UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL
PROGRAMUL DE STUDIU: INGINERIA SI MANAGEMENTUL
AFACERILOR AGRICOLE

REFERAT
SORGUL
COORDONATOR:
Prof. DR. Georgeta POP

Student:
Chirila (Becheru) Raluca Carmen
An: II

TIMIŞOARA
2021
 Sorgul - Sorghum bicolor

Importanța
 
Sorgul este o plantă cu întrebuinţări multiple: boabele sunt folosite în
furajarea animalelor, dar şi ca aliment de bază în anumite zone din Africa
şi Asia, în care sorgul oferă avantaje prin toleranţa la secetă şi
adaptabilitatea la condiţiile tropicale de cultivare.Boabele de sorg
reprezintă şi materie primă în industrie, pentru producerea de amidon,
dextrine, alcool etilic, bere; inflorescenţele sorgului ethnic sunt utilizate
pentru confecţionarea de mături, perii, împletituri. Aceste utilizări au tradiţie
în zona Balcanilor, inclusiv pe teritoriul ţării noastre; întreaga masă
vegetală a plantelor de sorg zaharat este folosită în furajarea animalelor
(vacile cu lapte), sub formă de siloz sau masă verde sau poate reprezenta
materia primă pentru producerea de bioetanol.
Din tulpini se poate extrage sucul bogat în glucide, din care se produce un
sirop cu valoare alimentară deosebită; importanţa agronomică a sorgului
este conferită de rezistenţa la secetă şi la temperature ridicate, vitală
pentru zonele tropicale şi subtropicale, dar şi în contextul actualelor
tendinţe de aridizare a climatului. Sorgul manifestă toleranţă moderată la
salinitate şi alcalinitate, fiind una dintre culturile agricole care poate
valorifica solurile cu aceste deficienţe.
Sorgul poate fi cultivat pe nisipuri, aşa cum sunt nisipurile din sudul
Olteniei, fiind preferat porumbului. În plus, a dat bune rezultate pe
terenurile în pantă, cu scopul combaterii eroziunii solului. Producţiile
obţinute în zonele tropicale şi subtropicale sunt destul de scăzute (în jur de
1.000 kg/ha); acestea sunt mai ridicate în America de Nord şi în America
Centrală şi de Sud (în medie 3.435 kg/ha); în condiţii favorabile, în SUA
producţiile ajung la 4.000 - 5.000 kg boabe/ha.
Continentul african deţine 55,1% din suprafaţa mondială cu sorg, Asia
25,6%. Europa a cultivat cu sorg 257 mii ha în anul 2011.
În România, statisticile au înregistrat: o suprafaţă cu sorg pentru boabe de
13,0 mii ha în anul 1965; creşterea suprafeţelor la 21,3 mii ha în 1980;
restrângerea suprafeţelor după anul 1990 la 3,8 mii ha în 1991 şi 8,2 mii ha
în 1992. Extinderea suprafeţelor la 13 mii ha în 2011, poate fi interpretată
ca o reacţie la tendinţele de aridizare a climei.
Prin tradiţie, în România, ca de altfel și în celelalte ţări din
sud-estul Europei, se cultivă sorg pentru mături, îndeosebi în sistem
gospodăresc.

Sistematică. Soiuri şi hibrizi

- genul Sorghum aparţine familiei Poaceae şi include toate formele cultivate
pentru boabe, furaj, sirop etc., grupate în specia Sorghum bicolor (L.)
Moench. (sin.S. vulgare Pers.). Specia Sorghum bicolor cuprinde 4 varietăţi
de interes economic: - sorgul pentru boabe (S. bicolor var. eusorghum), la
care există în cultură hibrizi simpli, inclusiv de creaţie românească:
Fundulea 21, hibrid timpuriu, recomandat pentru cultivare şi pe soluri
moderat salinizate; Fundulea 32- hibrid semitimpuriu, recomandat şi pe
soluri slab salinizate; Alfoldi 1, Zsofis (Ungaria); - sorgul tehnic sau sorgul
pentru mături (S. bicolor var. technicum), la care există în cultură
numeroase populaţii locale, precum şi soiurile românești: Siret şi Donaris;
- sorgul zaharat (S. bicolor var. saccharatum), la care se cultivă o serie de
soiuri şi populaţii locale, precum şi soiurile (România) şi Rona 5 (Ungaria);
Compoziţia chimică, calitatea recoltei şi utilizări

