GEOREFERENȚIEREA PUNCTELOR PE GLOBUL

TERESTRU ȘI PROIECȚII CARTOGRAFICE

Necesitatea creării unei reţele de referinţă, modernă şi precisă, realizată pe baza

tehnicilor geodezice satelitare spaţiale, a impus ţărilor Uniunii Europene adoptarea în
anul 1990, a noului Sistem de Referinţă şi de Coordonate ETRS 89, care a devenit
datumul geodezic european.
2.1. Sisteme de referință și sisteme de coordonate
Admiterea României, ca membră cu drepturi depline a Uniunii Europene,
eveniment de importanţă istorică, presupune adoptarea şi/sau crearea de norme
tehnice pentru elaborarea produselor cartografice digitale, care să respecte
standardele internaţionale privind codificarea, simbolistica, modul de referenţiere a
datelor, stocarea informaţiilor spaţiale, crearea şi gestionarea unui Sistem
Informational Geografic (GIS) naţional.
2.1.1. Datumuri geodezice locale și globale
Datumul geodezic, reprezintă un set de parametri care servesc ca o referinţă sau
bază de calcul a altor parametri. El defineşte poziţia originii, orientarea axelor
sistemului de coordonate şi scara (Nistor Gh., 2006).

Fig. 2.1 Datum geodezic geocentric/global și datum geodezic local (Nistor G., 2006)
Există două tipuri de datum geodezic (Fig. 2.1):
- datumul geodezic local/regional;
- datumul geodezic global/geocentric.
Începând din 1951, în România este folosit datumul geodezic/elipsoidul
Krasovski 42, care este un datum local.
2.1.2. Datumuri geodezice (orizontale), datumuri verticale și
datumuri inginerești
Datumul vertical/altimetric este definit printr-un singur punct, reprezentat
de un reper de nivelment amplasat la nivelul mării, pe baza căruia se realizează
sistemul de cote/altitudini. Datumul vertical descrie legătura înălţimilor referite la
gravitate cu Pământul (Neuner J., 2000).
17
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Acolo unde nu s-au executat ridicări nivelitice, aproximarea altitudinii

elipsoidale față de nivelul mediu al mării, este dată de ecuația (Fig. 2.2):
h  PP l  PP  P Pl  HOR  N (2.1)
0 0 0 0
OR
unde h este altitudinea elipsoidală, H este altitudinea ortometrică și N este
OR
ondulația geoidului. În unele zone, se înlocuiește altitudinea ortometrică H , cu
altitudinea normală și ondulațiile geoidului N, cu anomaliile altitudinilor ,
eliminând presupunerea referitoare la densitatea maselor între geoid și suprafața
Pământului:
h  PP lll  PP ll  P ll P lll  H
N
 (2.2)
0 0 0 0

Fig. 2.2. Definirea altitudinii elipsoidale

Datumul ingineresc, este un datum ce descrie legătura dintre sistemul de
coordonate și un sistem local de referință..
2.1.3. Sisteme de coordonate la poziționarea punctelor pe globul
terestru
În prezent, în România, Sistemul de Referință și Coordonate utilizat este
sistemul S42 (S42), care are la bază elipsoidul Krasovski 1940 şi planul de proiecţie
stereografic 1970.
 Sisteme de coordonate geografice elipsoidale (φ, λ, h)
Poziția unui punct pe P de pe suprafața fizică a Pământului, poate fi definită
prin coordonatele geodezice sau elipsoidale (fig. 2.3): latitudinea geodezică φ,
longitudinea geodezică λ, înălțimea elipsoidală h.

Fig.2.3. Coordonate geografice elipsoidale și carteziene

Sisteme de coordonate elipsoidale carteziene
18
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

În acest sistem de axe, coordonatele punctului P de pe suprafața Pământului vor

fi:
P(X,Y,Z), unde: (2.3.)
' '''
X  OP0 ; Y  OP0' ' ; Z  OP0
 Sisteme de coordonate topocentrice
Coordonatele topocentrice pot fi definite ca fiind un set de coordonate
rectangulare cu originea considerată în punctul P (Fig 2.4).

