UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” BUCURESTI

FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI ADMINISTRATIE

ACTUL
ADMINISTRATIV

Tudor Elena-Andreea
Administratie publica
Anul II Grupa 2
Drept administrativ. Actul si raspunderea administrativa

BUCURESTI
2022

1
 Actul administrativ

Principala forma de activitate a autoritatilor administratiei publice este actul

administrativ.
Actul administrativ se mentioneaza in Constitutia Romaniei art. 52 sub termenul de
notiune; notiunea de act administrativ se regaseste si in Legea nr. 554/2004. Definitia actului
o gasim in Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind un act unilateral, cu
caracter normativ sau individual care este emis de o autoritate publica in vedere aplicarii sau
organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice.
Actul administrativ are un aspect formal, fiind emis de autoritatile publice si
reprezinta forma juridica principala de activitate a acestora. Actul administrativ este o
manifestare unilaterala si expresa de vointa, deosebindu-se de actele contractuale ale
administratiei. Isi pastreaza aceasta caracteristica si in cazul emiterii acestuia in urma unei
cereri a particularilor.
Actul administrativ este reprezentat de patru tarasaturi generale: : forma juridica
principala de activitate a autoritatilor publice, manifestare unilaterala si expresa de vointa,
regim de putere publica, control de legalitate al instantelor judecatoresti.
Activitatea din cadrul administratiei publice si activitatea umana se intersecteaza cu
alte trei forme de activitate administrativa: acte, fapte si operatiuni.
Faptele administrative fac referire la intamplarile si evenimentele ce au loc intr-o
societate, astfel legea leaga producerea de efecte juridice cu desfasurarea acestora (nasterea
omului-certficat de nastere; deces- certificate de deces; contraventia-proces verbal
contraventional).
Operatiunile administrative fac referire la acele activitati curente ce au loc in
administratia publica, si incep cu redactarea actului administrative, stampilarea, convocarea
sedintei de consiliu, votul, depunerea juramantului de credinta.
Faptele si operatiunile administrative nu produc efecte juridice, singurul care are efect
juridic este actul administrativ. Acesta reprezinta forma principala de activitate a autoritatilor
publice.
Manifestarea unilaterala si expresa de vointa a actului administrativ reprezinta
exteriorizarea vointei interne a unor autoritati publice de a da nastere, a modifica sau stinge
drepturi si obligatii. Vointa autoritatii este neechivoca, insa in cazul in care autoritatea nu
raspunde la o solicitare, legea apreciaza ca a intervenit aprobarea tacita. Aprobarea tacita este
singura exceptie din dreptul administrativ.
Actul administrativ este unilateral intotdeauna, fiind emis de o autoritate a statului, dar
mai sunt trei situatii cand actul administrativ este unilateral, cand acesta este emis de catre
doua autoritati, cand este emis de o autoritate publica colegiala(guvernul) si cand este emis la
cererea prealabila.
Regimul de putere publica este caracterizat prin doua trasaturi: actul administrativ este
obligatoriu sa fie respectat atat de emitentul actului, organul superior dar si de destinatarul lui

