Sunteți pe pagina 1din 6

Masterand: Ivan Georgeta-Ramona An I EMSE SGR 2.

Circuitul materiei i energiei n ecosistemul lotic


Ecosistemul lotic reprezint o masa de apa care se deplaseaz de la izvor ctre varsare sub influena gravitatiei, curgerea facndu-se printr-o depresiune numit albie. Ecosistemele lotice sunt: - rul; - pru; - fluviul. Principala caracteristic fizic a ecositemelor lotice este fluxul unidirecional al apei, care reprezint motorul principal al funcionrii sistemului ecologic. Ecosistemele lotice intracioneaz cu mediul subteran, respectiv cu apa freatic prin intermediul izvorului, iar prin gurile de vrsare, sunt conectate cu Oceanul Planetar. Au grad scazut de autarhie, respectiv, sunt dependente de intrrile de materie i energie din ecositemele adiacente. La aceste ecosisteme, curgerea este esenial, aceasta condiionnd circuitul materiei i energiei; datorita curgerii exist o dinamic longitudianal a caracteristicilor de biotop, ce se modific gradual, dinamic cunoscut sub denumirea de continuum lotic. Circuitul materiei in ruri, prezint particularitatea c materia organic sintetizat in amonte este transportat de curentul de ap dinspre amonte spre aval, unde este consumat.Lanurile trofice din ecosistemele lotice se bazeaz in mare parte pe materia organic alohtona sintetizat n ecositemele terestre sau n ecosistemele acvatice adiacente. Productorii primari din ecositemul lotic nu pot susine grupele de consumatori din ru; ponderea productivitii primare autohtone variaz de la un ecosistem lotic la altul, fiind influentat de anumii factori: cantitatea de compui ai azotului si fosforului, lumina, turbiditatea, etc; ea crete din amonte spre aval. Migraiile verticale ale zooplanctonului, migraiile pe orizontal ale stolurilor de peti, trecerea unui mare numr de larve de insecte, crustacei si a altor grupe de la viaa planctonic la cea bentonic pe parcursul dezvoltrii lor, reprezint punctul de vedere al circulaiei substanelor, deplasrii masive de nutrieni, dintr-un loc in altul. Rscolirea sedimentelor de ctre numerose populaii bentonice, mruntirea particulelor nutritive, a nmolului, influenteaz viteza de mineralizare si sporirea accesibilitaii nutrienilor pentru productorii primari (Kitchell, ONeill si alii, 1979). Circuitul materiei in ru, pe lng o dinamic n timp are i o dinamic n spaiu i poate fi reprezentat sub forma unei spirale, lungimea unei spire reprezentnd lungimea lanului trofic parcurs de particula oganic pn cnd ea devine din nou particul inert, iar deschiderea spiralei reprezint lungimea de ru parcurs.; cu ct distana dintre spire este mai mare, cu att productivitatea sectorului este mai mic. In zonele lentice, productivitatea crete distana dintre spire scade - aceste zone fiind benefice pentru bioeconomia rului.

