Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII

”ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT LA DISCIPLINA
ZOOIGIENĂ ȘI BUNĂSTAREA ANIMALELOR

Cadru didactic,
Șef lucr. dr. Doina LEONTE
Student,
Gavril MARCU

2021
1
UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII
”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE – ID

Bunăstarea bovinelor

Cadru didactic,
Șef lucr. dr. Doina LEONTE
Student,
Gavril MARCU

Iași
2021

2
CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................ 4

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR


1. Creșterea animalelor ……………………………..……….…………………………… 6
2. Transportul ……………………………..……….…………………………………... 7
3. Sacrificarea ……………………………..……….…………………………………... 9

RECOMANDĂRI PENTRU BUNĂSTAREA BOVINELOR


1. Particularități privind personalul de îngrijire
10
…………………………………………...
2. Aprecierea stării de sănătate
11
………………………………………….............................
3. Întreținerea bovinelor
13
………………………………………...........................................
CONCLUZII ………………………………………………………………….………….… 17
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….………… 18

3
INTRODUCERE

Sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic, fără de care
nu este posibilă exprimarea integrala a vitalității, inclusiv a comportamentului natural, adecvat
schimbărilor ce intervin în mediul de viață a acestora.
Sănătatea animalelor înseamnă asigurarea spațiului vital indispensabil, supravegherea zilnică
a tuturor animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilației, a
consumului de furaje și de apă și aplicarea programelor de profilaxie a bolilor.
În general animalelor trebuie să li se asigure cinci libertăți fundamentale: libertatea față de
senzațiile de foame și de sete – animalele trebuie să aibă acces nelimitat la apă proaspătă și la o
hrană adecvată pentru a-și menține starea de sănătate; libertatea față de discomfort – animalele
trebuie să aibă un mediu de viață adecvat, care să includă un adăpost și o zonă comfortabilă de
odihnă; libertatea față de durere și boala – animalelor trebuie să li se asigure un diagnostic rapid și
un tratament adecvat; libertatea de a-și exprima comportamentul natural – animalelor trebuie să li se
ofere spațiu suficient și compania animalelor din aceeași specie; șibertatea față de teamă și stres –
animalele trebuie tratate într-un mod care să nu le provoace suferințe psihice.
Pentru o evaluare realistă a bunăstarii animalelor, este necesară efectuarea de măsurători cu
privire la nivelul producției, comportament, anatomie, fiziologie, starea de sănătate și imunitate, dar
și alte elemente precum: impactul asupra mediului cu referire la sol, apă, aer; starea de sănătate și
siguranța angajaților și a lucrătorilor; economicitatea fermei; sistemul de producție; interacțiunile
comunitare ale exploatașiei (în legatură cu poluarea sau alți factori); comerțul internațional.
Respectarea normelor privind protecția si bunăstarea animalelor, este permanent
monitorizată de personalul de specialitate din cadrul Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru
Siguranța Alimentelor, prin controale periodice la exploatațiile comerciale și exploatații comerciale
de Tip A cu animale și păsări, controale în exploatații nonprofesionale de la gospodăriile populației,
controale în târguri, la abatoare și controale în trafic, urmărindu-se respectarea normelor de
4
biosecuritate, de protecție si bunăstare a animalelor și păsărilor, respectiv a condițiilor de cazare,
densitate, microclimat, asigurarea hranei și a apei potabile în condițiile de iarnă cu temperaturi
scăzute și de vară în perioada cu temperaturi caniculare, precum și în timpul transportului și a
sacrificării.
Având în vedere importanța tot mai mare care se acordă la nivel european respectării
normelor de protecție și bunăstare a animalelor, se consideră oportună inițiativa de elaborare a unui
ghid de recomandări privind protecția și bunăstarea bovinelor, în primul rând pentru fermierii care
au experiență în creșterea acestora, dar și pentru persoanele care au în vedere înființarea unor ferme
de bovine, care să corespundă celor mai noi cerințe în domeniu.
Planul de acţiune la nivel european intenţionează să pună în aplicare o serie de măsuri în
vederea dezvoltării şi garantării protecţiei şi bunăstării animalelor în cadrul Uniunii Europene (UE)
şi în întreaga lume. Acesta definește cinci domenii de acțiune principale, interconectare, în vederea
atingerii obiectivelor: stabilirea unor norme minime, promovarea metodelor alternative pentru
substituirea experimentelor pe animale, introducerea indicatorilor de bunăstare, sprijin pentru
inițiativele în favoarea protecției animalelor.