2
si totodata actul administrativ este executoriul din oficiu, actul administrativ fiind un act emis
de o autoritate publica are caracter autentic si este titlu executoriu din oficiu.
Ultima trasatura a actului administrativ face referire la legalitatea acestuia. Verificarea
legalitatii unui act administrativ are loc la instante specializate, sectiile de contencios
administrativ de la tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie) potrivit legii
nr 554/2004 privind contenciosul administrativ.
In functie de destinatarea actului si efectele pe care le produce, actul adiministrativ se
imparte in acte administrative normative si acte administrative individuale.
Actele administrative normative cuprind reglementari de principiu, formulate in
abstract si sunt destinate unui numar nedeterminat de persoane. Exemplu de acte normative
sunt Hotararile de Guvern prin care se stabilesc anumite preturi maximale pentru anumite
produse, o hotarare a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale.
Actele normative contin o serie de norme juridice imperative care impun o anumita
activitate, norme prohibitive care interzic desfasurarea unei activitati si norme permisive care
pun la dispozitie posibilitatea realizarii unei activitati.
Actele administrative individuale sunt o manifestare de vointa ce produce forte
juridice, fapte din care reies raporturi de drept administrativ, raporturi juridice, inclusiv de
drept constitutional.
Actele administrative se impart in mai multe tipuri:
- acte creatoare de drepturi si obligatii care stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru
destinatarii lor. O parte din actele administrative individuale creatoare sunt realizate in
temeiul unei puteri publice legate a autoritatii publice, iar altele sunt emise in temeiul unei
puteri discretionare a autoritatii publice.
- acte atributive de statut personal prin care beneficiarilor li se recunoaste o activitate
anterioara si li se confera un complex de drepturi, in conditiile prevazute de lege;
- acte de constrangere administrativa prin care se aplica sanctiunea administrative;
- acte administrative jurisdictionale emise de autoritati ale administratiei publice si care au ca
obiect de activitate solutionarea unor litigii.
Actele administrative sunt emise de autoritati administrative precum Guvernul,
Presedintele Republicii, ministere, consilii locale sau judetene. Autoritatea administrative este
cuprinsa in puterea executiva a statului . Puterea adminstratiei publice intr-un stat este data de
autoritatile publice ale satutului, autoritati care rezulta din intrunirea autoritatii
administrative, a autoritatii legislative si autoritatii judecatoresti.
Actele emise de Parlament sau instantele judecatoresti, sunt acte administrative emise
de alte puteri ale statului. Parlamentul emite acte administrative recunoscute drept legi, iar
instantele judecatoresti emit hotarari judecatoresti.
Mai pot emite acte administrative si persoane private, angajate, sub control statal, în
activitatea de prestare a serviciilor publice, acte administrative emise prin delegatie.
Pentru valabilitatea actelor administrative si pentru dovedirea existentei acestora,
actele trebuiesc emise doar in scris. Singura exceptie o reprezinta avertismentul prevazut de
Ordonanta de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, si se aplica doar in
cazul actelor individuale, nu si in cazul actelor normative.

3
 Lipsa formei scrise a actului administrativ duce la nulitatea acestuia.
Actul administrativ trebuie sa fie conform cu Constitutia, legile si actele normative in
vigoare, redactat in limba oficiala a tarii (conform art. 13 Constitutie, limba oficiala a
Romaniei este limba romana), sa contina antet, titlu, preambulul, data si locul emiterii,
numarul de act, semnaturi, contrasemnaturi si stampila).
Pentru a emite un act administrativ, acesta trece prin trei principale proceduri:
procedura anterioara, procedura concomitenta si procedura posterioara.
In procedura anterioara se incadreaza avizul care reprezinta parerea unei autoritati in
vederea emiterii unui act administrativ de o alta autoritate. Este de 3 tipuri: facultativ,
consultativ (art 95 Constitutie) si conform; si acordul care este consimtamantul unui autoritati
dat altei autoritati in vederea emiterii unui act adm. Acesta este de 3 feluri: prealabil,
concomitent, posterior.
In procedura concomitenta se realizeaza mai multe etape: convocarea la sedinta care
este formalitatea juridica prin care membrii unui organ colegial sunt invitati sa participe la
sedinta; ordinea de zi este alta etapa unde se discuta totalitatea subiectelor care urmeaza sa fie
propuse la vot si insoteste convocarea; motivarea este acea etapa din procedura
concomitenta, o formalitate juridica consacrata in Constitutia Romaniei in cazul ordonantelor
de urgenta ale Guvernului: “Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii
extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata avand obligatia de a motiva urgenta in
cuprinsul acestora.” Conform legii actele Guvernului sunt insotite de o nota de fundamentare
iar restul actelor normative emise de autoritatile centrale de un referat de aprobare; tot in
cadrul procedurii concomitente se afla si cvorumul care este un criteriu ce trebuie respectat si
se defineste printr-un numar necesar de membri ca sa se intruneasca valabil o autoritate;
ultimele 2 etape care trebuiesc indeplinite in cadrul procedurii concomitente sunt si printre
cele mai importante si anume votul si semnarea/contrasemnarea actului administrativ.
Votarea trebuie la randul ei sa respecte un numar necesar de voturi pt adoptarea unui act
administrativ, este simpla (50%+1 din prezenti) absoluta (50%+1 din total) si calificata (2/3),
semnare/contrasemnare sunt formalitati juridice prin care autoritatea emitenta actului
investeste cu formula de autoritate respectivul act administrativ (decret de gratiere se
semneaza de presedintele tarii si se contrasemneaza de prim ministru, secretarul unitatii
administrativ teritoriale contrasemneaza pentru legalitate hotararea consiliului local).
Procedura posterioara, este procedura in care se afla cele mai imporatnte formalitati
pentru indeplinirea validarii unui act administrativ. In procedura posterioara se aproba,
confirma, publica, comunica, ratifica si se depune juramantul de credinta. Aprobarea este
formalitatea prin care un organ superior se declara de acord cu un act emis de un organ
inferior; confirmarea este formalitatea prin care o autoritate mentine un act administrativ emis
de alta autoritate; comunicarea si publicarea se sunt formalitati care depind de tipul actului,
aici avem urmatoarea deosebire: actele individuale produc efecte din momentul comunicarii
lor, iar actele normative de la publicare adica de la aducerea la cunostinta a publicului
(monitorul oficial); ratificarea se foloseste doar conform Constitutiei cand Parlamentul
ratifica tratatele internationale (art 91 din Constitutie);iar juramantul reprezinta formalitatea
prin care o persoana numita sau aleasa intr-o functie publica sau demnitate publica sau ales
local, se angajeaza sa respecte legea.
Actul administrativ reprezinta principala forma de activitate a autoritatilor
administratiei publice.