Fig.2.4. Sistem de coordonate topocentric

Coordonatele topocentrice vor fi (Fig. 2.5):

Fig.2.5. Sisteme de coordonate topocentrice

X  OPl ; Y  OP ll ; Z  PP lll (2.4)

P 0 P 0 P 0
În raport cu topocentrul, poziţia oricărui punct învecinat poate fi exprimată prin
coordonatele carteziene locale X'Y'Z'.
 Sisteme de coordonate plane
Coordonatele plane sunt de două feluri: rectangulare și polare. Sistemul
coordonatelor rectangulare (Fig. 2.6.).

Fig.2.6. Sistemul de coordonate rectangulare plane

19
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Sistemul de coordonate polare (Fig. 2.7), este alcătuit din axa polară și o
direcție OA, iar coordonatele polare sunt reprezentate de: un unghi (orientarea Θ) și o
distanță orizontală (rază polară d).

Fig.2.7. Sistemul de coordonate polare

Coordonatele polare se întrebuințează, cu precădere, la ridicările topografice.
2.1.4. Tendințe europene la realizarea și implementarea sistemelor
de referință și de coordonate
Pentru funcțiile la nivel continental, subcomisia EUREF (Reţeaua Europeană de
Referinţă), a determinat Sistemul de Referinţă Terestru European (ETRS 89), ca fiind
considerat ITRS la momentul 1989.0, sistem ce a fost pus în aplicare printr-un set de
puncte, având coordonatele acceptate și cunoscute în acel moment, drept referință.

Fig. 2.8. Schiţa reţelei de staţii GNSS permanente EUREF-EPN

Acest sistem de referinţă şi coordonate este descris în prezent de către
EUREF conform standardului ISO 19111 (Spatial Referencing by Coordinates –
Referenţierea Spaţială prin Coordonate).
Parlamentul şi Comisia Europeană au adoptat în martie 2007, Directiva
INSPIRE - (INfrastructure for SPatial InfoRmation în Europe – Infrastructura
pentru Informaţia Spaţială în Europa), care precizează necesitatea furnizării către
utilizatori a unor servicii informatice spaţiale integrate. Una din prevederile directivei
este şi cea referitoare la adoptarea unui Sistemul de Referinţă şi Coordonate (SRC)
unitar pentru ţările membre ale UE. (Dragomir P., 2007).
2.1.5. Cadrul național privind Sistemul de Referință și de
Coordonate RO-ETRS 89 (2009)
În România, în prezent, Sistemul de Referinţă şi de Coordonate (SRC) utilizat
este sistemul S42 (S42), care are la bază elipsoidul Krasovski 1940 şi planul de
proiecţie stereografic 1970.
La nivel naţional după anul 2004, România, prin ANCPI, a dezvoltat în ritm
susţinut, o Reţea Naţională de Staţii GNSS Permanente (RN-SGP), constituind o
reţea activă, în care se măsoară în mod continuu şi se generează produse utile
20
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

poziţionării, îndesind cele 5 staţii integrate în EUREF-EPN (Dragomir P., 2007) (Fig.
2.9).

Fig. 2.9. Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2008-48 de stații)
Principalele domenii de aplicare ale SRC ETRS 89 sunt cele ale geodeziei,
fotogrametriei, cartografiei, topografiei, cadastrului, GIS, dar şi alte domenii (Rus T.,
2012).
2.2. Proiecții cartografice
Sistemul de proiecţie sau proiecţia cartografică reprezintă procedeul
matematic prin intermediul căruia se reprezintă, pe o suprafaţă plană, suprafaţa curbă
a Pământului.
În ceea ce priveşte clasificarea proiecţiilor cartografice, există mai multe criterii
de clasificare (Munteanu C., 2003):
A. După caracterul deformărilor;
B. După suprafaţa pe care se face proiectarea şi aspectul reţelei
cartografic; C. După poziţia pe glob a centrului reţelei cartografice.
2.2.1. Proiecţia Stereografică pe plan secant unic 1970
În această proiecție, unghiurile rămân nedeformate, lungimile laturilor fiind cele
care preiau deformările, însă acestea sunt mult mai reduse decât in cazul altor
proiecții, datorită utilizării planului secant.
Elementele definitorii pentru proiecţia Stereografică 1970, sunt următoarele
(Fig. 2.11):
1. Punctul central al proiecţiei;
2. Adâncimea planului de proiecţie;
3. Rețeaua cartografică/geodezică se obține astfel (Fig. 2.10):
 Proiecția meridianelor, ca arce de cercuri mari care trec prin poli;
 Proiecția paralelelor, ca arce de cercuri mici, paralele între ele.