5
ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR

1. Creșterea animalelor
Toate statele membre au ratificat convenţiile europene pentru protecţia animalelor de fermă,
ale cărei principii se referă la furnizarea de adăposturi, hrană, apă şi îngrijiri adecvate nevoilor
acestor animale. Statele membre trebuie să ţină seama de aceste cerinţe de bunăstare a animalelor
atunci când elaborează şi pun în aplicare legislaţia europeană şi, în special, în domeniile politicii
agricole.
Această directivă se aplică animalelor (inclusiv peştilor, reptilelor şi amfibienilor) crescute
sau deţinute pentru producţia de alimente, lână, piele sau blană sau pentru alte scopuri agricole.
Statele membre adoptă dispoziţii pentru ca proprietarii sau deţinătorii de animale să
garanteze bunăstarea acestora şi pentru a se asigura că aceste animale nu suportă dureri, suferinţe
sau vătămări inutile. În conformitate cu experienţa dobândită şi cunoştinţele ştiinţifice, condiţiile de
creştere privesc următoarele aspecte:
 personalul: animalele sunt îngrijite de un personal suficient de numeros care deţine
aptitudinile, cunoştinţele şi capacităţile profesionale adecvate;
 inspecţia: toate animalele deţinute în sisteme de creştere sunt inspectate cel puţin o dată pe
zi. Animalele rănite sau bolnave sunt îngrijite fără întârziere şi, dacă este necesar, sunt
izolate într-o încăpere adecvată;
 păstrarea registrelor: proprietarul animalelor sau deţinătorul acestora păstrează un registru
care indică toate tratamentele medicale efectuate pentru o perioadă de cel puţin trei ani;
 libertatea de mişcare: oricărui animal, chiar dacă este ţinut legat sau închis, trebuie să i se
aloce un spaţiu suficient care să îi permită acestuia să se deplaseze fără să îi cauzeze
suferinţe sau vătămări inutile;

6
 clădirile şi adăposturile orice material utilizat la construirea unor astfel de clădiri trebuie să
poată fi curăţat şi dezinfectat. Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura şi umiditatea
sunt menţinute în limite acceptabile. Animalele ţinute în clădiri nu sunt ţinute în permanenţă
în întuneric, dar nici nu trebuie expuse fără întreruperi la lumină artificială;
 echipamentele automate sau mecanice: echipamentele automate sau mecanice care au un rol
esenţial pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. În
cazul utilizării unui sistem de ventilaţie artificială, trebuie prevăzut un sistem de rezervă
adecvat pentru a garanta reînnoirea suficientă a aerului;
 hrana, apa şi alte substanţe: animalele primesc o alimentaţie sănătoasă şi adaptată, în cantităţi
suficiente şi la intervale de timp regulate. Orice altă substanţă este interzisă, cu excepţia
celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice sau în scopul tratamentului
zootehnic. În plus, instalaţiile de alimentare şi adăpare limitează riscurile de contaminare;
 mutilările: sunt aplicabile normele naţionale în domeniu;
 metodele de creştere: nu trebuie să se practice metodele de creştere care provoacă suferinţe
sau vătămări, cu excepţia cazului în care impacturile acestora sunt minime, temporare sau
expres autorizate prin dispoziţiile naţionale. Niciun animal nu trebuie ţinut într-o fermă dacă
acest lucru are efecte negative asupra sănătăţii sau bunăstării sale.

