2 SPECIFICUL INTERVENȚIEI

PSIHOSOCIALE ÎN ORGANIZAȚII

Unități de conținut
1. Intervenția psihosocială în mediul organizațional. Note introductive
2. Tipuri de intervenție psihosocială în mediul organizațional
3. Etapele procesului de intervenție psihosocială în mediul organizațional
4. Studiu de caz: Specificul intervenției psihosociale în vederea eficientizării proceselor de
adaptare și integrare în mediul organizațional/ seminar

1. Intervenția psihosocială în mediul organizațional.

Note introductive

În esență, intervenția psihosocialăi este un proiect de schimbare planificată și deliberată

și poate fi instituțională sau personală, administrativă sau socială; acest proiect presupune
organizarea voluntară a unor acțiuni destinate să modifice cursul unor evenimente: să
blocheze evoluții sociale defectuoase, să restructureze instituții devitalizante sau să ofere noi
șanse unor grupuri defavorizate (Neculau, 2000). Orice intervenție se realizează printr-un act
social, ce include un plan coerent de activități și se exercită într-un câmp social, un spațiu de
interacțiuni și interdependențe (ibidem).
Intervenția organizațională a fost descrisă drept:
 „munca societății asupra ei însăși” (Touraine, 1978 apud Neculau, 1999);
 „strategia de acțiune a actorului social într-o organizație” (Crozier, 1977 apud
Neculau, 1999);
 „acțiunea ce prevede dezvoltarea de aptitudini care vor permite adaptarea și
ajustarea la dezechilibrele externe sau interne” (Neculau, 1999) sau
 „o aplicație într-o împrejurare în care a apărut o problemă umană” (Dubost,
1998).
Intervenția implică cel puțin trei accepțiuni (Neculau, 2000):
 acordarea unui ajutor;
 organizarea unui câmp de securitate socială și
 coerciție, adesea în forme violente.
Argyris (1970) descrie procesul de intervenție, menționând că sarcina primară a
intervenientului este de a genera informație validă, pentru a-l ajuta pe client, a lua decizii
responsabile și bine documentate și să-și dezvolte un angajament în raport cu deciziile luate
(apud Snabe, 2007).
Scopul procesului de intervenție este să schimbe, să modifice, să restructureze, să refacă
structuri, organisme, grupuri și acest proces nu decurge fără obstacole: în timpul derulării
intervenției pot surveni diverse forțe incontrolabile, refulări sau reacții afective perturbatoare
(Neculau, 2000).
Cummings și Worley (2001) descriu intervenția ca fiind niște acțiuni sau evenimente
planificate și sistematice în vederea ajutorării organizației de a-și crește eficiența.
Intervenientul în mod deliberat modifică status quo-ul organizației sau al unui departament
 USM, FPȘESAS, Departamentul Psihologie,
Program de masterat, „Psihologia muncii și organizațională”, Anul II,
Curs: „Analiză și intervenție psihosocială în organizații”,
© Dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

din cadrul organizației la o stare de eficiență calitativ superioară. Intervenția semnifică un

demers proactiv orientat în vederea schimbării sistemului organizațional (apud Snabe, 2007).

Modelul intervenției
Modelul intervenției poate fi conceput ca un sistem, format din următoarele subsisteme
(Massa, 1992 apud Neculau, 2000):
 intervenientul social – personalul de specialitate și adminstrativ al organizației;
 situația – o rețea de persoane, de instituții, de valori și de ansambluri
conceptuale în interfață cu intervenientul social;
 clientul – beneficiarul care primește serviciile oferite de intervenient;
 sistemul țintă – condițiile inadecvate de viață și de muncă ale unui grup social
asupra cărora se va interveni;
 acțiunea – implementarea unui nou model funcțional, reconfigurarea
ansamblului social, intervenția asupra indivizilor, grupurilor, organizațiilor sau
comunităților.
Schein (apud Snabe, 2007) identifică trei modele de bază ale intervenției psihosociale în
organizații:
(1) modelul expertizei plătite (în acest caz, intervenientul are rolul specialistului care oferă
recomandări și servicii bazate pe informații bine documentate în baza cunoașterii din literatura
de specialitate)
(2) modelul „doctor-pacient” (în acest caz, intervenientul mai întâi identifică „simptomele”
în baza unei investigații, apoi în baza rezultatelor și concluziilor oferă recomandări și soluții)
și
(3) modelul consultației (este axat mai curând pe dezvoltarea abilității organizației de a
identifica problema și a găsi soluția potrivită pentru aceasta).
În primele două modele accentul se pune pe identificarea soluțiilor de către specialist, în
cel de-al treilea rolul principal îi revine clientului/ organizației/ grupului țintă vizat, care are
rolul de a idenfica o soluție sustenabilă (apud Snabe, 2007).
Proiectul de intervenție vizează persoana în cadrul procesului muncii; nu se urmărește
o simplă ajustare a indivizilor la situații, ci o schimbare reciprocă, complementară cu funcțiile
și finalitățile grupului (Neculau, 1999). Intervenția, în acest caz, se sprijină pe rezultatele unei
cercetări reale într-o organizație concretă și se deosebește de cercetarea experimentală, care se
realizează, pornindu-se de la o situație construită (Ridel, 1998). Totuși, deși cercetarea cu scop
de intervenție are preponderent o finalitate practică, constatările și observațiile de teren pot fi
aprofundate și generalizate în cadrul unor cercetări științifice extinse, în scopul avansării
cunoașterii și teoretizării pornind de la activitatea practică.

