Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

7. TEHNOLOGIA PRODUCERII OUĂLOR

DE BOMBYX MORI

7.1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE

PRODUCERE A OUĂLOR
Această activitate se desfăşoară în mai multe etape. Prima
etapă presupune selecţia liniilor pure pe un număr redus de rase,
având ca scop producerea de ouă superelită.Reproducătorii sunt aleşi
pe baza performanţelor proprii şi împerecheaţi dirijat pentru
cunoaşterea originii şi evitarea consangvinităţii.
În etapa a doua se realizează multiplicarea şi hibridarea
liniilor pure şi constă în încrucişarea a două rase pure. În această
etapă se obţin hibrizi simpli (ouă elită), folosiţi la reproducţie.
Schema de încrucişare este stabilită după testarea prealabilă a valorii
combinative a raselor pure.
În etapa a treia se realizează multiplicarea hibrizilor simpli în
fermele de reproducţie, utilizând drept criterii de selecţie producţia
de gogoşi pe gram ouă şi calităţile tehnologice ale gogoşilor.
În etapa a patra se obţin hibrizii dubli pentru obţinerea ouălor
industriale, folosind gogoşile provenite de la fermele de reproducţie.
Ouăle rezultate sunt folosite la obţinerea gogoşilor de mătase
destinate industrializării.

7.2. CONSTRUCŢII ŞI ALTE DOTĂRI FOLOSITE

LA PRODUCEREA OUĂLOR INDUSTRIALE
Pentru obţinerea unei cantităţi de 300 kg ouă industriale este
necesară o construcţie prevăzută cu parter şi etaj a cărei organizare
interioară şi dotările necesare sunt prevăzute în figura .

- 88 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Camera pentru recepţia gogoşilor este dotată cu trei mese

de lemn acoperite cu un material de culoare închisă pe care se aşează
gogoşile în vederea recepţionării lor, 25 de stelaje de lemn sau metal
asemănătoare celor utilizate în creşterea larvelor (2x1x0,5m) pentru
depozitarea temporară a gogoşilor recepţionate, şi un cântar cu
capacitatea de 50 kg.
Săli pentru sortarea şi sexarea gogoşilor, în număr de două,
fiecare cu dimensiunile de 15x9m, întrucât într-o încăpere trebuie să
se introducă gogoşile aceleiaşi rase sau aceluiaşi hibrid. O asemenea
sală este dotată cu 75 de stelaje, 5 mese din lemn (2x1m) şi maşina
pentru secționarea gogoşilor. Gogoşile sunt secționate la unul din
capete, permiţându-se eliberarea crisalidelor de învelişul mătăsos
prin intermediul unui curent de aer realizat de către un ventilator.
Crisalidele sunt recoltate de un muncitor şi orientate către echipa
care se ocupă cu sexarea acestora.
În ţările cu sericicultură dezvoltată, sexarea se poate executa
mecanizat cu ajutorul maşinilor de tip OPK care separă gogoşile
după greutate în trei grupe: uşoare (mascule), grele (femele) şi
intermediare (cu sexul nedeterminat).
În aceste încăperi trebuie săa se asigure temperatura de 24-
25°C, umiditatea de 75-80%, lumina naturală, ventilaţia cu schimb
de aer la interval de 3 ore.
Camera pentru forţarea crisalidelor. Înainte de apariţia în
masă a fluturilor şi de împerecherea acestora se prevede executarea
unui control microscopic pentru stabilirea stării sanitare a gogoşilor.
În acest scop se recoltează probe prin sondaj care sunt aduse în
camera de forţare a crisalidelor (3x3m). Aici crisalidele sunt supuse
unor condiţii de temperatură de 30°C, unei umidităţi de 85% şi
lumină naturală. În dotarea acestei camere intră stelaje sau cărucioare
sericicole.

Fig......... Schema unei unităţi producătoare de ouă industriale în

sericicultură

- 89 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

Camera pentru păstrarea crisalidelor.După operaţiunea de

sexare a crisalidelor, acestea sunt transportate în sălile pentru
păstrarea crisalidelor în care temperatura trebuie să fie de 25°C,
umiditatea de 80% şi lumina de intensitate slabă.
Aceste camere sunt dotate cu cărucioare şi alte tipuri de
utilaje care permit condiţionarea corespunzătoare a crisalidelor.
Căruciorul sericicol (fig. ... ) este construit dintr-un cadru
metalic (134 x 105 x 140 cm) având în plan vertical două
compartimente. În fiecare compartiment se găsesc câte 10 tăvi la
distanţă de 10 cm între ele. O tavă este alcătuită dintr-o ramă de lemn
cu dimensiunile de 100 x 66 x 4,2 cm confecţionat din PFL.
Căruciorul este prevăzut la partea inferioară cu patru rotiţe pentru
deplasarea acestuia. Ţinând seamna că în fiecare tavă sunt puse câte
500 crisalide, rezultă că pe un cărucior pot fi păstrate 10 000
crisalide. Dacă sexarea nu are loc în stadiul de crisalidă, în camera
respectivă pot fi păstrate gogoşile de mătase aşezate pe stelaje în
vederea apariţiei fluturilor.
În lucrările de ameliorare sau în unităţile pentru producerea
ouălor elită, unde se lucrează cu cantităţi mai mici de gogoşi, pentru
separarea sexelor se foloseşte „izolatorul”. Un asemenea izolator este
alcătuit de regulă din 100 compartimente cu dimensiunile de 3,5 x
2,7 x 3,5 cm. În fiecare din aceste celule se introduce câte o gogoaşă.
Fundul şi capacul izolatorului sunt din plasă de sârmă care asigură o
bună aerisire. După apariţia fluturilor în celulele izolatorului, aceştia
sunt recoltaţi şi împerecheaţi în mod dirijat.
Camera pentru împerecherea fluturilor şi depunerea
ouălor. Această cameră în care sunt trecuţi fluturii pentru
împerechere (înfluturare) are dimensiunile de 15 x 9 m şi este utilată
cu cărucioare sericicole şi alte dotări. În această cameră în care are
loc şi depunerea ouălor şi desperecherea fluturilor, temperatura va fi
de 25°C, umiditatea de 80%, lumina naturală şi va fi asigurată o bună
ventilaţie.