4
 Actul administrativ produce efecte juridice deoarece o data emis un act administrative,
fiind emis cu respectarea legii se impune respectarea acestuia, in aceleasi conditii cum se
impune si respectarea legii.
Pentru a se fundamenta forta juridica a actului administrativ ca acte de autoritate se
face apel la prezumtia de legalitate.
Prezumtia de legalitate se asociaza cu prezumtia de autencitate(emana in mod real de
la cine) si prezumtia de veridicitate(emana in mod real ceea ce a stabilitt autoritatea
emitenta).
Cele trei prezumtii sunt baza edificiului si teoriei regimului juridic administrativ.
Executio ex officio (executarea din oficiu) se rezuma la puterea actului administrativ,
care fiind un act de putere publica, rezulta ca actul administrativ este un titlu executor, si care
prin baza lui se poate trece la executarea silita.
Desi actul administrativ este un titlu executor si se poate trece la executarea silita in
baza lui fara a fi nevoie de emiterea unui alt act din partea altor autoritati, sunt trei momente
in care actul administrativ produce efecte juridice.
Momentul de la care actul administrativ incepe sa produca efectele si se rezuma la
momentul publicarii actelor normative, si respectiv la comunicarea celor individuale. Din
acest moment incep sa apara consecintele juridice, in urma carora se nasc drepturi si obligatii
pentru subiectele de drept vizate. Pentru emitent actul creeaza obligatii din momentul
adoptarii lui, pe cand pentru destinatar, actul produce reactii de la data publicarii/comunicarii.
Actele administrative sunt acte active, cu efecte de viitor, desi sunt cateva execptii in care
actul administrativ este retroactiv( acte administrative declarative; acte cu caracter
jurisdictional; acte administrative supuse confirmarii sau aprobarii).
Actele administrative produc intinderea efectelor juridice, si se inatmpla atat in cazul
actelor normative cat si in aczul celor individuale.
Actele administrative normative sunt considerate izvoare de drept, cu exceptia
dreptului penal, deoarece acestea produc toate categoriile de efecte juridice. Pe cand actele
individuale dau nastere la raporturi juridice de drept administrativ.
Actul administrativ inceteaza sa mai produca efecte juridice in momentul in care
acesta este scos din vigoare.
Obligatia de executare a actului administrativ poate inceta, ca orice obligatie prin
indeplinirea ei, sau dupa caz prin acte operatiuni juridice precum suspendarea, revocarea,
anularea sau inexistenta actului.
Suspendarea reprezinta operatiunea juridica de intrerupere temporara a efectelor
actelor administrative, intervine din cauza unor suspiciuni privind legalitatea unui act
administrativ, efectele suspendarii constau in faptul ca pentru o perioada actul administrativ
nu isi mai poate produce efectele pana la clarificarea situatiei legalitatii lui. Motivele de
suspendare sunt:
a) contestarea legalităţii de către un cetăţean, o organizaţie nestatală sau de catre un organ
public;
b) schimbarea condiţiilor de fapt după emiterea actului şi punerea sub semnul intrebarii al
legalitatii pe considerente de oportunitate;

5
c)necesitatea de a pune de acord actul administrativ cu actele organelor ierarhice
superioare, emise ulterior;
d)aplicarea unei sancţiuni persoanei fizice care a săvârşit o abatere
administrativă;
e)clarificarea unei îndoieli ale organului emitent asupra legalităţii actului.
Aceste cauze nu pot transforma însă suspendarea într-o regulă a regimului
juridic al actelor administrative, la fel ca revocarea.
Suspendarea se deosebeşte de revocare prin mai multe aspecte, anume ca revocarea
apare ca o regulă, în timp ce suspendarea este o operaţie excepţională, revocarea se dispune
când există certitudinea că actul este ilegal, inclusiv sub aspectul oportunităţii, pe cand
suspendarea se dispune când există un dubiu in privinţa legalităţii, inclusiv sub aspectul
oportunităţii, revocarea determină încetarea definitiva a efectelor actului administrativ, fiind
din acest punct de vedere o specie a nulităţii, pe când suspendarea determina încetarea
temporară a acestor efecte, fiind un aspect de sine stătător al regimului actului administrativ.
Raportându-ne la legislaţia în vigoare, apreciem că suspendarea actelor
administrative poate interveni:
a) de drept ( în baza unei dispoziţii exprese a legii);
b) în baza unui ordin al organului ierarhic superior;
c) în baza hotărârii de retractare vremelnică a organului emitent;
d) în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe a Ministerului Public.
În concluzie, suspendarea poate fi dispusă printr-un act juridic.
Revocarea unui act administrativ are mereu caracter definitiv intrucat actul de
desfiinteaza. Potrivit legii contenciosului administrativ: “Inainte de a se adresa instantelor de
contencios administrativ competente, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un
interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie sa solicite autoritatii publice
emitente sau organului ierarhic superior in termen de 30 zile de la data comunicarii actului
REVOCAREA IN TOT SAU IN PARTE A ACESTUI ACT”.
Excepţii de la principiul revocabilităţii sunt urmatoarele categorii de acte: actele
administrative declarate irevocabile de o dispoziţie expresă a legii; actele administrative cu
caracter jurisdicţional; actele administrative de aplicare a sancţiunilor corespunzătoare
formelor răspunderii din dreptul administrativ; actele administrative de punere în executare a
actelor procedurale penale; actele administrative care au dat naştere la contracte civile; actele
administrative care sunt emise ca urmare a existenţei unor contracte civile; actele
administrative care dau naştere la drepturi subiective garantate de lege sub aspectul
stabilităţii; actele administrative ce au fost executate material.
Anularea reprezinta operatiunea juridica care consta intr-o manifestare de vointa facuta in
scopul desfiintarii actului. Anularea unui act administrativ este prevazuta in Constitutie in art
52. Nulitatea intervine pentru ilegalitatea actului, adica pentru incalcarea unor conditii de
fond si de forma ale acestuia.
In dreptul administrativ se utilizeaza 2 termeni: NULITATE ABSOLUTA (intervine
pentru incalcarea unor conditii de fond ale actului, adica conditii de legalitate de mare

6
importanta) si ANULABILITATE (intervine pentru nerespectarea unor conditii de legalitate
de mai mica importanta).
Indiferent care organ pronunţă nulitatea, el nu poate anula un act administrativ
decât pentru cauze anterioare sau concomitente lui, pentru că nu este de conceput ca un
act să fie legal în momentul emiterii lui şi să devină ilegal ulterior. De aceea anularea
are, ca regulă, efect retroactiv. De aici rezultă că actele de anulare sting efectele actelor
anulate, considerându-se că acestea din urmă nu au existat. Pot fi însă şterse numai
efectele juridice, nu şi faptele materiale.
Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale
de excepţie.
Inexistenta actelor administrative este o sanctiune care intervine atunci cand viciile de
legalitate care afecteaza actul administrativ sunt atat de grave incat acestea se observa cu
ochiul liber ca sunt ilegale. Teoria actelor inexistente are consacrare constitutionala: decretele
Presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele de Guvern se publica in Monitorul Oficial
sub sanctiunea inexistentei. In cazul actelor inexistente nu exista prezumtia de legalitate, nu
functioneaza caracterul executoriu al actului. Invocarea inexistentei o poate face orice
subiect. Daca un functionar publica un act adm inexistent, acesta poate fi tras la raspundere.
In concluzie, inexistenta actului administrativ contine o nulitate atat de grava incat nu
prezinta nici macar “umbra unei aparente de legalitate” astfel incat orice persoana ar putea sa
o sesizeze.
Se poate concluziona faptul că în cazul în care a fost emis prin îndeplinirea condițiilor de
valabilitate, actul administrativ de autoritate este o formă juridică principală de exprimare a
organelor administraţiei publice locale prin care acestea răspund nevoilor comunităţilor
locale.