Capitolul I

Actualizare Strategia Locală de Dezvoltare Durabilă Orașul Câmpeni
CUPRINS
CAPITOLUL 1
I INTRODUCERE.......................................................................................................................3
I.1. Principiile de abordare a dezvoltării economico-sociale locale..........................................3
I.2. Cadrul conceptual al elaborării strategiei de dezvoltare locală................................4
I.3. Concept de strategie de dezvoltare şi indicatorii de dezvoltare durabilă...................7
I.4. Necesitatea elaborării strategiei.................……….…….…………….....................8
I.5. Obiectivele urmărite în cadrul strategiei..…….......................................................8
I.6. Etapele realizării strategiei...............................................................................................9
II. CONTEXTUL STRATEGIC AL ELABORARII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

II.1. CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE.................................................................9
II.1.2. ELEMENTELE CADRULUI STRATEGIC COMUN 2014-2020 ......................................10
II.1.3. POLITICA DE COEZIUNE UE 2014-2020 ..........................................................10
II.1.3.1. Fondul European de Dezvoltare Regională..................…………....................11
II.1.3.2. Fondul Social European....................……....................................................12
II.1.3.3. Fondul de Coeziune ..................................................................................................12
II.1.3.4. Facilitatea “Conectarea Europei” .................................................................12
II.1.3.5. Cooperarea economică teritorială..............................................................................12
II.1.4. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ (PAC).....................................................................14
II.2 . OBIECTIVE STRATEGICE EUROPA 2030.....................................................................15
II.3. CONTEXTUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ..............................................15
II.3.1. Obiective naționale și măsuri prioritare pentru atingerea obiectivelor
strategiei Europa 2020 - mediu rural................................................................15
II.3.2. Acordul de parteneriat propus pentru România pentru perioada de
programare 2014-2020....................................................................................17
II.3.3. Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020 .................................................21
II.4. Obiectiv naţional pentru strategia centrelor urbane locale ............................................25
II.5. CONTEXTUL REGIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ............................................26
II.6. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI PLANIFICAREA SPAŢIALĂ ..................................31
CAPITOLUL 2
2.1. SITUAŢIA EXISTENTĂ - PREZENTARE GENERALĂ ….………………….........……...........36

2.1.1. Poziția localităților în rețeaua județului ….……........................................................................39
2.1.2. Caracteristici semnificative ale teritoriului şi localităţilor, repere în evoluţia spaţială....…......39
2.1.3. Relații în teritoriu………………………………………………………..…....…......................43
2.2. Valori istorice și culturale.......................................................................................................................45
2.3. Elemente cadrul natural…………….................………….....................................................................48
2.3.1. Geologia regiunii ……………..…………………..…………….....…....................................48
2.3.2. Caracterizarea geo-morfologică………………..…………..……...............................................49
2.3.3. Clima…………………………………..…………......……..........................................................51
2.4. Resurse primare și secundare……………..…………………..…………….....….................................53
2.5. Peisajul natural si antropic……………..……………………..…………..……....................................57
2.6. Calitatea factorilor de mediu…………………………………..…………......……...............................58
2.7. Zona destinată spaţiilor verzi .……………………………….….……………...……..........................61
2.8. Zone cu risc natural...................................................................................................................................65
2.9. Zone cu risc antropic…….………………………………………………............................................68
2.10. Structura activităților economice……………..………..…….............…….….…...............................69
2.11. Populația elemente demografice și sociale……..............………….……...…....................................71
2.12. Educație si cultură……………………….................……………….......................................….........79
2.13. Sistemul de Sănătate…..…………….................…….............................................….…….…….......79
2.14. Infrastructra edilitară……………………............……….…….........................................….…..........80
Page 1
ANALIZA SWOT.……………………............….................................................……….….....…....….81
1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI CADRUL NATURAL…………….……….......…..................... .82
2. POPULAȚIA ȘI RESURSE UMANE.................................................................................................83
3. ACTIVITĂŢI DE INFRASTRUCTURĂ ……………………………............................................84
4. ACTIVITĂŢI ECONOMICE ŞI MEDIUL DE AFACERI.............................................................85
5. ACTIVITĂȚI DE TURISM.……………………………………….….............................................88
6. EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT………………………………........................................................89
7. CULTURĂ MASS MEDIA ȘI SPORT…………………………....................................................90
8. MEDIU ÎNCINJURĂTOR………………………………….....…...................................................91
9. SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ……………………………...............……….……..…..93
10. MANAGEMENT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ….…………….............…………...…..........94
VIZIUNE COMUNITARĂ...........................................................................................................................96
DOMENIII PRIORITARE- tabel………………………………................................................................109
CAPITOLUL 3
PLAN LOCAL DE ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ………………………..…….116

PLAN DE ACTIUNE TABELE……………………………………………………………………........142
Page 2
CAPITOLUL 1
I. INTRODUCERE
pentru Cetăţean, Comună şi Lumea înconjurătoare

Satul rămâne încă locul în care omul trăieşte alături de natură, visând la
paradisul pierdut. Credem ca niciunde nu există o mai bună înţelegere dintre „om şi
natură” decât la ţăran. El este cel care îşi corelează viaţa cu ritmul cotidian al
naturii şi în el putem să găsim modelul omului cu respect faţă de natură.
De-a lungul timpurilor omul a reuşit să prospere prin muncă şi cercetare, de
multe ori acţionând brutal, fără să ţină cont de urmări. Ştiinţa, cea care ne-a făcut
capabili să descoperim minunile lumii în care trăim, nu ne-a învăţat şi cum să le
preţuim. Ne-am făcut stăpâni pe comori create de natură şi lăsate nouă moştenire din
generaţie în generaţie. Oare suntem conştienţi de acest lucru? De câte ori ne trece
prin minte că am putea ajunge zile când pădurile vor fi doar nişte pajişti
sărăcăcioase, când florile din jurul nostru vor fi înlocuite de uscăciuni, când aerul pe
care îl respirăm azi va fi atât de poluat că va trebui să petrecem mai mult timp în
casele sau birourile noastre?!
Bunăstarea şi dezvoltarea au un preţ pe care noi toţi trebuie să-l plătim, de
multe ori acesta depăşind puterea noastră de a-i face faţă. E timpul să ne uităm în
jurul nostru, să spunem că ne pasă, mai mult decât de la uşa propriei case şi până în
strada pe care locuim.
Mai mult decât oricând, comunităţile sunt obligate să găsească modalităţi noi şi
creative pentru a face faţă presiunilor cu care se confruntă.
I.1. Principiile de abordare a dezvoltării economico-sociale locale
Elaborarea strategiei de dezvoltare locală are ca scop identificarea, analiza și