2. Transportul animalelor
Bunăstarea animalelor în timpul transportului vizează reglementarea acestei activități atunci
când transportul este efectuat în cadrul unei activităţi economice, scopul fiind acela de a evita riscul
ca animalele să fie rănite sau să resimtă suferinţe inutile şi condiţii adecvate, care să satisfacă
nevoile acestora. Prevederile consolidează legislaţia în materie de bunăstare a animalelor în timpul
transportului prin identificarea intervenienţilor şi a responsabilităţilor acestora, prin punerea în
aplicare a unor măsuri mai riguroase de autorizare şi de control, precum şi prin definirea unor reguli
mai stricte în materie de transport.
Responsabilităţile în materie de bunăstare a animalelor se aplică tuturor persoanelor
implicate în procesul respectiv, inclusiv operaţiunile care precedă şi succedă transportul în sine.
Toate aceste persoane au sarcina să asigure respectarea legislaţiei în vigoare pe parcursul operaţiilor
care se încadrează în atribuţiile lor. Sunt astfel vizaţi transportatorii, cărora se adaugă organizatorii
de transporturi şi conducătorii, precum şi „deţinătorii animalelor transportate”.

7
Toate persoanele implicate trebuie să primească o formare corespunzătoare. Îndeosebi,
şoferii şi însoţitorii trebuie să posede un certificat de competenţă profesională eliberat ca urmare a
unei formări complete în domeniul bunăstării animalelor în timpul transportului şi confirmată prin
obţinerea de rezultate de trecere în cadrul examinării de către un organism independent, abilitat de
către autorităţile competente.
Pentru toate traseele mai lungi de 65 de kilometri, transportatorii trebuie să beneficieze de o
autorizaţie eliberată de autoritatea competentă din cadrul statului membru unde aceştia au domiciliul
sau în care sunt reprezentaţi. Pentru obţinerea acestei autorizaţii, solicitantul trebuie să demonstreze
îndeosebi că dispune de personal, echipamente şi proceduri operaţionale suficiente şi adecvate.
Pentru călătoriile lungi (mai lungi de 8 ore), solicitantul trebuie să furnizeze, de asemenea:
• documente specifice: certificate de competenţă profesională pentru conducători şi însoţitori,
certificate de autorizare a mijloacelor de transport care trebuie să fie utilizate, informaţii cu privire la
mijloacele de urmărire şi de înregistrare a deplasării vehiculelor, planuri de urgenţă;
• dovada că utilizează un sistem de navigaţie prin satelit, de la data de 1 ianuarie 2007 pentru
vehiculele noi şi din 2009 pentru vehiculele vechi.
Trebuie organizate controale de către autorităţile competente în momente cheie ale
transportului, în special la punctele de ieşire şi la punctele de control la frontieră. De altfel, controale
suplimentare pot fi efectuate în orice moment al transportului, în mod aleatoriu sau în puncte
stabilite.
Regulamentul introduce de asemenea norme mai stricte aplicabile traseelor cu o durată mai
mare de opt ore. Aceste reguli se referă atât la vehicule, cât şi la animale. Regulamentul prevede,
astfel, echiparea la standarde înalte a vehiculelor care efectuează transportul, incluzând aici, în
special, un sistem de reglare a temperaturii (ventilaţie mecanică, monitorizarea temperaturii, sistem
de alarmă în cabina de comandă), posibilitatea permanentă de adăpare, îmbunătăţirea condiţiilor de
transport la bordul navelor pentru animale vii (ventilaţie, dispozitive de adăpare, sistem de
autorizare etc.).
Transportul anumitor animale este interzis. Este cazul animalelor foarte tinere (viţei cu vârstă
mai mică de 10 zile, porci cu vârstă mai mică de trei săptămâni şi miei cu vârstă mai mică de o
săptămână), cu excepţia cazului în care traseul este mai mic de 100 de km. Regulamentul interzice,
de asemenea, transportul femelelor gestante în ultimul trimestru de gestaţie şi în săptămâna de după.
Dispoziţiile privind durata traseelor şi spaţiile prevăzute pentru animale rămân aceleaşi în
raport cu reglementările anterioare. În materie de durată a transportului, regulamentul prevede astfel

8
durate diferite în funcţie de tipul animalelor: animale neînţărcate, adică care au încă o alimentaţie pe
bază de lapte (traseu cu durata de 9 ore, apoi 1 oră de repaus pentru adăpare, apoi încă 9 ore de
traseu), porci (traseu cu durata de 24 de ore, în cazul în care adăparea este posibilă în tot acest timp),
cai (traseu cu durata de 24 de ore cu adăpare la fiecare 8 ore), bovine, ovine şi caprine (traseu cu
durata de 14 ore, apoi 1 oră de repaus pentru adăpare, apoi alte 14 ore de traseu). Secvenţele
menţionate mai sus pot fi repetate dacă animalele sunt descărcate, hrănite, adăpate şi lăsate să se
odihnească cel puţin 24 de ore într-un punct de control aprobat.