Elemetele biogene cele mai importante in buna functionare a ecosistemelor acvatice sunt fosforul i azotul. Acesti macronuntrieni sunt eseniali pentru activitatea biologic, iar disponibilitatea lor determin intr-o mare msur productivitatea ecosistemului i in acelai timp starea de sntate ecologic a ecosistemului acvatic (Dan Baird, Harald Asmus, Ragnhild Asmus, 2008). Macrofitele submerse au o importan deosebit in ecosistemele acvatice, ntruct ele au legatur cu stratul de apa de deasupra. In apele curgatoare, macrofitele actioneaz in calitate de capcane pentru parcticulele fine, morfologia lor influentnd modul de depunere al sedimentelor i compoziia acestora (Sand Jensen,1988, citat de Susanne Schneider, Arnulf Melzer, 2004), astfel datorit prezentei macrofitelor viteza de curgere in patul albiei este mic, fapt ce favorizeaz depunerea sedimentelor. Sedimentele fine, conin adesea cantiti mari de carbon, azot i fosfor (Chambers et al, 1992;. Sand-Jensen, 1998, citati de Susanne Schneider, Arnulf Melzer, 2004), aadar, depunerea sedimentelor printre macrofite influeneaz dinamica nutrimentelor in apele curgatoare(Susanne Schneider, Arnulf Melzer, 2004). Stocarea i transferul de substane nutritive intre sedimente, biomasa i colana de ap sunt componete importante ale circuitului nutrienilor in ruri (Mainstone and Parr 2002;Mulholland et al. 2000; Newbold 1996; Reddy et al. 1999). S-a constat c sedimentele din canale i mlatini joac un rol important in depozitarea fosforului. Fapt demonstrat de ctre Diaz si Noe in urma unor studii asupra rurilor din Parcul Naional Florida (Jason Grainger Kerr,Michele Burford, Jon Olley, James Udy, 2010). Pulberile organice, POM, joac un rol important ca surs de hran pentru consumatorii acvatici i in dinamica nutrienilor in ecosistemele fluviatile (Wallace; Merritt, 1980; Triska et al, 1990;. Zeug; Winemiller, 2008). POM, cuprind att materiale autohtone (produse acvatice, cum ar fi: fitoplancton, perifiton, macrofite) ct i materiale alohtone (produse terestre derivate din plantele terestre), care sunt transportate din amonte. Compoziia de POM variaz spaial i temporal in funcie de producia primar acvatic, de intrrile alohtone, de retentia i resuspensia acestor materiale. Sunt conditionate i de dimensiunea rului i de regimul de curgere. Conform dinamicii longitudinale, compoziia POM se schimb dintre amonte spre aval (Fumikazu Akamatsu, Sohei Kobayashi, Kunihiko Amano, Satoru Nakanishi, Yurika Oshima, 2010). Fosforul este unul din nutrienii principali. El este adus sub form de compui cu apele afluenilor, provenind fie din dezagregarea rocilor eruptive, fie din ingrminte, administrate pe terenurile agricole din bazinul de alimentare sau din scurgeri menajere. Apele de precipitaii, de asemenea pot avea un rol important ca surs de fosfor i de alti nutrieni. Cercetrile efectuate in zona rului Goczalkowice (Cehoslovacia), au artat ca apele de precipitaii aduc anual in ru 0,23 kg/ha fosfor, 13,2kg/ha azot, ceea ce reprezint 11.2% si respectiv 9% din aceti nutrieni din alte surse. Pe lnga aceste dou elemente de baz, cu apele de petrecipitaii patrund i alte elemente. Astfel, in lacul menionat, timp de 3 ani, cu apele de ploaie au ptruns (in kg/ha) : Ca - 24,06 ; Mg 11,54 ; K - 3,44 ;Na - 3,39 (Kasza, 1979, citat de Botnariuc). O alta surs apreciabil de P si de ali nutrieni, in unele ruri, o reprezint petii ce migreaz in ele din mari i oceane. Astfel, salmonidele care migreaza din Pacific, in rurile din Camceatca, introduc, prin corpurile lor 26%-40% din totalul fosforului acestor ruri. In ultimii ani, scznd cantitatea de salmonide din Pacific in urma pescuitului intens, a sczut si intrarea de P-PO4 in ruri, de la 7 la 1 mg/m, ceea ce la momentul