implementarea obiectivelor strategice de dezvoltare a comunicății locale în
domeniile de acțiune identificate la nivel local și integrate în cele la nivel județean,
regional, național și european. Realizarea obiectivelor strategice, în special în sfera
economică au ca rezultat dezvolaterea ecomonică locală, creșterea calității vieții și
bunastării sociale.
Dezvoltarea economică locală este procesul prin care administraţia
locală şi/sau comunitatea, bazată pe grupuri, administrează resursele existente şi
intră într-un nou angajament de parteneriat fie cu sectorul privat, fie una cu cealaltă,
pentru a crea noi locuri de muncă şi pentru a stimula activităţile economice într-o
zonă.
Dezvoltarea economică presupune dezvoltarea capacităţii economice regionale
sau locale şi formularea răspunsului la schimbările economice, tehnologice, sociale,
etc. Dezvoltarea care, îndeplinind cerinţele generaţiei actuale, facilitează
generaţiilor viitoare îndeplinirea propriilor opţiuni, este dezvoltare durabila.
DEZVOLTAREA DURABILĂ reprezintăsatisfacerea necesităţilor prezentului,
fără a se compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare.
Page 3
Dezvoltarea durabilă îmbunătăţeşte calitatea vieţii oamenilor, în limitele
funcţionării sistemelor de menţinere a vieţii de pe planetă.
Dezvoltarea durabilă este mai mult un proces de schimbare decât un scop în
sine; ea poate introduce noi viziuniasupra satelor noastre, dar trebuie să pornească de
la interesele comunităţii locale, modul în care comunitatea locală dorește să evolueze.
In elaborarea strategie de dezvoltare au fost utilizare elementele specifice locale:
date economice, date privind populatie, infrastructura, mediul inconjurator,
amenajarea teritoriului, analiza distributiei serviciilor etc.
DEZVOLTAREA REGIONALĂ constituie ansamblul politicilor autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor,
politicilor şi programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în
“regiuni de dezvoltare”, şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii
Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale interesate.
Pornind de la definiţia Dezvoltării durabile şi a Dezvoltării regionale orice
comunitate rurală modernă trebuie să asimileze şi să promoveze o viziune strategică
în ceea ce priveşte dezvoltarea sa viitoare. Lipsa unei asemenea viziuni duce la o
activitate administrativă haotică, în cadrul căreia se pot rata oportunităţi şi se
consumă iraţional resurse preţioase. Proiectele şi programele operaţionale
funcţionează cel mai bine atunci când fac parte dintr-un cadru coerent şi când există o
coordonare la nivel strategic. Planificarea strategică trebuie însoţită de promovarea, la
nivelul administraţiei publice, unui management strategic integrat la toate nivelurile,
capabil să identifice şi să speculeze oportunităţile apărute în beneficiul comunităţii.
Dezvoltarea durabilă a fost definită iniţial în 1987 în Raportul Comisiei
Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU, cunoscut sub numele de Raportul
Brundtland: ,,Umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabilă - de a
garanta satisfacerea necesităţilor actuale fără a compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi".
Noi abordări sunt necesare pentru a rezolva problemele prezentului şi pe cele ale
viitorului. Dacă cetăţenii şi autorităţile nu vor realiza faptul că există o profundă
schimbare în contextul rezolvării de probleme la nivel local, şansele ca reacţia lor să
fie cea potrivită sunt foarte slabe.
I.2. Cadrul conceptual al elaborării strategiei de dezvoltare locală
Ideea acesteia s-a dezvoltat la întâlnirea de vârf a Naţiunilor Unite de la Rio de

Janeiro din 1992, în cadrul căreia a fost exprimată îngrijorarea cu privire la creşterea
efectelor negative pe care noi oamenii, conştient sau nu, le avem asupra planetei:
încălzirea globală, distrugerea habitatelor, diminuarea stratului de ozon, poluarea etc.
De asemenea s-a subliniat faptul că diferenţa dintre statele lumii cu privire la
utilizarearesurselor naturale este în continuă creştere, fapt care atrage deosebiri
semnificative privind nivelul de trai al oamenilor din întreaga lume.
În acest sens, ca un început al rezolvării problemelor sociale şi de mediu,
conducătorii statelor reuniţi la acea conferinţă au semnat o înţelegere cu privire la
elaborarea unor strategii noi care să asigure o dezvoltare durabilă a societăţii umane,
numite generic AGENDA 21.
Page 4
Agenda Locală 21 trebuie să stea la baza administraţiei locale, fiind procesul
prin care autorităţile locale lucrează în parteneriat cu toate sectoarele comunităţii
pentru a întocmi planuri de acţiune realiste care să stea la baza Strategiei de
Dezvoltare Durabilă a comunei. Agenda Locală 21 trebuie să propună un model de
dezvoltare economică care să fie în deplin acord cu rezolvarea problemelor sociale,
precum şi cu exploatarea raţională a resurselor şi protejarea mediului ambiant.
Agenda 21 recunoaşte că autorităţile locale au de jucat un rol marcant în
dezvoltarea durabilă, deoarece:
- reprezintă comunitatea locală şi lucrează în numele ei;
- au un rol planificator important, deoarece desfaşoară, deleagă sau
influenţeazămulte din serviciile de care depinde calitatea vieţii;
- administrează/posedă părţi importante din patrimoniul construit sau natural;
- potinfluenţa prin educaţie, sfaturi, informaţii şi exemplu propriu;
- pot cataliza parteneriate cu alte organizaţii;
- au un impact mare în calitate deconsumatori, achizitori şi patroni.
Dezvoltarea durabilă a comunităţilor are ca scop major eradicarea sărăciei la
nivel local, punând accent pe resursele locale, care pot fi structurate în patru categorii:
 capitalul uman: cunoştinţe, abilităţi, capacităţi, creativitate, strategii de adaptare;
 capitalul fizic: clădiri, drumuri, reţele etc.;
 capitalul natural: sol, aer, apa, flora, fauna etc.;
 capitalul social: structuri de administrare şi luare a deciziilor, comunitatea,
cultura.
Dezvoltarea rurală poate fi considerată şi un demers de dezvoltare teritorială, ea
incluzând aspecte economice, social-politice, culturale, ecologice etc., prin
stimularea şi favorizarea dezvoltării interne, mobilizând, în acest sens, mijloacele
umane şi financiare care concură la această dezvoltare şi asigurând convergenţa.
Noi credem că fiecare generaţie îşi are propriile provocări, iar de-a lungul
istoriei acestea s-au confruntat cu responsabilităţi diferite. Responsabilitatea
generaţiei actuale este de a crea o societate durabilă. Trebuie să asigurăm generaţiilor
care ne vor urma posibilitatea de a se bucura de minimum de cerinţe pentru o viaţă
sănătoasă. Pentru a nu da greş în îndeplinirea acestei responsabilităţi istorice, am
realizat acest document, Agenda Locală 21.
Planul local de Dezvoltare Durabilă alorașului Cîmpeni, iar prin ceea ce el
reprezintă, comunitatea locală a devenit o verigă în cadrul dezvoltării regionale care
promovează conceptul de dezvoltare durabilă.
Numai împreună vom putea da cetăţenilor acestei comune posibilitatea de a-şi
aduce contribuţia la creşterea gradului de bunăstare, de a lua atitudine şi de a avea un
cuvânt de spus, acţionând unitar cu toate sectoarele comunităţii pentru a crea un viitor
cât mai durabil comunei noastre. Acest document este un răspuns al comunităţii şi
oferă oportunitatea reală de a identifica şi de a adopta practici ale dezvoltării durabile.
Autorităţile locale dispun de sume mult mai mici decât cele necesare. Cheltuirea
banilor de la buget este restricţionată de diverse cerinţe. În majoritatea cazurilor,
comunităţile nu se pot aştepta la un ajutor substanţial de la autorităţi.
Opţiunile posibile pentru finanţarea proiectelor comunitare ar trebui să includă
colaborarea cu sectorul de afaceri, sectorul non-profit şi cu cetăţenii.
Page 5
De asemenea, cel puţin pentru o perioadă, este valabil ajutorul financiar acordat
de către Uniunea Europeană prin programe specifice.
Autorităţile naţionale sunt mult prea presate de problemele majore cu care
România se confruntă la ora actuală. Ele nu au nici timpul, nici energia de a se
concentra suficient asupra problemelor ridicate de comunităţile locale.
O mare parte din problemele care erau până nu demult împinse spre nivelurile
superioare ale administraţiei rămân acum în sarcina autorităţilor locale. Acestea
includ probleme sociale, de mediu şi de dezvoltare economică.
Fără a neglija sprijinul pe care trebuie să-l primească de la autorităţile regionale
şi naţionale, comunităţile ar trebui să se bazeze în primul rând pe forţele proprii
pentru a-şi rezolva problemele.
Având tot mai multe responsabilităţi, autorităţile locale trebuie să demonstreze
că sunt capabile să le îndeplinească, să-şi demonstreze creativitatea, eficacitatea şi
eficienţa.
Reprezentanţii locali trebuie să se bucure de încrederea celor care i-au ales.
Comunităţile locale trebuie să identifice noi instrumente şi strategii pentru a
determina colaborarea între cetăţeni, instituţii şi reprezentanţi ai diferitelor sectoare
de activitate, în vederea planificării viitorului comunităţii. Comunităţile care se plâng
de lipsa unor soluţii la problemele locale sunt de fapt incapabile să stabilească
legături cu toate părţile interesate şi să cadă de acord asupra unei abordări comune.
De asemenea, chiar în situaţia existenţei unor eşecuri, conlucrarea trebuie menţinută
şi reîntărită, în spiritul îmbunătăţirii continue.
Deşi unii cetăţeni sunt încă prea puţin informaţi cu privire la drepturile pe care le
au, în special în ceea ce priveşte informaţiile, tendinţele din ultimii ani ilustrează o tot
mai mare disipare a puterii în cadrul comunităţilor şi un tot mai mare interes al
cetăţenilor pentru a se implica în luarea deciziilor.
Toate aceste elemente modifică atât natura problemelor la nivel local, cât şi
modul cum sunt rezolvate acestea. Conducătorii comunităţilor caracterizate printr-o
mare diversitate trebuie să deţină abilităţi bune de comunicare şi de lucru cu oamenii.
În următoarea perioadă, pentru reprezentanţii locali provocarea va fi să se
adapteze şi să-şi adapteze comunităţile la noile condiţii. Nu va fi simplu să se
schimbe modul tradiţional de gândire şi de luare a deciziilor.
Printre altele, va fi necesară o redefinire a succesului administraţiilor locale.
Trebuie recunoscut faptul că scopul principal nu este evitarea sau eliminarea
unor probleme. Nu există comunitate – fie ea mică sau mare, bogată sau săracă –
lipsită de probleme. Este prea mare diversitatea sarcinilor ce revin comunităţilor
locale pentru a putea spera la posibilitatea unei activităţi fără probleme.
Definiţia succesului unei comunităţi ar trebui să se bazeze pe mobilizarea
resurselor din toate sectoarele pentru a face faţă problemelor apărute.
Din păcate, foarte puţine comunităţi folosesc ideile de planificare sistematică şi
de colaborare cu toate părţile interesate atunci când se confruntă cu probleme
dificile.Cinismul şi înţepenirea, caracteristice unora dintre comunităţi, se vor risipi
odată cu cunoaşterea, introducerea şi aplicarea unor noi metode şi tehnici.
Aceste noi abordări pentru a face faţă problemelor pot reda încrederea
comunităţilor în propriile puteri şi în abilitatea de a efectua schimbări în bine.
Page 6
Astfel, comunităţile pot demonstra că nu există probleme insurmontabile, dacă
autorităţile şi cetăţenii colaborează la rezolvarea lor.
Strategia de dezvoltare durabilă a zonei urbane Câmpeni:
- Concept de strategie de dezvoltare şi indicatorii de dezvoltare durabilă;
- Necesitatea elaborării strategiei;
- Obiectivele urmărite în cadrul strategiei;
- Etapele realizării strategiei;
- Analiza cadrului strategic.
I.3. Concept de strategie de dezvoltare şi indicatorii de dezvoltare durabilă
Strategia de dezvoltare durabilă este un ansamblu de procese participative care

