Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Departamentul Alimentatie si Nutritie

Tema lucrului individual

Strategia globala a OMS in inofensivitatea

produselor alimentare

Studentul (a)
Anton Ana TMAP-191

Conducător din partea Catedrei

Boestean Olga conf. univ.

Chisinau 2021

1
 CUPRINS

Introducere
1. Siguranța alimentară: o prioritate pentru sănătatea publică..........................................................4
2. Factori de risc microbiologici..................................................................................................9
3. Rolul OMS în siguranța alimentară....................................................................................13
4 Strategia globala a OMS in inofensivitatea produselor alimentare................................15
5. Nutriția sănătoasă și sigură.....................................................................................17

Concluzie
Bibliografii

2
Introducere

Nutriția joacă un rol important în menținerea sănătății. Dacă o

persoană mănâncă incorect din punct de vedere al medicinei, se pot
dezvolta o serie de boli diferite. Cum ar trebui să măncăm pentru ca
nutriția să beneficieze sănătății noastre ? Organizația Mondială a
Sănătății a introdus termenul "nutriție sănătoasă". O dietă sănătoasă
ar trebui să răspundă nevoilor organismului pentru energie, nutrienți,
ce ne permite să menținem o greutate normală și activitate vitală.

În prezent, este actuală problema creșterii culturi nutriționale, astfel

încât dieta să corespundă cerințelor energetice și nevoilor fiziologice
ale organismului.

Nutriția rațională este o nutriție "inteligentă", deoarece numele

provine din cuvântul Latin" Rationalis", ceea ce
înseamnă"inteligent". Nutriția rațională ar trebui să fie deplină,
diversă în produse și tipurile de feluri de mâncare echilibrate de
componente, în funcție de vârsta persoanei, de tipul activității sale și
de starea de sănătate și, în final, delicios. Nutriția corectă și
importanța acesteia pentru sănătate este dificil să supraestimezi o
persoană: o astfel de dietă corespunde unui stil de viață sănătos și nu
dăunează unei persoane.

Utilizarea rațională a alimentelor de către fiecare persoană,

excluderea supraalimentării și malnutriției, îi va ajuta pe mulți să se
consolideze sănătate.

3
 1. Siguranța alimentară: o prioritate pentru sănătatea publică

Bolile transmise de alimente reprezintă o povară grea pentru sănătate. Ca urmare a

consumului de alimente nesigure, mii de milioane de oameni se îmbolnăvesc și mulți mor.
Profund îngrijorat de acest fenomen, cea de-a cincizeci și treia sesiune a Adunării Mondiale
a sănătății (mai 2000) a adoptat o rezoluție prin care solicită Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS) și statelor sale membre să recunoască siguranța alimentară drept funcția
principală a sănătății publice. Rezoluția solicită, de asemenea, OMS să elaboreze o strategie
globală pentru a reduce povara bolilor transmise de alimente.

Disponibilitatea alimentelor sigure promovează sănătatea oamenilor și este unul dintre

drepturile fundamentale ale omului. Alimentele sigure au efecte benefice asupra sănătății și
productivității și oferă o bază eficientă pentru dezvoltare și reducerea sărăciei. Oamenii își
exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea cu privire la riscurile pentru sănătate asociate cu
agenții patogeni microbieni și substanțele chimice potențial periculoase conținute în
alimente. Până la o treime din populația țărilor dezvoltate suferă de boli alimentare în fiecare
an, iar în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, această problemă pare să fie și mai
răspândită. Cele mai sărace segmente ale populației sunt cele mai afectate de factori care
slăbesc sănătatea. De exemplu, boli foodborne și bolile diareice sunt principalele cauze de
morbiditate și mortalitate în țările mai puțin dezvoltate, omorând aproximativ 2,2 milioane
de persoane anual, dintre care majoritatea sunt copii. Diareea este cel mai frecvent simptom
al bolilor transmise de alimente, dar există și alte consecințe grave, inclusiv insuficiența
renală și hepatică, afectarea funcției creierului și a sistemului nervos și moartea.
Complicațiile pe termen lung cauzate de bolile debilitante transmise de alimente includ
artrita reactivă și paralizia.

Tendințele în producția, prelucrarea, distribuția și prepararea produselor alimentare în lume

ridică noi provocări în ceea ce privește siguranța alimentară. Produsele alimentare cultivate
într-o țară pot fi acum transportate și consumate în cealaltă parte a lumii. Oamenii își doresc
produse alimentare mai diverse decât în trecut; au nevoie de produse alimentare care sunt în
afara sezonului acum și adesea iau mâncare nu acasă. Nutriția copiilor în școli și instituții
pentru copii și creșterea numărului de persoane în vârstă din spitale și pensiuni înseamnă că
mâncarea pentru mulți este pregătită de un număr mic de persoane și, în acest sens, poate fi
o sursă de focare mari de boli alimentare. O speranță de viață mai lungă și o creștere a
numărului de persoane cu imunitate insuficientă înseamnă o creștere a grupurilor vulnerabile
4
ale populației, pentru care produsele alimentare nesigure sunt adesea o amenințare și mai
gravă.