3. Sacrificarea animalelor
Prevederile legislative stabilesc norme privind uciderea animalelor crescute sau deţinute în
scopul producerii de alimente, lână, piele, blană etc. Regulamentul stabileşte, de asemenea, norme
privind uciderea de urgenţă sau în contextul controlului bolilor contagioase.
Normele stabilite de regulament nu se aplică animalelor ucise în cadrul experimentelor
ştiinţifice, activităţilor de vânătoare, manifestărilor culturale sau sportive, eutanasiei practicate de
medicii veterinari şi nici păsărilor sau iepurilor de crescătorie ucişi pentru consumul personal.
Pentru integrarea bunăstării animalelor, cadrele legislative introduc proceduri standard de
operare pentru bunăstarea animalelor în momentul sacrificării. Fiecare operator trebuie să instituie
şi să aplice aceste proceduri de operare, pentru a reduce la minimum durerea, chinul şi suferinţa
animalelor destinate sacrificării.
În acest context, operatorii trebuie să evalueze eficacitatea metodelor de asomare cu ajutorul
unor indicatori bazaţi pe animale. Un control periodic va permite, în special, să se asigure că
animalele asomate nu îşi recapătă cunoştinţa înaintea sacrificării.
Producătorii echipamentelor de imobilizare şi de asomare trebuie să vândă aceste
echipamente însoţite de instrucţiuni privind, în special, tipul de animale cărora le sunt destinate şi
informaţii pentru o utilizare optimă. Utilizatorii trebuie să ţină seama de recomandările
producătorilor.
De asemenea, în cadrul fiecărui abator, trebuie desemnat un responsabil cu bunăstarea
animalelor. Acesta se asigură de respectarea dispoziţiilor regulamentului. Abatoarele mici
beneficiază de o derogare de la această obligaţie. Personalul din abatoare responsabil cu animalele
vii trebuie să deţină un certificat de competenţă care să ateste că dispune de cunoştinţe suficiente

9
privind bunăstarea animalelor. Acordarea acestui certificat de competenţă face obiectul unei
examinări independente din partea unui organism acreditat.
Planurile de urgenţă necesare în temeiul reglementărilor comunitare în materie de sănătate
animală (controlul bolilor contagioase) trebuie să precizeze procedurile logistice de sacrificare menite
să asigure că se ţine seama în mod adecvat de bunăstarea animalelor. Se pot acorda derogări de la
regulament în cazul în care respectarea dispoziţiilor acestuia ar putea avea implicaţii asupra sănătăţii
umane sau ar putea încetini procesul de eradicare a unei boli. De asemenea, regulamentul este menit să
îmbunătăţească planificarea, supravegherea şi transparenţa procedurilor de ucidere în cazul
depopulării.
Asomarea prezintă metode, norme şi contextul unei utilizări autorizate. Metodele trebuie să
ţină seama de progresele ştiinţifice şi de aspectele socioeconomice. De asemenea, modificările
tehnice ar putea afecta construcţia, amenajarea sau echiparea abatoarelor.

RECOMANDĂRI PENTRU BUNĂSTAREA BOVINELOR

1. Particularitățți privind personalul de îngrijire


În general, cu cât este mai mare dimensiunea sau productivitatea unei ferme, cu atât este
nevoie ca personalul să fie mai competent şi să aibă mai multă grijă pentru a preveni apariția
problemelor de bunăstare. Nu trebuie să se facă nici o modificare a modului de întreținere a
animalelor, a echipamentului sau a modului de producție până când nu se iau în calcul posibilele
efecte asupra bunăstării animalelor.
Instruirea îngrijitorilor
Legislația de protecția animalelor se aplică atât proprietarilor, cât şi oricăror altor persoane
care îngrijesc bovinele. Managerii fermei trebuie să se asigure că personalul care îngrijeşte
animalele este în număr suficient şi cunoaşte cerințele de bunăstare ale bovinelor.
Îngrijitorii pot influența cel mai mult bunăstarea animalelor şi de aceea trebuie să li se
asigure o instruire adecvată, atât practică, cât şi teoretică. Îngrijitorii din fermele de bovine trebuie
să stăpânească următoarele operațiuni:

10
• Manevrarea animalelor
• Identificarea animalelor prin aplicarea de crotalii auriculare
• Prevenirea şi tratarea cazurilor de şchiopături uşoare
• Administrarea medicamentelor
• Acordarea primului ajutor pentru bovinele rănite sau bolnave
• Ecornare
• Mulgere
Este deosebit de important ca îngrijitorii să poată acorda ajutor vacilor care fată. Îngrijitorii
care se ocupă de igiena copitelor trebuie să primească o instruire adecvată. Vițeii trebuie să vină în
contact direct cu îngrijitorii în mod periodic, pentru ca, în cazul în care vor fi ulterior duşi pe
păşune, să poată fi manipulați cu uşurință. Grupurile de animale nu trebuie amestecate, în special
dacă unele dintre animale nu au fost ecornate.
2. Aprecierea stării de sănătate
Inspecția animalelor
Animalele din sistemele intensive de creştere trebuie să fie inspectate amănunțit cel puțin o
dată pe zi. Toți îngrijitorii trebuie să fie familiari cu comportamentul normal al bovinelor şi să
observe semnele de boală sau de stres. Aceste semne includ:
• Nelinişte • Scurgeri din nări sau din ochi
• Separare de grup • Hipersalivație
• Comportament anormal • Tuse persistentă
• Scăderea greutății corporale • Respirație neregulată sau accelerată
• Pierderea apetitului • Odihnă în poziții anormale
• Scăderea bruscă a apetitului • Articulații inflamate
• Scăderea bruscă a producției de lapte • Şchiopătură
• Constipație • Mastită
• Diaree • Lipsa rumegării

Supravegherea stării de sănătare a bovinelor


Printre măsurile necesare pentru menŃinerea stării de sănătate a animalelor se numără şi
igiena adăposturilor, management-ul corect, ventilația eficientă şi vaccinarea pentru anumite boli.

11
În anumite zone geografice în care există deficiențe în anumite minerale, trebuie să se
suplimenteze dieta animalelor cu elementele necesare. Bovinele trebuie să primească supliment de
magneziu la începutul primăverii sau în momentul înțărcării.
Controlul mastitelor din sezonul cald include următoarele măsuri:
Stoparea mulsului
Aplicarea de „dopuri mamare”
Controlul muştelor, în special din iulie până în septembrie, prin folosirea de crotalii
auriculare impregnate cu insecticide sau de soluții pour-on sau spray-uri cu insecticide
Evitarea păşunilor cu populații mari de muscide, cum ar fi cele aflate în apropierea apelor
curgătoare

Biosecuritatea
Biosecuritatea se referă la reducerea riscului de apariție şi diseminare a anumitor boli şi se
poate realiza printr-un bun management, o bună igienă, reducerea stresului şi programe eficace de
deparazitare şi de vaccinare.
Transportul bovinelor reprezintă un risc pentru transmiterea de boli infecțioase. De aceea,
bovinele trebuie transportate numai în vehicule care au fost curățate şi dezinfectate riguros. La
cumpărarea unui animal trebuie obținute informații exacte în privința vaccinărilor şi deparazitărilor
care s-au efectuat.
În ferme trebuie să existe o zonă de carantină în care animalele pot fi izolate şi observate
înainte de a intra în contact cu alte animale.
Instrumentarul pentru tratamente și vaccinări
Instrumentarul folosit pentru tratamente şi vaccinări trebuie să fie curățat şi dezinfectat.
Pentru injecții trebuie folosite seringi şi ace sterile, pentru a evita abcesele.
Toate acele trebuie colectate în cutii. Îngrijitorii trebuie fie instruiți în privința administrării
de tratamente per os sau injectabil.
Animalele bolnave

