Jocuri didactice pentru dezvoltarea atenţiei, a memoriei şi a

perspicacităţii

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului

instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea
de joc.
Această îmbinare a elementului instructiv – educativ cu cel distractiv face ca pe
parcursul desfăşurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanşează,
stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficienţa acesteia şi contribuie la
dezvoltarea diferitelor componente ale personalităţii celor antrenaţi în joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin
obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în
desfăşurarea acţiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaţionale variate şi
complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive
sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieţii psihice ( procesele psihice senzoriale, intelectuale,
volitive, trăsături de personalitate etc.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la
rezolvarea unor sarcini specifice educaţiei morale, estetice.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează şi se
îmbogăţesc cunoştinţele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte.
Elementele componente ale acestuia sunt:
 obiectivele
 conţinutul
 sarcina didactică
 regulile jocului
 elementele de joc
 materialul didactic
Rolul jocului în dezvoltarea atenţiei, memoriei

Atentia copiilor nu este foarte bine dezvoltata in primii ani de viata. Ei nu dau dovada de prea
multă răbdare şi nu se pot concentra prea mult pe o singură activitate. Sunt uşor distraşi de orice altă
activitate din jurul lor. Atenţia trebuie exersată şi ajutată de părinţi prin jocuri şi activităţi în acest
scop.
Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că copii de
vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi
mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare
psihică.
Activitatea de joc creează condiţii şi cerinţe pentru dezvoltarea atenţiei copilului şi pentru
dezvoltarea unor însuşiri ale ei.
Atenţia are în genere rolul de a crea termenii orientării conştiinţei a personalităţii copilului la un
moment dat. Există unele jocuri şi activităţi în care procesul concentrării atenţiei este deosebit de
intens. Aşa sunt jocurile “Ce s- a schimbat?”, “Ce se aude?”.
În decursul dezvoltării jocurilor, dar mai ales ale unor jocuri special de atenţie, copilul îşi educă cu
multă răbdare şi interes reglarea respiraţiei, a mişcărilor.
Jocul are rol terapeutic pentru cei care nu au dezvoltată iniţiativa şi curajul de a intra în competiţie.
Prin joc se eliberează de timiditate şi intră cu toate forţele în joc. Nu se mai teme aşa de tare de critica
celorlalţi, deoarece personajul poate spune orice, iar reproşurile nu i se adresează lui personal, ci
personajului. Prin joc se poare fortifica, întări voinţa şi atenţia.

Memoria umană este un sistem extrem de eficient de întipărire, păstrare şi reactualizarea, regăsire a
informaţiei. Ea este o componentă esenţială a vieţii psihice a omului, fără de care viaţa lui ar fi practic
imposibilă. Dacă ar fi să-l cităm pe psihologul german Lange, fără memorie viaţa omului ar fi doar
“un prezent fără trecut, dar şi fără de viitor”.
 Când vorbim despre memorie, oamenii se gândesc în general la acele informaţii, cunoştinţe care pot
fi reproduse, reactualizate într-o formă verbală sau imagistică, pot fi exprimate, declarate. Ei se referă
la ceea ce literatura de specialitate numeşte memorie declarativă, explicită.
Pe lângă acest sistem mnezic, studiile efectuate au pus în evidenţă existenţa unei memorii
nondeclarative (implicite). Aceasta desemnează acele cunoştinţe ale subiectului care nu pot fi
verbalizate (sau sunt greu verbalizabile) şi care nu pot face obiectul unei reactualizări intenţionate.
Aici sunt cuprinse regulile (procedurile) de execuţie a diferitelor activităţi, deprinderile motorii şi
cognitive, reflexele condiţionate.
Un al treilea sistem al memoriei îl constituie memoriile senzoriale, care asigură persistenţa
stimulilor după încetarea acţiunii acestora asupra organelor de simţ. Ele sunt specifice fiecărei
modalităţi senzoriale, existând astfel o memorie vizuală, una auditivă etc.
În funcţie de relevanţa pe care o au pentru activităţile în care suntem implicaţi, de valoarea lor
motivaţională, de situaţiile cu care ne confruntăm anumite informaţii din memorie sunt mai activate,
fiind mai uşor de utilizat. Ele constituie ceea ce numim memoria de scurtă durată sau memoria de
lucru.
Doar o mică parte din cunoştinţele de care dispunem sunt utilizabile la un moment dat. Celelalte
cunoştinţe sunt mai puţin activate, ne sunt mai puţin accesibile în acel moment şi sunt aflate în
memoria de lungă durată. Informaţiile sunt stocate în memoria de lungă durată, organizate în funcţie
de natura materialului pe care îl memorăm şi de interacţiunea cu mediul în care se desfăşoară
memorarea.

ÎMBUNĂTĂŢIREA MEMORIEI
Tineri sau bătrâni, ne dăm cu toţii seama că memoria ne părăseşte uneori. Unele erori ale memorie
sunt simple şi uşor de remediat (de exemplu, atunci când vorbim despre o situaţie în care este implicat
un prieten a cărui nume nu ni-l reamintim), pe când alte erori sunt mai complexe putând crea
probleme serioase (lipsa reamintirii informaţiilor învăţate poate însemna uneori ratarea unui examen).
Dacă sistemele neuro-fiziologice care stau la baza memoriei nu pot fi sistematic îmbunătăţite, cel
puţin prin mijloacele actuale, este posibilă totuşi utilizarea mai eficientă a sistemului mnezic.

Mai întâi trebuie acceptat faptul că memoria nu constituie un sistem similar inimii sau plămânilor,
în cazul cărora se pot prescrie anumite exerciţii simple de “antrenare” (Baddeley, 1999). Numeroase
studii care au abordat problema îmbunătăţirii memoriei au relevat faptul că practica memorării unui
anumit tip de material nu intensifică performanţele ulterioare în ceea ce priveşte memorarea
materialelor de acelaşi tip.
Există însă o serie de factori a căror manipulare permite o mai bună şi eficientă memorare: atenţia şi
interesul, organizarea materialului de memorat şi exersarea.
Activităţile prezentate în continuare permit exersarea capacităţilor mnezice fiind totodată mini-
experimente care oferă o imagine mai exactă despre particularităţile sistemului mnezic, în general şi
ale copiilor cu care lucraţi, în special.

Jocuri care ajută la îmbunătăţirea dezvoltării atenţiei, memoriei

1. Descoperiţi diferenţele

Obiective: Acest joc solicită capacităţile de atenţie, de analiză, de memorie vizuo – spaţială şi
de memorie verbală.

Sarcina didactică:
 Priviţi cu atenţie interiorul prezentat în prima imagine.
 Memoraţi bine forma, locul şi culoarea diferitelor obiecte care îl constituie.
 Găsiţi cele 6 diferenţe

Regulile jocului:
 Elevii vor lucra individual.
 Nu au voie să vorbească între ei.
 Câştigă elevul care a identificat toate cele 6 diferenţe.

Elemente de joc: surpriza, aplauze şi câştigarea unei diplome.

Material didactic: cariocă neagră.

2. Acum îl vezi, acum nu-l vezi

Obiective:

 Creşterea abilităţilor de concentrare prin recunoaşterea obiectelor

 Testarea memoriei de scurtă durată

Sarcina didactică:
 Elevii vor observa 20 de obiecte micuţe pe într-o cutie ( radiera, creionul, bile, etc.)
timp de 1 minut.
 După 1 minut, elevii vor scrie pe hârtie toate obiectele pe care şi le amintesc
(obiectele sunt acoperite cu o bucată de pânză).
 Timp de lucru - 5 minute.

Regulile jocului:
 Elevii sunt împărţiţi pe grupe.
 Câştigă grupa care îşi aminteşte cele mai multe obiecte.
 Elemente de joc : surpriza, aplauze şi recompensa.
Material didactic: cutie, 20 de obiecte, o bucată de pânză, hârtie şi creioane pentru a scrie
ce-şi amintesc.

3. Ce s-a schimbat

Obiective: solicită capacităţile de atenţie, de analiză, de memorie vizuală, memorie verbală,

capacitate de concentrare.
Sarcina didactică:
 un elev iese în faţa clasei, este analizat individual de către fiecare jucător, apoi
 iese pe hol, unde va schimba anumite obiecte de îmbrăcăminte, acesorii pe el.
 La intrarea lui jucătorii sunt solicitaţi să recunoască schimbările.
Regulile jocului:
 Elevii lucrează individual
 Ridică mâna la observarea schimbării
Elemente de joc : surpriza, aplauze şi recompensa
Materiale didactice: diferite îmbrăcăminte, încălţăminte, agrafe, accesorii
4. Oglinda
Obiective: capacităţile de atenţie, concentrare
Sarcina didactică:
 Elevii sunt aşezaţi în pereche. Unul este conducătorul celălalt imitatorul.
 Imitatorul imită mişcarile conducatorului
 Rolurile se pot schimba
Regulile jocului:
 Elevii lucrează în perechi
 Se cere disciplina
Elemente de joc : surpriza, aplauze şi recompensa
 5. Am fost la piaţă
Obiective: dezvoltarea capacităţii de memorare
Sarcina didactică:
 Primul jucător începe să spună o listă. De exemplu, "Am fost la piaţă şi am cumpărat
căpşuni", al doilea spune "Am fost la piaţă şi am cumpărat căpşuni şi jambon", etc.
 Jocul continuă cu memorarea întregii liste şi redarea ei fără a uita formula introductivă.
 Primul care greşeşte primeşte o pedeapsă hazlie.
 Fiecare participant poate adăuga la listă orice obiect doreşte
Elemente de joc : surpriza, aplauze şi recompensa

Bibliografie: Cristea S. –(1998) – „ Dicţionar de termeni pedagogici”, EDP, Bucureşti

Şchiopu U. (1963) – „Curs de psihologia copilului”, EDP, Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
Pâslaru, C., Cazacu, O. ( 2005) – „ Instruire şi educaţie modernă în
învăţământul preşcolar contemporan” , Editura Grafit, Bacău
Bernard Croisile ( 2006) - „ Memoria noastră”, Editura RAO, Bucureşti

Mérei Ferenc, V. Binét Ágnes(2006), - Gyermeklélektan, Medicina könyvkiadó Rt,

Budapest, 2006