OMS și statele sale membre au răspuns acestor noi provocări recunoscând că siguranța
alimentară este o funcție esențială a sistemului de sănătate publică. Problema siguranței
alimentare ar trebui abordată de-a lungul întregului lanț alimentar prin luarea de măsuri
bazate pe informații științifice rezonabile la nivel național și internațional. Capacitatea OMS
de a evalua riscurile asociate factorilor chimici și microbiologici și noilor tehnologii
alimentare trebuie extinsă. Pentru a evalua și a reduce povara bolilor transmise de alimente,
noi metode. Strategiile privind siguranța alimentară pot fi puse în aplicare numai de țările
care au o capacitate suficientă în acest domeniu și care vor continua să sprijine statele
membre în construirea și consolidarea acestei capacități.

OMS s-a angajat să ia măsuri pentru promovarea sănătății tuturor oamenilor și recunoaște
siguranța alimentară ca o prioritate globală de sănătate publică. Strategia prezentată în acest
document definește un rol mai important pentru OMS în domeniul siguranței alimentare,
sugerează abordări adecvate pentru reducerea riscurilor asociate factorilor de risc microbieni
și chimici din alimente și conturează un sistem de consolidare a siguranței alimentare la
nivel internațional. Deoarece problema siguranței alimentare se referă la toți oamenii, este
necesar să se implice toate părțile interesate în această lucrare. Astfel, implementarea
eficientă a acestei strategii implică necesitatea consolidării parteneriatelor între organizațiile
internaționale care se ocupă de problemele de siguranță alimentară, precum și între
instituțiile de la nivel național.

1.1 De ce siguranța alimentară este o problemă majoră de

sănătate publică?
În ultimele decenii, au fost raportate focare grave de boli transmise de alimente, ceea ce
confirmă importanța sănătății și sociale a acestor boli pentru sănătatea umană. Consumatorii
din toate colțurile lumii sunt din ce în ce mai preocupați de focarele de boli transmise de
alimente. Cu toate acestea, focarele par a fi cele mai vizibile aspecte ale unei probleme mult
mai largi și mai răspândite. Bolile alimentare afectează cel mai mult copiii, femeile
însărcinate, persoanele în vârstă și persoanele care suferă deja de alte boli. Bolile alimentare
nu numai că au un impact semnificativ asupra sănătății și bunăstării oamenilor, dar au și
anumite consecințe economice pentru indivizi, familii, colective, cercuri de afaceri și țări în
ansamblu. Aceste boli pun o povară grea asupra sistemelor de sănătate și reduc semnificativ
productivitatea activității economice. Cele mai sărace segmente ale populației trăiesc, de

5
regulă, într-o zi și, prin urmare, pierderea veniturilor din cauza bolii alimentare dă problemei
sărăciei un caracter pe termen lung.

1.2 Noi provocări în domeniul siguranței alimentare.

Integrarea și consolidarea industriilor agricole și alimentare și globalizarea comerțului
alimentar schimbă sistemele stabilite de producție și distribuție a alimentelor. Aceasta duce
la crearea condițiilor în care se pot răspândi atât bolile cunoscute, cât și cele noi. Produsele
alimentare și furajele sunt acum răspândite pe o distanță mult mai mare decât în trecut, ceea
ce creează premisele necesare pentru răspândirea pe scară largă a focarelor de boli transmise
de alimente. În timpul recentei crize, peste 1 500 de firme din Europa au primit furaje care
conțin dioxină dintr-o singură sursă timp de două săptămâni. Produsele alimentare obținute
de la animalele cărora li s-a administrat acest aliment infectat au fost livrate pe piețele de pe
toate continentele în câteva săptămâni. Efectele expunerii la dioxină din această sursă asupra
sănătății umane pot fi găsite doar ca urmare a multor ani de cercetare. Nu este nevoie să
vorbim chiar despre distribuția internațională a preparatelor din carne și a făinii de oase
obținute din bovine afectate de encefalopatia spongiformă. Consecințele economice
cumulate ale unor astfel de incidente și sentimentul de anxietate generat în rândul
consumatorilor sunt încă evaluate.

