1.

Noţiunea şi importanţa adopţiei

Adopţia este actul juridic complex în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie
între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi rudele acestuia.Aceste legături de
rudenie ce se stabilesc sunt asemănătoare cu cele care există în cazul rudeniei fireşti. Raporturile
dintre adoptator şi adoptat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii.Prin adopţie
copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este primit în familia
adoptatorului, unde urmează a fi crescur ca şi un copil firesc al adoptatorului.

În literature de specialitate se întîlnesc şi alte definiţii ale adopţiei, dintre care pot fi
aduse următoarele:

1) Adopţia este o operaţiune juridică realizată prin juxtapunerea unor acte juridice
unilaterale care dau naştere raporturilor de rudenie civilă,în condiţiile legii şi între persoanele
prevăzute de lege.
2) Adopţia este o instituţie juridică în virtutea căreia între o persoană numită adoptat
şi o altă persoană numită adoptator se stabilesc raporturi de rudenie asemenea acelor dintre
părinţi şi copii.

În sensul acestor definiţii, noţiunea de adopţie este folosită pentru a desemna totalitatea
normelor juridice care se află la bază şi reglementează atît actul juridic, cât şi raportul juridic de
adopţie, astfel termenul de adopţie reprezintă o instituţie juridică adică instituţia juridică a
adopţiei.

Codul familiei reglementează adopţia în capitolul 18,art. 116-141, noţiunea de adopţie

fiind folosită în următoarele sensuri:
 - Ca raport juridic rezultat din actul juridic al înfierii, încheiat în baza unei hotărîri a
instanţei judecătoreşti.
- Ca act juridic încheiat în baza consimţămîntului persoanelor indicate expres de
lege.

În literature de specialitate şi în legislaţia unor ţări, printer care şi România, se

întâlnesc 2 feluri de adopţie:

1) Adopţia cu efecte restrînse, în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin

rude cu adoptatorul, păstrîndu-se totodată legătura de cu rudele lor fireşti.
2) Adoptarea cu efecte depline în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin
rude cu adoptatorul şi cu rudele acestuia încetînd totodată legăturile de rudenie dintre adoptat şi
descendenţii săi.

Codul familiei din Republica Moldova reglementează ambele feluri ale adopţiei fără ca
să deosebească dacă aceasta este cu efecte restrînse sau depline.

2.Scopul adopţiei

Adopţia s-a născut ca instituţie juridică din nevoia socială de a ocroti copilul care din
diferite motive este lipsit de ocrotirea părintească.Astfel adopţia îndeplinesşte un important scop
social şi familial, contribuind nu numai la preluarea sarcinilor societăţii în creşterea , educarea şi
pregătirea profesională a copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească dar şi la asigurarea unui climat
afectiv şi spiritual asemănător celui din familie.

Adopţia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, ea

înlocuind instituţiajuridică a ocrotirii părinteşti.Cu toate acestea astfel cum sa subliniat în
literatura de specialitate, nu trebuie omis scopul adopţiei de a satisface şi interesele adoptatorilor
constînd în împlinirea sentimentelor lor de a fi părinţi, de a împărţi cu adoptatul căldura vieţii de
familie şi de a avea asigurat la nevoile sau la bătrîneţe sprijinul material.
 Acest interes al adoptatorilor este implicit legii din momentul ce prin voinţa părţilor,
încuviinţată de instanţa judecătorească, ia naştere rudenia civilă între părţi, raport jurudic ce se
aseamănă cu rudenia firească cu excepţia izvorului ei.

Principiul că adopţia se face numai în interesul adoptatului trebuie înţeles în sensul că

scopul principal al adopţiei este acela de a oferi posibilitatea copiilor care nu se pot bucura de
ocrotirea părintească de a fi crescuţi şi educaşi în familia adoptatorului.Acesta este interesul
superior al adoptatului,iar el constituie totodată cauza adopţiei.

3.Condiţiile adopţiei

3.1 Existenţa condiţiilor de fond

Condiţiile de fond trebuie să existe pentru a se putea încheia adopţia. încheierea
adopţiei necesită în primul rând:
a) consimţământul la adopţie;
b) existenţa unei autorităţi competente;
c) existenţa capacităţilor depline de exerciţiu a adoptatorilor:.
d) adopţia să fie 'îh interesul"copilului;

Consimţământul la adopţie
Încheierea adopţiei necesită în primul rând manifestare de voinţă a unor anumite
persoane. In conformitate cu Codul familiei se cere acordul părinţilor la adopţie, acordul tutorelui
(curatorului) la adopţiei, acordul soţului adoptatorului acordul copilului la adopţie.

