oara cu noroc( nuvela realist- psihologica)

de loan Slavici

Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, loan Slavici, consolideaza

dirnensiunea realist ~ obiectiva a universului existential al satului ~ i targului de
provincie ~ i opereaza o remarcabila deschidere a prozei r o m n e ~ t i spre
·psihologic. Slavici este primul scriitor care demonstreaza ca sufletul taranului nu
este nici simplu, nici linear, ci se a l c a t u i e ~ t e ca un spatiu al dilemei morale, al
incertitudinor i zbuciumului sufletesc dramatic. ·
Moara u noro (publicata in volumul Novele din popor 1881) este o
nuvela relist - psihologica, remarcabila nu numai prin complexitatea personajului
principal, ci ~ i prin observatia sociala pe care se c o n s t r u i e ~ t e imagihea unei lumi
de l r ~ i t de secol XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima
imbogatirii se dezvolta in relatie cu tema destinului ca p r a b u ~ i r e determinata de o
stranie fascinatie a raului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie. Moara u noro este numele
hanului ~ e z t Ia rascruce de drumuri, o raspantie care intoarce destinul eroilor
spre zodia tragicului, schimband l i n i ~ t e a colibei in zbucium, nefericire,
insingurare, tradare ~ i moarte. Norocul se d o v e d e ~ t e astfel efemer i i n ~ e l a t o r ,
ispita scoasa in ca_lea omului slab. Valoarea de simbol a titlului _se l m u r e ~ t e in
capitolul al doilea. Afirmatia moara a incetat a mai macina ~ i s-a prefacut in
carciuma reliefeaza motivul locului blestemat. Slavici, ca ~ i Caragiale, se
situeaza n ~ p r e l u n g i r e a viziunii populare, a tribuind hanului conotatiile negative
ale locului bantuit, ale spatiului malefic,_ iar tabloul final al hanului prefacut in
c e n u ~ fixeazaC motivul spatiului malefic purificat prin foe.
Perspectiva narativa este obiectiva, deoarece actiunea este relatata Ia
persoana a 111 a , de catre un narator de tip omniscient i omniprezent.
ompozitia nuvelei este clasica, cele 7 capitole fara titlu urmarind ~ i r u l
intamplarilor in succesiune cronologica.
lncipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic· al unui
personaj -reflector: mama Anei, care este numita simbolic batrana , adica
persoana inteleapta. Cugetarea ei reprezinta in a c e l a ~ i timp o avertizare asupra
fort;elor conflictuale, avind rol moralii:ator:
- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
l i n i ~ t e a colibei tale te face fericit. ··
Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se constituie tot ca discurs direct
al personajului reflector: Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar ~ le-a fost
data. Naratiunea se inscrie astfel intre aceste cugetari ale batranei, vazuta ca
 