Există și alți factori care au contribuit la apariția siguranței alimentare ca problemă de

sănătate publică. Creșterea urbanizării duce la o creștere a cererii de transport, depozitare și
preparare a produselor alimentare. Creșterea bunăstării, stilul de viață urban și, uneori, lipsa
unei infrastructuri adecvate înseamnă că oamenii trebuie adesea să mănânce. În țările în curs
de dezvoltare, mâncarea este adesea pregătită de vânzătorii stradali. În țările dezvoltate, până
la 50% din fondurile alocate pentru alimente pot fi cheltuite pentru alimente preparate în
afara casei. Toate aceste schimbări creează o situație în care o singură sursă de infecție poate
avea consecințe răspândite și chiar globale. Țările în curs de dezvoltare, în special, se
confruntă cu schimbări rapide legate de condițiile lor de sănătate și sociale, iar sarcina
asupra resurselor lor deja limitate este agravată de o urbanizare suplimentară, de o
dependență sporită de stocurile de alimente și de un acces insuficient la apă potabilă sigură
și la echipamente sigure de preparare a alimentelor.

6
Globalizarea comerțului alimentar oferă consumatorilor multe beneficii, deoarece contribuie
la o creștere semnificativă a varietății de produse alimentare de înaltă calitate, accesibile,
ieftine și sigure și care răspund cererii consumatorilor. O varietate de alimente într-o dietă
echilibrată contribuie la îmbunătățirea nutriției și la promovarea sănătății. Globalizarea
comerțului alimentar creează oportunități pentru țările exportatoare de alimente de a primi
valută străină, care este necesară pentru dezvoltarea economică a multor țări și îmbunătățirea
calității vieții multor popoare. Cu toate acestea, aceste schimbări reprezintă, de asemenea,
noi provocări în ceea ce privește producția și distribuția de alimente sigure și s-au dovedit a
avea un impact larg asupra sănătății.

Programele de siguranță alimentară se concentrează din ce în ce mai mult pe conceptul de la

fermă la masă ca mijloc eficient de reducere a factorilor de risc alimentari. Această abordare
generală a abordării riscurilor de origine alimentară implică necesitatea de a lua în
considerare fiecare verigă din lanțul alimentar: de la materii prime la consumul final.
Factorii de risc pot fi introduși în lanțul alimentar din fermă și pot fi introduși sau amplificați
în orice verigă a acestui lanț până când acest produs alimentar ajunge la consumator.

Deși s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea siguranței

alimentare în multe țări, cu toate acestea, mii de milioane de oameni se îmbolnăvesc în
fiecare an ca urmare a alimentelor nesigure pe care le consumă. O creștere a rezistenței
bacteriilor la medicamentele antimicrobiene care provoacă o anumită boală întunecă în
continuare această imagine. Publicul devine din ce în ce mai conștient de pericolele asociate
cu microorganismele patogene și substanțele chimice conținute în produsele alimentare
furnizate. Introducerea de noi tehnologii, inclusiv ingineria genetică și radiațiile, în contextul
acestei preocupări privind siguranța alimentară reprezintă o provocare specială pentru noi.
Unele dintre aceste tehnologii vor crește producția agricolă și vor îmbunătăți siguranța
alimentară, dar utilitatea și siguranța lor trebuie confirmate în practică înainte de a fi
recunoscute de consumatori. În plus, dezvoltarea ar trebui să se bazeze pe principiile
participării colective, transparenței și utilizării metodelor convenite la nivel internațional.

Până de curând, multe sisteme de reglementare a siguranței alimentare s-au bazat pe definiții
legale ale alimentelor nesigure, programe pentru eliminarea obligatorie a alimentelor
nesigure din rețeaua de vânzare cu amănuntul și sancțiuni impuse părților responsabile după
fapt. Aceste sisteme tradiționale nu mai sunt capabile să rezolve problemele existente și
emergente legate de siguranța alimentară, deoarece nu conțin o abordare preventivă sau nu
stimulează aplicarea acesteia. În ultimul deceniu, a existat o tranziție la analiza riscurilor
bazată pe cunoștințe științifice mai precise despre bolile transmise de alimente și cauzele
7
acestora. Aceasta creează baza pentru adoptarea măsurilor preventive de reglementare a
siguranței alimentare atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Abordarea bazată pe
riscuri ar trebui să fie susținută de informații privind mijloacele cele mai adecvate și
eficiente de combatere a factorilor de risc proveniți din alimente.

8
 2. Factori de risc microbiologici

Bolile transmise de alimente cauzate de microorganisme reprezintă o problemă majoră de

sănătate publică care devine din ce în ce mai relevantă. Cele mai multe țări care s-au stabilit
sistemele de înregistrare a cazurilor de boli foodborne au remarcat o creștere semnificativă
în ultimele decenii în prevalența bolilor cauzate de microorganisme conținute în produsele
alimentare, inclusiv agenți patogeni precum Salmonella, Campylobacter jejuni și
enterohemorrhagic E. coli, precum și boli cauzate de paraziți, cum ar fi coli
cryptosporidium, cryptospora și trematode.