Compoziţia chimică a boabelor de sorg este, în mare, asemănătoare cu

cea a boabelor de porumb – principalele protein depozitate în boabele
de sorg („kafirine”) sunt deficitare în unii aminoacizi esenţiali, cum sunt
lizina, triptofanul, metionina;
- boabele de sorg nu conţine gluten, şi deci nu poate fi preparată pâine
propriu-zisă. Pentru consumul uman, boabele sunt măcinate în făină,
care este gătită sub formă de terci sau turte (pâine necrescută) sau
chiar pâine crescută (cu adaos de drojdie).
Boabele de sorg pot fi măcinate, uscate şi fermentate pentru a produce
bere şi alte băuturi alcoolice; utilizările industriale ale sorgului includ
producerea de amidon, sirop, plăci aglomerate din tulpini, ş.a. Există şi
sorguri din care se prepară floricele, similar cu porumbul.

O caracteristică a sorgului este prezenţa taninurilor şi a pigmenţilor în

straturile externe ale bobului. Boabele de culoare închisă, brun-roşcată,
au un conţinut mai ridicat în tanin, comparativ cu boabele
albe sau galbene.
- principala utilizare a boabelor de sorg în ţările dezvoltat
e este pentru furajarea diferitelor speciile de animale (cu prioritate, porci
şi păsări);
Cele mai bune rezultate se obţin la sorgul zaharat şi
la iarba de Sudan. Plantele verzi de sorg, mai ales plantele tinere,
frunzele şi lăstarii tineri, conţin „durină”, un glicozid cianogenetic solubil
 în apă, o substanţă extrem de toxică, îndeosebi pentru bovine şi ovine.
Substanţa dispare practic în faza de înspicat, precum şi în plantele
pălite.
- sorgul zaharat poate fi utilizat pentru extragerea siropului, deoarece
tulpinile conţin 20-48%suc, în care sunt concentrate substanţe dulci,
conţinând 8 - 20% zaharoză în suc (mai frecvent 16-18%);
- sorgul tehnic (pentru mături) este un tip de sorg cu inflorescenţa laxă;
tulpinile sunt tăiate, se înlătură boabele şi apoi ramificaţiile sunt folosite
pentru a confecţiona mături, perii, ş.a.
Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice
-sorgul este o plantă cu metabolism C4, ceea ce îi conferă o productivitate
ridicată; are plasticitate eco logică mare şi poate fi cultivat în condiţii mai
dificile, de la climate aride până la semiumede.

Rădăcina
-formează o singură rădăcină embrionară. Sistemul radicular este foarte
bine dezvoltat, ajungând până la 150-200 cm adâncime, iar masa
principală a rădăcinilor este dispusă pe stratul de sol 0-90 cm. Rădăcinile
prezintă perişori radiculari foarte deşi, de 2 ori mai mult decât porumbul;
această caracteristică imprimă o mare rezistenţă la secetă şi capacitatea
de a valorifica solurile mai puţin fertile.

Tulpina
-este plină cu măduvă, de 1 până la 4,5 m înălţime. Formele de sorg
pentru boabe care sunt extinse în prezent în cultură, au portul pitic (1-
1,2m), prin comparaţie cu sorgul tehnic şi sorgul zaharat, care au talie
înaltă;
- plantele de sorg se caracterizează prin capacitate mare de lăstărire,
caracteristică favorabilă la sorgul pentru furaj şi nefavorabilă la sorgul
pentru boabe şi la cel zaharat.

Frunzele
- sunt asemănătoare celor de porumb, sunt ceroase şi se rulează pentru a
diminua evaporaţia, ajutând astfel la suportarea stresului hidric.
Inflorescenţa
-este un panicul cu ramificaţii scurte (panicul compact) la sorgul pentru
boabe şi mai lungi (panicul răsfirat) la sorgul tehnic. La sorgul zaharat,
inflorescenţele sunt compacte sau mijlocii; - polenizarea este autogamă,
dar cu cazuri frecvente de alogamie. Realizarea seminţei hibride de sorg în
loturi de hibridare se bazează pe fecundarea alogamă a formelor parentale.

