DOMENIUL: ELECTRIC

CLASA A X-A

MATERIAL DE ÎNVĂȚARE
MĂSURAREA REZISTENŢELOR ELECTRICE

COMPETENȚE
 Definește rezistența electrică
 Precizează tipuri de rezistoare electrice
 Selectează aparate de măsurat pentru rezistențele electrice
 Efectuează măsurarea directă a rezistențelor electrice
 Efectuează măsurarea indirectă a rezistențelor electrice prin metoda
ampermetrului și voltmetrului
 Efectuează măsurarea indirectă a rezistențelor electrice prin metode de punte

OBIECTIVE VIZATE
 Precizarea valorii rezistenţei, utilizând Codul culorilor;
 Deducerea formulelor de calcul a rezistenței pentru gruparea serie și paralel a rezistoarelor
 Măsurarea directă a rezistenţei rezistoarelor cu ohmetrul.
 Executarea montajelor AMONTE și AVAL pentru măsurarea rezistențelor electrice
 Deducerea formulelor de corecție pentru obținerea valorilor adevărate
 Calculul erorilor relative de măsurare pentru montajul amonte și aval

NOȚIUNI GENERALE

Rezistența electrică este un parametru specific rezistoarelor, care se măsoară în ohmi.

Conform legii lui Ohm se poate determina rezistența cu relația:

U
R=
I

CLASIFICARE:

Rezistoarele se pot clasifica după mai multe criterii. După materialul folosit:
— rezistoare din metale sau aliaje metalice diverse sub formă de sîrmă sau benzi caracterizate
fiecare prin rezistivitate (sau rezistenţe specifice) ;
— rezistoare peliculare obţinute prin depunerea unei pelicule pe un suport izolant, obţinîndu-se
astfel grosimi foarte mici şi deci rezistenţe, de valoare ridicată;
— rezistoare cu lichid bazate pe rezistenţa unui strat de lichid intre două plăci metalice cufundate în
lichid.
După construcţie :
— rezistoare fixe, a căror rezistenţă nu poate fi modificată ;
— rezistoare variabile, a căror rezistenţă poate fi modificată prin deplasarea unui contact.
Rezistoarele variabile pot fi realizate cu modificarea rezistenţei în trepte sau continuu. De
asemenea, ele pot avea trei borne, putând fi montate în circuite de reglaj potenţiometric (reglajul
tensiunii între zero şi valoarea nominală).
Rezistoarele variabile pot fi:
— cu variaţia liniară a rezistenţei (proporţională cu deplasarea contactului) ;
— cu variaţia logaritmică a rezistenţei (modificarea rezistenţei se face logaritmic cu deplasarea
contactului).

Material de învățare
REPREZENTARE CONVENȚIONALĂ:

CONSTRUCŢIA REZISTOARELOR
Din punct de vedere constructiv se pot identifica trei tipuri principale de rezistoare, ce se vor
prezenta pe scurt în continuare.

Rezistoare bobinate
Constă dintr-un fir conductor lung înfăşurat în jurul unui cilindru izolator (fig.4). Lungimea
conductorului sau rezistenţa sa pe unitatea de lungime este variabilă pentru a controla valoarea
rezistenţei.

Material de învățare
Rezistoarele tip peliculă superficial (‘film resistor’)

Sunt fabricate prin depunerea, în mediu vidat, a unui strat subţire de metal pe un substrat izolator.
Rezistivitatea stratului conductor este menţinută constantă, în vreme ce grosimea, lăţimea sau
lungimea sunt variate în scopul controlării rezistenţei. Această tehnică de fabricaţie permite
combinarea în vederea obţinerii de circuite integrate.

Rezistoarele din amestec de carbon

Sunt alcătuite dintr-un element rezistiv cilindric în care este inclus un fir ale cărui capete
sunt accesibile sau care are borne terminale metalice de care sunt ataşate firele de legătură.
Elementul este protejat cu vopsea sau cu plastic. Elementul rezistiv este format dintr-un amestec
din praf fin de carbon şi material izolant (în general ceramic), unite printr-un liant (răşină).
Rezistenţa este dată, de raportul dintre cantitatea de carbon şi cantitatea de material izolant
folosite. Astfel o cantitate ridicată de carbon înseamnă o rezistenţă scăzută.