permit progresul permanent in domeniul analizei, dezbaterii, consolidării
capacităţilor, a planificării şi mobilizării resurselor existente pe termen scurt, mediu si
lung. Ea se constituie intr-un sistem care serveşte la transpunerea în acţiuni concrete a
alegerilor făcute, după modalităţi realiste, eficace şi durabile.
Strategia de dezvoltare durabilă se bazează pe principii care presupun:
 identificarea realistă a rezultatelor scontate şi crearea instrumentelor necesare
implementării strategiei;
 strategia dezvoltării durabile este în fapt un sistem care trebuie să cuprindă
următoarele elemente;
 un cadru al organizării întâlnirilor regulate dintre partenerii implicaţi şi un
instrument de negociere la nivel naţional şi descentralizat permiţând stabilirea unei
punţi între aceste diferite nivele;
 viziune comună a dezvoltării durabile şi un ansamblu de obiective strategice;
 un ansamblu de mecanisme flexibile destinate atingerii obiectivelor fixate (sistem
de informare, mijloace de comunicare şi analiză, angajare la nivel internaţional,
dispozitive coordonate pentru integrarea diferitelor politici, mecanisme de evaluare);
 norme susceptibile a fi adoptate de către actorii implicaţi şi sectoarele vizate;
 activităţi experimentale destinate favorizării, învăţării şi însuşirii obiectivelor
strategiei la nivel local;
 un secretariat competent pentru coordonarea acestor mecanisme.
Strategia trebuie să includă de asemenea mecanisme de evaluare a punerii în
practică a strategiei.Pentru a cuantifica şi a avea o imagine corectă a dezvoltării
durabile se impune dezvoltarea unui sistem informaţional statistic în acest domeniu la
toate nivelele inclusiv cel local.
Abordarea unui sistem de indicatori care să ajute la monitorizarea dezvoltării
durabile a zonei trebuie să pornească de la obiectivele şi ţintele prevăzute în Strategia
Judeţeană, Regională şi Naţională şi documentele programatice adoptate la nivel
naţional.
Aceşti indicatori trebuie sa fie consensuali şi să dea o imagine reprezentativă
celor trei dimensiuni a dezvoltării durabile: societate, economie şi mediu. În aceiaşi
măsură, indicatorii trebuie să fie clari, realişti şi viabili din punct de vedere statistic.
Indicatorii trebuie să se poată obţine în timp util şi să fie uşor de revizuit în vederea
realizării lor.
Page 7
I.4. Necesitatea elaborării strategiei
Eficienţa actului managerial este condiţionată de evaluarea cât mai exactă a