- 90 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Fig. ..... Cărucior sericicol.

Camera pentru maturarea ouălor are dimensiunile

de 9 x 5m şi aici se ţin colile de hârtie sau celulele cu depoziţii
(ponte). Camera este utilată cu stelaje pe care sunt aşezate celulele în
strat subţire, sau cu suporturi de lemn pe care se fixează colile cu
depoziţii. În acest spaţiu temperatura trebuie să fie 25°C, umiditatea
de 80%, condiţii de întuneric şi aerisire naturală.
Camera pentru estivarea ouălor are dimensiunile de 12 x 6
m şi este echipată simplu o bară de lemn pe care se fixează colile cu
depoziţii, sau cuiere tot din lemn pe care se suspendă şirurile de
celule.
Estivarea reprezintă prima etapă a procesului de conservare a
ouălor şi are o durată de 120 zile. În această perioadă sunt necesare
condiţii de mediu corespunzătoare proceselor fiziologice care au loc

- 91 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

în ou şi care constau în asigurarea posibilităţilor de reglare a

temperaturii între 15-25°C, umiditatea de 80%, lumină de intensitate
slabă şi aerisirea printr-un schimb de aer la interval de două ore.
Sala pentru analiza microscopică serveşte pentru efectuarea
controlului microscopic al femelelor de la care au provenit ouăle.
Această sală cu dimensiunile de 12 x 9 m la rândul său este
compartimentată în două încăperi. Într-o încăpere se efectuează
preparatele microscopice, iar în cea de a doua se execută analizele
microscopice propriu-zise. Echipamentul acestei săli constă în
maşinile de triturat (pisat) crisalide şi fluturi, microscop, instalaţie de
apă curentă, mese, scaune. Condiţiile de mediu constau în asigurarea
unei temperaturi de 20-25°C, umiditate de 70-80%, lumină naturală
şi primenirea aerului la interval de 3 ore.
Camera pentru spălarea ouălor. Spălarea ouălor se execută
la sfârşitul perioadei de estivare şi se desfăşoară pe o perioadă de 15
zile. Camera are dimensiunile de 5,5 x 12 m şi este dotată cu
instalaţie de apă curentă. Dotările din această camere sunt
reprezentate de spălătoare şi decantoare.
Spălătorul este format dintr-un schelet metalic cu
dimensiunile de 1,5x0,75m pe care se fixează o tavă cu înălţimea de
10 cm. La unul din capete este furnizată apa în timpul spălării ouălor,
iar capătul opus al tăvii, mult îngustat, permite scurgerea ouălor
desprinse de pe colile de hârtie pe care au fost depuse (împreună cu
apa) şi captarea acestora într-o sită (fig.....)

- 92 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Fig...... Dispozitiv pentru spălarea ouălor

- 93 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

Fig..... Decantorul utilizat la tratamentul ouălor cu soluţii de

clorură de sodiu

Decantorul serveşte la tratarea ouălor cu soluţii de

concentraţii diferite de clorură de sodiu, iar operaţiunea are loc
imediat după spălare în scopul îndepărtării ouălor nefecundate, cu
embrionul mort sau a altor impurităţi.
Este alcătuit dintr-un cadru de lemn, cu dimensiunile de 120 x
60cm, pe care se fixează un vas de sticlă, cu capacitatea de 30 litri.
La capătul inferior al vasului, mult îngustat este fixat un robinet
(fig...). În vas se introduc ouăle şi soluţia care rămân în contact 10
minute. În acest timp se agită continuu conţinutul cu o baghetă,
obţinându-se o stratificare a ouălor în funcţie de greutatea lor. Prin
deschiderea robinetului ouăle sunt captate într-o sită în ordinea

- 94 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

stratificării. Întrucât se folosesc două soluţii de concentraţii diferite

sunt necesare două decantoare.
Camera frigorifică. Procesul tehnologic de producere a
ouălor se încheie cu perioada de hibernare care presupune menţinerea
acestora timp de 150-180 zile la temperaturi scăzute cuprinse între
5-0°C. Această perioadă de hibernare se realizează în camera
frigorifică unde ouăle sunt depozitate în casete de cel mult 500 g.
De-a lungul pereţilor camerei frigorifice există rafturi pentru
depozitarea casetelor cu ouă sau se introduc în cameră stelaje pe care
se fixează celulele sau cartoanele cu depoziţii în cazul în care ouăle
se spală. Temperaturile minime ce trebuie realizate în cazul
hibernării ouălor sunt cuprinse între 0 şi 2 °.
Camera frigorifică mai poate fi folosită la păstrarea frunzei de
dud o perioadă limitată de timp, a fluturilor masculi necesari în
procesul de înfluturare, a gogoşilor de reproducţie, atunci când este
necesară întârzierea apariţiei fluturilor sau a larvelor recent
eclozionate când este necesară întârzierea pornirii lor în creştere.
Casetele pentru livrarea ouălor (telaini). Primăvara, înainte
de distribuirea ouălor pentru incubaţie se face ambalarea lor în
telaini. Aceste casete (telaini) se aşează unele peste altele , la cele
patru colţuri fixându-se nişte distanţatoare din carton pentru a fi
permisă circulaţia aerului.
O hală de tipul celei prezentate, pentru producerea ouălor
trebuie să mai dispună de un filtru sanitar, cuptor pentru etufarea
gogoşilor eliminate de la reproducţie, depozite pentru păstrarea
probelor tehnologice şi a materialelor, laborator etc.