Bobul
-este o cariopsă golaşă, dar unele forme de sorg reţin glumele după treierat
(bobul rămâne îmbrăcat); mărimea şi forma boabelor variază mult în funcţie
de varietatea de sorg. La sorgul pentru boabe acestea au o formă sferică

Relaţii cu factorii de vegetaţie

-sorgul are o mare capacitate de adaptare la condiţii de cultivare, sub
aspectul regimului precipitaţiilor, lungimii zilei, factorilor biotici şi abiotici;
sorgul este o cereală a regiunilor aride, cu prea puţine precipitaţii pentru
cultivarea altor cereale.
Sorgul reuşeşte şi în zone sărace în precipitaţii (chiar sub 350 mm
precipitaţii anual), dar pentru recolte bune de boabe sunt necesare cantităţi
anuale de precipitaţii peste acest nivel; sorgul are pretenţii reduse faţă de
sol, suportând pH=4,5-6,5, dar poate fi cultivat şi pe terenuri cu reacţie
alcalină. Cele mai bune producţii rezultă pe soluri mijlocii, profunde.
Valorifică mai bine decât alte culturi, terenurile nisipoase, solurile slab şi
moderat salinizate şi alcalizate.
Nu suportă solurile grele, mlăştinoase, cu apă freatică la suprafaţă.

Paticularităţi ale tehnologiei de cultivare

Amplasarea culturii (rotaţia)
- sorgul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare şi suportă
monocultura, dar cultura repetată duce la înmulţirea bolilor şi dăunătorilor
specifici şi la sărăcirea exagerată a solului în elemente nutritive. Pentru a
realiza producţii bune, sorgul trebuie încadrat într
-un asolament şi amplasat îndeosebi după plante care lasă solul curat de
buruieni, deoarece creşte lent la începutul vegetaţiei şi cultura se
îmburuienează.

Administrarea îngrăşămintelor

- sorgul este o plantă care foloseşte bine elementele nutritive din rezervele
solului, precum şi efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate la planta
premergătoare; - dozele de îngrăşăminte recomandate diferă în funcţie de
tipul de sorg:
- la sorgul zaharat sunt recomandate doze moderate de azot, şi anume
50-80 kg N/ha (nu mai mult pentru a nu favoriza căderea plantelor, sorgul
zaharat fiind sensibil la cădere), împreună cu 40-80 kg P2O5/ha şi 60-80
kg K2O/ha, pentru a preveni căderea şi a favoriza acumularea glucidelor în
tulpini;

Lucrarile solului
-sistemul de lucrări ale solului este cel precizat la porumb; sorgul cere un
pat germinativ mai bine mărunţit, aşezat, nivelat, curat de buruieni,
deoarece sămânţa este mică, semănatul se realizează mai târziu şi este
superficial;
- trebuie avut în vedere că un număr mai mare de lucrări ale solului din
dorinţa de a pregăti foarte bine patul germinativ, poate favoriza formarea
crustei şi poate conduce, prin vânturarea repetată a solului, la pierderea
umidităţii. Ultima lucrare înainte de semănat trebuie realizată superficial, cu
combinatorul, pentru a nu încorpora prea adânc sămânţa.

Sămânţa şi semănatul
-Sămânţa trebuie să aibă puritatea minimum 97% şi germinaţia minimum
85%. Sămânţa de sorg se caracterizează prin capacitate redusă de
germinaţie în câmp, care poate reprezenta doar 50% comparativ cu
germinaţia în laborator.
Epoca de semănat
- tradiţional, se recomandă ca sogul să fie semănat când în sol se
realizează13 – 15grade C (chiar 12 grade C) la adâncimea de 10 cm în sol,
la ora 7 dimineaţa şi vremea este în curs de încălzire; în principiu, se poate
începe semănatul după 20 aprilie.
Densitatea culturii
-depinde de tipul de sorg şi de scopul culturii:
- la sorgul pentru boabe sunt recomandate densităţi de 200 - 300 mii
b.g./ha, pentru a se realiza 150 - 200 mii plante recoltabile/ha; pe nisipuri şi
pe sărături densităţile trebuie să fie mai mici, de 100 - 150 mii plante
recoltabile/ha; - la sorgul pentru mături, la care trebuie favorizată
dezvoltarea plantelor şi formarea de ramificaţii lungi, sunt recomandate
densităţi mai mici, de 40 - 60 mii plante recoltabile/ha;
- la sorgul zaharat este de dorit să se realizeze densităţi mai mari, de 150
mii plante recoltabile/ha, prin care este împiedicată lăstărirea exagerată a
plantelor.
Cantitatea de sămânţă
-depinde de tipul de sorg şi de valoarea culturală a seminţei; mai frecvent
se seamănă 10 - 15 kg sămânţă/ha.