situaţiei existente, fixarea de obiective realiste, identificarea măsurilor şi acţiunilor
care permit realizarea acestora, stabilirea priorităţilor, monitorizarea constantă a
rezultatelor obţinute şi actualizarea constantă a obiectivelor şi măsurilor.
Strategia este documentul care instituţionalizează această abordare şi care
trebuie să conducă spre eficientizarea activităţii Primarului şi a Consiliului Local.
Activitatea administraţiei publice şi a Instituţiei Primarului reprezintă în esenţa o
activitate antreprenorială de mare amploare. Gestiunea acestor fluxuri influenţează
direct starea economică şi socială şi şansele de dezvoltare a comunităţii.
Din aceste raţiuni orice act de eficientizare managerială devine o preocupare
constantă şi o obligaţie a Primarului şi Consiliului Local.
De ce o strategie de dezvoltare durabilă ?
Dezvoltarea durabilă nu este o reglementare arbitrară ci un model concret,
realist, profesionist şi eficient de abordare a problemelor pe care le au colectivităţile
locale. La care se adaugă responsabilitatea pentru generaţiile viitoare. Din perspectiva
consecinţelor pe care le are în timp orice acţiune prezentă, dezvoltarea nu poate fi
gândită decât ca o abordare globală, integrată a problemelor. Spaţiul, resursele
naturale şi umane apar ca valori limitate, fragile, interdependente şi ca urmare ele
trebuie protejate şi reînnoite constant, ele trebuie exploatate în comun (zonal,
regional). Dezvoltarea, prin urmare este singura perspectivă de abordare realistă adică
responsabilă şi eficientă.
Obiectivele definite in strategie şi realizarea lor vor avea un impact pozitiv
asupra societăţii în ansamblul ei şi în ultimă instanţă asupra fiecărui individ sau agent
economic. Impactul este indirect deoarece Consiliul Local nu creează condiţiile
pentru ca fiecare să facă, ci să-şi facă.
Rolul administraţiei publice este să creeze cadrul, să reglementeze, să stimuleze
şi să sprijine dezvoltarea.
I.5. Obiectivele urmărite în cadrul strategiei
Scopul general al strategiei decurge din rolul pe care administraţia publică locală
îl poate juca la nivelul gestiunii orașului, acela de a coordona toate acţiunile publice
şi private iniţiate în dezvoltarea acesteia.
I.6. Etapele realizării strategiei
 Stabilirea domeniului de cuprindere a strategiei;
 Analiza situaţiei actuale;
 Filozofia şi viziunea pentru viitor;
 Identificarea resurselor comunităţii;
 Identificarea problemelor şi a cauzelor care le generează;
 Formularea obiectivelor;
 Stabilirea priorităţilor;
 Implementarea planului de acţiune, crearea programelor;
Page 8
 Implementarea şi monitorizarea planului;
 Evaluarea planului, feedback;
 Îmbunătăţirea continuă a strategiei.
II. CONTEXTUL STRATEGIC AL ELABORARII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

II.1. CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE
Obiective strategice Europa 2020

Cele 5 obiective principale (concretizate în 8 ținte numerice) propuse pentru
atingerea celor 3 priorități, la nivelul UE, până în 2020 sunt:
 Ocuparea forței de muncă: rata de ocupare a forței de muncă de75% în
rândul populației cu vârste cuprinse între 20 si 64 de ani;
 Cercetare și dezvoltare: alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare și dezvoltare;
 Schimbari climatice și energie: reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de
seră (sau chiar cu 30%, în condiții favorabile) față de nivelurile înregistrate în 1990,
creștereaponderii surselor de energie regenerabile până la 20%, creșterea cu 20% a
eficienței energetice;
 Educație:reducerea abandonului școlar (sub 10%), creșterea (peste 40%) a ponderii
absolvenților de studii superioare în rândul populației cu vârsta (30-34)ani;
 Sărăcie și excluziune socială: reducerea cu cel puțin 20 de milioane a
numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a
excluziunii sociale.
Priorități strategice Europa 2020

Cele 3 priorități ale strategiei Europa 2020 care definesc viziunea UE asupra
economiei sociale de piață pentru secolul XXI vizează:
 Creșterea inteligentă prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
 Creșterea durabilă, prin promovarea unei economii mai eficiente, mai ecologice
și mai competitive;
 Creșterea favorabilă incluziunii prin promovarea unei economii cu un grad
înalt de ocupare a forței de muncă care să asigure coeziunea socială și teritorială.
Aceste priorități strategice stabilite la nivelul Uniunii Europene pentru noul
orizont de timp, respectiv anul 2020, au la bază 7 inițiative emblematice, care
au drept scop coordonarea eforturilor tuturor autorităților statelor memebre, în
vederea atingerii obiectivelor strategice la nivel european și național.
II.1.2. ELEMENTELE CADRULUI STRATEGIC COMUN 2014-2020
La nivel european, orientarea strategică privind utilizarea fondurilor europene este

dată de Cadrul Strategic Comun, care acoperă cele cinci mari fonduri europene:
 Fondul European pentru Dezvoltare Regională;
 Fondul Social European;
 Fondul de Coeziune;
 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
 Fondul European Maritim pentru Pescuit.
Page 9
Obiectivele tematice prevazute in Cadrul Strategic Comun (CSC)

Pachetul legislativ prezentat de către Comisia Europeană în octombrie 2011,
prevede consolidarea procesului de programare strategică prin concentrarea fondurilor
europene pe cele 11 obiective tematice (OT), corelate cu priorităţile Strategiei Europa
2020, pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce privește realizarea priorităților
europene, respectiv:
 consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării;
 îmbunătăţirea accesului şi a utilizării şi creşterea calităţii tehnologiilor
informaţiei şi comunicaţiilor;
 îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol
(în cazul FEADR) şi a sectorului pescuitului şi acvaculturii (pentru FEMP);
 sprijinirea tranziţiei către o economie cu consum scăzut de dioxid de carbon în
toate sectoarele;
 promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor;
 protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor;
 promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din
cadrul infrastructurilor reţelelor majore;
 promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă;
 promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei;
 investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii;
 consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă.
Obiectivele tematice sunt transpuse în priorităţi de investiţii specifice pentru fiecare
fond în parte.
II.1.3. POLITICA DE COEZIUNE A UE 2014-2020
Politica de coeziune -are ca obiectiv reducerea diferenţei dintre nivelurile de

dezvoltare ale diferitelor regiuni şi state membre, pentru a consolida coeziunea
economică şi socială.
Acesta este unul dintre pilonii construcției europene împreună cu piața unică
și uniunea monetară - este unica politică a Uniunii Europene care se referă
explicit la inegalitățile sociale.
În acest mod, politica implică un transfer de resurse între statele membre, prin
intermediul bugetului U.E., în scopul sprijinirii creșterii economice și a dezvoltării
durabile prin investiții în oameni și în mediul înconjurător.
Politica de coeziune este o componentă esenţială a cadrului financiar multianual
al UE pentru perioada 2014-2020.
Astfel, la 6 octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat un proiect de
pachet legislativ care va constitui un cadru al politicii de coeziune a UE pentru
perioada 2014-2020, prin care se propune mai multe schimbări importante ale
modului în care politica de coeziune este concepută şi pusă în aplicare, şi anume:
 concentrarea asupra priorităţilor Strategiei Europa 2020 de creştere inteligentă,
durabilă şi favorabilă incluziunii;
 recompensarea performanţelor;
Page 10
 sprijinirea programării integrate;
 accentul pus pe rezultate - monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce
priveşte atingerea obiectivelor convenite;
 consolidarea coeziunii teritoriale si simplificarea aplicării.
Noua perspectivă financiară a UE 2014-2020 prevede o nouă abordare în
materie de programare strategică pentru politica de coeziune, conform obiectivelor
Strategiei Europa 2020.
Arhitectura legislativă a politicii de coeziune cuprinde:
 un regulament general de stabilire a unor dispoziţii comune referitoare la Fondul
european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de
coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul
european pentru pescuit şi afaceri maritime (EMFF), precum şi de stabilire a unor
dispoziţii generale privind FEDR, FSEşi Fondul de coeziune;
 trei regulamente specifice privind FEDR, FSE şi Fondul de coeziune;
 două regulamente privind obiectivul de cooperare teritorială europeană.
II.1.3.1. Fondul European de Dezvoltare Regională
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) urmăreşte consolidarea

coeziunii economice, sociale şi teritoriale în cadrul Uniunii Europene prin
corectarea dezechilibrelor existente între regiunile acesteia.
FEDR sprijină dezvoltarea regională şi locală pentru a contribui la toate
obiectivele tematice prin stabilirea unor priorităţi detaliate în vederea unui mai mare
accent pus pe:
 cercetare şi dezvoltare, precum şi inovare;
 îmbunătăţirea accesului la informaţii şi a calităţii acestora, precum şi la
tehnologiile comunicaţiilor;
 schimbările climatice şi trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon;
 sprijinul comercial acordat IMM-urilor;
 serviciile de interes economic general;
 infrastructurile de telecomunicaţii, energie şi transport;
 consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă;
 infrastructurile de sănătate, educaţie şi sociale; şi
 dezvoltarea urbană durabilă.
II.1.3.2. Fondul Social European