7.3. PRODUCEREA OUĂLOR INDUSTRIALE

7.3.1. PLANIFICAREA CREŞTERII LARVELOR
PENTRU OBŢINEREA OUĂLOR INDUSTRIALE
În condiţiile ţării noastre creşterea larvelor pentru producerea
ouălor industriale se realizează în două serii: prima serie începe la
sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai şi asigură 70% din producţia

- 95 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

de ouă a anului respectiv, iar a doua serie începe la jumătatea lunii

iulie şi asigură 30% din producţia de ouă.
Cantitatea de gogoşi necesară pentru realizarea ouălor
planificate într-o serie trebuie să sosească în mod eşalonat pentru a nu
produce greutăţi în sortarea şi înfluturarea gogoşilor şi pentru a evita
pierderile de ouă. Acest lucru se realizează prin decalarea creşterilor
cu 5-6 zile în cadrul fermelor furnizoare de gogoşi de reproducţie.
Tabelul.......
Posibilităţile de asigurare a necesarului de ouă şi modalităţile
de utilizare a lor
Perioada de Modalitatea de conservare Perioada când pot fi
producere a ouălor utilizate în creştere
- aprilie (anul
hibernare următor)
- mai (anul
Primăvara următor)
(sfârşitul lunii iunie- Tratamente cu HCl pentru
începutul lunii iulie) eliminarea diapauzei:
a)imediat după depunere -iulie (acelaşi an)
b)după o perioadă de -august (acelaşi an)
menţinere la temperaturi
scăzute
Vara - aprilie
(sfârşitul lunii hibernare - mai (anul
august-începutul următor)
lunii septembrie) - iunie
Tratament cu HCl - septembrie (acelaşi an)

7.3.2. OBŢINEREA GOGOŞILOR DE MĂTASE DE

REPRODUCŢIE
Gogoşile de mătase utilizate la producerea ouălor industriale
se obţin în ferme de reproducţie în care se realizează incubaţia ouălor
elită, creşterea larvelor, îngogoşarea şi recoltarea gogoşilor.
Pentru fermele de reproducţie sunt necesare o serie de cerinţe:
- să fie libere de boli;

- 96 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

- să fie localizate într-o regiune prielnică pentru creşterea

larvelor de mătase;
- să aibă specialist şi forţă de muncă calificată;
- capacitate anuală de producţie de 8-10 tone;
- să aibă dotare corespunzătoare.

Particularităţile incubaţiei ouălor elită

Într-o fermă de reproducţie sunt repartizate cantităţi egale de
ouă elită care aparţin la două rase sau la doi hibrizi simpli, care se
utilizează la hibridare conform unei scheme prestabilite.
La incubaţie se ţine seama de particularităţile fiecărei rase sau
fiecărui hibrid privind durata perioadei larvare şi a stadiului de
crisalidă, în aşa fel încât să se asigure apariţia simultană a fluturilor
ambilor parteneri. În cazul în care una din rase are durata stadiului
larvar sau de crisalidă mai scurtă, ouăle vor fi introduse la incubat
mai târziu.
Casetele cu ouă la incubat nu se mai acoperă cu plasa de
bumbac şi hârtie pelur întrucât întunericul produce modificări de
voltinism, aspect nedorit în cazul de faţă.
Regimul de temperatură, umiditate şi aerisire va fi la fel ca în
cazul incubaţiei ouălor industriale, însă factorul lumină va fi dirijat
astfel încât în stadiul de blastokineză (ceea ce corespunde cu
jumătatea perioadei de incubaţie) vor fi asigurate zilnic 16 ore
lumină şi 8 ore întuneric. La albirea ouălor, în scopul obţinerii unei
ecloziuni uniforme, se vor realiza 36 ore întuneric , după care se
intervine din nou cu lumină.
Particularităţile creşterii larvelor provenite din ouă elită
Creşterea larvelor se va face pe loturi bine individualizate
pentru păstrarea purităţii raselor sau hibrizilor aflaţi în creştere. Pe
toată perioada larvară se vor asigura factorii de creştere în limite
optime şi se va urmări cu atenţie starea de sănătate luându-se toate
măsurile şi se vor efectua tratamentele necesare. Materialele de
îngogoşare se vor asigura în cantităţi suficiente şi de calitate pentru

- 97 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

obţinerea unor gogoşi corespunzătoare, iar temperatura în timpul

îngogoşării se va menţine în limite optime întrucât temperaturile
ridicate determină apariţia ouălor fără diapauză.
Recoltarea gogoşilor, recepţia şi transportul acestora în
unităţile producătoare de ouă
Recoltatea gogoşilor se execută în a 7-a zi de la data
îngogoşării în masă a larvelor, când crisalida este ajunsă la
maturitate, având tegumentul de culoare castanie.
Pentru aprecierea gradului de maturitate a crisalidei se
recoltează prin sondaj gogoşi în diferite loturi care se secţionează cu
o lamă, examinându-se crisalida.
După recoltare se face o evaluare globală a loturilor şi se
menţin pentru reproducţie numai gogoşile de calitatea I, ţinându-se
seama de mărimea gogoşilor, culoarea caracteristică rasei sau
hibridului, consistenţa tare a învelişului mătăsos, mirosul
caracteristic, nivelul producţiei de gogoşi/g ouă, respingându-se cele
cu producţie mică, loturile care au prezentat cazuri de îmbolnăviri în
cursul perioadei larvare, precum şi loturile la care procentul de
gogoşi cu defecte depăşeşte 10%.
Transportul gogoşilor de la fermele de reproducţie în unităţile
producătoare de ouă se face în coşuri de nuiele cu capacitatea de 12-
15 kg pentru a se asigura o bună ventilare şi pentru evitatea strivirii
lor. Pe fiecare coş se pune etichetă pe care se specifică denumirea
rasei sau hibridului, unitatea producătoare şi cantitatea de gogoşi pe
care o conţine.

7.3.3. OBŢINEREA OUĂLOR INDUSTRIALE

HIBERNATE
Pentru obţinerea ouălor industriale, gogoşile de reproducţie
sunt aduse în unităţile specializate de tipul celei prezentate anterior,
dotate şi pregătite corespunzător din punct de vedere sanitar.

