Revoluția pașoptistă – imitația a revoluției franceze din februarie

1848 sau impuls firesc al dezvoltării societății românești?

Anul 1848 a fost un an revoluționar pentru majoritatea popoarelor europene incepînd în

februarie în Franța apoi în ( Germania, Italia, Austria , Ungaria). Acțiunile revoluționare în aceste
state nu au ocolit și Țările Române ci au devenit ocazia declanșării Revoluției pașoptiste.
Revoluțiile din Moldova, Muntenia și Transilvania au fost impulsuri firești al
transformărilor pentrecute în societatea românească după experiiențile acumulate în răscoala
lui Tudor Vladimirescu din 1821 dar nici intr-un caz imitația revoluției franceze din februarie
1848. Revoluția franceză servind doar ca un model pentru români din punct de vedere a
acțiunilor realizate (proteste...), aduse / explicate de românii reveniți în țară ce au participat la
Revoluția Franceză, însă problemele și obiectivele fiind complet diferite. Această idee fiind
abordată și de Nicolae Bănulescu în sursa D ,,Revoluția română de la 1848 n-a fost un fenomen
neregulat, efemer, fără trecut și viitor... Revoluția generală fu ocazia, iar nu cauza revoluției
române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor.”
(Aici trebuie pus fragment din carte) p87

Prima manifestare a Revoluției române a avut loc în Moldova, pe fondul unor puternice
frământări sociale și agitații politice. Astfel la data de 27 martie/8 aprilie la Iași a fost întrunit o
adunare cu acordul domnitorului Mihail Strurdza, constituită din aproximativ 1000 participanți.
Unde a avut loc formularea primului document programatic al Revoluției române „Petiţia-
proclamaţiune”,ce cuprindea 35 de articole, dintre care cele mai importante prevedeau:
asigurarea libertaţii personale, reorganizarea invătământului, responsabilitatea ministeriala,
inamovibilitatea funcţionarilor, înfiinţarea unei bănci naţionale, publicitatea şedinţelor 
tribunalelor. Însă acest document nu a fost aprobat de Mihail Sturdza și s-a ordonat reprimarea
mișcării revoluționare, astfel acestă scurtă mișcare revoluționară a fost înăbușită. Dar revoluția
pașoptistă nu s-a terminat aici în  Provincii s-a continuat lupta pentru răsturnarea orânduirii
feudale  şi a lui M. Sturza, precum şi pentru unirea Ţărilor române într-un singur stat.

În Transilvania a avut loc o nouă Adunare naţională la Blaj („Câmpul libertăţii”) pe 3

mai, la care au participat 40.000 de oameni, ţărani, dar şi intelectuali, clerici, burghezi, nobili.
Unde s-a discutat problema despre unirea Transilvaniei cu Ungaria. Acestei adunări A.T.Laurian
a supus spre aprobare o petiție de drepturi , numită ,,Petiția națională” ce cuprindea 16
articole, dintre care cele mai importante sunt expuse în sursa C ,, Națiunea română…pretinde
îndependența sa națională… cere fără întîrziere desființarea de iobagie…cere libertatea de a
vorbi, de a scrie..”Unirea a fost respinsă și la propunerea lui Simion Bărnuţiu s-a votat o
moţiune în care naţiunea româna era declarată „naţiune de sine stătătoare” şi „parte
intregitoare a Transilvaniei pe temeiul libertăţii egale”.

La 12/24 mai un nou grup de revoluţionari moldoveni a elaborat la Brasov un

program influențat de ,,Petețiunea națională” și mai radical decât cel din martie, intitulat
„Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, a cărui prevederi sunt in sursa B ,,
desfiinţarea servituţilor feudale si împroprietărirea tăranilor  fără despăgubire,
desfiinţarea privilegiilor boieresti şi egalitatea in faţa legii, unirea Moldovei şi a Ţării
Româneşti”.
Manifestările revoluționare în Țara Românească au început mai tîrziu, însă cu
toate că a avult loc mai tîrziu la Islaz a fost format primul govern revoluționar unde a fost
anunțat programul revoluției ,,Proclamațiunea” ce prevedea independența legislativă
administrative, egalitatea tuturor în fata legii, drepturi politice…. Conducătorii susținuți
de masele populare, intenționau să pornească de la Islaz spre București pentru
asigurarea succesului acțiunilor. Ei au reușit și revoluția au obținut victorie și la
București. Sub presiunea maselor, domnitorul G.Bibescu a aprobat programul
revoluționar. De teama urmărilor domnul renunță la tron și părăsește țara. De aici și
rezidă mesajul lui N.Bălcescu lui V.Alecsandri din sursa A ,,Află că nația cea mare s-a
ridicat….”. Dup[ mai multe ac’iuni proteste guvernul revolu’ionar a început să realizeze
unele prevederi ale programului. Au fost eliberați deținuții politici, abolite rangurile
boierești, adoptate tricolorul și loznca ,,Dreptate și Frăție”…

Revoluţia Română din 1848-1849 a urmărit unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un stat independent,
recunoaşterea naţiunii  române  din Transilvania, mai apoi unirea tuturor ţinuturilor româneşti din Imperiul
Habsburgic într-un principat autonom şi însăşi desăvârşirea statului unitar român.

În istoria generala, Revoluţia Română a constituit punctul cel mai înaintat spre răsărit al Revoluţiei
europene din 1848, a cărei parte a fost. Această revoluţie săpată nemuritor in memoria naţiunii,
insufleţeşte prin exemplul ei, până în zilele noastre, spiritul revoluţionar şi patriotic al românilor.