În 1998, aproximativ 1,8 milioane de copii din țările în curs de dezvoltare (cu excepția
Chinei) au murit din cauza bolilor diareice cauzate de organismele microbiologice conținute
în alimente și apă. În țările industrializate, o persoană din trei poate suferi de boli alimentare
în fiecare an. În Statele Unite, se estimează că 76 de milioane de cazuri de boală transmisă
de alimente sunt raportate anual și, ca urmare, 325,000 de internări în spital și 5,000 de
decese. În prezent, există date foarte limitate privind consecințele economice ale
contaminării alimentare și ale bolilor transmise de alimente. Ca urmare a studiilor efectuate
în SUA în 1995, sa ajuns la concluzia că costul anual al tratării a 3,3-12 milioane de cazuri
de boală alimentară cauzată de șapte agenți patogeni sa ridicat la 6,5-35 miliarde de dolari.
SUA. Cheltuielile medicale și" costul " vieții persoanelor care au murit doar ca urmare a
cinci focare de boli alimentare în Anglia și Wells în 1996 sunt estimate la 300-700 de
milioane de lire sterline. Costurile asociate cu cele 11.500 de cazuri zilnice estimate de
intoxicații alimentare în Australia sunt estimate la 2,6 miliarde de dolari australieni.
Creșterea prevalenței bolilor transmise de alimente cauzate de organismele microbiologice
este rezultatul acțiunii multor factori, care în toate cazurile sunt asociate cu condiții în
schimbare rapidă în lumea de astăzi. Structurile demografice sunt perturbate, ca urmare a
faptului că tot mai mulți oameni sunt expuși microorganismelor conținute în produsele
alimentare. Schimbarea practicilor agricole, extinderea sistemelor de distribuție a
alimentelor și consumul preferat de carne și păsări de curte în țările în curs de dezvoltare pot
duce, în toate cazurile, la o creștere a prevalenței bolilor transmise de alimente. Extinderea
sistemelor de distribuție a alimentelor conduce la creșterea oportunităților de ubicuitate
rapidă a produselor alimentare care conțin contaminanți. Modificările sistemului de
producție alimentară conduc la dezvoltarea de noi tipuri de produse alimentare care pot
conține agenți patogeni mai puțin obișnuiți. Tehnologiile Intensive de creștere a animalelor,
care sunt puse în practică pentru a reduce la minimum costurile de producție, conduc la
9
apariția unor noi zoonoze care afectează oamenii. O problemă majoră în domeniul siguranței
alimentare în multe țări ale lumii este prelucrarea sigură și îndepărtarea gunoiului de grajd
pe fermele mari de animale și păsări de curte, deoarece gunoi de grajd conține adesea
organisme patogene.

Creșterea prevalenței unor boli foodborne atribuite organisme microbiologice este facilitat
de schimbări în obiceiurile alimentare, de exemplu, de preferat utilizarea de alimente
proaspete, care a suferit de procesare minimă, o creștere constantă în intervalele de timp
între prelucrarea și consumul de alimente și o creștere în prevalența mănâncă mesele
preparate în afara casei. Apariția unor noi microorganisme patogene și microorganisme care
nu au fost asociate anterior cu produsele alimentare este o problemă majoră de sănătate
publică. E. coli 0157:H7 microorganism a fost descoperit în 1979 și ulterior a provocat boala
și moartea (în special în rândul copiilor) datorită prezenței sale în carne de vită la sol, sucul
de mere nepasteurizat, lapte, salata verde, lucernă și germeni de alte tipuri de verdeturi,
precum și în apa de băut într-un număr de țări. Microorganismul Salmonella typhimurium
DT104 a dobândit rezistență la cinci antibiotice prescrise în mod obișnuit și reprezintă acum
cea mai mare problemă din multe țări datorită răspândirii sale rapide în anii 90.

Aceste modificări ale factorilor de risc microbiologic conținute în alimente au fost

recunoscute de Adunarea Mondială a sănătății și de Comisia Codex Alimentarius. A
douăzeci și doua sesiune a Comisiei Codex Alimentarius și patruzeci de-a cincea sesiune de
Codex Alimentarius, Comitetul Executiv a solicitat FAO și OMS să convoace un expert
internațional de consiliere de grup, similar cu Comitetul Mixt de Experți pentru Aditivi
alimentari (JECFA) și Reuniunea Comună privind Reziduurile de Pesticide (JMPR), pe
aspecte microbiologice de siguranță alimentară, în scopul, printre altele, la evaluarea riscului
microbiologic. Rezultatele acestor evaluări ale riscurilor vor crea o bază științifică pentru
luarea de măsuri pentru reducerea prevalenței bolilor cauzate de factorii de risc
microbiologici conținute în alimente.