7.3.3.1. Selecţia gogoşilor de reproducţie

- 98 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Se ţine seama de faptul că pentru obţinerea unui kg ouă

industriale sunt necesare 60 kg gogoşi care sunt supuse selecţiei
individuale, utilizându-se în final numai 30 kg care intră practic în
procesul de înfluturare.
Loturile de gogoşi recepţionate de la fermele de reproducţie
se păstrează în încăperi adecvate la temperaturi de 23-25°C şi
umiditate de 80%, pe stelaje metalice sau de lemn în straturi cu
grosimea de cel mult 10 cm ( 5-6 kg/m2). Temperatura prea ridicată
(30°C) sau prea scăzută (15°C) determină creşterea procentului de
ouă nefecundate, iar umiditatea prea scăzută conduce la dificultatea
apariţiei fluturilor din gogoşi şi la reducerea numărului de ouă
depuse de femelă.(Cetățeanu și colab,1988)
Clasarea individuală constă în alegerea din cadrul fiecărui lot
a gogoşilor cu crisalida vie, învelişul mătăsos constant şi lipsit de
defecte. Gogoşile clasate sunt supuse operaţiunii de sexare.

7.3.3.2. Controlul preventiv pentru pebrină

Pebrina este o boală produsă de protozorul Nesema bombicis
şi atacă insecta în toate stadiile ciclului său de dezvoltare. Pebrina se
transmite pe cale transovariană, de la femelă la ou, sub formă de
spori.
În consecinţă, tehnologia producerii ouălor prevede controlul
preventiv pe toată durata ciclului evolutiv.
Întrucât detectarea bolii se face greu în stadiul de larvă se
impune controlul preventiv în stadiul de fluture.
Pentru aceasta din fiecare lot de gogoşi clasate se recoltează o
probă medie de 1 kg gogoşi. Din probă se recoltează din nou o altă
probă reprezentând raportul două gogoşi la un kg gogoşi clasate.
Spre exemplu, dacă lotul de gogoşi clasate a avut 30 kg, urmează ca
din proba de gogoşi recoltată de 1 kg să se recolteze pentru controlul
preventiv un număr de 60 gogoşi , din care 30 vor servi pentru
controlul în stare de crisalidă, iar din restul de 30 se scot crisalidele
care sunt supuse la temperaturi de 30-31°C şi unei umidităţi de 80-
85% pentru forţarea înfluturării.

- 99 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

Când a apărut majoritatea fluturilor, aceştia împreună cu

restul de crisalide rămase neînfluturate se supun analizei
microscopice. În scopul obţinerii fluturilor mai devreme cu 3-4 zile
se poate proceda la recoltarea a 200 -300 larve mature din loturile de
reproducţie şi expunerea lor la temperatura de 30°C, accelerând
îngogoşirea şi apariţia fluturilor.
Fluturii apăruţi sunt mojaraţi şi se execută examenul
microscopic, putându-se trage concluzii asupra stării sanitare a
lotului respectiv înainte de apariţia în masă a fluturilor. Când
procentul de infestare depăşeşte 3%, loturile de gogoşi sunt eliminate
de la reproducţie.
Un nou control se efectuează în ziua în care în loturile de
gogoşi admise la reproducţie apar primii fluturi. În situaţia în care se
semnalează prezenţa sporilor de pebrină întregul lot de elimină.

7.3.3.3. Separarea sexelor

Pentru realizarea cantităţii de ouă necesare obţinerii hibrizilor
de viermi de mătase se impune separarea fluturilor pe sexe, fie în
cadrul unei rase, fie în cadrul unui hibrid simplu înainte de apariţia
acestuia, urmând ca ulterior să se facă încrucişările stabilite.
Separearea sexelor se poate face în stadiile de larvă, gogoaşă,
crisalidă şi adult.
-Sexarea în stadiul de larvă se bazează pe prezenţa discurilor
lui Ishiwata şi pe baza prezenţei sau absenţei semnelor larvare.
Discurile lui Ishiwata sunt situate pe partea ventrală a ultimelor două
segmente abdominale la larvele femele.
Metoda este mai puţin utilizată întrucât se poate aplica numai
la ieşirea larvelor din somnul al IV-lea, necesitând multă experienţă.
Sexarea pe baza prezenţei sau absenţei semnelor larvare este o
metodă aplicată la rasele special create (autosexabile) la care gena
dominantă pentru semnele larvare este translocată la cromozomul w
care determină sexul femel, în timp ce la mascul aceste semne
lipsesc.
Metoda se poate aplica începând cu vârsta a IV-a.

- 100 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Fig....... Discurile lui Ishiwata

A.larve femele; B.larve mascule

-Sexarea în stadiul de gogoaşă se bazează pe diferenţa de
greutate între gogoşile cu crisalide femele şi cele cu crisalide
mascule, cele femele fiind mai grele decât cele mascule.
-Sexarea în stadiul de crisalidă se execută secţionând în
prealabil gogoşile cu ajutorul maşinii de secţionat, iar crisalidele sunt
scoase şi separate pe sexe pe baza unor semne caracteristice la partea
posterioară pe faţa ventrală a abdomenului. La crisalida femelă pe
faţa ventrală a penultimului segment se găseşte fantă longitudinală
care reprezintă orificiul genital al viitorului fluture femel, dedesubtul
căruia se află orificiul anal. Crisalida masculă prezintă inferior
marginei segmentului al IX-lea, un punct de culoare mai închisă care
reprezintă organul copulator al adultului.