12
Animalele bolnave trebuie să primească îngrijire imediată şi, dacă este nevoie, să fie izolate
în adăposturi speciale, amenajate cu aşternut uscat. Trebuie exclusă posibilitatea ca animalul să
sufere de o boală infecțioasă declarabilă.
Animalele bolnave izolate trebuie inspectate în mod periodic. Trebuie să li se ofere apă la
discreție şi hrana necesară. Vacile trebuie mulse dacă este cazul. Dacă un animal aflat în stare gravă
nu răspunde la tratament, acesta trebuie sacrificat în fermă prin mijloace care să-i provoace cât mai
puțină suferință. Animalele care suferăde boli incurabile, cum ar fi bola mucoaselor, care au fost
otrăvite sau au dureri cronice, trebuie să fie sacrificate.
Când o vacă este incapabilă să se ridice, perioada de boală poate fi scurtată dacă se acordă
îngrijiri adecvate. Zona în care vaca stă culcată trebuie să fie acoperită cu aşternut uscat. Vaca
trebuie să primească apă şi hrană la discreție. Trebuie să fie întoarsă de pe o parte pe alta în mod
frecvent, pentru a preveni rănile decubitale. Nu trebuie să se încerce ridicarea animalului înainte ca
acesta să fie consultat de către medicul veterinar, deoarece mişcarea ar putea agrava suferința
animalului.
Nici un animal nu va fi transportat dacă nu este apt pentru călătoria respectivă, dacă nu s-au
luat măsuri pentru îngrijirea sa în timpul călătoriei şi la destinație, precum şi dacă transportul i-ar
putea cauza suferință. Se consideră că un animal este inapt pentru o călătorie dacă este bolnav, rănit,
infirm sau epuizat, dacă este posibil să fete în timpul călătoriei, dacă a fătat în cele 48 de ore
anterioare călătoriei sau dacă este nou-născut cu buricul nevindecat.
Un animal inapt de a călători nu poate fi transportat decât dacă este dus la un veterinar pentru
tratament sau la cel mai apropiat abator pentru a fi sacrificat, dar şi în aceste situații numai dacă
transportul nu cauzează suferință animalului.
În situații de urgență poate fi necesară sacrificarea imediată a animalului aflat în suferință.
Este preferabil ca animalul să fie sacrificat de către o persoană special instruită şi în orice caz trebuie
ca sacrificarea să se facă cu minim de suferință. În situații care nu sunt urgente, dar care impun
sacrificarea animalelor în fermă, aceasta trebuie făcută numai de către persoane special instruite şi
prin metode admise. Aceste metode includ: asomarea prin folosirea unui pistol cu bolt captiv sau a
unui asomator electric, după care se poate face jugularea animalului; împuşcarea, caz în care
animalul trebuie omorât cu un singur glonț în cap.
Trebuie să existe registre privind toate tratamentele administrate animalelor, precum şi toate
cazurile de mortalități.

13
3. Întreținerea bovinelor
Manevrarea bovinelor
Bovinele trebuie să fie lăsate să se deplaseze în propriul lor ritm, fără a fi grăbite de
îngrijitori, câini sau vehicule. Trebuie tratate cu blândețe, în special în zonele alunecoase sau lângă
colțuri. Îngrijitorii nu trebuie să strige la animale, să le amenințe sau să le lovească. Dacă se
folosesc bețe pentru ghidarea animalelor, acestea nu trebuie să fie ascuțite. Folosirea bastoanelor
electrice în cazul bovinelor adulte trebuie evitată cât mai mult posibil.
Suprafața pe care se mişcă bovinele trebuie inspectată pentru ca animalele să nu se rănească
în timpul deplasării. Suprafețele din ciment nu trebuie să fie alunecoase. Pentru manevrarea
animalelor se pot folosi boxe de contenție, porți mobile şi culoare special amenajate. Aceste culoare
ar trebui să fie curbe, nu cu unghiuri drepte.
Transportul bovinelor în afara fermei
Animalele nu trebuie să fie suspendate prin mijloace mecanice, nici ridicate de coarne, de
cap, de picioare sau de coadă. Nici o persoană nu trebuie să folosească forță excesivă pentru a
controla animalele.
Pentru încărcarea şi descărcarea animalelor, îngrijitorii trebuie să cunoască următoarele
principii:
• Folosirea câmpurilor vizuale (bovinele au un câmp vizual larg, dar au o zonă oarbă în
spatele lor) şi a zonelor de retragere;
• Folosirea zonelor luminoase (bovinele preferă să se deplaseze de la lumină spre întuneric).