Eficacitatea sistemului de management al riscului microbiologic poate fi îmbunătățită prin

utilizarea unor instrumente precum sistemele de evaluare a riscului microbiologic (MRAs) și
sistemul de analiză a riscurilor și a punctelor critice de Control (HACCP). O evaluare
rezonabilă a riscului microbiologic oferă o înțelegere a naturii riscului și este un mijloc
adecvat de prioritizare a intervențiilor. HACCP este un instrument de control al procesului
care vă permite să identificați punctele critice de control. Scopul final al acestei lucrări este
consolidarea sistemului de sănătate publică, iar MRA și HACCP sunt tocmai mijloacele de
realizare a acestuia.
10
 2.1 Factori de risc chimici
Produsele chimice sunt o sursă semnificativă de boli transmise de alimente, deși efectele lor
sunt adesea dificil de legat de aportul unui anumit produs alimentar. Contaminanți chimici în
produsele alimentare includ toxine naturale, cum ar fi micotoxinele și toxine marine,
poluanți de mediu, cum ar fi mercur, plumb, radionuclizi și dioxine, fizice și chimice
conținute în plante, cum ar fi glycoalkaloids conținute în cartofi. Aditivii alimentari și
nutrienții, cum ar fi vitaminele și mineralele esențiale, reziduurile de pesticide și
medicamentele veterinare sunt utilizate în mod arbitrar pentru extinderea sau îmbunătățirea
sistemului de alimentare cu alimente, dar mai întâi este necesar să se obțină dovada că toate
aceste utilizări sunt sigure.

Contaminarea chimică a produselor alimentare poate afecta sănătatea după un singur caz de
expunere sau, mai des, după o expunere prelungită; cu toate acestea, consecințele asupra
sănătății cauzate de expunerea la substanțele chimice conținute în produsele alimentare sunt
adesea înțelese greșit. În timp ce evaluările riscurilor legate de expunerea la pesticide,
medicamente de uz veterinar și aditivi alimentari sunt de obicei susținute de informații
extinse, există mai puține date privind toxicologia contaminanților din produsele alimentare.
Este necesar să se acumuleze noi cunoștințe despre potențialul substanțelor chimice în ceea
ce privește efectele lor asupra sistemului imunitar și endocrin și asupra dezvoltării sistemului
nervos pentru a le include în sistemul de descriere a riscurilor cauzate de prezența
substanțelor chimice în alimente.

În timpul evaluării riscurilor, este necesar să se țină seama de pericolele potențiale la care
sunt expuse grupuri sensibile ale populației, cum ar fi copiii, femeile însărcinate și
persoanele în vârstă. În plus, este necesar să se țină seama de problema expunerii cumulative
la mai multe substanțe chimice în cantități mici. Procedurile de testare și alte metode de
evaluare sunt în curs de elaborare și aprobare pentru a analiza în mod corespunzător aceste
riscuri potențiale. Evaluările impactului asupra subgrupurilor specifice ale populației sunt
adesea limitate ca urmare a lipsei de date privind dieta și nivelurile de contaminare a
alimentelor. Această lipsă de informații este resimțită în special în țările în curs de
dezvoltare, unde practic nu există date fiabile privind efectele substanțelor chimice conținute
în alimente asupra populațiilor lor.

Conștientizarea publică a prezenței substanțelor chimice în alimente este relativ ridicată și,
în acest sens, consumatorii continuă să-și exprime îngrijorarea cu privire la riscurile pentru
sănătate cauzate de aditivii necontrolați ai substanțelor chimice din alimente. În plus,

11
oamenii își exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea cu privire la contaminanții care intră
în lanțul alimentar ca urmare a poluării mediului industrial. Recunoașterea faptului că unele
cantități reziduale de pesticide și alte substanțe chimice pot afecta funcționarea sistemului
hormonal crește și mai mult îngrijorarea publicului cu privire la poluanții organici persistenți
(Pop).

Problemele legate de evaluarea riscurilor cauzate de prezența substanțelor chimice includ

problema luării în considerare a grupurilor vulnerabile ale populației, cum ar fi copiii,
femeile însărcinate și persoanele în vârstă, expunerea cumulată la mai multe substanțe
chimice în cantități mici și consecințele asupra dezvoltării sistemului nervos fetal. Pentru a
dezvolta și aproba metode de evaluare adecvată a acestor riscuri potențiale, trebuie depuse
eforturi suplimentare. Baza de date a sistemului Global de monitorizare a mediului -
programul de monitorizare și evaluare a poluării alimentare ("GEMS/Food") - ar trebui
extinsă pentru a include mai multe țări și date mai detaliate privind aportul alimentar de
către subgrupurile relevante ale populației și concentrațiile de contaminanți din produsele
alimentare. Un sistem mai bun de evaluare a riscurilor, cu reducerea la minimum a
incertitudinii, va crea o bază mai bună și mai acceptabilă pentru elaborarea standardelor
internaționale și naționale și va înlătura preocupările legate de siguranța alimentară.

12
 3. Rolul OMS în siguranța alimentară

OMS are un mandat specific pentru a proteja sănătatea umană. Scopul lui este"de a atinge
cel mai înalt nivel posibil de sănătate pentru toate popoarele". Rolul OMS în problemele de
siguranță alimentară este de a reduce povara bolilor transmise de alimente prin furnizarea de
consiliere și asistență statelor membre pentru a reduce expunerea la substanțe chimice sau
microorganisme în alimente la niveluri inacceptabile.