Fig...... Dimorfismul sexual în stadiul de crisalidă

A.-crisalidă femelă; B.-crisalidă mascul

Dimorfismul sexual în stadiul de crisalidă se manifestă şi sub

aspectul dimensiunii şi greutăţii acesteia în sesul că cele femele sunt
mai mari şi au abdomenul mai dezvoltat decât crisalidele mascule.
Crisalidele sunt aşezate în casete acoperite cu carton ondulat
– câte 500 crisalide într-o casetă – repartizate uniform, iar deasupra

- 101 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

se pune hârtie pergament. Casetele sunt păstrate în încăperi speciale

pe cărucioare sau stelaje în condiţiile asigurării unei temperaturi de
24-28°C şi unei umidităţi de 80%. Lumina influenţează favorabil
apariţia fluturilor, recomandându-se în acest scop, alternarea
perioadelor de lumină cu cele de întuneric.
-Sexarea în stadiul de adult se poate totuşi executa, deşi
dimorfismul sexual este mai puţin accentuat, prin aceea că femelele
au abdomenul mai dezvoltat, iar masculii prin mişcările pe care le
fac. În acest caz gogoşile sunt introduse în izolatori, iar recoltarea
fluturilor începe în primele ore ale dimineţii odată cu apariţia lor din
gogoşi, evitându-se în felul acesta împerecherea nedirijată.

7.3.3.4. Împerecherea fluturilor şi depunerea ouălor

Din momentul urzirii gogoşilor, în condiţiile menţinerii

temperaturii la 24-25°C, apariţia fluturilor are loc după 12-14 zile şi
durează 8-10 zile, cu un maxim de înfluturare în zilele a III-a şi a
IV-a ( câte 20-25%).
Durata perioadei de înfluturare depinde de particularităţile
rasei sau hibridului, condiţiile de păstrare a crisalidelor,
uniformitatea lotului de gogoşi etc.
În prima zi, în mod obişnuit, apar masculii care vor fi păstraţi
până la apariţia femelelor la temperaturi cuprinse între 7 şi 13°C.
Pentru a asigura simultaneitatea celor doi genitori, fluturii pot
fi menţinuţi la temperaturi scăzute perioade variabile de timp : 6 zile
la temperatura de 7-10°C, 4-5 zile la temperatura de 10-13°C şi 2-3
zile la temperatura de 13-16°C. S-a constatat însă că acest lucru
influenţează negativ calitatea pontei prin creşterea numărului de ouă
nefecundate.
Apariţia fluturilor din gogoaşă are loc dimineaţa, mai ales
între orele 6 şi 8.
Recoltarea acestora se face dimineaţa începând cu fluturii
masculi și terminând cu cei femeli.

- 102 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Operaţiunea constă în ridicarea hârtiei care a acoperit

crisalidele, încărcată acum cu fluturi şi scuturarea ei în casete largi,
cu o înălţime a pereţilor laterali de 7-8 cm. Se recomandă ca fiecare
rasă sau hibrid, utilizat ca genitor, să poarte un număr sau semn
distinct la fel cu utilajele folosite la înfluturare (izolatori, telaini, cutii
etc.). Este bine chiar ca fluturii masculi să fie marcaţi cu o vopsea de
o anumită culoare.
După o prealabilă selecţie a fluturilor în urma căreia sunt
îndepărtaţi fluturii mici, cu aripi rudimentare, lipsiţi de antene sau cu
abdomenul anormal dezvoltat, în caseta de împerechere, în care s-a
aşezat o coală de hârtie pergament, se împrăştie un număr de 250
femele aparţinând unui genitor şi 250-300 masculi aparţinând celui
de-al doilea genitor. După 15 min, perioadă în care s-au format
cuplurile pentru împerechere, se controlează casetele îndepărtându-se
fluturii masculi care prisosesc. Perechile formate sunt trecute în
încăperi unde temperatura trebuie să fie de 25°C, umiditatea de 80%
iar lumina difuză.
Durata împerecherii este de 2-3 ore, după care casetele sunt
scoase în spaţiile deschise ale halei şi se execută desperecherea cu
multă atenţie. Femelele sunt lăsate în continuare pe hârtie pentru
micțiune şi apoi sunt izolate pentru depunerea pontei.
Masculii se păstrează la temperatura de 10-15°C şi reutilizaţi
după 24 ore dacă mai este cazul.
În funcţie de numărul de fluturi femeli izolaţi pentru
depunerea pontei se utilizează mai multe metode de producere a
ouălor.
Metoda celulară Pasteur constă în izolarea unei femele într-o
celulă de hârtie în care aceasta îşi depune ponta. Metoda se utilizează
la producerea ouălor superelită şi elită, caz în care se izolează o
singură femelă, sau la obţinerea ouălor industiale, când într-o celulă
se izolează 2-3 femele.
Avantajele acestei metode sunt de ordin sanitar, obţinându-se
ouă lipsite de germeni patogeni, analiza microscopică făcându-se
pentru fiecare celulă în parte.

- 103 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

Dezavantajul constă în faptul că este mai costisitoare (forţă de

muncă pentru confecţionarea celulelor, izolarea şi controlul
microscopic individual, spaţii mai mari pentru conservare etc.).
Metoda industrială constă în aşezarea unui număr de 50-100-
200-500 femele pe o bucată de pânză sau o coală de hârtie şi lăsarea
lor să-şi depună ponta.
Pentru controlul microscopic se iau probe prin sondaj,
reprezentând 20% din numărul femelelor care au depus ouă pe coala
de hârtie, însă se impune un control foarte riguros al stării sanitare în
celelalte stadii de dezvoltare (larvă și crisalidă).
Metoda semiindustrială constă în izolarea a 5-10-100 fluturi
pe o singură coală, fiind metoda aplicată în ţările cu tradiţie în
sericicultură.
Indiferent de metodă, depunerea ouălor durează aproximativ
două zile. Pentru depunere, celulele în care se găsesc femelele fluture
sunt lăsate în spaţii separate în care temperatura să fie de 25°C,
umiditatea de 80-85%, iar lumina slabă sau chiar înuneric.
Ouăle depuse în primele 20-24 ore sunt calitativ superioare
celor depuse la sfârşitul intervalului, care, în general, sunt mai mici şi
cu un grad mai mare de infestare cu germeni patogeni. Pentru a
preîntâmpina depunerea unor astfel de ouă se poate folosi un
procedeu prin care după un interval de timp de 12-24 ore de la
începutul perioadei de depunere a ouălor, femelele să fie omorâte
prin gazare cu dimetil-diclor-fosfat, fără ca ouăle să fie afectate.
La sfârşitul perioadei de depunere celulele se prind prin
coasere în şiruri de maximum 100 de bucăţi care se vor păstra în
spaţii de estivare.