Adâncimea de semănat
- sorgul este seamănat superficial, la 3 - 5 cm adâncime sau chiar 5 - 6 cm
pe nisipuri. Distanţele între rânduri - sunt de 50 cm la sorgul pentru boabe
şi la cel zaharat, iar la sorgul tehnic de 70 cm. Semănatul se efectuează cu
semănătorile pentru semănat în cuiburi.

Lucrările de îngrijire
Combaterea buruienilor
-sorgul se caracterizează prin ritm lent de creştere la începutul vegetaţiei,
răsărit împiedicat de formarea crustei şi îmburuienare frecventă; ca urmare,
trebuie aplicată o strategie complexă de control al buruienilor;
-în tehnologia clasică, sunt recomandate 2 – 3 praşile mecanice şi
1 – 2 praşile manuale;
◆Combaterea dăunătorilor
-se realizează prin tratamente la sămânţă contra răţişoarei şi viermilor
sârmă, similar cu cele prezentate la porumb.
-păduchele verde al cerealelor
-Schizaphis graminum, este un dăunător specific al sorgului, care atacă
puternic încă de la începutul vegetaţiei. Simptomele atacului sunt: frunzele
sunt pigmentate şi se răsucesc în formă de cornet.
◆ Răritul culturii
- este recomandat la sorgul tehnic, realizat în faza de 4- 5 frunze.
◆Copilitul (îndepărtarea lăstarilor)
- este recomandat la sorgul zaharat deoarece pentru dezvoltarea lăstarilor
planta consumă din glucidele care sunt depozitate în tulpină.
◆Irigarea
-este o lucrare de îngrijire la care sorgul reacţionează foarte bine, deşi are
rezistenţă mare la secetă. Reacţia la irigare este favorabilă îndeosebi pe
nisipuri şi pe sărături, precum şi în zonele aride.

Recoltarea

► la sorgul pentru boabe, coacerea este eşalonată din cauza inflorescenţei

de tip panicul şi a formării fraţilor; recoltarea trebuie să înceapă când
boabele sunt uscate (17% umiditate) şi se efectuează, de regulă, la
sfârşitul lunii septembrie şi în luna octombrie, cu combina universală;
trebuie acordată atenţie ultimei frunze de sub panicul, care este încă verde,
şi care este tăiată de combină, împiedicând treieratul.
Când boabele au 30% umiditate, urmat derecoltarea după 10- 15 zile.
Productivitatea este frecvent de 5.000 - 6.000 kg/ha, chiar 8.000 - 10.000
kg boabe/ha. Păstrarea boabelor este dificilă deoarece acestea se încing şi
se alterează uşor din cauza porozităţii reduse a masei de boabe. Ca
urmare, boabele trebuie depozitate în strat subţire, lopătate şi uscate cât se
poate de repede, până la 12- 13% umiditate;
►sorgul pentru mături poate fi recoltat la maturitatea în lapte (renunţându-
se la recolta de boabe); în această fază, ramificaţiile sunt flexibile. Se poate
recolta şi mai târziu, la maturitatea în pârgă, putând fi valorificate şi
boabele, dar ramificaţiile sunt mai rigide. La recoltare se taie inflorescenţele
cu secera, cu 1-2 internodii, apoi se usucă la umbră şi sedesprind boabele.
Productivitatea este de 1 - 1,5, chiar 4 t panicule/ha;
►sorgul zaharat - se recoltează la maturitate în lapte, când are în tulpini
cantitatea cea mai mare de substanţă uscată, glucide totale şi glucide
reducătoare.
Pentru furaj sau pentru biogas și bioetanol, recoltarea se poate realiza cu
combine speciale, de exemplu prin adaptarea combinelor destinate
recoltării trestiei de zahăr. Pentru tulpini, în sistem gospodăresc, recoltarea
se poate efectua manual, cu diferite unelte (seceri), după care urmează
operaţiunile de desfrunzit, şi înlăturarea ultimelor internoduri, mai sărace în
substanţe dulci.
Recoltele pot ajunge în condiţii obişnuite la 20-60 tone tulpini proaspete/ha
şi 2-4 tone boabe/ha, din care se pot obţine 50-60 l sirop/tona de tulpini sau
3.000 l etanol din fitomasa totală.
 Bibliografie

1. Fitotehnie Vol. II, Plante tehnice oleaginoase

si textile, Editura 2004, VALERIU TABARA

2.https://ro.scribd.com/document/431509125/
FITOTEHNIE-1-pdf

3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorg