APARATUL CARDIOVASCULAR

Mediastinul. Toracele este impartit, din punct de vedere

topografic:
 intr-o regiune mediana - mediastin;
 2 regiuni laterale - pleuro-pulmonare.

Mediastinul reprezinta regiunea mediana care desparte cele doua

regiuni pleuro-pulmonare.

El corespunde:
 in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;
 in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului.

Mediastinul contine organe apartinand aparatului respirator,

cardio-vascular si digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita
relatiilor stranse intre aceste organe prevenind simptomatologia comuna
a acestora in cursul unor boli.

Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte si de alta a

mediastinului si contin plamanul si pleura respectiva.

Inima si vasele de sange formeaza impreuna sistemul circulator.

1. Inima
- o mica ,,pompa" de aproape 300 de grame
- este un organ musculos, cavitar, cu patru camere (doua atrii si doua
ventricule)
- situata in cavitatea toracica, intre cei doi plamani
- este localizata în cavitatea toracică, în etajul inferior sau cardiac al
mediastinului anterior (spatiul dintre cei doi plamani)
- este adapostita intr-un sac fibros numit pericard, fixat de muschiul diafragm
si de organele din jur.
- are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de
diafragmă.

Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:

 miocardul
 endocardul
 epicardul

Configuraţia externă:
 trei feţe (sternocostală, diafragmatică şi pulmonară),
 o bază care corespunde atriilor şi un vârf orientat inferior şi la stânga

Peretele inimii este format din miocard si endocard.

1) Proprietățile miocardului sunt comune cu ale mușchilor striați scheletici
(excitabilitatea, conductibilitatea, contractibilitatea) și proprii (automatismul).
2) Endocardul căptușește încăperile inimii, trecând fără întrerupere de la atrii
spre ventricule. Endocardul inimii drepte este independent de endocardul
inimii stângi.

 Țesutul cardiac formează cea mai mare parte a miocardului. Este format
din fibre striate cardiace, alcătuind așa-zisul miocard adult.
 Țesutul nodal este denumit și aparatul de conducere al inimii. Acest
țesut formează aglomerări de fibre, numite noduli. În inima adult ă exista :
nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul Hiss.
Inima este invelita la exterior de doi saci pericardici:
 Pericardul fibros, aşezat la exterior. Are consistenţă fibroasă, este
rezistent şi inextensibil.
 Pericardul seros are o structură asemănătoare cu pleura şi peritoneul şi
este format dintr-o foiţă sau lamă parietală şi o altă viscerală.

Între foiţe există o lamă fină de lichid care facilitează mişcările cordului, numit
lichid pericardic. Cele două foiţe delimitează cavitatea pericardulu

Alcatuirea interna
 Inima este un organ musculo - cavitar
 este formată din 4 compartimente
 Atriul (AD) şi ventriculul drept (VD)
 Atriul (AS) şi ventriculul stâng (VS

Baza inimii corespunde atriilor; la nivelul ei se observa cele opt vase mari ale
inimii :
 artera aorta
 artera pulmonara
 doua vene cave (superioara si inferioara)
 patru vene pulmonare
Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator prin orificiul
atrioventricular prevazut cu o valvula, sustinuta de corzi tendinoase. ( AS
comunica cu VS prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula
bicuspida/mitrala, iar AD comunica cu VD prin orificiul atrioventricular drept
prin valvula tricuspida).
La originea arterelor aorta si pulmonara se gasesc cate 3
valvulesigmoide ,semilunare in forma de ,,cuib de randunica", care impiedica
intoarcerea sangelui in ventricule dupa contractia acestora.( valvulele fac ca
sangele sa circule intr-un singur sens, nu si in sens invers).

Valvele atrio-ventriculare sau cuspide se numesc atrio-ventriculare

deoarece sunt poziționate între atrii și ventricule.

Aceste valve sunt:

 Valva bicuspidă sau mitrală: care împiedică reîntoarcerea sângelui
ventricular stâng (regurgitarea) în atriul stâng. Este formata din dou ă
membrane.
 Valva tricuspidă: care împiedică reîntoarcerea sângelui ventricular drept
(regurgitarea) în atriul drept. Este formata din trei membrane ancorate de
pereții ventriculului drept.

Închiderea valvulelor atrio-ventriculare formează zgomotul cardiac I

( S1)
 VALVELE SEMILUNARE
Acestea sunt situate:
 la baza aortei pulmonare (valva aortică) sau
 la baza arterei pulmonare (valva pulmonară).
Aceste valve dirijează sângele în artere, împiedicând refluxul sângelui din
artere către de la ventricule. Aceste supape nu au cordaje tendinoase și sunt
mai asemănătoare cu valvele din vene decât cu valvele atrio-ventriculare.

Conformaţie exterioară:
 o bază
 un vârf
 trei feţe

1) şanţul coronar sau atrioventricular ( separă atriile de ventricule) - este

perpendicular pe axa mare a cordului şi împarte cele trei fe ţe într-un
segment atrial şi unul ventricular
2) şanţul interventricular (separă cele două ventricule) – este situat în plan
vertical, trece prin marele ax al inimii şi prezintă două segmente şan ţul
interventricular anterior şi posterior
3) şanţul interatrial – este vizibil numai la baza inimii- este plasat în plan
vertical
Ventriculele
 au formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular
 peretii sunt mai grosi decat cel al atriilor, cel stang are are peretele de trei
ori mai gros
 pereţii lor nu sunt netezi, ei prezintă pe faţa internă nişte muschi papilari,
trabecule cărnoase si cordaje tendinoase
 musculatura peretilor este formata din fibre musculare cu dispozitie
spiralat-radiara ce dau aspectul mai multor straturi
 capacitatea lor este mai mare decat a atriilor, cea a ventriculului drept este
mai mare decat a celui stang

Muschii papilari sunt muschii de la nivelul valvelor cardiace; au rol in

inchiderea si deschiderea valvulara.

Cordaje tendinoase : Pe marginile şi suprafeţele inferioare ale valvelor

tricuspidă şi mitrală se inserează numeroase structuri tendinoase sub ţiri de
colagen cordajele tendinoase – care au traseu descendent c ătre mu şchii
papilari, care se proiectează de pe pereţii musculari în cavitatea ventricular ă.
Aceste cordaje acţionează ca nişte cabluri de ancorare a valvelor şi împiedic ă
cuspidele să se deschidă sau să bombeze în interior ca o umbrel ă, din cauza
presiunii crescute pe care o are sângele în cursul contrac ţiei ventriculare.
Cordajele ataşate pe cuspide învecinate acţionează şi în scopul menţinerii
acestor cuspide strâns legate una de alta în cursul contrac ţiei ventriculare,
astfel încât sângele să nu poată regurgita printre ele, când sunt închise.

Structura histologica
 endocard
 miocard
 contractil
 tesutul excitoconductor
 epicard

Vascularizaţia inimii
Inima este un organ bogat vascularizat, aspect condiţionat de activitatea
ritmică, neîntreruptă, a miocardului, care într-o oră pompează în circula ţie
aproximativ 400 litri sânge, iar în decurs de o zi 10.000 litri sânge.
Activitatea metabolică crescută a miocardului necesit ă deci un aport ridicat de
sânge, care se realizează prin arterele coronare dreapt ă şi stâng ă care se
desprind din aorta ascendenta iar singele venos colectat de vene care se
varsa in sinusul coronar care se deschide in atriul drept.
este o vascularizatie terminala si colaterala
Inervaţia inimii
Inervaţia inimii este realizată de ramuri simpatice şi parasimpatice ale plexului
cardiac.
 Fibrele simpatice provin din nervii cardiaci superior, mijlociu şi inferior,
care vin din ganglionii simpatici cervicali si au efecte stimulatoare asupra
miocardului.
 Fibrele parasimpatice, din nervul vag. Care inerveaza predominant nodulul
sinoatrial si atrioventricular, avand ca efect diminuarea activitatii inimii.

SISTEMUL CIRCULATOR
Este format din 
 artere – vase care transportă sângele de la inimă spre ţesuturi  
 vene – vasele care transportă sângele de la ţesuturi spre inim ă 
 capilare – la nivelul cărora se realizează schimburile dintre sânge şi
ţesuturi.

Peretele vascular este  format din trei straturi principale:

 intimă, formată dintr-un strat de celule turtite endoteliale, a şezate pe o
membrană bazală sub care se gaseste un tesut conjunctiv subendotelial;
 medie  are o structură foarte variată potrivită diverselor tipuri de vase.
Media venelor este în general mai subţire şi este format ă din fibre
musculare şi elastice în venule şi venele mijlocii, fiind foarte pu ţin
dezvoltată la venele mari;
 adventicea  stratul cel mai extern al peretelui vascular, este format ă din
ţesut conjunctiv cu fibre colagene, de regulă orientate longitudinal şi fibre
elastice. Adventicea este mai subţire la artere şi foarte groas ă la venele
mijlocii şi mari.
Capilarele sanguine formează reţeaua în care se termin ă arteriolele şi de la
care pornesc venulele.

Peretele capilar este alcătuit din: 

 Endoteliul capilar se continuă cu endoteliul arterelor şi venelor, fiind
format dintr-un strat de celule turtite cu nuclei ovalari, orienta ţi în lungul
capilarului.
 Membrana bazală
 Periteliul este stratul subţire din jurul peretelui capilar format din ţesutul
conjunctiv cu fibre colagene şi reticulină, dispuse în substan ţa
fundamentală şi cu celule conjunctive ca: fibroblaşti, celule reticulare,
macrofage, celule adipoase şi mastocite. Tot în periteliu se afl ă fibre
nervoase vegetative, iar printre celulele periteliului se g ăsesc celule
pericapilare sau pericite, de formă stelată, care prin contracţie, micşorează

calibrul acestuia.  

 
 Circulația limfei, spre deosebire de cea a
sângelui, este o circulație unică, care generează în spațiile periferice
interstițiale și finalizează în unghiul venos drept sau stâng. Circula ția limfei se
produce în sens contrar forței de gravitație și este determinat ă de urm ătorii
factori:
 Inima;
 Travaliul peretilor vaselor limfatice;
 Travaliul peretilor venelor.

SISTEMUL VENOS
• Introducere
• Venele pulmonare
• Sistemul venos periferic
• Anastomozele dintre sistemul venos portal şi vena cavă inferioară

Introducere
Factorii care intervin în circulaţia venoasă:
• Prezenţa sistemului de valvule conivente din interiorul venelor
• Contractilitatea miocardică
• Presiunea negativă intratoracică
• Contracţiile musculare
• Presiunea exercitată de către organele din cavitatea abdominală
• Curgerea continuă a sângele prin sistemul vascular – elasticitatea vasculară
şi contractilitatea miocardică
Trunchiul venelor pulmonare
1. Vena pulmonară dreaptă superioară
2. Vena pulmonară dreaptă inferioară
3. Vena pulmonară stângă superioară
4. Vena pulmonară stângă inferioară

SINGURELE VENE CARE CONŢIN O2

SISTEMUL VENOS PERIFERIC

1. VENA CAVĂ SUPERIOARĂ
2. VENA CAVĂ INFERIOARĂ