7.3.3.5. Conservarea ouălor

În procesul de conservare a ouălor se disting două perioade

distincte în care sunt necesare anumite condiţii fără de care procentul
de ecloziune, uniformitatea acesteia, viabilitatea larvelor şi calitatea
gogoşilor sunt influienţate negativ.

- 104 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

-Estivarea reprezintă perioada corespunzătoare stării de

prediapauză şi diapauză care durează din momentul depunerii ouălor
până la introducerea lor la frigider.
-Hibernarea reprezintă perioada în care ouăle sunt păstrate la
temperaturi scăzute în scopul terminării diapauzei ceea ce
calanderistic corespunde lunilor decembrie-ianuarie. După hibernare
ouăle devin apte pentru dezvoltare, însă deoarece în această perioadă
lipseşte baza furajeră se continuă cu menţinerea ouălor la temperaturi
scăzute de 2,5-0°C până în momentul în care condiţiile de mediu
devin prielnice.

Conservarea ouălor de Bombyx mori în urma creșterilor de

primăvară
În primele trei zile după depunere ouăle se găsesc în
prediapauză, perioadă care din punct de vedere morfogenetic se
caracterizează pein diviziuni repetate care conduc la formarea
emrionului. Microscopic, acest aspect este pus în evidenţă prin
schimbarea culorii ouălor de la galben în portocaliu-roz şi în final în
cenuşiu.
Din punct de vedere fiziologic, această perioadă se
caracterizează printr-o respiraţie activă, motiv pentru care
manipularea se va face cu atenţie, iar în camere nu se vor păstra
cantităţi prea mari de ouă.
După circa 50 de ore de la depunere, ouăle intră în diapauză,
perioadă în care morfogeneza încetează, iar procesele fiziologice
(respiraţia şi activitatea enzimatică) se reduc.
Se constată o reducere a greutăţii ouălor cu 8-10% faţă de
greutatea lor la depunere precum şi acumularea unor rezerve
energetice de lipide şi glicogen.
Pentru primele 30 de zile de la depunere este indicată
temperatura de 24-25°C şi umiditatea de 75-80%, după care în
următoarele 30 zile temperatura se menţine la 22-23°C ( fig....) .
Dacă temperatura de 25°C, sau mai mare, se menţine o perioadă mai
mare de 60 zile este influenţat negativ procentul de ecloziune.

- 105 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

Fig...... Dirijarea temperaturii în perioada de conservare a ouălor

produse în creşterile de primăvară.
În continuare, temperatura scade treptat în mod natural, astfel
încât la sfârşitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie, să fie
20°C, în cursul lunii octombrie 17-15°C, iar în noiembrie până la
10°C. Umiditatea se menţine în limite de 75-85%.
La sfârşitul lunii noiembrie are loc spălarea ouălor. Ouăle
spălate sunt ţinute în camere frigorifice la temperatura de 5°C şi
umiditatea de 75-85% o perioadă de 50-60 zile, până în lunile
decembrie-ianuarie, perioadă în care se produc procese fiziologice
care conduc la terminarea diapauzei şi reluarea ciclului evolutiv.
Începând cu luna februarie, după terminarea diapauzei, ouăle
se menţin la temperatura de 2,5 °C timp de 60 zile, după care, în a
doua jumătate a lunii martie, ouăle sunt trecute la temperatura de 10-
15°C, aplicându-se aşa-numitul „şoc termic” a cărui durată este
variabilă, fiind cuprins între 4 şi 8 zile pentru ca embrionul să ajungă
în stadiul de maximă alungire, aspect determinat prin examene
embriologice repetate. În continuare, ouăle sunt ţinute la frigider la
temperatura de 2,5°C pentru o perioadă de cel mult 20-30 zile.
În cazul în care ouăle hibernate sunt folosite în creşterea de
vară, începând cu sfârşitul lunii ianuarie-începutul lunii februarie
(perioadă care corespunde cu sfârşitul diapauzei) şi până la jumătatea
lunii mai ouăle sunt păstrate la temperatura de 2,5-0°C, după care se
aplică şocul termic pentru o perioadă de 4-5 zile până la atungerea

- 106 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

stadiului de maximă alungire, urmând ca ouăle să fie ţinute la

frigider la temperatura de 0-2,5°C până la începerea incubaţiei.

Conservarea ouălor de Bombyx mori în urma creşterilor

de vară
În creşterile de vară ouăle sunt obţinute la sfârşitul lunii
august-începutul lunii septembrie.
În vederea conservării ouălor produse în acest sezon se vor
asigura următoarele condiţii :
-20 de zile, după depunere, se asigură temperatura de 25°C,
următoarele 20 de zile 22-23°C, fiind important ca pentru fiecare
prag de temperatură să se asigure o durată de 2-3 zile;
-umiditatea va fi menţinută în toată această perioadă la
75-85%;
-în continuare se respectă procedeul descris în cazul ouălor
produse primăvara (fig....).
Se apreciază că principalii factori care influenţează
conservarea ouălor sunt reprezentaţi de condiţiile de temperatură
asigurate în perioadele de estivare şi hibernare şi de durata acestor
perioade.
Pentru condiţiile ţării noastre, perioada optimă de estivare
care asigură cea mai bună ecloziune este de 90-120 zile, iar cea de
hibernare este de 150 de zile, în condiţiile în care temperatura se
asigură astfel: 60 zile + 5°C, 60 zile +2,5°C, 30 zile +1°C.
Prelungirea hibernării la 180-200 zile se realizează în
condiţiile asigurării unei temperaturi de +5°C timp de 60 zile, +2,5°C
timp de 60 zile şi 1°C timp de 50-70 de zile. Reuşita unei hibridări
prelungite depinde de existenţa unei perioade de estivare prealabilă a
cărei durată să nu fie mai mare de 90 zile (Braslă, 1983).