Constituția OMS, adoptată în 1948, include următoarele sarcini specifice legate de siguranța
alimentară:

 Asistarea guvernelor în consolidarea serviciilor de sănătate care se ocupă de

problemele de siguranță alimentară;
 contribuie la îmbunătățirea nutriției, a locuințelor, a condițiilor sanitare și a
altor condiții igienice ale mediului;
 elaborarea standardelor internaționale pentru produsele alimentare;
 să contribuie la crearea unei opinii publice informate în rândul tuturor
popoarelor cu privire la problemele de siguranță alimentară.

Abordarea OMS în implementarea acestor schimbări este de a colabora cu țările pe

probleme tehnice și de a încuraja cooperarea, astfel încât toți oamenii să poată atinge un
nivel de sănătate pentru toți, menținând în același timp un mediu sănătos și urmărind un curs
către o dezvoltare durabilă. O condiție prealabilă necesară pentru realizarea și menținerea
sănătății oamenilor din întreaga lume este crearea unui sistem de aprovizionare cu alimente
care să îndeplinească cerințele în ceea ce privește calitatea, cantitatea, disponibilitatea și
siguranța.

Inițiative OMS privind siguranța alimentară

OMS se ocupă de problemele de siguranță alimentară de peste 50 de ani. Multe activități în

acest domeniu se desfășoară în strânsă cooperare cu FAO. În mai 1963, cea de-a
șaisprezecea sesiune a Adunării Mondiale a Sănătății a aprobat înființarea unui Program
comun FAO/OMS privind standardele alimentare cu Comisia Codex Alimentarius ca
organism principal. Obiectivul principal al Comisiei este de a proteja sănătatea
consumatorilor și de a asigura practici echitabile în cadrul sistemului de comerț cu produse
alimentare prin elaborarea standardelor alimentare cuprinse în codul alimentar (Codex
Alimentarius). Participarea OMS la această activitate este necesară datorită mandatului său
de a asigura sănătatea umană și siguranța alimentară.
13
În 1978, Adunarea de sănătate a solicitat directorului General să dezvolte un program în
domeniul siguranței alimentare și să ia în considerare lupta împotriva bolilor transmise de
alimente și a cerințelor sanitare pentru alimente.

Rolul central al OMS este de natură normativă și include dezvoltarea standardelor

internaționale și facilitarea activității de evaluare a riscurilor. OMS promovează conceptul
de analiză a riscurilor ca bază pe care ar trebui construit un sistem de management al
securității produse alimentare. Principalul obiectiv al activităților sale este dezvoltarea
metodelor de evaluare cantitativă a riscurilor microbiologice și chimice, supravegherea
bolilor transmise de alimente și evaluările siguranței produselor de inginerie genetică.

OMS oferă, de asemenea, asistență tehnică guvernelor prin birourile sale regionale pentru a
asigura furnizarea de produse alimentare sigure pentru populațiile lor. Ca parte a mandatului
său de a sprijini consolidarea capacităților în statele membre, OMS oferă formare privind
standardele de sănătate pe care alimentele trebuie să le îndeplinească prin programe și
inițiative comunitare pentru a crea o "piață sănătoasă". În cooperare cu instituțiile
internaționale, regionale și naționale, oferă instruire pentru specialiști în analiza riscurilor și
alte aspecte ale siguranței alimentare. OMS asistă guvernele naționale în dezvoltarea și
punerea în aplicare a programelor de siguranță alimentară și în dezvoltarea legislației
alimentare și sprijină crearea de sisteme de informare pentru monitorizarea contaminării
alimentelor și supravegherea bolilor transmise de alimente.

3.1 Dezvoltarea strategiei globale

Strategia Globală pentru Siguranța Alimentară a fost elaborată cu asistența experților din
statele membre, a consilierilor regionali în domeniul siguranței alimentare, a partenerilor
internaționali și a programelor relevante ale OMS. Scopul său este de a identifica nevoile
globale de siguranță alimentară și de a dezvolta abordări globale pentru reducerea poverii
bolilor legate de alimente. Această strategie a fost aprobată de Comitetul Executiv al OMS
în ianuarie 2002.

Strategia OMS pentru Siguranța Alimentară definește intervalul de timp și măsurile necesare
pentru a reduce prevalența bolilor transmise de alimente. OMS elaborează în prezent un plan
de acțiune mai detaliat pe termen lung, cu activități și inițiative specifice pentru a asigura
succesul acestei strategii. Această strategie se bazează pe un angajament pe termen lung față
de siguranța alimentară ca mijloc de îmbunătățire a sănătății publice, care se va reflecta în
planurile de lucru pe termen mediu și lung.