Material de învățare
Rezistoarele variabile sau potenţiometrele.
Acestea sunt dispozitive cu trei borne de acces; două borne sunt conectate la capetele unui
element rezistiv, iar a treia bornă este un contact mobil cu elementul rezistiv într-un punct
intermediar.

(a. - potenţiometru rotitor, b.- potenţiometru liniar).

MARCAREA REZISTOARELOR
Valoarea rezistentelor constante poate fi determinata prin doua metode: prima
metoda este de a scrie valoarea rezistentelor cu numere (ca de exemplu 100R,
180K, 1.5M) in varful rezistentelor. Aceasta metoda nu este des utilizata deoarece
exista diferite alfabete in lume, ceea ce duce la neintelegerea marimilor in cazul
folosirii unei rezistente provenind dintr-un alt alfabet.
CODUL DE LITERE şi CIFRE: cuprinde trei sau patru caractere, două cifre şi o literă
sau trei cifre şi o literă; literele folosite sunt: R, K, M, G, T care reprezintă coeficienţii de
multiplicare: R-x1, K-x10³.

Factor de multiplicare X1 X10³ X10 6 X1O 9 X 10¹²

Litera R K M G T

EXEMPLU:
— — 3K7 ± 20%
R= 3700Ω ± 20%
 Rezistoarele pentru curenţi mari se marchează cu valorile: rezistenţa nominală,
curent de sarcină, tensiune nominală.
A doua metoda este de a utiliza un cod de culori. Valoarea rezistentei poate fi
aflata cu ajutorul acestei metode, fara a fi nevoie sa folosim vreun alfabet. In
Material de învățare
 aceasta metoda fiecare culoare descrie un numar. Datorita acestui fapt codul
culorilor trebuie sa fie bine cunoscut.
In general rezistentele de carbon au 4 benzi de culori iar rezistentele de metal au 5
benzi. Figura urmatoare arata culorile, valoarea lor si cum sa deteminam valoarea rezistentei.

Ultima banda de culoare arata toleranta rezistentei. Aceasta toleranta determina limitele
maxime sau minime ale rezistentei.
De exemplu daca culoarea tolerantei unei rezistente de 1K este aurie, culoarea aurie
reprezinta o tolerant de ±5%.
Toleranta ±5%: 1K*5/100=5000/100
Toleranta ±5%: 50R (Ohm)
Deci aceasta rezistenta poate avea valori intre 1000-50=950 R si
1000+50=1050 R. Cu cat toleranta este mai mica cu atat rezistenta este mai buna.
Toleranta anumitor rezistente este prezenta pe schema circuitelor electronice deci
trebuie avuta grija cu toleranta cand se lucreaza cu ele.

EXEMPLU:
1 – prima cifra (cea mai apropiata de terminal) GALBEN;
Material de învățare
 2 – a doua cifră VIOLET;
3 – factorul de multiplicare ROŞU;
4 – toleranţa AURIU;

Valoarea rezistenţelor este: 47 x 10²Ω ± 5% (toleranţa), respectiv valorile cuprinse între

(4465 – 4935) Ω.

Un alt aspect important care trebuie avut in vedere cand lucram cu o rezistenta este
puterea rezistentei. Unitatea de masura este watt-ul (W). Daca prin rezistenta trec curenti prea
mari, acestia vor fi afectati. Din acest motiv, in functie de circuit, este bine sa folosim rezistente
cu o putere corespunzatoare.
Rezistentele se comporta la fel atat atunci cand se folosesc in curent continuu cat si in
curent alternativ, aceasta numindu-se “rezistenta ohmica”.

