Copyright © 2020 Mihnea Popeanga.

Toate drepturile rezervate.

Ion Luca Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romae, cunoscut
fiind ca cel mai insemnat dramaturg roman, ca autor al comediilor „O scrisoare pierduta”, „O
noapte furtunoase”, „D’ale carnavalului”, „Conu Leonida fata cu Reactiunea” si al dramei
„Napasta”.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care provoaca rasul
prin surprinderea unor moravuri sociale sau situatii umane, avand un final fericit si un rol
moralizator. Comicul este o categorie estetica avand drept efect rasul, determinat de
contrastul dintre aparenta si esenta naturii personajelor.

Piesa de teatru „O scrisoare pierduta” este o comedie de moravuri considerata

capodopera scrierilor cargialiene. Aceasta a fost jucata pentru prima data in data de 13
noiembrie 1884 si publicata in acelasi an. Piesa apartine realismului, curent literar aparut in
secolul al XIX-lea, ale carui trasaturi principale sunt prezentarea veridica a realitatii,
observatia tipurilor umane caracteristice, prezentarea individului ca produs al societatii in
care traieste, stilul sobru, concis, precis si anticalofil.

O prima trasatura a operei ce permite incadrarea in realism este reflectarea realitatii

sociale. Caragiale surprinde realitatea sfarsitului de secol XIX atat in plan politic, cat si in al
vietii de familie. Realitatea este insa filtrata si redata in opera cu un fin simt critic. Reperele
spatio-temporale fixeaza actiunea „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Lipsa
individualizarii prin nume propriu a locatiei confera caracter general conflictului, iar referinta
temporala este o aluzie la campania electorala din 1883.

O alta trasatura a esteteticii realiste este posibilitatea de a incadra personajele operei

intr-o tipologie comica. Putem identifica urmatoarele tipuri: Zaharia Trahanache este
incornoratul, Tipatescu este primul amorez, Zoe este cocheta si adultera, Nae Catavencu
reprezinta demagogul si parvenitul, Ghita Pristanda este imaginea omului slugarnic, iar
cetateanul turmentat este tipul cetateanului naiv si dezorientat. In afara aceste tipizari comice,
eroii au si alte trasaturi ce ii particularizeaza. De exemplu, Catavencu pe langa demagogie
reliefeaza si alte insusiri: este semidoct, arivist, arogant, meschin.

Tema comediei consta in satirizarea moravurilor sociale, manifestate pe fondul luptei

politicem in vederea desemnarii unui candidat pentru Adunarea Generala. Viziunea autorului
asupra lumii este una ironica.

Titlul desemneaza un obiect de santaj politic, o banala scrisoare amoroasa, care devine
un bun de pret pentru cine o detine, atat la centru, in Bucuresti, cat si in provincie, in capitala
unui judet de munte. Aceasta este mereu pierduta, semn ca niciunul dintre cei care doresc sa o
foloseasca nu este demn de statutul pe care si-l doreste. Importanta scrisorii a fost subliniata
de critica literara, fiind considerata un personaj in sine.

Piesa de teatru este alcatuita din patru acte, impartite pe mai multe scene, construite pe
baza schimbului de replici dintre personaje. Pe parcursul acestora se prezinta in mod gradat
conflicul dramatic principal, exterior, de natura politica. Cele doua tabere beligerante sunt
Copyright © 2020 Mihnea Popeanga.
Toate drepturile rezervate.

reprezentate de doua grupari ale aceluiasi partid, sustinand cate un candidat. Nae Catavencu,
lider al unei grupari independente, desprinsa din partidul aflat la putere, isi doreste sa castige
alegerile, desi liderii gruparii locale a partidului – prefectul Stefan Tipatescu si seful
partidului, Zaharia Trahanache – il sustin pe Tache Farfuridi. Conflictul este declansat si
sustinut de pierderea succesiva a srisorii de dragoste a lui Tipatescu, adresata lui Zoe
Trahanache. Punctul culminant este atins cand Agamemnon Dandanache este impus candidat
de la centru.

O prima secventa relevanta pentru tema operei este scena IV din actul I, care prezinta
situatia comica din planul familial in care sunt angrenate personajele din triunghiul amoros:
Zoe – Tipatescu – Trahanache. Zaharia Trahanache intra in scne cu vestea detinerii unei
scrisori de amor de catre Nae Catavencu, care o foloseste ca arma de santaj pentru a-i fi
sustinuta candidatura. Comicul de situatie este foarte sugestiv caci sotul incornorat se
straduieste sa-l calmeze pe amantul nervos, afirmand ca totul e o curata „plastografie”.

O alta secventa ce ilutreaza tema operei este actul III care infatiseaza planul politic si
discursurile candidatilor. Expunerile lui Catavencu si Farfuridi pun in evidenta
superficialitatea lor intelectuala si incultura. Atmosfera este haotica, fiecare dintre cei doi
candidati fiind intrerupt si huiduit de membrii taberei adverse. Dupa terminarea discursurilor,
Trahanache stiind ca pe Catavencu il poate santaja cu polita falsificata prin care isi insusise
bani de la Societatea „Aurora Economica”, il anunta candidat pe Agamemnon Dandanache.
Acest anunt provoaca o invalmaseala teribila in care Catavencu isi pierde palaria in a carei
caprusala se afla scrisoarea, care este gasita de cetateanul turmentat si inapoiata adresantului
initial, Zoe.

In aceasta opera contrastul comic dintre aparenta si esenta este realizat prin
intermediul tipurilor de comic. Central este comicul de situatiem ce reiese din intamplarile si
ipostazele comice: pierderea si regasirea scrisorii, triunghiul conjugal, revolta cuplului
Farfuridi-Branzovenescu, postura ridicola a lui Catavencu ajuns de la ipotetic invingator la
invins. Comicul de moravuri este evidentiat prin prezentarea tarelor sociale, oferind
divertisment publicului si avand in acelasi timp efect moralizator. Comicul de caracter se
refera la comportamentul personajelor, iar comicul de nume ilustreaza principalele lor
trasaturi. Numele de Zaharia Trahanache face referire la senilitatea acestuia si capacitatea lui
de a se mula dupa interes, „trahanaua” fiind o coca moale.Catavencu deriva de la substantivul
„cata” ce inseamna femeie barfitoare, Farfuridi si Branzovenescu poarta nume cu rezonante
culinare, care sugereaza prostia si inferioritatea lor. Nu in utlimul rand, comicul de limbaj
evidentiaza incultura si lipsa de logica a personajelor si este realizat prin: ticuri verbale
(„curat murdar”, „ai putintica rabdare”), pronuntarea gresita a unor cuvinte („bambir”,
„renumeratie”), false etimologii (capitalist – locuitor al capitalei), cacofonii („sa zica ca nu le
are”), incalcarea regulilor gramaticale si logice („ora 12 trecute fix”, „un popor care nu merge
inainte sta pe loc”).

In concluzie, „O scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale este o capodopera a

dramaturgiei romanesti. Principalele personaje ale piesei actioneaza dupa principiul „scopul
Copyright © 2020 Mihnea Popeanga.
Toate drepturile rezervate.

scuza mijloacele”, urmarind dobandirea unor functii politice sau a unui statut social
nemeritat. Desi provoaca rasul, aceasta atrage atentia asupra „comediei umane”, deoarece
orice comedie ascunde de fapt o drama.