14
 4 Strategia globala a OMS in inofensivitatea produselor alimentare

Măsurile tradiționale de siguranță alimentară s-au dovedit ineficiente în prevenirea bolilor

transmise de alimente în ultimele decenii. Sarcina OMS de a reduce povara bolilor legate de
alimente asupra sănătății publice poate fi realizată cel mai bine prin utilizarea sistematică a
analizei riscurilor. Având în vedere acest lucru, este necesar să se creeze structuri și sisteme
la nivel național, regional și internațional pentru supravegherea bolilor legate de alimente,
evaluarea riscurilor și implementarea unei strategii de gestionare a riscurilor. Consolidarea
capacităților și coordonarea eforturilor științifice sunt domenii critice pentru OMS și
elemente esențiale ale strategiei sale privind siguranța alimentară, dar acestea trebuie să fie
interconectate cu angajamente și resurse serioase pentru a asigura siguranța alimentară prin
inițiative de prevenire orientate, bazate pe riscuri.

OMS are un rol important în asigurarea siguranței alimentare și de a acționa ca broker

internațional și coordonator pentru inițiativele privind siguranța alimentară, în primul rând în
cooperare cu FAO. Participarea activă a statelor membre și, în special, a țărilor în curs de
dezvoltare este necesară pentru a stabili standarde internaționale și pentru a elabora orientări
pentru inițiativele privind siguranța alimentară.

În timp ce măsurile în curs de siguranță alimentară s-au concentrat în principal pe

componentele periculoase ale alimentelor, strategia propusă va aborda un concept mai larg
de risc de-a lungul lanțului alimentar. Acesta va lua în considerare necesitatea unor sisteme
stabile pentru producția de produse agricole în toate regiunile lumii și va schimba orientarea
unora dintre abordările existente pentru a asigura conformitatea acestora cu cerințele legate
de siguranța alimentară în lumea de astăzi.

Scopul strategiei în domeniul inofensivității produselor alimentare este micșorarea riscului și

bolilor provocate de produsele alimentare.

Această strategie vizează trei direcții principale:

 propagarea și menținerea lucrărilor pentru elaborarea unor sisteme stabile,

complexe, inofensive alimentare, bazate pe studierea riscului;
 elaborarea măsurilor științifice, care sunt necesare de implementat pe tot
ciclul tehnologic, care sunt îndreptate pentru stoparea factorilor
microbiologici și substanțelor chimice în caz de condiții neadecvate;

15
  aprecierea și dirijarea riscului de provenință alimentară;
 informarea și colaborarea cu alți întreprinzători și parteneri (din diferite țări).

Modul de implementare al strategiei constă în:

 întărirea sistemului de control epidemiologic asupra bolilor provocate de

produsele alimentare;
 ameliorarea aprecierii factorilor riscului;
 elaborarea metodelor de apreciere a inofensivității produselor alimentare
fabricate după tehnologii noi;
 ameliorarea rolului științific al OMS în Comisia Codex Alimentarius;
 întărirea sistemei de informație și propagandă în legătură cu riscurile;
 ameliorarea colaborării internaționale și naționale;
 întărirea potențialului format în țările în curs de dezvoltare.

Trebuie remarcat faptul că există o relație evidentă între aceste abordări. Prin urmare,
abordările generale, cum ar fi informarea și consolidarea capacităților, ar trebui luate în
considerare nu numai pe cont propriu, ci și ca componente esențiale ale altor abordări
specifice.

16
 5. Nutriția sănătoasă și sigură
O nutriție sănătoasă ar trebui să includă implementarea unui regim alimentar. Nutritia este
estimată în funcție de numărul de mese, de timpul meselor, de intervalul de timp dintre
mese, precum și de distribuția cantitativă (calorică) a alimentelor prin consum.

Organizația Mondială a Sănătății a elaborat recomandări pentru o dietă sănătoasă. Conform

acestor recomandări, nutriția ar trebui să fie:

Diverse în setul de alimente: bogate în legume, fructe, fructe de pădure, produse din cereale
aproape de cereale integrale, includ produse care conțin amidon și fibre dietetice, cereale,
paste, cartofi etc.

Asigurați restricționarea consumului de grăsimi saturate.

Când utilizați lapte și produse lactate - acordați preferință produselor cu conținut
scăzut de grăsimi.
Includeți în mod regulat pește în dietă, în special pește marin gras (hering, macrou,
sardine, ton etc., inclusiv conserve), cel puțin de două ori pe săptămână
Includeți cel puțin 400g de fructe, fructe de pădure și legume.
Preferați pâinea și alte produse din făină din făină grosieră.
Asigurați restricții la zahăr: consumați mai puțin zahăr (dar nu este nevoie să
renunțați la dulciuri cu totul).
Asigurați restricția de sare: evitați consumul excesiv de alimente sărate (carne
afumată, cârnați, brânză, gustări sărate etc.), reduceți cantitatea de sare din alimente
și în timpul preparării și la masă (aportul total de sare nu trebuie să depășească 6-8g
pe zi; este mai bine să folosiți sare de masă iodată). Pentru ca mâncarea să nu pară
lipsită de gust, puteți înlocui sarea cu legume picante și condimente.
Asigurați consumul de lichide de cel puțin 1,5 litri pe zi (apă sau ceai, verde sau
negru, compoturi, sucuri, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și alte surse
de lichid liber).