Fig. 2.10 Rețeaua geografică/cartografică și rețeaua rectangulară

21
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

4. Deformaţia relativă, considerată pe unitatea de lungime de 1 km, poate fi

calculată, valoric, cu ajutorul formulei:
2 2 4 4
Dsec = D0 + L /4R + L /24R + …[km/km], unde: (2.5)
 Dsec - deformaţia liniară relativă pentru lungimea de 1 km;
 D0 = -0.000 250 000 km - deformaţia calculată de la punctul central al
proiecţiei, pentru lungimea de 1 km;
 L - lungimea calculată din punctul central convențional al proiecţiei, până la
punctul situat în mijlocul laturii trapezului;
 R, reprezintă raza medie de curbură a sferei terestre calculată din punctul
central al proiecţiei și este egală cu 6378,956681 km.

Fig.2.11. Proiecţia punctelor de pe suprafaţa terestră pe planul proiecţiei

Stereografice 1970 (Moroşanu B.,2008)
Principalele concepte, legate de cerințele de calitate a preciziei și aspecte legate
de forma și poziția teritoriului țării noastre, care au stat la baza deciziei de a utiliza
proiecția Stereografică 1970 în România, sunt reprezentate de (Nistor Gh., 1982):
 forma aproximativ rotundă a țării noastre care se poate fi încadra într-un cerc
de rază egală cu 400 km;
 limitele teritoriale ale țării noastre sunt încadrate, în cea mai mare parte
(aproximativ 90 %), de un cerc, a cărui de rază măsoara aproximativ 280 km;
 proiecţia utilizată este conformă (unghiurile răman nedeformate);

Fig.2.12. Diagrama deformaţiilor liniare relative în proiecţia Stereografică 1970

(Moroşanu B.,2008)
În România, majoritatea hărţilor topografice prezintă pe latura de nord (centrat)
un indicativ format dintr-o înşiruire de litere şi cifre (Ex.: L-34-120-A-a).
22
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Nomenclatura foilor de în proiecţia Stereografică 1970 Tabelul 2.1

Numărul Dimensiunea foii
foilor
Scara cuprinse în în Nomenclatura
harta la scara în latitudine longitudine
1:1000000
0 0
1:1 000 000 1 4 6 L-34
0 0
1:500 000 4 2 3 L-34-D
1:200 000 36 40' 10 L-34-XXXVI
1:100 000 144 20' 30' L-34-144
1:50 000 576 10' 15' L-34-144-D
1:25 000 2304 5' 7'30'' L-34-144-D-d
1:10 000 9216 2'30'' 3'45'' L-34-144-D-d-4
1:5 000 36864 1'15'' 1'52'',5 L-34-144-256
1:2 000 331776 37'',5 56'',25 L-34-144-256-4
1:1000 1327104 9'',375 14'',0625 L-35-32-A-c-1-III-2-a
1:500 5308416 2'',34375 3'',515625 L-35-32-A-c-1-III-2-a-1
Pe unele foi de hartă (în special cele realizate pînă în 1975) indicativul este
urmat şi de un titlu, reprezentat în general de denumirea localităţii celei mai
importante din cadrul hărţii.
2.2.2. Proiecţia Gauss-Krüger
Suprafaţa de referinţă a proiecției, o reprezintă elipsoidul Krasovski, aceasta
făcând parte din categoria proiecțiilor conforme, cilindrică - transversală.
Desfășurarea elipsoidului pe fuse, reprezintă o caracteristică specifică acestei
proiecții.
În proiecția Gauss-Krüger, țara noastră se poziționează pe fusele cu numărul 34
est şi numărul 35, în reprezentarea pe fuse de 6° (Fig.2.13).

Fig. 2.13. Proiecţia Gauss-Krüger (Moroşanu B.,2008)

Deformaţiile în proiecţia Gauss-Krüger:
 modulul de deformaţie liniară are forma:

23
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

  1  y'2  y'4
(2.6)
2 4
2R 2R

l
în care y este depărtarea punctului considerat faţă de meridianul axial;
 modulul de deformaţie a suprafeţelor :
p = μ5 (2.7)
Hărţile şi planurile topografice în proiecţia Gauss au, în general, un cadru
geografic, format din imaginile plane ale unor arce de meridiane şi paralele, care
delimitează pe elipsoidul de rotaţie nişte trapeze curbilinii, denumite în mod curent
trapeze.
2.2.3. Proiecția Universal Transversal Mercator (UTM)
În anul 1950, s-a început realizarea și implementarea unui sistem de referinţă
universal, pentru întreaga suprafaţă a globului terestru, denumit Universal
Transversal Mercator (UTM), dezvoltat în special pentru hărţile topografice
folosite de ţările membre ale Organizației Națiunilor Unite (NATO) (Fig. 2.14).