În timp ce contribuie la coeziunea economică, socială şi teritorială, Fondul
social european (FSE)reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene destinat
investirii în oameni. Acesta confera cetăţenilor europeni oportunităţi mai mari de
angajare, promovează o educaţie mai bună şi îmbunătăţeşte situaţia persoanelor
celor mai vulnerabile care se confruntă cu riscul de sărăcie.
Regulamentul propune ca FSE să vizeze patru obiective tematice în întreaga Uniune:
 promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii lucrătorilor;
 promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei;
Page 11
 efectuarea de investiţii în domeniul educaţiei, al formării competenţelor şi al
învăţării pe tot parcursul vieţii;
 consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiei publice.
II.1.3.3. Fondul de Coeziune

 Fondul de coeziune sprijină statele membre al căror venit naţional brut (VNB) pe
cap de locuitor este mai mic de 90 % din media UE-27 pentru realizarea de
investiţii în reţelele de transport TENT şi în domeniul mediului.
 Sprijinirea concentrarii tematice
În domeniul mediului, Fondul de coeziune va sprijini investiţiile în adaptarea la
schimbările climatice şi prevenirea riscurilor, investiţiile în sectoarele apei şi
deşeurilor, precum şi în mediul urban.
În conformitate cu propunerile Comisiei privind cadrul financiar multianual,
investiţiile în energie sunt, de asemenea, eligibile pentru a beneficia de contribuţie,
cu condiţia ca acestea să aibă efecte pozitive asupra mediului.
Prin urmare, investiţiile în eficienţa energetică şi energia regenerabilă
sunt, de asemenea, sprijinite.
În domeniul transporturilor, Fondul de coeziune va contribui la investiţiile în

reţeaua transeuropeană de transport, precum şi la cele în sisteme de transport cu
emisii reduse de dioxid de carbon şi în transportul urban.
II.1.3.4. Facilitatea “Conectarea Europei”

Comisia a propus crearea Facilității „Conectarea Europei” pentru a
accelera dezvoltarea infrastructurii moderne și de înaltă performanță de care UE
are nevoie, si care sa lege Europa în special în domeniul transporturilor, energiei și
tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC).
II.1.3.5. Cooperarea economică teritorială

Cooperarea economică teritorială reprezintă un obiectiv al politicii de coeziune
şi oferă un cadru pentru schimburile de experienţă între actorii de la nivel naţional,
regional şi local din diferite state membre, precum şi o acţiune comună în vederea
găsirii unor soluţii comune la probleme comune.
Propunerea stabileşte resursele financiare disponibile pentru fiecare componentă
şi criteriile de alocare a acestora către statele membre. Acestea vor fi alocate după
cum urmează:
• 73,24 % pentru cooperare transfrontalieră;
• 20,78 % pentru cooperare transnaţională;
• 5,98 % pentru cooperare interregională.
Page 12
II.1.4. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ (PAC)
Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC), ca un parteneriat între

agricultură și societate, între Europa și agricultorii săi, aceasta acordă agriculturilor
asistenţă financiară pentru a se asigura că aceștia continuă să lucreze pământul și să
creeze locuri de muncă suplimentare prin reamenajarea satelor, protejarea peisajului
sau proiecte privind patrimoniul cultural și multe alte sarcini asociate în mod direct
sau indirect cu gricultura și economia rurală.
Obiectivele sale principale sunt:
 consolidarea productivității agriculturii, pentru a le garanta consumatorilor o ofertă
de alimente stabilă și accesibilă;
 asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultorii europeni.
Cinzeci de ani mai târziu, UE trebuie să facă față unor noi provocări:
 securitatea alimentelor: la nivel mondial, producția de alimente va trebui să se
dubleze pentru a putea hrăni populația lumii, care se estimează la 9 miliarde în 2050;
 schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale;
 susținerea zonelor rurale din întreaga UE și menținerea vitalității economiei rurale;
PAC este o politică adoptată de toate statele membre ale Uniunii
Europene. Ea este gestionată și finanțată la nivel european din resursele bugetului
anual al UE.
Contextul actual
Agricultura și pădurile acoperă vasta majoritate a teritoriului UE și au un
rol-cheie în ceea ce privește sănătatea economiilor rurale și peisajul rural.
Agricultorii îndeplinesc numeroase funcții diferite, de la producția de produse
agricole alimentare și nealimentare la gestionarea peisajului rural, conservarea
mediului natural și turism.
Agricultura este principala activitate economică în majoritatea zonelor rurale din UE.
Cu toate acestea, mulţi agricultori practică activităţi suplimentare precum
prelucrarea produselor agricole și cazare pentru turiști. Diversificarea economiei
rurale este o sursă de vitalitate pe care UE o sprijină și o încurajează prin programele
sale de dezvoltare rurală.
Aproximativ jumătate din populaţia UE locuiește în zone rurale.
Fără agricultură, ar exista puţine elemente care să păstreze vitalitatea și
unitatea multor comunităţi rurale. Dacă ar dispărea agricultura, în multe zone terenul
ar fi abandonat.
Aceasta contribuie la prevenirea depopulării rurale, cauzată de oportunităţile limitate
de ocupare a forţei de muncă și de rata crescută a șomajului.
Serviciile publice - precum școlile și facilităţile medicale - sunt menţinute și
îmbunătăţite, oferind oamenilor un bun motiv pentru a rămâne în zonele rurale și a-și
crește copiii aici.
Politica agricolă comună (PAC) este este concepută pentru a oferi o activitate
agricolă sustenabilă în Europa, prin îmbunătățirea competitivității sale, prin
asigurarea unei aprovizionări corespunzătoare și sigure cu produse alimentare,
prin conservarea mediului înconjurător și a spațiului rural, oferind totodată un
standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă.
Page 13
Ca atare, aceasta înlocuiește cele 27 de politici agricole naționale diferite și
reprezintă economii pentru bugetele naționale, datorită faptului că sprijinul direct
acordat agricultorilor este furnizat prin intermediul bugetului UE fără a fi nevoie de
cofinanțare națională.
Politica agricolă comună viitoare va continua acest proces și se va concretiza în
formularea unei politici mai moderne și mai ecologice, în măsură să contribuie activ
la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin stimularea potențialului
economic în zonele rurale, prin dezvoltarea de piețe și locuri de muncă locale, prin
acompanierea procesului de restructurare din agricultură și prin ajutorul pentru
venit acordat agricultorilor, astfel încât să se mențină un sector agricol durabil în
toată Europa.
Viitorul Politicii Agricole Comune
PAC reformată va promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii prin promovarea utilizării eficiente a resurselor pentru a menține baza de
producție pentru produsele alimentare, hrana pentru animale și energiile
regenerabile în întreaga UE;
Prin stimularea acțiunilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la
acestea, în vederea protejării ecosistemelor și a combaterii pierderii biodiversității; și
prin susținerea diversificării activităților economice în zonele rurale pentru a
promova o dezvoltare teritorială echilibrată în întreaga Europă.
Astfel, modificările PAC sunt concepute astfel să conducă la un sistem mai just și
mai echitabil de sprijin în întreaga UE, prin corelarea agriculturii cu politica de
mediu în gestionarea durabilă a mediului rural și prin asigurarea faptului că
agricultura continuă să contribuie la o economie rurală dinamică.
Finanţări prin Politica Agricolă Comună 2014-2020
Politica Agricola Comuna, finanteaza comunitatile rurale prin doua fonduri:
Fondul European Agricol de Garantare - FEAGA, adresat piețelor agricole
reglementate (așa numitelor piețe comune organizate) și Fondul European
Agricol de Dezvoltare Rurală - FEADR, adresat măsurilor de dezvoltare rurală
durabilă devenită al doilea pilon al aplicarii PAC după reforma din 2003 și cu o
pondere tot mai importantă în finanțarea prin bugetul comunitar.
În perioada de după 2013, Fondul European agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR) va fi inclus în cadrul strategic comun (CSC) pentru toate fondurile
structurale și în contractele prevăzute cu toate statele membre. Acordând o
atenție mai mare dimensiunii teritoriale a dezvoltării socioeconomice și
reunind toate fondurile UE disponibile într-un singur contract, dezvoltarea
economică a zonelor rurale din întreaga UE va beneficia de mai mult sprijin în viitor.
Ca urmare, prin Politica agricola comuna (PAC) agricultorii vor beneficia, de o pozitie
mai solida în cadrul lanțului producției alimentare și noua politică agricolă
comună va fi mai bine direcționată, mai eficientă și mai transparentă.
Cota Politicii Agricole Comune (PAC) în Cadrul Financiar Multianual
(CFM) pentru perioada 2014-2020 va fi în total de 408.3 miliarde euro:
1.- 312,7 miliarde euro sau 29% pentru cheltuielile legate de piața și ajutoare
directe(pilonul 1);
2.- 95,6 miliarde euro sau 9% pentru dezvoltarea rurală (pilonul 2).
Page 14
II. 2 . OBIECTIVE STRATEGICE EUROPA 2030
• Protecţia mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice

de impactul negativ asupra mediului;
• Echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale,
diversităţii culturale, egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel;
• Prosperitatea economică, prin promovarea cunoaşterii, inovării şi competiti-
vităţii pentru asigurarea unor standarde de viaţă ridicate şi unor locuri de muncă
abundente şi bine plătite;
• Îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale UE prin promovarea insti-
tuţiilor democratice în slujba păcii, securităţii şi libertăţii, a principiilor şi practicilor
dezvoltării durabile pretutindeni în lume.
II.3. CONTEXTUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ
- Ca orientare generală, lucrarea vizează realizarea următoarelor

obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile
în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la prin-
cipalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al
ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
- Documente strategice și operaționale privind stabilirea priorităților de

dezvoltarea a României în perioada 2014-2020 -2030
II.3.1. Obiective naționale și măsuri prioritare pentru atingerea obiectivelor

strategiei Europa 2020 - mediu rural
 Ocuparea forței de muncă

Integrarea pe piața muncii a persoanelor rezidente, a tinerilor și a femeilor prin:
- diversificarea activitatilor economice în mediul rural și modernizarea sectorului
agricol
- dezvoltarea activitatilor economice, îmbunătățirea infrastructurii fizice în
spațiul rural și a accesului populației la serviciile publice de bază;
- promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor și femeilor – dezvoltarea
infrastructurilor de afaceri, înființarea de întreprinderi de către tineri și promovarea
antreprenoriatului în rândul femeilor.
Schimbări climatice și energie:
a) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES): se țintește o
reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pâna în anul 2020 față de
nivelurile înregistrate în anul de referință 1990.
Pentru atingerea țintei asumate vor fi întreprinse următoarele măsuri integrate:
Page 15
- Atenuarea efectelor emisiilor de GES, prin Programul național de
îmbunatățire a calității mediului, precum și prin realizarea de spații verzi în
localități, prin creșterea suprafețelor împădurite și extinderea spațiilor verzi în
mediul urban – finanțare prin AFM si PNDR;
b) Surse regenerabile de energie (SRE): ținta națională pentru energia
din surse regenerabile este cea impusă de Directiva 2009/28/EC conform careia
ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie va trebui să
fie de 24% în 2020.
Pentru atingerea țintei asumate vor fi întreprinse urmatoarele măsuri integrate:
- Realizarea unor instalatii pentru cresterea productiei de energie din surse
regenerabile;
- Continuarea prin Fondul pentru Mediu:
 a programului de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încalzire cu
cele care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alt sisteme
careconduc la îmbunatatirea calitatii aerului, apei si solului;
 proiectelor privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană,
geotermală, solară, biomasă, microhidrocentrale;
 programului privind cresterea productiei de energie din surse regenerabile.
- Promovarea utilizării surselor regenerabile locale pentru producerea energiei
electrice și termice la consumatorii finali - clădiri;
- Continuarea promovării surselor regenerabile de energie prin intermediul
certificatelor verzi;
- Identificare periodică (la doi ani) a zonelor în care datorită concentrării producției
de energie din SRE pot apărea congestii în reţeaua de transport și includerea cu
prioritate a soluțiilor de eliminare a acestora în planurile de dezvoltare a rețelelor;
c) Eficiența energetică: s-a estimat ca în anul 2020 România va putea realiza o
economie de energie primara de cca. 10 Mtep
În vederea atingerii țintei stabilite la nivel național, se are în vedere urmatoarele :
- extinderea perioadei de implementare a programului Termoficare căldură și confort
până în 2020;
- continuarea Programului de reabilitare termica a blocurilor de locuinte;
- extinderea Programului național de eficiență energetică (reabilitarea sistemului de
termoficare, reabilitarea clădirilor publice, eficientizarea iluminatului public);
- aplicarea Schemei de ajutor stat pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență
(fondurile necesare acordarii bonusului sunt asigurate prin colectarea lunară a unei
contribuții de la toți consumatorii de energie electrică, precum și de la furnizorii care
exportă energie electrică);
 Educație
Reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii: se vizează atingerea unei rate a
părăsirii timpurii a școlii de maximum 11,3% în 2020.
Masurile concrete de actiune pentru atingerea tintei vizeaza:
- extinderea cadrului de aplicare a reformei educației timpurii prin implementarea de
programe și activități specifice acestei forme de educație;
Page 16
- asigurarea participării la o educație de calitate pentru sșcolarii proveniți din grupurile
dezavantajate, inclusiv prin derularea programelor de tip suport pentru combaterea
sărăciei și excluziunii sociale;
- susținerea și dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții prin implementarea și
diversificarea programelor în domeniu;
- dezvoltarea învățământului profesional liceal (filiera tehnologică) și al școlii
postliceale;
- revizuirea elaborarea standardelor de calitate pentru învățământul preuniversitar
precum și a standardelor ocupaționale, de formare și de pregătire profesională.
Incluziunea socială/reducerea sărăciei:
Se vizeaza reducerea numarului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune
socială cu 580.000 persoane pâna în anul 2020.
Masurile vizate în acest sens sunt structurate pe 4 direcții de acțiune:
a) Reforma sistemului de asistenta sociala prin:
 revizuirea si implementarea programului de acordare a ajutorului social astfel
încât să fie garantat un venit minim oricarui cetățean;
 sprijinirea focalizată a familiilor celor mai sarace (revizuirea programului de
acordare a alocației familiale complementare și a alocației de susținere pentru
familia monoparentală prin instituirea unei singure alocații: susținerea familiei);
 dezvoltarea serviciilor sociale destinate creșterii calității vieții persoanelor ce
aparțin grupurilor vulnerabile;
b) Ocuparea și incluziunea socială active:prin crearea cadrului adegvat în
vederea facilitării accesului și a participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii;
c) Dezvoltarea infrastructurii sociale prin: reducerea disparităților
regionale și îmbunatățirea infrastructurii sociale (modernizarea infrastructurii sociale,
investiţii în infrastructura şcolară şi sanitară şi investiţii în locuinţe sociale).
d) Reforma sistemului național de sănătate prin: îmbunatățirea accesului la
servicii de sănătate a persoanelor vulnerabile (elaborarea și implementarea
Strategiei de descentralizare în sistemul de sănătate, a Strategiei Naționale de
Raţionalizare a Spitalelor, a Planului Național privind spitalele).
II.3.2. Acordul de parteneriat propus pentru România pentru