2. Tipuri de intervenție psihosocială în mediul organizațional

Clientul sau beneficiarul intervenției psihosociale poate fi un individ, un grup sau o

organizație în ansamblu. Se cunosc trei tipuri de intervenție: consultanța, intervenția propriu-
zisă și proiectul de cercetare-acțiune (v. Neculau, 1999; Ridel, 1998):

2
 USM, FPȘESAS, Departamentul Psihologie,
Program de masterat, „Psihologia muncii și organizațională”, Anul II,
Curs: „Analiză și intervenție psihosocială în organizații”,
© Dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

Consultanța se adresează grupurilor mici (prin interviuri, reuniuni de grup, analiza

dinamicilor intergrupale, psihologul identifică disfuncțiile la nivel organizațional și propune
soluții).
Intervenția propriu-zisă este un plan de acțiuni de durată, care presupune găsirea unor
soluții la mai multe probleme. În acest caz. consilierul se confruntă nu cu o cerere, ci cu mai
multe cereri.
Proiectul de cercetare-acțiune vizează un cadru mai larg (organizația). De exemplu,
psihologul își propune să îmbunătățească climatul la locul de muncă, să găsească soluții
pentru depășirea unor situații critice, să dezamorseze o stare de apatie/demotivare generală
într-o anumită organizație etc.
În prezent, datorită tehnologiilor, intervențiile psihosociale pot fi organizate și online
(eng. web based interventions, Owueneel et al., 2013)

3. Etapele procesului de intervenție psihosocială în mediul

organizațional

În literatura de specialitate (Neculau, 2000; Dubost, 1998; Ridel, 1998 ș.a.) sunt descrise
următoarele etape ale procesului de intervenție:
 Analiza și investigarea problemei – se identifică problema clientului, căile de acțiune și
dificultățile ce pot apărea;
 Previziunea și planificarea – se elaborează un sistem de acțiuni în funcție de problema
vizată, sunt emise ipoteze cu privire la efectele de ordin psihologic, social și administrativ pe
care le-ar avea schimbările implementate;
 Implementarea și evaluarea – se pune în aplicarea sistemul de acțiuni și se evaluează
modul în care situațiile problematice au evoluat, ce transformări s-au înregistat;
Raportul intervenientului trebuie să conțină procesul și procedurile de intervenție,
evoluția acțiunii, atingerea scopurilor urmărite, recomandări privind stilul de intervenție
pentru anumite situații problemă (care ar putea fi generalizate pentru situații tip).

iA. Neculau (2000) constată că termenul „intervenție” nu era întâlnit anterior în manualele de psihologie, nici în
România, nici în alte foste țări socialiste, deoarece aplicarea practică a unor proiecte sociale trebuia să aibă girul
ideologiei dominante. Astfel, scrie A. Neculau, cercetătorii au preferat mai degrabă să ocolească acest tip de
acțiune care nu oferea nicio șansă demersului științific.
În ceea ce ne privește, preferăm mai degrabă termenul de „program de intervenție psihosocială” din următoarele
motive: (1) este un termen înglobant, ce permite includerea multiplelor activități pe care le desfășoară psihologul
organizațional în acest scop (acțiuni de consiliere, individuală sau de grup, training-uri pentru dezvoltarea unor
abilități etc.); 2) relația dintre intervenient și actorii procesului este un tip de interacțiune care presupune
colaborare și participare în vederea schimbării.