actual reprezint doar 5% din cantitatea general de fosfai ce intr in ru din diferite surse. Urmare scderea brusc a productivitii anuale: producia primar a sczut cu 20%, a zooplanctonului cu 30%, a petilor rapitori cu 60% . Deci, ca urmare a unui pescuit oceanic intens se inregistreaz o oligotrofizare a rurilor (Krokhin, 1975; citat de Botnariuc). In ap compuii fosforului se gsesc att in stare solubil, ct si sub forma de suspensii organice sau anorganice. Deoarece o bun parte a fosforului tinde a fi incorporat in organisme sau fixat pe suspensii, se apreciaz ca maximum 10% din fosforul total se afl a fosfor mineral si 25%- 30% ca fosfor organic. O datajuns in apa lacului, fosforul mineral dizolvat intrcircuitul biogeochimic al ecosistemului, circuit alctuit din dou cicluri interconectate (Golterman, 1975, citat de Botnariuc): un circuit biologic, determinat de metabolismul algelor fitoplanctonice i al animalelor si un circuit geochimic determinat de interaciunea sedimentelor cu compuii fosforului din ap. Circuitul biologic incepe prin asimilarea de fosfai de catre algele plactonice. Dup moartea algelor, majoritatea substanelor organice sunt repede mineralizate, in sediment ajungnd o cantitate mic odat cu celulele algale moarte. Fosforul organic eliberat din alge si dizolvat in ap, in mare parte este adus la fosfor mineral prin aciunea bacteriilor i poate fi din nou asimilat de ctre alge. O alt parte a fosforului din alge, ajuns cu celule moarte pe fundul lacului, intr in circuitul geochimic fiind inclus in compuii humici, stabili cu P si Fe, sau cu fosfat de Fe si Ca, sau adsorbit de particule de argil, mai ales. Algele sunt consumate de animale: algele din fitoplancton reprezint o surs de hran pentru zooplanctonul filtrator, iar cadavrele algelor ajunse pe fund hrana pentru unele animale bentonice. Att zooplanctonul ct i animalele bentonice, prin excreiile lor, elibereaz o parte din fosforul mineral care poate intra in circuit prin asimilarea de ctre alge. Pierderea de fosfor poate fi compensat parial prin excrementele psrilor ihtiofage sau prin intermediul omului (administrare de ngrminte pe baz de fosfai). Ca urmare a administrrii neraionale de ctre om a ngrmintelor, n apele rurilor, mlatinilor, sau chiar n zonele de coast a mrilor pot aprea cantiti excesive de fosfor care determin dezvoltarea exploziv a algelor, fenomen cunoscut sub denumirea de nflorirea apelor. O consecin a acestui fenomen este poluarea apelor prin procesul de eutrofizare, proces natural, de acumulare a unor cantiti crescute de substane organice pe fundul apei (ml organic brun-murdar) cauzat de descompunerea organismelor moarte, de lipsa de oxigen. Eutrofizarea puternic a apelor favorizeaz dezvoltarea n mas n apa a unor microorganisme (bacterii filamentoase, ciuperci, ciliate, etc.), care pot acoperi n ntregime suprafaa apei, ducnd la distrugerea echilibrului biologic din ecosistemul respectiv Azotul. Intrrile de azot in mediul acvatic se produce prin mai multe ci si sub diferite forme: - N2 atmosferic, se dizolv in ap, unde, aflat in echilbru cu cel atmosferic, ajunge la circa 15mg/l, la 20 C. - Oxizii de azot care apar in atmosfer in urma descarcarilor electrice, sunt antrenai de precipitaii i ajung la suprafaa pmntului, putnd depai 1mg/l apa de percipitaii ;