CONECTAREA REZISTOARELOR

Atunci cand valoarea rezistentelor nu este determinata in momentul cand se deseneaza

circuitele, valoarea poate fi obtinuta folosind o combinatie a rezistentelor. Aceasta poate sa
aiba 3 forme: serie, paralel sau combinata.
Nu conteaza ce tip de combinatie avem, puterea pe care o ofera sursa este egala cu
puterea disipata in rezistente.

Conectarea serie

Daca nu exista o rezistenta cu o valoare destul de mare, putem obtine aceasta folosind mai
multe rezistente legate in serie. Pot fi o infinitate de rezistente conectate in serie.

Material de învățare
 In conexiunea serie, acelasi curent trece prin toate rezistentele. Tensiunea pe rezistente va
fi determinata conform legilor lui Kirchhoff, adica suma tensiunilor in rezistente este egala cu
tensiunea sursei circuitului.

E=E1 + E2 + E3

Tensiunea pe rezistente este gasita folosind legea lui Ohm.

E1=I R1

E2=I R2

E3 =I R3

Sa consideram rezistenta totala egala cu ‘R’ si tensiunea circuitului scrisa folosind legea lui
Ohm.

E=IR

Daca combinam cele doua ecuatii obtinem:

E=E1 + E2 + E3

și
I R=I R1 + I R2 + IR 3
Daca impartim ecuatia cu ‘I’, obtinem ecuatia rezistentei totale.

R=R 1+ R 2+ R 3

Exemplu:
Într-un circuit, exista doua rezistente conectate in serie cu valorile R1=70 R si R2=50 R si
tensiunea in sursa de alientare U=240V AC.
1) Gasiti rezistenta totala a circuitului?
2) Gasiti valoarea curentul in circuit?
3) Gasiti valoarea tensiunii pe fiecare rezistenta?

Material de învățare
Conectarea paralela

Daca o rezistenta nu are destula putere, problema se poate rezolva daca folosim o
conectare paralela a rezistentelor. In conectarea paralela, fiecare rezistenta are un pin conectat
la un nod iar celalalt pin la alt nod.

In conectarea paralela toate rezistentele au aceiasi tensiune. Tensiunea in circuit poate fi

gasita folosind legea de curent a lui Kirchhoff. Conform acestei legi, suma curentilor care intra intr-
un nod trebuie sa fie egala cu suma curentilor care ies din acel nod.

Deci, suma curentilor in nodul ‘A’ este:

I =I 1+ I 2 + I 3

Curentul pe fiecare rezistenta conform legii lui Ohm este:

Material de învățare
 E
I 1=
R1

E
I 2=
R2

E
I 3=
R3

Sa notam rezistenta totala cu ‘R’ si prin legea lui Ohm:

E
I=
R
Combinand cele doua egalitati obtinem:

I =I 1+ I 2 + I 3

E E E E
= + +
R R 1 R 2 R3

Daca impartim cu ‘E’, obtinem ecuatia rezistentei totale in cazul conectarii paralele:

1 1 1 1
= + +
R R1 R2 R3

Exemplu:
Într-un circuit, sunt doua rezistente conectate paralel cu valorile R1=40 R, R2=80 R si
tensiunea in circuit egala cu 240V AC.
1) Gasiti rezistenta totala a circuitului?
2) Gasiti valoarea curentului in circuit?
3) Gasiti valoarea curentului pe fiecare rezistenta?

MĂSURAREA DIRECTĂ A REZISTENȚELOR ELECTRICE

Rezistența se poate măsura direct, cu ajutorul unui aparat de masură, numit ohmmetru.
Ohmmetrul poate fi realizat în constructie serie sau derivatie.

Acesta este un aparat cu citire directă, iar funcţionarea lui se bazează pe legea lui Ohm.
Înainte de utilizare, ohmetrul analogic necesită următoarele reglaje:
 Cu bornele “în scurtcircuit” se reglează reperul 0;
 Cu bornele “în gol” se reglează reperul ∞.
Pentru reglaje se folosesc: corectorul de zero, pentru început de scară şi potenţiometrul pe aparat
pentru capătul de scară.
 La bornele ohmetrului se conectează capetele rezistorului şi se măsoară rezistenţa
electrică.