Fig. 2.14. Proiecția UTM (Moroşanu B.,2008)

Elipsoidul de rotaţie ales este cel denumit World Geodetic System (WGS 84),
utilizat atât în scopuri militare, dar şi civile pentru cel mai utilizat și modern sistem
de poziţionare care utilizează sateliţii (GPS).

Fig. 2.15. Poziționarea României în proiectia UTM

În acest sistem de proiecție, țara noastră este situată pe fusele 34 şi 35, zona de
o
intersecție a celor două zone fiind reprezentata meridianul de 24 , poziționat relativ
în centrul țării (Fig.2.15).
24
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone

Nomenclatura foilor de hartă pentru proiecţia UTM, se deosebește de cea

pentru proiecţia Gauss-Kruger, care folosește ca scară de bază 1:25000, în proiecţia
UTM fiind folosite scările 1:50000 şi 1:250000, ca și scări de referință.
2.3. Transformări și conversii de coordonate
Conform standardului internaţional ISO-19111, operaţiile cu coordonate se
referă la modificarea valorilor coordonatelor de la un sistem de referinţă şi de
coordonate la valorile coordonatelor într-un alt sistem de referinţă şi coordonate.
În prezent, sunt recunoscute două tipuri de operaţii cu coordonate:
transformarea şi conversia de coordonate. Există o combinaţie de mai multe
operaţii de genul celor două amintite, care este cunoscută în literatura de specialitate
ca şi concatenare de coordonate.
2.3.1. Transformări de coordonate
Existenţa mai multor datumuri implică în mod evident şi problema
transformărilor coordonatelor între datumuri.
Parametri de transformare sunt determinaţi pe baza analizei unor staţii de
control, pentru care se cunosc coordonate în ambele datumuri. (Moldoveanu C.,
2007).
Există două modelele de transformare, utilizate frecvent în cazul unor
datumuri complete (Fig. 2.16):
 transformare cu 3 parametri, dacă axele de coordonate ale sistemului cartezian
tridimensional pentru cele două datumuri, sunt paralele;
 transformare cu 7 parametri dacă axele nu sunt paralele.

Fig.2.16. Transformarea coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

O descriere a transformării de coordonate nu este necesară pentru descrierea
unui sistem de referinţă şi de coordonate, dar trebuie menţionată, pentru a descrie mai
uşor o transformare de coordonate care a fost deja aplicată coordonatelor, sau unei
transformări de coordonate de la acel sistem la un sistem de referinţă şi de
coordonate definit de utilizator (un sistem particular de referinţă şi coordonate).
2.3.2. Conversii de coordonate
Conversia de coordonate reprezintă operaţia prin se modifică coordonatele
dintr-un sistem de referinţă şi de coordonate, în altul, dar ambele sisteme având la
bază acelaşi datum(fig. 2.17).
Conform standardului internaţional ISO 19111, trebuie să se facă distincţie clară
între conversia de coordonate şi transformarea de coordonate.

Fig.2.17. Conversia coordonatelor (Moldoveanu C., 2007)

Conversia de coordonate nu modifică datumul la care se referă, deoarece
25
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone
procesul de conversie utilizează funcţii matematice analitice care nu alterează acurateţea valorilor coordonatelor
(Moldoveanu C., 2007).
2.3.3. Acurateţea şi precizia coordonatelor, operaţiilor pe coordonate şi parametrilor
Acurateţea unei referiri spaţiale depinde de acurateţea cu care a fost realizat sistemul de referinţă şi de coordonate.
Acurateţea unei transformări de coordonate între două datumuri, depinde de acurateţea măsurătorilor în ambele
sisteme de referinţă şi de coordonate. Conversia de coordonate nu este influenţată de erorile de măsurare din sistem sau de
parametrii datumului (Moldoveanu C., 2007).
Informaţia despre acurateţea coordonatelor şi a parametrilor operaţiilor pe coordonate şi precizia operaţiilor pe
coordonate, este o informaţie calitativă şi trebuie să fie raportată în conformitate cu specificaţiile ISO 19113 şi ISO 19114.