Fig....... Dirijarea temperaturii pe durata perioadei de conservare

a ouălor de Bombyx mori obţinute toamna

- 107 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

7.3.3.6. Selecţia microscopică

Selecţia microscopică reprezintă o etapă extrem de

importantă în procesul tehnologic de obţinere a ouălor, având ca scop
depistarea agenţilor patogeni care produc pebrina, poliedria,
muscardina şi flaşeria şi eliminarea pontelor infestate.
De regulă, acest control se execută din a doua jumătate a lunii
septembrie, însă ţinând seama de biologia agenţilor patogeni se poate
executa şi mai devreme la un interval de 20-30 de zile de la
depunerea ouălor.
Pentru ridicarea calităţii ouălor, analiza microscopică este
precedată de o selecţie a pontelor după aspectul lor, eliminându-se
celulele care conţin un procent mare de ouă nefecundate, pontele
depuse în conglomerate, ouă afectate de dăunători, precum şi celulele
din care lipseşte femela.
Etapele de lucru în cazul analizei microscopice sunt:
încărcarea mojarelor, triturarea fluturilor, efectuarea preparatelor şi
examinarea preparatelor la microscop.
Celulele cu ponte infestate se ard indiferent de numărul în
care sporii sau poliedrele apar în câmpul microscopic. Celulele cu
ponte sănătoase sunt întinse pe un stelaj în strat subţire în vederea
uscării.

7.3.3.7. Spălarea ouălor

De obicei, operaţia de spălare a ouălor de pe celule se

efectuează în a doua jumătate a lunii noiembrie, în spaţii în care
temperatura aerului este de 10-12°C, iar a apei cu 1-2°C mai mare.
Temperatura apei cu mult superioară celei din încăpere este
dăunătoare ouălor. Este contraindicată spălarea ouălor când
temperatura aerului este mai mare de 15°C, deoarece prin frecarea
din timpul spălării, ouăle să iasă din diapauză, reîncepând procesul
de dezvoltare a embrionului cu consecinţe negative asupra ecloziunii.

- 108 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

Spălarea ouălor se poate face şi primăvara, caz în care

hibernarea ouălor se face în stare nespălată. În acest caz se realizează
un procent mai ridicat de ecloziune, mai ales în cazul prelungirii
perioadei de hibernare la 200 zile, însă există inconvenientul unei
stări sanitare mai precare şi un necesar mărit în privinţa spaţiului de
hibernare.
Tehnica spălării ouălor presupune mai multe etape:
- desfacerea celulelor, cu câteva zile înainte de începerea
spălării;
- înmuierea celulelor în apă şi concomitent desfacerea celulelor
dacă operaţiunea nu a fost efectuată;
- spălarea propriu-zisă a ouălor prin folosirea spălătorului.
Ouăle sunt desprinse uşor de pe celule sau de pe colile de hârtie cu
ajutorul unei pensule, evitându-se apăsarea sau frecarea puternică a
lor. Ouăle spălate sunt colectate în site şi la anumite intervale sunt
supuse unor decantări repetate pentru eliminarea corpurilor străine;
- introducerea ouălor în soluţie de clorură de var (1/200) timp
de cinci minute pentru dezinfecţia şi îndepărtarea mucusului încleiat
cu care au fost fixate ouăle în timpul depunerii de femelă, urmată de
spălarea cu apă;
- tratamentul cu soluţie de sare de bucătărie în scopul reducerii
procentului de impurităţi. Operaţia se execută în decantoare din sticlă
de formă conică, folosindu-se două soluţii cu greutăţi specifice
diferite. O primă soluţie cu greutatea specifică de 1,065 (0,850 kg
sare + 10 litri apă) face ca impurităţile ( ouă nefecundate, cu
embrioni morţi, particole de praf) să se ridice deasupra, iar ouăle
sănătoase să cadă pe fundul vasului. A doua soluţie cu greutatea
specifică de 1,095 ( 1,420 kg sare + 10 litri apă) face ca ouăle să se
ridice deasupra iar impurităţile să cadă pe fundul decantorului.
Pentru fiecare tratament cu una din soluţii se asigură 10-15 minute,
timp în care ouăle se amestecă continuu pentru a favoriza separarea
ouălor supuse tratamentului;
- spălarea cu apă a ouălor pe site pentru îndepărtarea sării şi
întinderea pe cerceafuri în strat subţire în vederea uscării, care

- 109 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

trebuie să se realizeze în cel mult două ore, folosindu-se în acest scop

ventilatoare electrice.
Înainte de uscarea definitivă, ouăle sunt frecate uşor pentru
prevenirea formării conglomeratelor. Ouăle spălate şi uscate sunt
aşezate în casete cu capacitatea de 300-500 g ouă şi introduse în
camera frigorifică.
Primăvara ouăle sunt scoase de la frigider pentru a fi supuse
şocului termic, după ce în prealabil au fost dezinfectate cu o soluţie
de aldehidă formică sau hipoclorit de sodiu timp de 30 minute la
temperatura de peste 15°C

7.3.3.8. Controlul purităţii, ambalarea şi expedierea

ouălor
Primăvara, după efectuarea şocului termic se execută un ultim
control al purităţii, procentului de ecloziune şi stării sanitare a ouălor.
Cu circa o săptămână înainte de data începerii incubaţiei,
ouăle sunt ambalate în telaini cu capacitatea de 10 g. După
închiderea şi etichetarea telainilor, aceştia sunt introduşi în cutii de
carton sau din placaj, prevăzute cu orificii pentru pătrunderea aerului.
Transportul se execută pe timp răcoros la temperaturi situate sub
15°C, cu mijloace dezinfectate şi cu posibilităţi de aerisire. Pe timpul
transportului ouăle sunt însoţite de certificatele de calitate şi sanitar-
veterinare.

