în poezia ,,Lacustră’’de George Bacovia ceaţa şi ploaia care par a se eterniza
devin în poezie dintr-o manifestare meteorologică un mod de existenţă a materiei, poezia
comunică un sentiment al singurătății totale într-o lume în care poetul se simte despărţit
printr-un “gol istoric”. Poetul prezintă două planuri: planul exterior cel al lumii şi al
naturii; şi unul interior al somnului din care poetul tresare. Prin această poezie, autorul își
exprimă în mod complex viziunea despre lume.
Pe de altă parte, eu cred că poezia poate ajuta în procesul de autocunoaștere. Prin
exprimarea gândurilor, sentimentelor și ideilor în scris și absența nevoii de a fi destul de
elocvente pentru a le comunica altor persoane, este ușor să îți dai seama de anumite lucruri
pe care nu le cunoșteai despre tine.
De exemplu, în poezia ,,Flăcări’’ de Virgil Carianopol eul liric imbina realitatea cu
supranaturalul, asociind sentimentele sale puternice și ascunse cu flăcările. Acesta este
conștient atât de natura trecătoare a sentimentelor sale, dar și a vieții sale (,,Ştiu, se va
stinge crud odată’’; ,,Fiindcă trăiesc numai cât ard…’’). Această poezie este o reprezentare a
personificării sinelui, personificare provenită din conștientizarea unei caracteristici definitorii
a autorului.
Așadar, poezia este o modalitate de exprimare a sentimentelor, ideilor și a gândurilor,
și o modalitate de autocunoaștere și dezvoltare personală.

Poeziile folosite:

Lacustră
de George Bacovia

De-atâtea nopţi aud plouând,

Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar din somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleasi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
 De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând…
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre…

Flăcări
de Virgil Caraianopol

Sunt flacară, sunt jar, sunt pară,

Merg printre oameni luminând.
Sunt ca o stea ce străluceşte,
Dar nimeni nu mă vede-arzând.

Ard ca un codru ce nu piere

Sub flăcările ce-l încing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating.

Şi ard, şi ard, aşa de-a rândul,

Ca mii şi mii de stele.
Îi luminez pe cei din preajmă
Arzându-mi visurile mele.

Ştiu, se va stinge crud odată

Această flacără, stindard
Da-mi pare rău că se va stinge
Fiindca trăiesc numai cât ard...