17
Recomandările privind consumul corect de produse alimentare pentru claritate sunt
prezentate sub forma unei "piramide a unei alimentații sănătoase".

Piramida nutriției sănătoase sau piramida alimentară este o

reprezentare schematică a principiilor nutriției sănătoase
dezvoltate de nutriționiști (1992-2013) și aprobate de OMS.
Alimentele care alcătuiesc baza piramidei trebuie consumate cât
mai des posibil, în timp ce alimentele din vârful piramidei trebuie
evitate sau consumate în cantități limitate.

Principiile de bază ale construirii unei piramide:

Activitate fizică (activitate fizică zilnică obligatorie).

Moderația este direct legată de o persoană cheltuielilor de energie (îngustarea din fiecare
grup de alimente de jos în sus; dacă activitatea fizică este mic, atunci dieta ar trebui să fie
dominat de alimente cu cea mai mare partea inferioară cu conținut redus de grăsimi și
carbohidrați; ca activitate și activitatea fizică și activitatea fizică crește, numărul de alimente
care conțin grăsimi și carbohidrați crește).

Varietatea setului de alimente determină partea calitativă a nutriției, și anume: suficiența

compoziției chimice a alimentelor. Șase sectoare care reflectă toate grupurile alimentare care
sunt necesare pentru o dietă sănătoasă completă.

Proporționalitatea determină echilibrul compoziției chimice a alimentelor. Lățimea diferită

a sectoarelor grupului alimentar, care arată câte produse să alegeți din fiecare grup.

Individualitatea ține cont de caracteristicile unei anumite persoane (sex, vârstă, coeficient
de activitate fizică, trăsături de activitate, caracteristici climatogeografice și de mediu ale
locului de reședință și de activitate).

Proporțiile recomandate pot fi evaluate după lățimea straturilor-cu cât stratul este mai larg,
cu atât mai multe produse din acest grup ar trebui consumate. Cel mai îngust strat aparține
grupului de grăsimi. O persoană poate alege singur produse din grupuri și își poate alcătui
dieta pe baza produselor pe care le preferă, concentrându-se doar pe porțiuni aproximative.
Astfel, este implementată o abordare individuală a selecției produselor alimentare, ținând
cont de activitatea fizică.

18
 Concluzii
Cu ajutorul și îndrumarea OMS, este necesară implementarea și monitorizarea acțiunilor
bazate pe date științifice și context cultural. Cu toate acestea, o abordare cu adevărat
multisectorială, cu mobilizarea resurselor și a cunoștințelor tuturor participanților din
întreaga lume și combinarea eforturilor lor este importantă pentru progresul durabil.

Schimbările în natura dietelor și a activității fizice vor fi graduale, iar strategiile naționale
trebuie să ofere un plan clar pentru măsurile de prevenire durabile pe termen lung. Cu toate
acestea, modificările factorilor de risc și ratele de prevalență a bolilor netransmisibile pot
apărea destul de repede atunci când se iau măsuri eficiente. Prin urmare, planurile naționale
ar trebui să indice, de asemenea, sarcini practic realizabile pentru perioadele scurte și
intermediare.

Implementarea acestei strategii de către toți participanții săi poate duce la una dintre cele
mai importante și pozitive schimbări în sănătatea populației.

19
 Bibliografii
1. Revoluție WHA55. 23.
2. A opta ședință plenară, 20 mai 2000 Comitetul, al doilea raport
3. Raportul Privind Sănătatea Mondială, 2002. Reducerea riscului, promovarea
sănătății stilul de viață. Geneva, Organizația Mondială A Sănătății, 2002
4. Macroeconomie și sănătate: investiții în asistență medicală în beneficiul
economiei dezvoltare. Geneva, Organizația Mondială A Sănătății, 2001
5. Documentul Comisiei Codex Alimentarius CAC / GL 2-1985, Rev. 1-1993
6. A opta ședință plenară, 22 mai 2004 A57 / VR / 8
7. https://www.iksystems.ru/a673/
8. https://gnicpm.ru/wp-content/uploads/2020/01/global_strategy_voz_diet.pdf
9. https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/42559/9241545747_rus.pdf
10. http://50.rospotrebnadzor.ru/rss_all/-/asset_publisher/Kq6J/content/id/1191834
11. https://grot-school.ru/images/doc/Setevoe-vzaimodejstvie/Metodicheskie-
materialy/prilozhenie-3.

20