1 Consimţămîntul părinţilor la adopţie

Pentru adopţia copilului se cere acordul părinţilor lui.Acordul păirinţilor la adopţie
va fi exprimat printr-o declaraţie scrisă autentijficată de notar sau de autoritatea tutelară în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului ori al părinţilor.
Acordul părinţilor poate f exprimat şi personal în instanţa judecătorească.
Administraţia instituţiei în care este întreţinut şi educat copilul este în drept să ceară
acordul părinţilor pentru o eventuală adopţie a acestuia, fără indicarea identităţii adoptatorilor.
 Părinţii pot să-şi retragă acordul la adopţie în orice moment, dar numai până la
pronunţarea hotărârii judecătoreşti privind încuviinţarea acesteia (art. 124 C.F.).
În anumite situaţii legislaţia prevede încheierea actului adopţiei copilului fără acordul
părinţilor. Astfel, nu este necesar acordul părinţilor pentru adopţia copilului dacă aceştia:
- sunt decăzuţi din drepturile părinteşti;
-sunt declaraţi incapabili;
-sunt declaraţi dispăruţi;
-nu sunt cunoscuţi;
- nu locuiesc împreună cu copilul şi se eschivează nemotivat de iaîntreţinerea şi educaţia
acestuia mai mult de 6 luni.

2 Acordul tutorelui
În cazul când copilul se află sub tutelă (curatelă), este necesar şi acordul scris al
tutorelui (curatorului) la adopţie, autentificat de notar sau de autoritatea tutelară în a cărei rază
teritorială se află aomici m minorului sau al tutorelui (curatorului). Acordul poate fi exprimat
de tutore (curator) şi personal în instanţa judecătorească.
Instanţa judecătorească, în funcţie de caz poate încuviinţa adopţia şi fără acordul
tutorelui (curatorului), ţinînd cont de avizul autorităţii tutelare (art. 126 C.F.).

3 Acordul soţului adoptatorului

În cazul când copilul este adoptat numai de unul dintre soţi, este necesar acordul scris al
celuilalt soţ autentificat de notar sau de autoritatea tutelară. Acest acord poate fi exprimat şi
personal în instanţă judecătorească.
Acordul celuilalt soţ nu se cere dacă acesta:

a) a fost declarat incapabil;

b) a fost declarat dispărut; .
c) a întrerupt relaţiile familiale cu adoptatorul, nu locuieşte împreuna cu acesta mai
mult de un an şi domiciliul lui nu este cunoscut (art. 128).

4 Consimţămîntul copilului la adopţie

Pentru adopţia copilului care a atins vîrsta de 10 ani este necesar şi acordul exprimat
în instanţa judecătorească.Ca excepţie copilul poate fi adoptat fără acordul lui dacă pînă la
momentul adopţiei,el a locuit în familia adoptatorilor şi nu ştie că aceştia nu sunt părinţii lui
fireşti. În cazul în care adoptatorul are copii proprii cu vîrsta mai mare de 10 ani se cere şi
consimţămîntul lor.

Existenţa autorităţii competente la adopţie

Adopţia unui copil va fi încuviinţată doar de autorităţile competente care verifică,

conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi demne de
încredere, că adopţia poate sa aiba loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi,
rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul că persoanele interesate şi-au dat
consimţământul la adopţie în cunoştinţă de cauză, pe baza tuturor consultărilor necesare.
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor ramaşi fără ocrotire
părintească se pune pe seama autorităţii tutelare în cazurile de deces ai părinţilor, de decădere a
lor din drepturile părinteşti, de declarare a părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau absenţă
îndelungată, de eschivare de la educaţia copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor lor
legitime, inclusiv în cazul refuzului părinţilor de a-şi lua copiii din instituţiile educative, curative
sau din alte instituţii în care se află aceştia, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti.
Autorităţile tutelare depistează copiii rămaşi fără ocrotire părintească, ţin evidenţa
acestora şi, în fiecare caz aparte, în funcţie de circumstanţele concrete în urma cărora copiii au
rămas fără ocrotire părintească, aleg forma de plasament a copiilor în scopul protecţiei lor,
asigurând controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a acestora.

Existenţa capacităţii depline de exerciţiu

Această condiţie rezultă din prevederea potrivit căreia poate adopta numai persoanele de
ambele sexe care au atins vârsta de 25 de ani (art. 121, alin. 1 C.F.), precum şi din prevederea
legală că:
Diferenţa de vârstă între adoptator şi adoptat va fi de cel puţin 15 ani. Această regulă nu
se aplică în cazurile când unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt soţ.
Pentru motive temeinice, această diferenţă de vârstă poate fî redusă, dar nu mai mult
decât cu 5 ani (art. 123 C.F.).
Aici se cade de făcut încă câteva completări şi anume:
Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu poate adopta fără deosebire de
naţionalitate, rasă sau religie. împrejurarea că acesta are un copil nu constituie un impediment
pentru încheierea adopţiei. Persoana poate adopta fie că este căsătorită, fie că nu este căsătorită.
Poate adopta numai persoana care îndeplineşte condiţiile cerute pentru a fi tutore - dispune de
capacitatea deplină de exerciţiu şi se iau în considerare calităţile morale şi alte calităţi personale,
posibilităţile de a-şi îndeplini obligaţiile de adoptator, relaţiile lui şi ale membrilor familiei lui cu
copilul care urmează a fi adoptat.

