14.1.

GENERALITĂŢI
DEFINIŢIE:
Nituirea este procedeul tehnologic de asamblare nedemontabilă a două sau
mai multe piese,cu ajutorul unor organe de maşini numite nituri.

In funcţie de tipul producţiei, nituirea poate fi executată manual sau meca-

nic, iar în funcţie de diametrul tijei nitului, ea se poate executa la cald ori, la rece.
În general, la oţel, cînd tija nitului are un diametru sub 6 mm, nituirea se poate
face la rece, iar câd are un diametru mai mare, la cald.
 Nituirea manuală în general este o operaţie costisitoare care cere un volum
mare de muncă având totodată o productivitate mică.
Pentru acest motiv se recomandă ca, oriunde este posibil, ea să se execute mecani-
zat, folosind dispozitive şi utilaje speciale care uşurează munca şi măresc produc-
tivitatea (ciocane pneumatice, electrice, prese etc.).
Nituirea continuă să rămînă un procedeu destul de răspândit pentru realiza-
rea îmbinărilor supuse unor eforturi dinamice mari, precum şi acolo unde nu se
poate aplica sudura datorită dificultăţilor ce o însoţesc. Astfel, nituirea rămîne în-
că principalul procedeu de asamblare în construcţia de avioane precum şi în unele
construcţii metalice .
Elementele îmbinate prin nituire pot fi demontate prin distrugerea niturilor,
transportate şi asamblate din nou în timp ce construcţiile sudate nu permit acest
lucru decât în unele cazuri izolate date fiind transformările care au loc în material
la locul tăierii şi sudurii ulterioare.
Nituirea se aplică pentru: cazane,recipiente,rezervoare,obiecte casni-
ce,structuri metalice,în aeronautică,asamblări greu sudabile,organe de maşini soli-
citate la sarcini în regim de vibraţii.

Fig.14.1.1.Aplicaţii ale nituirii.

14.2.CLASIFICĂRI
14.2.1.CLASIFICAREA NITURILOR.
Nitul este un organ de maşină tip arbore.Este constituit din următoarele
părţi componente:
 capul iniţial(1);
 tija(2);
 capul de închidere(3).
 3
1

Fig.14.2.1.1.Nitul
După forma capului iniţial:
 cu cap semirotund;
 cu cap tronconic;
 cu cap cilindric;
 cu cap înecat;
 cu cap semiînecat.

Fig.14.2.1.2.Tipuri de nituri(a-cu cap înecat; b-cu cap semirotund; c-cu cap

tronconic; d-cu cap cilindric; e,f-cu cap semiînecat)
După forma tijei:
 cu tijă plină;
 cu tijă tubulară;
 cu tijă semitubulară.

1 2

Fig.14.2.1.3.Nituri(1-cu tija plină; 2-cu tija tubulară; 3-cu tija semitubulară)

 După natura materialului:
 oţel (Ol 37,OL42)
 cupru,alamă
 aliaje de aluminiu
 material plastic

Fig.14.2.1.4.Nituri Fig.14.2.1.5.Alte tipuri de nituri

Fig.14.2.1.6.Nit cu cap exploziv Fig.14.2.1.7.Elemente geometrice

A-Diametrul capului iniţial
B-Unghiul la vârf
C-Lungimra nitului
D-Diametrul tijei
E-Lungimea tijei
F-Lungimea capului iniţial
 14.2.2.CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR NITUITE.
După poziţia elementelor îmbinării:
 cu margini suprapuse;
 cap la cap (cu o eclisă şi cu două eclise).

Fig.14.2.2.1.Îmbinări nituite
După destinaţie:
 de rezistenţă;
 de etanşare;
 de rezistenţă-etanşare.

Nituirea de rezistenţă şe aplică la construcţiile metalice, unde condiţia princi-

pală este de transmitere a forţelor între elementele asamblate.
Nituirea de rezistenţă-etanşare se aplică construcţiilor metalice, supuse la pre-
siuni mari (cazane de abur etc.) care trebuie să corespundă atît condiţiei de etan-
şare cît şi de rezistenţă mecanică.
Nituirea de etanşare se aplică construcţiilor (bazine, rezervoare etc.) supuse la
presiuni normale. Niturile folosite în acest caz sînt mai subţiri, însă dispuse mai
des.

După numărul rândurilor de nituri:

 cu un rând;
 cu mai multe rânduri(faţă în faţă,în zig-zag).
După mărimea jocului la asamblare:
 cu joc;
 fără joc.
 Fig.14.2.2.2.Alte tipuri de îmbinări

14.3.SCULE ŞI DISPOZITIVE
UTILIZATE LA NITUIRE.
La nituirea manuală se utilizează următoarele scule:
Un ciocan de lăcătuşărie, un contracăpuitor pentru a proteja capul iniţial, un
trăgător pentru apăsarea pieselor de nituit una asupra celeilalte şi un căpuitor
(buterolă), care este o unealtă executată dintr-o bară scurtă din oţel pentru scule,
cu o scobitură de forma unei calote sferice la unul dintre capete şi care serveşte la
formarea capului de închidere al nitului .
Contracăpuitorul, denumit şi contrabuterolă, serveşte drept nicovală pentru
sprijinit capul iniţial, cînd se formează capul de închidere al nitului.

Fig.14.3.1.Scule utilizate
 14.4.MAŞINI DE NITUIT.
TEHNOLOGII DE NITUIRE.
14.4.1.MAŞINI DE NITUIT.

c
Fig.14.4.1.1.Ciocane de nituit(a şi b-pneumatice; c- electromecanic)

b
a c

Fig.14.4.1.2.Maşini de nituit protabile(a-hidraulică; b-manuală; c-cu aer)

Fig.14.4.1.3.Maşina de nituit Fig.14.4.1.4. Maşina de nituit
hidropneumatică pneumatică

14.4.2.TEHNOLOGII DE NITUIRE.
14.4.2.1.TEHNOLOGIA NITUIRII MANUALE.
Recomandări tehnologice.Se recomandă, pe cît este posibil, ca materialul ni-
turilor să fie acelaşi sau apropiat cu al pieselor care se asamblează, pentru a se evi-
ta coroziunea electrochimică.
Trasarea nituirii se execută în raport cu dimensiunile alese, iar poziţia găurilor se
marchează cu punctatorul.
După trasarea nituirii, materialele se găuresc pe maşini de găurit. Diametrul gău-
rilor trebuie să fie mai mare decît diametrul tijei nitului, şi anume:
 pentru nituri cu diametrul pînă la 5 mm, diametrul găurii este mai mare cu
0,2 mm;
 pentru nituri cu diametrul între 5 şi 10 mm, diametrul găurii este mai mare
cu 0,5 mm;
 pentru nituri cu diametrul mai mare de 10 mm, diametrul găurii este mai
mare cu 1,0 mm.
Pentru ca să existe o coincidenţă perfectă a găurilor clin table în momentul
asamblării, se recomandă ca atunci cînd este posibil găurirea să se execute simul-
tan în ambele piese.
Găurile tablelor se pot executa şi prin ştanţare.
În cazul nituirilor cu nituri semiînecate şi înecate, găurile niturilor se teşesc
corespunzător.
Tehnologia nituirii. Nituirea manuală este o operaţie care necesită un vo-
lum mare de muncă, avînd o productivitate mică, deci costisitoare, fapt pentru
oare se execută numai la producţia individuală şi în atelierele de întreţinere şi re-
paraţii.

După ce s-a introdus nitul în gaură, se aşază cu capul iniţial pe contracăpuitor şi

cu ajutorul trăgătorului se apropie cele două piese de tablă ca să nu rămînă spaţii
între .
Prin lovituri de ciocan axiale şi radiale se refulează capătul tijei şi se formează ca-
pul de închidere de o formă bombată Apoi, se aşază căpuitorul pe capul de închi-
dere şi se loveşte cu ciocanul, rotindu-1 după fiecare lovitură, pînă ce se obţine o
formă fasonată, identică cu capul iniţial Aceasta este metoda directă de nituire.

Fig.14.4.2.1.1.Nituirea manuală
 Mai rar se foloseşte metoda de nituire indirectă, cînd lovitura de ciocan se
aplică căpuitorului aşezat, pe capul iniţial, dar capul de închidere se formează în
locaşul contracăpuitorului.
La formarea capului de închidere se va avea în vedere ca ciocanul să nu
atingă suprafaţa pieselor de nituit, pentru a se evita ondularea şi deformarea tabe-
lelor.
Ştemuirea. Îmbinările nituite, cu precădere cele de etanşare, se supun opera-
ţiei de ştemuire. Ştemuirea constă în presarea marginilor tablelor, în vederea obţi-
nerii unei etanşări mai bune, şi se execută cu ajutorul ştemuitoarelor, care au for-
ma dălţilor, dar au muchia de tăiere teşită.

14.4.2.2.TEHNOLOGIA NITUIRII MECANICE.

Nituirea mecanică se execută cu ajutorul maşinilor de nituit care realizează

formarea capului de închidere al nitului prin ciocănise, prin presare sau prin rula-
re. Din acest punct de vedere, ele pot fi numite: ciocane de nituit, prese de nituit şi
maşini de nituit prin rulare.
Maşinile de nituit se pot de asemenea diferenţia între ele prin faptul că unele
sunt portabile iar altele fixe, cît şi prin faptul că acţionarea lor poate fi făcută pne-
umatic, electric sau hidraulic.
Maşinile portabile lucrează prin ciocănire, fapt pentru care poartă denumi-
rea de ciocane de nituit .Acestea se folosesc, în exclusivitate, la nituri cu tija plină şi
pot fi acţionate pneumatic şi electric.
La nituirea cu ajutorul ciocanelor de nituit pot apărea două situaţii:
1. când contracăpuitorul este strâns în menghină, piesele de nituit sînt sus-
ţinute, iar poziţia ciocanului este verticală ;
2. cînd piesele se aşază în poziţie verticală, direcţia ciocanului este orizonta-
lă, iar o a doua persoană va ţine contracăpuitorul .
În timpul lucrului, contracăpuitorul nu trebuie strîns în mână ci numai apă-
sat uşor pe capul de nit. Nituirea depinde de masa contracăpuitorului şi nu de for-
ţa de apăsare asupra lui.
În cazul niturilor cu diametru pînă la 10 mm, nituirea se execută la rece, iar
în cazul diameitrelor mai mari de 10 mm, nituirea se execută la cald.
Încălzirea niturilor, în cazul nituirilor executate la cald, se poate realiza în
cuptoare cu flacără, situaţie în care întregul nit este încălzit, şi în instalaţii cu cu-
renţi de înaltă frecvenţă, situaţie în care se încălzeşte numai capul tijei nitului.
Temperatura la care se încălzesc niturile de oţel este de 750—9000C; niturile astfel
încălzite se prind în cleşti corespunzători şi se introduc în găurile elementelor de
asamblat. În raport cu poziţia pieselor şi cu posibilitatea introducerii niturilor, cio-
canele vor executa nituire directă sau indirectă.
Presele de nituit sunt maşini care realizează capul de închidere al nitului
dintr-o singură cursă a căpuitorului. Acest gen de maşini au contracăpuitorul în-
corporat în structura lor, iar căpuitorul poate fi acţionat pneumatic, hidraulic sau
electric
Cu acest tip de maşini care lucrează prin presare se pot executa nituiri cu nituri
avînd tijă plină, cu tijă semitubulară şi cu tijă tubulară.
În cadrul nituirii cu nituri semitubulare sau cu nituri tubulare, cu guler,
contracăpuitorul va avea cavitatea corespunzătoare capului iniţial al nitului, iar
căpuitorul se înlocuieşte cu o sculă de forma unei mandrine, pentru realizarea ca-
pului de închidere prin răsfrîngere ,iar în cazul nituirii cu nituri tubulare fără gu-
ler, atît căpuitorul cât si contracăpuitorul vor fi înlocuite cu scule de forma man-
drinei .

Nituirea prin explozie.Dacă capul de închidere al nitului se găseşte într-un spaţiu

care nu permite nici un fel de acces pentru formarea sa, atunci se aplică nituirea
prin explozie .

Fig.14.4.2.2.1.Nituirea prin explozie

În asemenea cazuri, se folosesc mituri semitubulare umplute în interior cu o
substanţă explozivă, iar nituirea constă în introducerea nitului în gaură şi încălzi-
rea lui1 în timp ce se apasă asupra capului fabricat din afară. Pentru încălzirea ni-
tului, se foloseşte un încălzitor electric special care încălzeşte nitul într-un interval
de 1—3 s la 130°C.
La această temperatură explozivul se aprinde şi explodează, iar capătul tubular al
tijei situat în afară îşi măreşte diametrul formîndu-se astfel capul de închidere al
nitului. După explozie, nitul răcindu-se se contractă puternic, dând o îmbinare
nituită de bună calitate.
După caz, se pot folosi nituri din oţel sau din metale neferoase.
Niturile din oţel pot avea diametre între 4—10 mm, iar cele din metale neferoase
între 2—6 mm.
Nituirea cu explozie se poate executa de un singur lucrător fără ajutor şi este
de mare productivitate dat fiind timpul scurt de formare a capului de închidere.
Timpul de încălzire variază funcţie de diametrul nitului în limite destul de mici.