Material de învățare
APARATE ŞI DISPOZITIVE NECESARE

 Platforma de laborator cu diferite rezistoare notate în codul culorilor, codul de litere şi cifre
sau în clar;
 Ohmetru analogic.

Utilizarea multimetrului analogic în măsurarea rezistenței electrice

Ohmmetrele serie au scara gradată inversă şi foarte neuniformă, fiind folosite pentru măsurarea
rezistenţelor mari (de la sute de ohmi până la kilo şi megaohmi).

Înainte de fiecare utilizare este necesar să se regleze cu ajutorul rezistenţei R1 indicaţia

corespunzătoare pentru Rx=0, prin scurtcircuitarea bornelor de măsurare ale Rx. Indicaţia
corespunzătoare valorii Rx=∞ se reglează cu ajutorul corectorului de zero al aparatului
magnetoelectric.

Pasul 1 În funcție de valoarea rezistenței se alege domeniul de măsurare a ohmetrului.

În cazul nostru, valoarea rezistenței este 1,5kΩ, și în consecință, domeniul ales este X 100

Material de învățare
Pasul 2 Odată ales domeniul de măsurare vom pregăti multimetrul în vederea măsurării prin
scurtcircuitarea cordoanelor de măsurare. În această situație acul multimetrului se va deplasa către
dreapta, depășind domeniul de măsurare al scalei aparatului.

Pasul 3 aducerea la ,,zero” a acului indicator se face cu ajutorul potențiometrului 9

Pasul 4 eliberând cele două cordoane de măsurare se va trece la măsurarea rezistenței, a cărei
valoare va fi citită pe cadranul aparatului în dreptul diviziunii 14,8 pe scala Ω.

Valoarea citită se va multiplica cu 100, obținându-se 1480 Ω.

Ohmmetrele derivaţie au scara gradată directă şi foarte neuniformă, fiind folosite pentru

măsurarea rezistenţelor mici (de la zecimi de ohm până la sute de ohmi).

Înainte de fiecare utilizare este necesar să se regleze cu ajutorul rezistenţei R1 indicaţia

corespunzătoare pentru Rx=∞, prin lăsarea în gol a bornelor de măsurare. Indicaţia
corespunzătoare valorii Rx=0 se reglează cu ajutorul corectorului de zero al aparatului
magnetoelectric

Pasul 1 Comutatorul de funcții este poziționat pe domeniul DΩ.

Material de învățare
Pasul 2 Scurtcircuitorul (2) se montează în locul bornelor de intrare în așa fel încât ele devin o
bornă de acces a aparatului. Cealaltă bornă este borna 3 (DΩ).

Pasul 3 Se repetă operația de aducere la zero a acului indicator, la fel ca la ohmetrul serie.

Pasul 4 Conectând rezistența de măsurat, (în cazul nostru 8,2 Ω), multimetrul va indica 8 Ω.

Atenţie!

După efectuarea masurărilor este necesar să se deschidă comutatorul K, pentru a evita consumul
inutil de curent de la bateria de c.c. E.

Multimetru magnetoelectric cu ohmmetru serie

Valoarea rezistenţei electrice măsurate Rmăs se calculează înmulţind valoarea indicată de acul
indicator cu factorul de multiplicare dat de poziţia comutatorului de selecţie a domeniului de
măsurare (x10, x100, x1K, x10K, x100K etc).

Material de învățare
 Fisa de verificare a cunoştinţelor

1. Scala aparatului MAVO – 35, utilizat ca ohmmetru, indică valorile precizate prin cifrele de la
1 la 4. Menţionaţi care sunt valorile măsurate dacă ohmmetrul este derivaţie.

2. Indicaţi ce valori ale rezistenţei electrice sunt măsurate de ohmmetrul serie când
comutatorul de funcţii se află în cele două situaţii:

Material de învățare