Interesul copilului
În adopţie interesele majore'ale copilului trebuie să reprezinte "cea mai importantă raţiune". Nici
un alt interes, fie acesta economic, politic, de securitate a.statului sau al celui care adoptă, nu are o
importanţă mai mare sau .nu este egal cu cel al copilului.
Principiul primordialităţii ar trebui prevăzut clar prin lege. "Copilul este, desigur, aceia care
urmează a fi adoptat, dar subiectul interesului major nu trebuie neapărat limitat la aceşti.copii; alţi copii
pot fi afectaţi în urma procesului de adopţie.
De exemplu, legislaţia din Filipine cere ca “în cazul adopţiei unui copil în vârstă de cel puţin 10
ani, în primul rând trebuie să se obţină acordul copilului, in aceiaşi măsură, în cazul în care părinţii
adoptivi au deja un copil în vârstă de cel puţin 10 ani, pentru adopţie va trebui să se obţină acordul
acestuia”. O adopţie care este considerată contrară intereselor vreunuia dintre copiii din cadrul familiei ar
fi dificil să $e încadreze în principiile Convenţiei cu privire ia Drepturile Copilului.

3.2 Lipsa impedimentelor la adopţie

Pentru a se putea încheia adopţia este necesar să nu existe impedimente la adopţie. în
conformitate cu articolul 121 C.F., adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vârsta
de 25 de ani.
Nu pot fi adoptatori următoarele persoane:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b) declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
c) care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor;
d) eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din cauza neîndepl mirii culpabile a
obligaţiilor lor;
e) care, în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi
îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;
f) care urmăresc scopul de a obţine o adopţie fictivă;
g) care au prezentat documente-false;
h) care au atins vârsta de 48 de ani această regulă nu se aplică în cazul când
adoptatorii sunt căsătoriţflntre ei şi unul din ei nu a atins vârsta de 50 de ani. precum şi atunci
când părintele adoptiv este soţul părintelui copilului adoptat sau când copilul a trăit în familia
eventualilor părinţi adoptivi înainte ca aceştia să împlinească vârsta de 50 de ani).
Cetăţenii străini şi apatrizii care îşi au domiciliul în afara hotarelor Republicii
Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova., numai dacă întrunesc atât
condiţiile impuse de legislaţia statului ai cărui cetăţeni sunt sau în care îşi au domiciliul, cât şi
condiţiile impuse de legislaţia Republicii Moldova, precum şi dacă ţara lor este membră a
Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale sau dacă în
acest domeniu există- un acord bilateral între state.
Nu se admite adopţia copilului de un cuplu necăsătorit.
Lista contraindicaţiilor medicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii se
aprobă de Guvern.

3.3 Existenţa condiţiilor de formă

Aceste condiţii sunt prevăzute de lege în scopul de a asigura îndeplinirea condiţiilor de
fond şi lipsa impedimentelor la adopţie. Condiţiile de formă se referă la declaraţia de adopţie
(cererea de înfiere) şi la modalitatea încuviinţării adopţiei.

Declaraţia de adopţie
Adopţia necesită în primul rând acordul anumitor persoane. Actul care cuprinde acest
acord se numeşte declaraţie de adopţie. Acordul de voinţă în vederea adopţiei se dă printr-o
declaraţie scrisă autentificată de notar sau de autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului ori ai părinţilor. Persoanele chemate să consimtă la adopţie îşi pot manifesta
voinţa fie printr-un singur act, fîe prin acte separate. In mod obişnuit, consimţământul în vederea
adopţiei se manifestă prin declaraţie autentică dată separat de fiecare persoană chemată să
consimtă la adopţie
.
Modalitatea încuviinţării adopţiei
 Cererea de adopţie se depune la instanţa de judecată de la domiciliul înfiatului sau, în
cazurile când o necesită interesele înfiatului, de la domiciliul înfietorului.Pricinile cu privire la
încuviinţarea înfierii se examinează de către instanţa de judecată în cadrul procedurii speciale.