Capsarea este operaţia de montare a capselor şi este asemănătoare cu opera-

ţia de nituire. Capsele sunt elemente metalice, formate din tablă de oţel (obişnuit
de grosime 0,5 mm). Se întrebuinţează numai pentru carton-hîrtie, materiale texti-
le, piele naturală sau sintetică, folii de material plastic etc.
Capsele sînt de două feluri: capse de asamblare şi capse de trecere.
Capsele de asamblare constituie un cuplu de două elemente, elementul cuprins
şi elementul cuprinzător. Materialele ce urmează a fi asamblate se găuresc cu o
sculă numită preducea. Se introduc elementele capselor, cel cuprinzător la partea
interioară şi sprijinit pe o suprafaţă metalică, cel cuprins la partea superioară. Se
aplică lovituri axiale de ciocan, situaţie în care cele două elemente se întrepătrund,
strîngînd materialele de asamblat, iar partea cuprinsă se deformează devenind
nedemontabilă.
Capsele de trecere sunt asemănătoare cu niturile tubu- lare cu guler. Se mon-
tează în găuri executate cu preduceaua, iar tehnologia de capsare este similară cu
nituirea cu nituri avînd tijă semitubulară sau tubulară. Capsele de trecere se mon-
tează manual, folosindu-se pentru răsfrîngere un dorn sau mecanic.

CONDIŢII TEHNICE IMPUSE ÎMBINĂRILOR NITUITE

Obţinerea unei bune calităţi a îmbinărilor nituite, este condiţionată de urmă-
torii factori :
 presiunea executată .asupra nitului şi a tablelor ce se îmbină trebuie să fie
suficientă pentru a împiedica deplasarea dintre piese şi a evita forfecarea ;
 temperatura de încălzire a nitului trebuie să fie între limitele prescrise, iar
niturile să nu stea timp îndelungat la aceste temperaturi, pentru ca materia-
lul să nu-şi schimbe proprietăţile tehnologice ;
  niturile să fie astfel alese încît să existe un raport între diametrul şi tija nitu-
lui suficient pentru formarea capului de închidere;
 piesele care se îmbină să aibă suprafeţele bine curăţate şi îndreptate ;
 niturile să se distribuie astfel încît să se realizeze o bună rezistenţă şi etanşei-
tate a îmbinării.
 îmbinările nituite se consideră de bună calitate dacă îndeplinesc ur-
mătoarele condiţii :
 gaura este umpluită complet de corpul nitului;

Nituirea are încă o largă aplicabilitate într-o serie de domenii unde nu se poate
executa sudarea. Printre principalele construcţii nituite se numără şi cele aeronau-
tice, unde se folosesc în general aliaje de aluminiu. La asemenea construcţii se
aplică numai nituirea la rece, deoarece prin încălzire tablele respective din cauza
modificării structurii îşi micşorează rezistenţa. Pentru acest motiv nu se pot folosi
nituri cu diametrul mai mare de 13 mm.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că nituirea executîndu-se la rece,
strîngerea puternică a tablelor nu este asigurată prin contracţia ulterioară a tijei
nitului şi eforturile se transmit numai prin contactul direct dintre tijă şi peretele
găurii.
Deci, pericolul de forfecare a tijei nitului este mult mai mare decît în celelalte ca-
zuri, motiv pentru care la nituirea acestor aliaje se cere o atenţie cu totul deosebi-
tă.
CONTROLUL ÎMBINĂRILOR NITUITE
Îmbinarea nituită este considerată bine executată dacă niturile sînt corect
aşezate şi dacă nu există ştirbituri sau crestături pe suprafeţele pieselor de nituit şi
pe capetele niturilor. Rezistenţa cusăturii nituite se verifică prin lovirea cu cioca-
nul, aprecierea făcîndu-se după sunet sau vibraţia niturilor.
Defectele oare pot apărea la nituire sînt reprezentate în fig
Demontarea îmbinărilor nituite se realizează prin tăierea niturilor cu dalta, tăierea
cu flacăra oxiacetilenică sau prin găurirea niturilor.

Fig.14.4.2.2.2.Defecte de nituire
 Fig.14.4.2.2.2.Defecte de nituire(sus)

14.5.N.T.S.M. la NITUIRE.
 Uneltele de mână nu trebuie să prezinte fisuri, deteriorări vizibile;
 Presiunea aerului la ciocanele pneumatice trebuie să fie cea prescrisă;
 Nituirea la cald reclamă echipament de protecţie specific.