7.3.4. OBŢINEREA OUĂLOR INDUSTRIALE

NEHIBERNATE
Pentru creşterile de vară şi de toamnă se utilizează ouă
produse în vara anului respectiv, care vor fi supuse tratamentului cu
acid clorhidric (HCl).
Pentru depunerea ouălor se folosesc coli de hârtie
pergamentată cu dimensiunile de 90x70 cm sau bucăţi de pânză pe
care sunt lăsate să-şi depună ponta circa 250 femele.
Tratamentul cu HCl se efectuează la 20-24 ore de la începutul
depunerii ouălor în condiţiile unei temperaturi pe această perioadă de

- 110 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

25°C. Dacă tratamentul nu se poate executa la 24 ore, ouăle sunt

introduse în frigider la temperatura de 5°C, amânându-se tratamentul
cu câteva zile.
În prealabil se efectuează controlul sanitar, folosindu-se
pentru aceasta 20% din numărul de femele care au depus ouă,
reţinându-se numai colile de hârtie cu ouă sănătoase.
Ouăle sănătoase sunt spălate de pe hârtie cu apă a cărei
temperatură trebuie să fie de 20°C, apoi sunt tratate cu soluţie de HCl
cu greutatea specifică de 1,17-1,18 în raportul două părţi acid
clorhidric la o parte apă, cu temperatura de 30-32°C, timp de 10-12
minute. Pentru a nu se modifica concentraţia soluţiei utilizate la
tratament, ouăle spălate sunt scufundate de câteva ori într-o altă
soluţie de aceeaşi concentraţie şi apoi supuse tratamentului propriu-
zis.
După tratament, ouăle se spală imediat într-un curent de apă,
apoi introduse în strat subţire şi uscate cu ajutorul ventilatoarelor
electrice.
Ouăle astfel obţinute sunt puse imediat la incubaţie, sau dacă
nu este posibil, se pot păstra la frigider la temperatura de 2,5-5°C
timp de 20-30 zile.(Cetățeanu și colab, 1988)
Pentru ţările cu sericicultură dezvoltată, precum China şi
Japonia, se folosesc şi alte metode de tratament.
Pentru ouăle proaspăt depuse se folosesc două metode:
tratamentul cu HCl încălzit şi tratamentul cu HCl la temperatura
camerei. Ambele procedee sunt folosite în situaţia în care ouăle sunt
introduse la incubat în decurs de 30 zile de la depunere.
Tratamentul cu HCl încălzit se aplică ouălor la 20 de ore de
la depunere în condiţiile în care depunerea a avut loc la temperatura
de 24-25°C, pentru a asigura evoluţia embrionului până la atingerea
stadiului în care acesta reacţionează la tratamentul cu acid.
Tratamentul poate fi amânat prin menţinerea ouălor la temperatura de
5°C timp de 18 ore.
Pentru tratament se utilizează soluţie de acid clorhidric cu
greutatea specifică de 1,075 la temperatura de 15°C. Întrucât
temperatura soluţiei în timpul tratamentului este de 46°C, greutatea

- 111 -
 Tehnologia producerii ouălor de Bombyx mori

specifică a acidului devine 1,064. Durata tratamentului este de cinci

minute, după care ouăle se spală cu apă a cărei temperatură trebuie să
fie de 20°C, timp de 15 minute. Ouăle spălate se usucă cât se poate
de rapid şi sunt menţinute apoi timp de 20 de ore la temperatura de
25°C. Dacă introducerea la incubator nu se face imediat, ouăle pot fi
păstrate la frigider la temperatura de 5°C şi umiditatea de 75-80%
timp de cel mult 20-30 de zile.
Tratamentul cu HCl la temperatura camerei este asemănător
cu cel precedent, cu deosebirea că acidul are greutatea specifică de
1,110 la temperatura de 15°C.
Durata tratamentului este de 60 minute la temperatura de
25°C şi 50 minute la temperatura de 30°C.
Pentru ouăle păstrate la temperaturi scăzute metoda tratării
cu HCl se aplică în două situaţii: când păstrarea s-a făcut la
temperaturi scăzute o perioadă lungă de timp şi când păstrarea la
temperaturi scăzute s-a făcut o perioadă scurtă de timp.
Tratamentul cu HCl după păstrarea ouălor la temperaturi
scăzute o perioadă lungă de timp . Metoda se aplică în cazul în care
ouăle sunt introduse la incubaţie după 50-85 zile de la depunerea lor.
După 42-50 ore de la depunere, care a avut loc la temperatura de
25°C, ouăle sunt ţinute timp de şase ore la temperatura de 15°C, apoi
se introduc la frigider la temperatura de 5°C pentru o perioadă de 40-
60 de zile.
În situaţia în care ouăle sunt luate în creştere şi introduse în
incubator după o perioadă mai lungă de 60 de zile, acestea sunt
introduse la temperatura de 5°C după 50-60 ore de la depunere şi
păstrate în aceste condiţii timp de 40 de zile, apoi temperaturi de
2,5°C.
Pentru tratament, ouăle sunt scoase de la frigider, menţinute
timp de două ore la 15°C, apoi tratate cu HCl cu densitatea de 1,100
(la temperatura de 15°). Durata tratamentului este de 7 minute, iar
temperatura soluţiei de acid va fi de 48°C.
După tratament urmează spălarea şi uscarea ca şi în cazurile
precedente. Ouăle sunt menţinute 12 ore la temperatura de 25°C,

- 112 -
 Bazele biologice şi tehnice ale producţiei sericicole

după care se introduc la incubaţie, sau dacă situaţia impune, sunt

păstrate timp de 6-12 ore la temperatura de 15°C, apoi la 5°C, cel
mult 10-15 zile.
Tratamentul cu HCl după păstrarea ouălor la temperaturi
scăzute o perioadă scurtă de timp. Acest procedeu se aplică în
situaţia în care ouăle se introduc la incubaţie după un interval de 34-
35 zile de la depunere. După depunere, ouăle sunt ţinute la 15°C
până când capătă culoarea roşiatică, apoi sunt introduse la 5°C timp
de 25-35 de zile, după care urmează tratamentul cu HCl ca şi în
procedeul precedent.

- 113 -