La cererea de adopţie se anexează următoarele acte

1. declaraţia autentificată de consimţământ ia înfiere, depusă de părinte sau părinţi,
tutore (curator), de alţi ocrotitori legali ai copilului;
2. certificatul medical al înfiatului;
3. certificatul medical al înfietorului;
4. certificatul privind starea materială a înfietorului;
5. consimţământul în scris al copilului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, autentificat
de organul de tutelă şi curateîă;
6. copiile autentificate ale buletinului de identitate şi certificatului de căsătorie ale
înfietorului, dacă acesta este căsătorit;
7. avizul organului de tutelă şi curateîă' dat în temeiul examinării condiţiilor de trai
ale persoanei care doreşte să înfieze copilul şi verificării lipsei de piedici pentru îngăduirea
înfierii, actul examinării condiţiilor de trai;
8. avizul Comitetului pentru înfiere al Republicii Moldova, în cazul .. înfierii de
către, cetăţeni străini, şi confirmarea că copilul a fost
prezentat pentru înfiere cetăţenilor Republicii Moldova, dar în decurs a cel puţin 6 luni
după ce a fost luat la evidenţă nu a fost înfiat;
9. actul ce confirmă dreptul cetăţeanului străin la înfiere în condiţiile legislaţiei ţării
sale, eliberat de autorităţile competente ale acestei ţări, în cazul înfierii de către cetăţeni străini;
10. ancheta socială a înfietorului, în cazul înfierii de către cetăţeni străini, efectuate
de autorităţile competente de la domiciliul acestuia în care să se indice opinia lor cu privire la
înfiere.
11. copia autentificată a certificatului de naştere a înfiatului şi extrasul din registrul de
înscriere a naşterilor;
12. copiile autentificate ale certificatului de naştere şi în funcţie de caz de căsătorie
sau deces ale părinţilor înfiatului.
 Concluzia
În urma cercetării şi analizei legislaţiei R.Moldova, a lucrărilor de specialitate a autorilor din
R.Moldova, România, precum și a actelor naţionale am dedus urmatoarele concluzii:

 În literature de specialitate întîlnim cîteva definiții ale adopției, printer care cele mai cunoscute
defines adopția în felul următor : - Adopţia este o operaţiune juridică realizată prin juxtapunerea
unor acte juridice unilaterale care dau naştere raporturilor de rudenie civilă,în condiţiile legii şi
între persoanele prevăzute de lege.- Adopţia este o instituţie juridică în virtutea căreia între o
persoană numită adoptat şi o altă persoană numită adoptator se stabilesc raporturi de rudenie
asemenea acelor dintre părinţi şi copii.

 scopul primordial al adopței este de a contribuii la preluarea sarcinilor societăţii în creşterea ,

educarea şi pregătirea profesională a copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească dar şi la asigurarea
unui climat afectiv şi spiritual asemănător celui din familie.

 legislația în vigoare și anume Codul Familiei al Republicii Moldova prevede anumite condiţii de
fond ce trebuie să existe pentru a se putea încheia adopţia, și anume:
- consimţământul la adopţie;
- existenţa unei autorităţi competente;
- existenţa capacităţilor depline de exerciţiu a adoptatorilor:.
- adopţia să fie în interesul copilului;
Codul Familiei prevede anumite norme imperative cu privire persoanele care nu pot avea calitatea de
adoptatori, și anume nu pot fi adoptatori următoarele persoane:
- decăzute din drepturile părinteşti;
- declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
- care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor;
- eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din cauza neîndepl mirii culpabile a obligaţiilor
lor;
 - care, în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi îndeplinească
drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;
- care urmăresc scopul de a obţine o adopţie fictivă;
- care au prezentat documente-false;
- care au atins vârsta de 48 de ani această regulă nu se aplică în cazul când adoptatorii sunt
căsătoriţflntre ei şi unul din ei nu a atins vârsta de 50 de ani. precum şi atunci când părintele adoptiv este
soţul părintelui copilului adoptat sau când copilul a trăit în familia eventualilor părinţi adoptivi înainte ca
aceştia să împlinească vârsta de 50 de ani).
 Prinipalele condiții de formă ce sunt necesare de a fi întilnite la incheierea adopției sunt următoarele:
declaraţia de adopţie (cererea de înfiere) şi la modalitatea încuviinţării adopţiei.
 Temeiurile de încetare ale adopțíei sunt următoarele:
1) hotărîrea instanţei de judecată despre adopţie s-a bazat pe documente false cum ar fi certificatul fals
despre acordul la adopţie.

2) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de legislaţie.
 Bibliografie

Codul familiei actualizat.

Legea nr.99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei.

Dreptul familiei adiţia a III-a revăzută şi completată.Valentina Cebotari,Chişinău 2014.

Dreptul familiei Vol.II .Ştefan Cocoş,Luminalex Bucureşti 2001.

Dreptul familiei.Lilia Mărgineanu-Gabriel Mărgineanu,Chişinău 2002.

Dreptul familiei-Teorie şi Practică. Adriana Corhan,Luminalex Bucureşti 2001.