  voce a autorului, care exprima mentalitatea unei lumi morale ce i ~ i intemeiaza

existenta pe valori autentice ~ i pe credinta in soarta.
Structural nuvela se organizeaza pe doua planuri: planul realitatii
·exterioare in care este surprinsa existenta sociala a eroilor, ~ i . eel de-al doilea
plan, planul interior psihologic in care sunt urmarite dilemele morale ~ i
m i ~ c a r i l e s u f l e t e ~ t i ale personajelor.
Consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra fondului
s u f l e t e s ~ ~ i moral al omului sunt urmarite intr-a e s f a ~ u r a r e epica de mare
tensiune. Actiunea nuvelei ese situata intr-un spatiu geografic real in campia
aradeana (Fundureni, lneu, Oradea sunt toponime reate), intr-o zona de
rascruce, salbatica, plina de mister. Timpul il reprezinta s f a r ~ i t u l sec. XIX , iar
durata cronologica a intamplarilor se intinde pe un an intreg, de dupa P a ~ t e
pana in urmatorul an at Saptaminii luminate.
Subiectul nuvelei u r m r e ~ t e un singur fir narativ, avand un conflict unic i
concentrate.
Situatia initiala surprinde nemultumirea lui Ghita fata de conditia sa
sociala. Saracia, pretuita e soacra sa pentru puterea miraculoasa de a mentine
echilibrul sufletesc at omului, devine pentru cizmarul Ghita motiv de puternice
framantari, dandu-i un sentiment de inferioritate. EI identifica saracia cu Iipsa de
demnitate ~ i d o r e ~ t e sa se imbogateasca pentru a oferi familiei o existenta mai
buna ~ i pentru a fi totodata respectat. in ciuda rezervelor exprimate de soacra
sa h o t a r a ~ t e sa abandoneze l i n i ~ t e a colibei sale i sa ia in arenda carciuma de
Ia Moara cu noroc. La inceput, totul merge bine ~ i familia prospera, Dar, in lumea
in care i ~ i d o r e ~ t e sa fie nu sluga, ci staapan, Ghita se confrunta cu Lica
Samadaul, stapanul de temut al acestor locuri,
Aparitia Ia han a Samadaului constituie momentul - intriga d e c l n ~ n d
conflictul ~ i intrega desfa§urare a actiunii.
Cu intuitie feminina caracteristica, Ana, nevasta liu Ghita, b n u i e ~ t e ca
Lica este om rau ~ i primejdios . in sinea lui, Ghita are a c e e a ~ i banuiala, dar
intelege ca pentru a ramane Ia Moara cu noroc trebuie sa devina omul
Samadaului. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita intra
in mecanismul necrutator at afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de setea
de bani, Ghita se va instraina treptat de Ana ~ i se va Iasa manevrat de Lica,
devenindu-i complice. Momenta de mare tensiune sunt cele in care este jefuit
r e n d ~ u l ~ i este ucisa femeia in negru ?i copilul ei. Procesul, Ia care Ghita
depune marturie falsa, contribuind Ia condamnarea lui Saila Boarul ~ i Buza -
Rupta in locullui Lica, reprezinta momentul-cheie, care marcheaza definitiva
ruptura in c o n ~ t i i n t a eroului. De acum, p r b u ~ i r e lui Ghita este inevitabila.
Tensiunea dramatica se amplifica permanent, iar faptele se precipita spre
punctul culminant. in duminica P a ~ t e l u i Ghita ii intinde o cursa lui Lica,
hotarat sa-l dea prins jandarmului Pintea. Orbit de gelozie ~ i de dorinta
 

razbunarii, pleaca dupa jandarm, dar Ia lntoarcere lntelege ca §i-a distrus

iremediabil casnicia.
Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor prin moartea eroilor, ca
lntr-o tragedie antica. Ghita l§i ucide sotia §i este, la.randul sau., ucis de Raut,
din porunca lui Lica. Orgolios pana Ia capat, Samadaul nu se da prins §i alege
sinuciderea, izbindu-se cu capul de un stejar. Hanul, locul a§ezat simbolic Ia
hotarul dintre Bine §i Rau, este purificat prin foe. lmaginea oaselor albe ie§ind
din cenu§a groasa devine simbol al ideii ca nimeni nu e mai presus de legea
morala §i ca lncalcarea acestei legi se plate§te cu moartea.
. Protagonistul nuvelei, Ghita, este centrul de iradiere a semnificatiilor,
destinul sau ilustrand toate cele trei straturi ale nuvelei social, psihologic §i
moral. Eroul lui Slavici este. un personaj complex,. dilematic, reprezentand
prototipul omului care se lasa dominat de slabiciunea sa. Procesul devenirii lui
Ghita este surprins prin mijloacele moderne ale analizei psihologice, prin
monologul interior dialogul polemic, prin faptele §i gandurile protagonistului,
prin insumarea judecatilor de valoare ale celorlalte personaje.
Prima ipostaza a lui Ghita este aceea de om moral care respecta codul
etic al o m u n i t ~ t i i §i tine Ia respectul oamenilor. Ca un adevarat paterfamilias ,
el manifesta iubire §i responsabilitate fata de ai sai, dorinta de a-i proteja §i
dorinta de autodepa§ire spre mai binele familiei. Harnicia §i priceperea eroului ,
destoinicia §i spiritul lui practic se vadesc In rapiditatea cu care·transforma
hanul in ruina intr-un loc cautat de drumetii care nu mai vorbeau despre Moara
. cu noroc, ci despre carciuma lui Ghita . lmaginea casnica a serilor de
sambata . cand Ghita numara Ca§tigul de peste saptamana cu Ana §i cu
batrana, evidentiaza regimul sufletesc asociat acestei prime ipostaze: multumire
interioara, echilibru, optimism, incredere In sine. Cand lini§tea celor cinci este
tulburata de aparitia lui Lica Samadaul, Ghita lncearca sa i se impotriveasca
ferm §i demn. Dar prima eroare este aceea ca nu renunta Ia arenda hanului
cand intelege ca nu poate ramane acolo impotriva vointei lui Lica.
Cea de-a doua ipostaza aduce in prim-plan omul dilematic care
penduleaza intre dorinta de a ramane om cinstit §i ispita ca§tigului nemuncit.
Tentativa e§uata de a se impotrivi lui Lica este urmata de alunecarea treptata
sub influenta Samadaului, de acceptare a compromisului moral. Tntre cei doi
barbati e un conflict de interese §i o confruntare de vointe §i orgolii barbate§ti.
Vointa §i forta launtrica a lui Ghita se naruie insa treptat, sub ispita de a vedea
banii Qramada inaintea sa §i sub fascinatia fortei maleficea lui Lica. Sfa§iat de
imbolduri §i de trairi suflete§ti contradictorii, Ghita se inchide in sine, refuzand
comunicarea cu Ana, devine taciturn, sumbru, irascibil. n lupta sinelui cu sinele,
teama, suspiciunea, sentimental instnainarii alterneaza cu remu§carile §i cu ·
sentimentul culpabilitatii
n raport cu famiiia, grija §i duio§ia de Ia inceput sunt inlocuite de raceala
§i vorbe grele, el ajungand sa-§i doreasca sa nu aiba nevasta.§i copii . n raport
 

cu Jumea careia ii apartine, Ghita a ege duplicitatea, vrand sa para om cinstit ,

d r devine complice a faptele necinstite ale lui Lica. Autorul surpride, dintr-o
dubla perspectiva - cea a naratorului omniscient §i cea personajului insu§i -
framantarile lui Ghita, oscilatiile de lumini §i umbre, momentele de insingurare ,
d r §i cele de omenie, cand i§ i aduce aminte ca are nevasta §i copii, macinat de
remu§cari.
Scena procesului reprezinta un moment-cheie in devenirea personajului,
un moment de culminatie a crizei sale morale .De§i convins de vinovatia
Samadaului i jefuirea arenda§ului §i in dubla crima din padure, Ghita depune
marturie falsa, contribuind Ia disculparea lui Lica.
Ultima ipostaza este aceea a omului imoral cazut din demnitatea fiintei
morele in zonele obscure ale instinctelor : lacomie, orgoliu, gelozie §i sete de
razbunare oarba. in sufletul eroului se produc mutatii esentiale, care il
instraineaza iremediabil d e ai sai. Gravul dezechilibru interior este generat de
acceptarea slabiciunilor , a viciului lacomiei §i de justificarea acestora: Ce sa
f c daca a§a m-a lasat Dumnezeu ? ( monolog interior)
Sub complicitatea acceptata tacit, intre Ghita §i Lica are loc o confruntare
pe viata §i pe moarte, care v sfar§i prin hotararea lui Ghita de de a-i aduce
jandarmlui Pintea dovezile vinovatiei Samadaului.
Deci optiunea finala a protagonistului este aceea de a se situa, cu
sacrificiul suprem, de partea Legii. Pentru prima oara, eroul renunta a locul
dublu §i actioneaza cu fermitate. Este insa prea tarziu, caci revenirea a valorile
morale autentice nu mai este cu putinta §i eroii vor plati cu viata abaterea de a
norma etica.
Definitorie pentru arta realizarii personajelor lui Slavici este deschiderea
spre psihologic, spre o bogata viata interoara.
intre marii clasici ai l i t e r t u ~ i i romane, Slavici ramane creatorul nuvelei
realist-psihologice, iar oara c u noroc este dovada cea mai vie a faptului ca
nuvelistica reprezinta partea cea mai valoroasa a operei autorului.