Marcarea bovinelor
Legea impune aplicarea de crotalii auriculare tuturor bovinelor, de către o persoană
competentă, pentru ca animalul să nu sufere inutil. La aplicarea crotaliilor trebuie să se respecte
regulile de igienă. Crotaliile trebuie poziționate corect, evitându-se vasele mari de sânge şi marginile
cartilajului. Dacă se folosesc benzi sau lanțuri poziționate în jurul gâtului, acestea trebuie poziționate
în aşa fel încât să nu rănească animalul. Dacă se folosesc vopseluri pentru marcarea temporară,
acestea trebuie să fie netoxice.
Aprecierea stării de întreținere a bovinelor
Această procedură trebuie aplicată în special în anumite momente, cum ar fi înțărcarea,
fătarea, începutul şi momentul de vârf al lactației. Dieta animalelor trebuie ajustată în funcție de
starea lor de întreținere.
Hrănirea și adăparea

14
Animalele trebuie să primească hrană în conformitate cu cerințele lor fiziologice, în funcție
de vârstă şi de specie şi în cantitate suficientă pentru a le menține o stare de întreținere bună.
Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale care să fie în conformitate cu
cerințele fiziologice ale speciei lor, în afara faptului în care un medic veterinar recomandă altceva.
Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă şi să primească suficientă apă zilnic
pentru a-şi asigura necesarul de fluide. Trebuie urmărit ca furajele de volum pentru bovine să existe
în cantitate suficientă, iar suplimentele nutritive să nu se administreze în exces.
Orice schimbare în dietă trebuie făcută în mod treptat. Trebuie să existe suficient furaj de
volum pentru a reduce riscul împăstării sau al laminitelor. Vasele pentru apă trebuie amplasate în
zone în care să fie ferite de murdărire, în care există un risc scăzut ca apa să înghețe în anotimpul
rece, şi într-un spațiu suficient de larg pentru ca mai multe bovine să se poată adăpa confortabil la un
moment dat. Aceste vase trebuie curățate zilnic şi verificate pentru fisuri. Adăpătorile automate
trebuie de asemenea verificate zilnic.
Pentru bovinele aflate la păşunat, trebuie să existe adăpători de dimensiuni mai mari, în
număr suficient, amplasate în zone nealunecoase şi neaccidentate.

Cazarea bovinelor
Standardele privind bunăstarea animalelor trebuie luate în considerare atunci când se
construiesc noi cladiri sau se modifică unele clădiri deja existente. În unele sisteme de creştere
intensive există clădiri specializate şi echipamente mecanice şi electrice complexe, care necesită un
nivel crescut de pregătire tehnică a personalului pentru a asigura respectarea standardelor de
bunăstare a bovinelor.
Bovinele aflate în stabulație permanentă au nevoie de atenție specială. Cu cât spațiul în care
sunt cazate animalele este mai limitat, cu atât animalele au mai puțin posibilitatea de a evita
situațiile care nu le sunt favorabile. Suprafețele interioare ale adăposturilor pentru bovine trebuie
construite din
materiale care să poată fi uşor curățate şi dezinfectate, sau să se poată înlocui uşor atunci când este
necesar. Aceste suprafețe nu trebuie să aibă margini ascuțite sau deformări care ar putea provoca
răni animalelor.
Întreținerea pardoselii este de maximă importanță. Zona în care se culcă bovinele trebuie
menținută curată şi uscată, iar zona în care urinează şi defecă trebuie drenată în mod eficient.

