Centralizarea unui stat reprezinta forma de organizare a statului în care există o singură
suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe
judecătorești; În Franta, în procesul de centralizare a statului, s-au corelat actiunile de unificare teritoriala, de eliberare a unor teritorii franceze de sub suzeranitatea engleza si de centralizare institutionala. Lupta pentru întarirea puteriicentrale în Franta s-a desfasurat cu deosebita intensitate în timpul lui Filip al II-lea August (1180-1223).Unificarea teritoriala a Frantei s-a realizat pe cai diferite - lupta cu Anglia, razboaiele din secolul XII-XV si maiales razboiul de 100 de ani (1337-1453), iar Filip al II-lea si-a marit posesiunile prin diferite mijloace: casatorii,anexiuni, confiscari de feude pentru datorii sau pentru tradare. A îngradit drepturile marilor feudali, iar laconducerea statului a fost ajutat de reprezentanti ai micii nobilimi si ai orasenilor bogati. Includerea unor mariteritorii în domeniul regal a avut ca urmare preluarea de catre regalitate a atributiilor militare, judiciare,administrative,fiscale uzurpate de feudalii in perioada de anarhie feudala.
>Caracterul ereditar al monarhiei –factor de stabilitate
>Dotarea armatelor regale cu arme de foc ce le făcea mai puternice decât armatele nobililor, care îșimențineau tacticile învechite
>Necesitatea de a face față pericolului extern a grăbit procesul de unificare și centralizare statală (ex.Spania)Institutii politice in Franta -Adunarea Stărilor Generale Stările Generale, subVechiul Regim din Franța,erau adunări excepționale în care își aveau locul reprezentanțiinațiunii întregi, adică reprezentanții clerului,nobilimii și orășenii, prin opoziție cu Stările Provinciale,care nureprezentau decât câte oprovincie. Adunarea Stărilor Generale era compusă din deputați ai diferitelor Stări Provinciale. Stările Generale erau convocate de rege,pentru tratarea unei crize politice, în general un război sau o chestiune diplomatică, și pentru hotărârea unui ajutor militar sau fiscal. Stările Generale erau adevărate adunări alereprezentanților poporului regatului, fondate pe principiul fundamental,potrivit căruia ei nu sunt tributari ci liberi,și că nicio contribuție nu le poate fi cerută fără consimțământul lor. Dar, aceste adunări nu aveau niciun rollegislativ sau jurisdicțional cum au parlamentele și nu trebuie confundate cu ele.