Din apele de alimentare (aflueni, scurgeri de suprafa ale bazinului de alimentare) care transport azotul sub form de compui amoniacali, azotai, i azot organic. O dat ajuns in apa lacului, azotul intr in circuitul biogeochimic al lacului pe mai multe ci: - azotul liber dizolvat poate fi parial fixat de ctre unele alge sau bacterii i transformat in azot organic. Cantitatea de azot fixat pe aceast cale poate fi considerabil, iar un rol important in acest proces il are microflora epifitica. De pild, cercetari fcute in mai multe lacuri eutrofe din SUA au artat c fixarea N este corelat direct cu cantitatea de microflor epifitic de pe Myriophyllum, Elodea, Chara i alte macrofite. Din acestea microflora de pe Myriophyllum spicatum, fixatorul principal il reprezentau specii ale genului Gloetrichia, apoi o serie de bacterii fotosintetizante, ca Rhodospirillum palustris si Rh. gelatinosa. Valoarea maxim a fixarii de N se produce in cursul lunilor de var in orele de dup amiaz, ajungnd la 0,15- 0,60 n M/1 mg frunze/ora. Cantitatea de azot fixat anual de ctre microflora epifitica ajunge la 7,5- 12,5 micrograme N la 1 g de biomas a macrofitelor, ceea ce e considerabil in comparaie cu cantitatea global de intrare a N in plante (R. Finke Linda, Seeley jr., 1978, citati de Botnariuc). Din compuii azotului intrai cu apele de alimentaie a lacului o parte este utilizat de alge; o alt parte a acestor compui, ca i azotul organic, intr in circuitul bacterian si o parte poate fi fixat in sedimente. Fixarea azotului liber poate fi efectuat de o serie de cianoficee si se produce atunci cand in ap se produce lipsa de NH3 sau NO3. Pe lng cianoficee, N liber este fixat si de unele bacterii facultativ anaerobe ca Azotobacter i Clostridium, iar eficiena fixrii crete cu descresterea concentraiei de O2 din ap. Azotul total asimilat de alge reprezint cam 13% din greutatea uscat a alegelor: 10% fiind azotul din aminoacizi si 3% azotul din alte substane organice. Dup moartea algelor, cea mai mare parte a azotului organic intr in circuitul bacterian, iar o alta parte poate ajunge in sedimente. Fluxul de energie in ecosisteme Studiul fluxului de energie sau al bugetului energetic al uni ecosistem poate fi abordat in mai multe moduri, cel mai important dintre ele fiind cel prin care se determin fluxul de energie prin fiecare nivel trofic, luat in ansamblu; astfel sunt determinate intrrile si ieirile globale de energie in ecosistem. Intarile prin energia solar, prin substana organic din atmosfera, intrat in ap de precipitaii, prin organismele ce imigreaz in ecosistem. Ieirile - prin cldura degajat, prin scurgeri de ape, emigrari de organisme. Desfasurarea general a fluxului de energie printr-un ecosistem, este urmtoarea: productorii primari capteaz o parte din energia solar incident si o transform in producie primar brut (PPB); o parte din acesta din urm, folosit pentru necesitatile vitale ale plantelor este, este risipit in procesul respiraiei (R), o alta parte este acumulat in creterea biomasei, constiutind producia primar net (PPN), din aceasta, o parte este utilizat ca hran de ctre consumatorii primari (C1), iar o alta parte nefolosit de consumatori, dup moartea plantelor, se transform n detritus care este consumat de catre detritofagi si descompunatori. Eneregia consumata de fitifagi, partial este consumat

pentru activitatea lor si risipit sub forma de caldur in respiraie iar alta parte este eliminat sub form de excrete si o parte este acumulat sub form de excrete si o parte este acumulata sub form de biomas, reprezentnd producta fitofagilor, care constiutuie sursa de hran pentru consumatorii secundari. Acetia consum o parte din hran disponibil, alta parte, sub form de diferite deeuri sau cadavre, intra in alctuirea detritusului. Cuantificarea intrrilor si ieirilor de energie respectiv bugetele organice ale ecosistemelor, furnizeaz informaii referitoare la importana relativ a diferitelor resurse care susin fluxul in ecosisteme si sunt un instrument util pentru evaluarea si compararea ecosistemelor. Pentru orice flux dat, intraile de energie poate lua forma de producie primar, ce poate fi reprezentat de: resturi vegetale, vegetie ripariana, materia organic dizolvat in sediment si intrrile din amonte. Ecologii au clasificat materia organic in funcie de marime: CPOM- 1 mm) incluznd lemn i