FUNDATIA ECOLOGICA GREEN BRASOV

RADIODIAGNOSTIC

FRACTURA DE PLATOU TIBIAL

Cursant: MARZELL DELIA

Specializare: AMR 1 A

O fractură de platou tibial se referă la o ruptură sau crăpătură în partea superioară a osului
shin, la genunchi. Ea implică suprafața cartilaginoasă a articulației genunchiului.
Această articulație vă ajută să vă sprijiniți greutatea corporală, iar atunci când este fracturată, nu
este în măsură să absoarbă șocul. Dacă aveți o fractură a platoului tibial, este posibil să vă
împiedicați să vă puneți greutate pe picior în timp ce vă recuperați de vătămare.
Din cele 2 oase ale gambei, tibia sustine majoritatea greutatii corpului. Capul peroneului
este locul unde se insera ligamentul conlateral extern si tendonul bicepsului femural. Platoul
tibial se imparte in hemiplatoul medial si lateral. Hemiplatoul medial este mai mare, concav si
acoperit de cartilaj hialin. Hemiplatoul lateral este mai mic, convex si de asemeni acoperit de
cartilaj hialin. Platoul tibial este acoperit de meniscul intern si meniscul extern, ancorate de
platou prin ligamentele coronare. Proximal si anterior, aproximativ 3 cm de suprafata articulara,
se gaseste tuberozitatea tibiala – locul de insertie al tendonului patelar. Lateral de acesta se
gaseste tuberculul lui Gerdy unde se insera fascia iliotibiala. Stabilitatea genunchiului este data
de ligamentele colaterale medial si lateral (in plan frontal) si de ligamentele incrucisate in plan
anteroposterior. Structuri ce sunt in pericol de a fi lezate la nivelul 1/3 proximale a tibiei sunt
nervul peronier comun care trece la nivelul colului peroneului, si trifurcatia arterei poplitee in a
tibiala anterioara, a tibiala posterioara si a peroniera.
Majoritatea fracturilor de platou tibial sunt rezultatul unei traumatisme la nivelul piciorului,
cum ar fi:

 o cădere de la înălțime
 accident de vehicul cu motor
 accidentări din sporturi precum fotbal sau schi.

Alți factori de risc includ osteoporoza, infecția sau deficiența de minerale care slăbește
oasele și le face mai susceptibile la leziuni.
Cele mai frecvente cauze sunt accidentele auto si caderea de la inaltime. Aceste fracturi sunt
rezultatul unei forte axiale directe, de obicei cu piciorul in var sau valg, iar daca genunchiul este
in extensie, condilii femurali infunda platoul tibial. Directia, puterea si localizarea fortei ce
actioneaza asupra platoului determina tipul de fractura si gradul de cominutie.
Semne si simptome. O fractura de platou tibial trebuie suspicionata la fiecare pacient ce se
prezinta cu durere si edem local la nivelul genunchiului dupa un traumatism. Deobicei este
prezenta si hemartroza.
Diagnostic. Investigatiile radiologice includ incidentele anteroposterioare si laterale ale
genunchiului. In cazul fracturilor cu infundare severa si cominutie, o incidenta cu piciorul in
tractiune este necesara.
In cazul fracturilor cu infundare articulara o examinare CT este obligatorie. În această
examinare mai multe raze X și dispozitivul de detectare a acestora se rotesc în jurul pacientului,
măsoară radiația absorbită de corp din mai multe unghiuri, în timp ce corpul avansează lent și
constant înspre interiorul aparatului.
Computerul reconstruieste apoi din acest volum important de date secțiuni transversale fine ale
corpului (slice-uri), care sunt apoi afișate pe un ecran.
Achiziția volumului de date permite postprocesare (prelucrarea imaginilor), pentru a obține
secțiuni în orice plan, precum și eliminarea din imagine a unor segmente care împiedică
vizualizarea – de exemplu osul. De asemenea se obțin și imagini tridimensionale ale diferitelor
organe, care permit o bună planificare preoperatorie a intervențiilor chirurgicale.
Pacientul va sta întins pe masa de examinare, care va glisa înainte și înapoi în interiorul unui inel
(gantry) care reprezintă aparatul de scanare. Acesta va sta nemișcat timp de câteva minute. Orice
mișcare ar putea să atragă după sine repetarea examinării și, implicit, creșterea dozei de radiație.
În funcție de patologie, este posibil să fie nevoie de administrarea unei substanțe de contrast.
Funcționarea aparatului produce un zgomot moderat.
Radiologic, fractura de platou tibial se prezinta astfel:

În cazul fracturilor de platou tibial există clasificarea Schatzker (Figura 10), cea mai folosită în
prezent, aceasta împărțindu-se în 6 tipuri:

Tipul I – fractură hemiplatou lateral cu deplasare;

Tipul II – fractură hemiplatou lateral cu deplasare și înfundare;

Tipul III – fractură hemiplatou lateral doar cu înfundare;

Tipul IV – fractură hemiplatou medial cu deplasare și înfundare;

Tipul V – fractura ambelor hemiplatouri tibiale;

Tipul VI – linia de fractură se extinde în diafiza tibiala;

Tratament.
Tratamentul ortopedic:
Fracturile fara deplasare si infundare se pot trata ortopedic cu ajutorul unei orteze de
genunchi, fara a calca pe piciorul lovit 3 luni si cu mobilizarea pasiva a genunchiului cat mai
repede, adica dupa 14-21 de zile. Urmeaza apoi o perioada de 8-12 saptamani de sprijin partial
pe picior cu incarcare progresiva ulterioara. Imobilizarea prelungita a genunchiului poate duce la
redoare articulara si atrofia musculaturii coapsei.

Tratamentul chirurgical:
 consta in principal din fixare interna cu suruburi sau cu placuta in functie de gradul de stabilitate
a fracturii.
Fracturile Schatzker I pot fi reduse ortopedic prin tractiune si fixate percutan cu suruburi de
6.5 -7.3mm diam. La pacientii cu osteopenie se poate fixa o placuta pentru stabilizarea fracturii.

Fracturile Schatzker II de obicei nu se pot reduce prin metode ortopedice, de aceea trebuie
intervenit chirurgical. Fragmentul infundat trebuie ridicat pentru a reface suprafata articulara,
grefa osoasa poate fi necesara pentru a mentine fragmentul elevat, iar fixarea se face cu suruburi
de spongie. Deoarece aceste fracturi sunt frecvente la persoanele in varsta, o placuta de sustinere
poate fi necesara.
 Fracturile Schatzker III prezinta doar infundarea unui fragment ce poate fi la periferia
platoului sau central. Reducerea se face de obicei printr-o fereastra ce se face in corticala opusa
si ridicarea fragmentului infundat. Pentru fixare se pot folosi suruburi de spongie 6.5-7.3mm sau
mai subtiri, de 3.5mm pozitionate mai aproape de suprafata articulara.

Fracturile Schatzker IV se reduc intraoperator si necesita fixare cu placa si suruburi pentru a

contracara fortele ce actioneaza asupra hemiplatoului medial.

Fracturile Schatzker V se fixau initial cu 2 placute, una pentru fiecare hemiplatou. Cu

introducerea placilor blocate, aceste fracturi se pot fixa cu o placa pe partea laterala a tibiei cu
suruburi ce se blocheaza in placa, fiind astfel suficiente pentru a face fata fortelor ce actioneaza
la nivelul hemiplatoului medial. Aceasta metoda este mai putin invaziva.

Fracturile Schatzker VI implica o disociatie metafizo-diafizara. Dupa reconstructia suprafetei

articulare, segmentul articular poate fi fixat cu placa cu suruburi, doua placi sau o singura placa
si un fixator extern contralateral. Daca linia de fractura metafizara este transversa atunci o placa
este de ajuns. Dara traiectul de fractura este oblic atunci corticala opusa trebuie fixata de
asemeni.

Recuperarea medicală are rolul de a obţine cât mai rapid posibil câştigarea progresivă a unor
unghiuri de flexie din ce în ce mai mari. De asemenea, se acordă o atenţie deosebită ameliorării
cât mai rapide a forţei musculare a stabilizatorilor genunchiului, în special a cvadricepsului.
Antrenamentul proprioceptiv (senzaţii provenite din corp care informează asupra mişcărilor)
joacă, de asemenea, un rol foarte important.