perioada de programare 2014-2020
In conformitate cu Memorandumul ”Aprobarea acţiunilor şi documentelor

privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014-
2020”, la nivelul fiecărui Stat Membru, documentele prevăzute de proiectele
regulamentelor europene, sunt:
1. Acordul de Parteneriat, documentul elaborat de un stat membru, în
colaborare cu actorii socio-economici, care stabileşte strategia, priorităţile şi
cadrul instituţional pentru implementarea fondurilor europene, şi aprobat de către
Comisia Europeană în urma evaluării şi dialogului cu statul membru;
2. Programele Operaţionale/ Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală.
Acordul de Parteneriat, Provocările de dezvoltare şi obiectivele tematice
selectate
Page 17
Selectarea obiectivelor tematice (OT) este determinată de contribuția lor la
susținerea principalelor provocări de dezvoltare:
A - Competitivitatea
B - Oamenii și societatea
C - Infrastructura
D - Resursele
E - Guvernanța
A- Provocarea în materie de „Competitivitate”
Obiectivul tematic 1: Consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării
Priorități propuse pentru finanțare:
- Prin Programul operaţional Competitivate;
- Prin Programul Operaţional Regional;
- Prin Programul Operaţional Capitalul Uman;
- Prin Programul Naional de Dezvoltare Rurală:
 crearea și oferirea de servicii de consultanță, în vederea îmbunătățirii
performanței economice și de mediu.
 colaborarea între agricultură/industria agroalimentară, industria forestieră,
pescuit și acvacultură și industria alimentară și sistemele de consultanță,
educație și cercetare în contextul proiectelor pilot, al dezvoltării de produse,
practici, procese și tehnologii noi etc.
 înființarea unor grupuri operative (fermieri, cercetători, consultanți), care
vor participa la Parteneriatul European pentru Inovare „Productivitatea și
durabilitatea agriculturii”.
- Prin Programul Operational Pescuit si Afaceri Maritime.
Obiectivul tematic nr. 3: Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației
și comunicațiilor, a utilizării și a calității acestora
Priorități propuse pentru finanțare
- Prin Programul Operațional Competitivate;
Obiectivul tematic nr. 4: Îmbunătățirea competitivității IMM‐urilor, a sectorului
agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii
- Prin Programul Operational Regional;
- Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală:
 acțiuni pentru îmbunătățirea performanței economice și pentru restructurarea
și modernizarea agriculturii în vederea creșterii participării și orientării către
piețe, precum și pentru diversificarea activităților agricole.
 facilitarea reînnoirii generațiilor în sectorul agricol.
 acțiuni pentru îmbunătățirea performanței economice a producătorilor
primari, o mai bună integrare a acestora în lanțul alimentar prin programe de
calitate, adăugând valoare produselor agricole, prin promovarea pe piețe
locale prin dezvoltarea circuitelor scurte de aprovizionare și prin înființarea de
grupuri de producători, etc.
 acțiuni de sprijinire a activităților de prevenire și gestionare a riscurilor agricole.
Page 18
- Prin Programul Operațional Pescuit și Afaceri Maritime.
B - Provocarea în materie de dezvoltare ‐ „Oamenii și societatea”

Obiectivul tematic 8: Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității
forței de muncă
- Prin Programul Operațional Capital Uman
- Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală:
 Crearea de noi întreprinderi mici prin acordarea de sprijin pentru
demarareaafacerilor în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici
din afara domeniului agricol, precum și dezvoltarea de activități non‐agricole în
zonele rurale.
- Prin Programul Operational Pescuit și Acvacultură
Obiectivul tematic 9: Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei
- Prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane
- Prin Programul Operaţional Regional
- Prin Programul Operaţional Dezvoltarea Competitivitaţii
- Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală:
 Încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale prin investiții în infrastructură
la scară mică și prin crearea / îmbunătățirea serviciilor de bază locale pentru
populația rurală.
 Promovarea strategiilor de dezvoltare locală comunitară de tip LEADER.
Obiectivul tematic 10: Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul
vieții
- Prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane
- Prin Programul National de Dezvoltare Rurala:
 Sprijinirea formării profesionale și a achiziției de competențe în gestionare
agricolă, practici agricole durabile, îmbunătățirea calității și utilizarea noilor
tehnologii specifice agriculturii și silviculturii;
 Sprijinirea activităților demonstrative pentru transferul de cunoștințe
referitoare la noile practici în domeniu; informare, schimburi pe termen scurt și vizite
în interiorul UE în scopul promovării schimbului de bune practici; încurajarea
învățării pe tot parcursul vieții și a formării profesionale în general în mediul
rural (pe lângă cursurile sau formarea furnizate în mod obișnuit în sistemul de
învățământ secundar și superior), precum formarea în gestiunea afacerilor și alte
competențe necesare diversificării în afara sectorului agricol.
- Prin Programul Operational Regional
C - Provocarea în materie de dezvoltare - „Infrastructura”

Obiectivul tematic 2: Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și
comunicațiilor, a utilizării și a calității acestora
Page 19
- Prin Programul Operational Competitivate
Obiectivul tematic 7: Promovarea unor sisteme de transport durabile și
eliminareablocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore
- Prin Programul Operational Marile Proiecte
- Prin Programul National de Dezvoltare Rurală:
 Dezvoltarea și modernizarea drumurilor județene și comunale în vederea
creării de oportunități, conform priorităților stabilite în planurile de dezvoltare
regional.
D - Provocarea în materie de dezvoltare - „Resursele”

Obiectivul tematic 4: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de
carbon în toate sectoarele
Obiectivul tematic 5: Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și
a gestionării riscurilor