frunze, FPOM (,0.45mm1 mm), materie organic dizolvat (DOM- 0.45 mm) (Jennifer L. Tank1, Emma J. Rosi-Marshall, Natalie A. Griffiths, Sally A. Entrekin1, si Mia L. Stephen). Lindemann (1942) este primul care a cuantificat fluxurile de enrgie intre nivele trofice in lacul Cedar Bog, Minnesota, SUA, iar studiul sau a subliniat rolul important al detritusului in transferul de energie. In urma sintetizarii tuturor studiilor realizate asupra bugetelor ecositemelor, s-a constat c schimbrile climatice, prin efectele lor asupra vegetaiei, reprezint cel mai mare controlor al dinamicii materiei organice (Jennifer L. Tank1, Emma J. Rosi-Marshall, Natalie A. Griffiths, Sally A. Entrekin1, si Mia L. Stephen). Mult vreme studiul asupra DOM a fost limitat datorit absenei unor metode capabile de a cuantifica materia organic, acutalmente s-au dezvoltat o serie de tehnici, spre exemplu: semnatura fosforescent (Roelke et al. 2006 citat de Jennifer L. Tank1, Emma J. Rosi-Marshall, Natalie A. Griffiths, Sally A. Entrekin1, si Mia L. Stephen), iar pentru evaluarea biodisponibilitii se utilizeaz cuantificarea activitii enzimatice extracelulare (Harbot and Grace 2005; citati de Jennifer L. Tank1, Emma J. RosiMarshall, Natalie A. Griffiths, Sally A. Entrekin1, si Mia L. Stephen). Acestea i alte metode au rolul de a putea cuantifica pe deplin rolul DOM-urilor ca surse relevante de energie pentru fluxul sistemelor (Jennifer L. Tank1, Emma J. Rosi-Marshall, Natalie A. Griffiths, Sally A. Entrekin1, si Mia L. Stephen) . Se poate concluziona c ecosistemele, de orice fel, fie ele i acvatice nu pot produce energie, dar o pot acumula si transforma. Energia unui ecosistem poate crete numai pe baza importului de energie din radiaiile solare.

Bibliografie: Banaduc Angela , Note de curs Botnariuc, N., A. Vadineanu. Ecologie.Ed.didactic si pedagogic, 1982 Baird Dan, Harald Asmus, Ragnhild Asmus, Nutrient dynamics in the Sylt-Romo Bight ecosystem, German Wadden Sea: An ecological network analysis approach. Chambers, P. A., E. E. Prepas, K. Gibson, 1992. Temporal and spatial dynamics in riverbed chemistry: the influence of flow and sediment composition. Canadian Journal of Fisheries and Aquatic Science 49: 21282140. Fumikazu Akamatsu, Sohei Kobayashi, Kunihiko Amano, Satoru Nakanishi, Yurika Oshima, 2010, Longitudinal and seasonal changes in the origin and quality of transported particulate organic matter along a gravel-bed river Golterman, L. H., Phsiological limnology Elsevier, Oxford, 1975. Harbott , E. L., M. R. Grace, 2005. Extracellular enzyme response to bioavailability of dissolved organic C in streams of varying catchment urbanization. Journal of the North American Benthological Society 24:588601. Jason Grainger Kerr, Michele Burford, Jon Olley, James Udy, 2010, Nitrogen and Phosphorus Storage in Contrasting Reachesof a Sub-tropical River System Jennifer L. Tank1, Emma J. Rosi-Marshall, Natalie A. Griffiths1, Sally A. Entrekin, Mia L. Stephen, 2010, review of allochthonous organic matter dynamics and metabolismin streams. Kitchell, S. F., ONeil, R. V., Webb, D., Gallep, G. W., Bartel, S. M., Koonce, S. F., Ausmus, B. S., Consumer regulation of nutrient cycling. Bio Science 1979, 29, nr. 1, 28-34. Lindeman, R. L. 1942,The trophic-dynamic aspect of ecology. Ecology 23:399 418. Sand-Jensen, K., C. Prahl & H. Stokholm, 1982, Oxygen release from roots of submerged aquatic macrophytes. Oikos 38:349354. Susanne Schneider, Arnulf Melzer, 2004, Sediment and water nutrient characteristics in patches of submerged macrophytes in running waters. Teal, J. m., Community metabolism in a temperate cold spring.Ecology Monography.27, 283-302, 1957 Wallace, J. B, R. W. Merritt, 1980. Filter-feeding ecology of aquatic insects. Annual Review of Entomology 25: 103132.