15
Pardoselile din ciment, în special atunci când sunt prost întreținute, pot cauza probleme grave, cum
ar fi şchiopături sau leziuni la nivelul membrelor. În aceste cazuri, animalele trebuie să fie consultate
de către un veterinar.
Panta pardoselii nu trebui sa fie mai mare de 10 %, deoarece ar putea provoca probleme la
nivelul membrelor, alunecări şi căzături. Podelele cu stinghii trebuie să nu fie alunecoase, iar spațiul
dintre stinghii să nu permită rănirea animalelor. Podelele trebuie menținute curate.
Pe suprafețele la care au acces bovinele nu trebuie să se aplice vopseluri sau alte substanțe
chimice care pot fi toxice pentru animale. Indiferent de durata perioadei pentru care sunt cazate
bovinele, ele trebuie să aibăposibilitatea de a se mişca şi de a interacționa unele cu altele. Trebuie să
existe suficient spațiu pentru ca un animal subordonat să se poată îndepărta de un animal dominant.
Este important de asemenea să se asigure o zonă confortabilă în care bovinele să se poată odihni.
Tăuraşii la îngrăşat trebuie ținuți în grupuri mici, de maxim 20 de animale. Nu trebuie să se
introducă tăuraşi noi în grupuri deja formate şi nici nu trebuie amestecate grupurile pentru a fi
trimise la abator. Grupurile de tăuraşi trebuie menținute la distanță de grupurile de juninci.
Ventilația, temperatura și iluminarea
Supraîncălzirea adăpostului sau pierderile excesive de căldură ar trebui prevenite prin
izolarea pereților externi, a acoperişului şi a podelelor şi prin asigurarea de aşternut adecvat. Este
foarte important să existe ventilație eficientă în toate clădirile şi să se evite producerea curenților de
aer. Ar trebui să se instaleze un sistem de alarmă independent de principalele surse de energie
electrică, care să avertizeze îngrijitorii în cazul în care echipamentele automate nu mai funcționează.
Pe timpul zilei, nivelul de lumină din adăpost trebuie să fie suficient pentru a permite ca
toate bovinele să poată fi vazute clar. Trebuie să existe permanent posibilități de iluminare adecvată
pentru a permite inspectarea animalelor în orice moment al zilei sau al nopții. Când lumina naturală
din adăposturi nu este suficientă pentru a asigura nevoile fiziologice şi etologice ale animalelor,
trebuie să se asigure lumină artificialăsuplimentară. De asemenea, trebuie să se asigure o perioadă
de întuneric pentru odihna animalelor.

16
CONCLUZII

Conceptul de bunăstare a animalelor se referă la sănătatea, confortul productiv şi protecţia


animalelor. În unităţile de creştere şi exploatare a animalelor se impune evaluarea bunăstării
animalelor ca o necesitate privind asigurarea sănătăţii şi a unor producţii de calitate superioară.
Această acţiune presupune prelevarea de probe din mediu şi de la animale,transportul lor la
laborator, analizarea acestora şi interpretarea rezultatelor obţinute de un personal specializat.
În prezent, evaluarea bunăstării animalelor se poate realiza pe baza sistemului HACCP care
stabileşte punctele critice de control generale şi punctele critice de control specifice. Punctele critice

17
de control generale sunt reprezentate de tipul adăpostului şi sistemul de cazare al animalelor, accesul
la nutreţuri corespunzătoare din punct de calitativ şi cantitativ, accesul la apă potabilă.
În consecinţă, toate aceste mEtode şi tehnici de lucru adoptate în activitaţile ce implică
bunăstarea animalelor au şi implicaţii juridice şi sunt interdependente cu activităţile desfaşurate de
organizaţiile nonguvernamentale ce reprezintă diferitele domenii în cauză (medicii veterinari,
asociaţiile pentru protecţia animalelor, specialişti ăn etologie, oameni de ştiinţă, etc).

BIBLIOGRAFIE

1. Popa R.A., Defta N., 2018 – Norme de bunăstare în creșterea animalelor de fermă,
http://globalcommercium.ro/wp-content/uploads/2018/03/Norme-de-bunastare.pdf.
2. Pentea I., 2013 – Reguli privind protecția și bunăstarea animalelor, Revista Gazeta de
Agricultură, https://www.gazetadeagricultura.info/animale/14800-reguli-privind-protectia-si-
bunastarea-animalelor.html
3. APIA, 2018 – Ghidul solicitantului – Măsura 14 ”Bunăstarea animalelor” din cadrul
Programului național de dezvoltare rurală PNDR 2014 – 2020, ediția 1, revizia 1.
http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Anexa_nr._3_GS_M14_porcine_Ed.I_rev.1-FINAL-
11oct.pdf
18
4. *** http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/bunastarea-animalelor/

19

S-ar putea să vă placă și