- Prin Programul Operaţional Infrastructura Mare
 Consolidarea serviciilor profesionale de răspuns în situații de urgență la
nivel național, pentru a răspunde în cazul unor urgențe naționale sau
internaționale majore, inclusiv prin cooperare transnațională în cadrul strategiilor
macroregionale pentru Dunăre și Marea Neagră;
 Adoptarea de măsuri structurale și non‐structurale pentru reducerea riscurilor
și a pagubelor produse de inundații, secetă și eroziunea solului;
 Consolidarea capacității tehnice și instituționale a SNMSU prin soluții de
colaborare între autorități diferite Acțiunile de întreprins cu precădere în agricultură
vor avea în vedere:
- crearea unui sistem durabil de irigații și de gestionare a apei, precumși a
unor practici de combatere a schimbărilor climatice.
- conservarea solului și a stocului său de carbon prin practici degestionare a
terenurilor, precum cultivare redusă, culturi de iarnă șiplantarea de păduri.
- menținerea diversității genetice prin susținerea varietăților locale deculturiși
rase de animale.
Obiectivul tematic 6: Protecția mediului și utilizarea eficiente a resurselor
- Prin Programul Operaţional Infrastructura Mare
 restaurarea, păstrarea și îmbogățirea ecosistemelor dependente de
agricultură și silvicultură;
 investiții publice în protecția mediului în vederea creării de noi piețe,
potențial disponibile IMM-urilor și întreprinderilor sociale, mai ales în regiunile
mai puțin dezvoltare și în zonele rurale ale României.
Page 20
- Prin Programul Operaţional Pescuit si Afaceri Maritime
- Prin Programul Operaţional Regional
E - Provocare în materie de dezvoltare - „Administrația și guvernarea”
Obiectivul tematic 11: Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică
eficientă
- Prin Programul Operational Capacitate Administrativa
II.3.3. Strategia de dezvoltare rurală a României 2014 - 2020
PRIORITĂŢILE Cadrului naţional strategic rural pentru perioada 2014-

2030 s-au stabilit pornind de la funcţiile spaţiului şi ale economiei rurale, a
agriculturii româneşti, necesitatea dezvoltării accelerate a acestora, noul parteneriat între
Europa şi fermieri, conform reformei PAC şi a bugetului agricol european pentru
perioada 2014-2020:
- garantarea securităţii şi siguranţei alimentare, prin asigurarea integrală
a necesarului intern de produse alimentare de calitate îmbunătăţită şi a unui excedent,
faţă de consumul alimentar intern, disponibil pentru export;
- asigurarea echilibrului ecologic durabil pe termen lung al spaţiului rural,
prin investiţii publice, public-private sau private în lucrări de infrastructură de protecţie
şi echipare a teritoriului (sisteme de irigaţii, sisteme hidro-ameliorative de protecţie,
perdele de protecţie, împădurirea terenurilor degradate şi defrişate)
- conservarea şi protejarea resurselor naturale regenerabile (solul, apa, aerul,
biodiversitatea) şi utilizarea durabilă a resurselor naturale agricole, în primul rând a
solului, conservarea biodiversității, aplicarea politicilor de atenuare a efectelor
schimbărilor climatice;
- consolidarea exploataţiilor agricole, modernizarea tehnologiilor şi
ameliorarea generală a activităţilor agricultorilor;
- stimularea formării exploataţiilor agricole privat-familiale comerciale de
tip european prin restrângerea treptată a exploataţiilor agricole de subzistenţă;
- dezvoltarea teritorială echilibrată a economiei rurale agricole, extinderea IMM-
urilor rurale agroalimentare şi nonagricole şi creşterea gradului de ocupare a
populaţiei rurale, prin angajarea şi stabilizarea în rural, cu preponderenţă a
populaţiei rurale active tinere;
- echilibrarea balanţei alimentare (şi de plăţi) româneşti şi creşterea exporturilor
agroalimentare româneşti;
- restrângerea zonelor rurale defavorizate şi a sărăciei rurale severe;
- compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ şi cercetare ştiinţifică cu cel
european, asigurarea unui parteneriat durabil al acestuia cu sistemul agroalimentar
românesc.
SCOPUL Cadrului național strategic ruralromânesc este, în principal, determinat
de nevoia stabilirii liniilor directoare ale dezvoltării durabile a sistemului
agroalimentar românesc şi a spaţiului rural ca una din componentele de bază ale reluării
creşterii economice a României.
Page 21
NECESITATEA Cadrului național strategic rural este determinată de trei factori
majori ai dezvoltării agricole:
 cerinţa asigurării securităţii alimentare naţionale şi garantarea siguranţei
alimentare a populaţiei României;
 resursele naturale, materiale şi umane ale agriculturii româneşti;
 favorabilitatea ecologică a resurselor agricole a României de a furniza produse
agroalimentare de calitate superioară pe piaţa internă şi internaţională.
Singura şansă a României pentru dezvoltarea agriculturii constă în alocarea
masivă, dar raţională, dacă se poate optimă, de capital investiţional în infrastructura
rurală, echiparea teritoriului agricol (circa 1,7 mil. ha irigate, Canalul Siret-Bărăgan,
plantarea perdelelor de protecţie a câmpului pe circa un milion de hectare în zonele
cele mai aride, modernizarea exploataţiilor agricole, extinderea întreprinderilor de
stocare-procesare a produselor agroalimentare precum şi sporirea capitalului de
exploatare, atât din surse proprii cât şi din credite bancare avantajoase, acordat
fermelor agricole prin care să se susţină nivelele de producţie propuse în continuare
pentru orizonturile 2015, 2020, 2025, 2030. Se estimează că România are un potenţial
alimentar, la orizontul 2030, pentru 38,5 mil. persoane, respectiv un disponibil pentru
export şi pentru consum nealimentar de materii prime agricole de circa 49-50 mld. €.
Construcţia Cadrului naţional strategic rural este aşezată pe trei piloni:

AGRICULTURĂ ALIMENTAŢIE MEDIU
Fiecare dintre acestea având importanţă vitală pentru pacea socială din România şi
pentru ameliorarea continuă a vieţii rurale româneşti.
ELABORAREA Cadrului național strategic rural are la bază două idei
fundamentale ale construcţiei acestuia: starea de azi a agriculturii şi potenţialul
ecologic şi economic al spaţiului rural din România şi apartenenţa României la
Uniunea Europeană şi cerinţa integrării agriculturii româneşti în spaţiul agro-
alimentar european şi a compatibilizării acesteia cu Politica Agricolă Comună a UE.
Obiectivele şi priorităţile dezvoltării rurale: orizont 2014 -2020-2030

Programele şi proiectele europene pentru agricultură au în centrul lor
dezvoltarea rurală durabilă, ca factor al creşterii economice sustenabile , care
presupune o economie rurală puternică, edificată pe o infrastructură rurală modernă, o
echipare tehnică adecvată a teritoriului rural, localităţilor şi caselor rurale, folosirea
resurselor naturale locale (din mediul rural) reînnoibile în circuitul economic, protecţia
mediului şi a peisajului şi, ca efect al acestora, un standard acceptabil de viaţă rurală.
rurală durabilă care presupune îmbinarea armonioasă între componenta agricolă (şi
forestieră) şi componenta economică rurală agroalimentară şi neagricolă, fundamentată
pe următoarele principii:
- concordia dintre economia rurală şi mediul înconjurător (echilibrul economie-
ecologie);
- programele de dezvoltare durabilă, sustenabilă trebuie să cuprindă un orizont de timp
mediu şi lung;
- diversificarea a structurii economiei agricole, prin pluriactivitate în primul rând prin
extinderea economiei agroalimentare, a economiei neagricole şi a serviciilor;
Page 22
- naturalizarea spaţiului rural, prin păstrarea mediului natural cât mai intact;
- mediul antropizat, creat de om, să fie cât mai apropiat de mediul rural natural;
- folosirea, resurselor naturale locale în activitatea economică rurală, cu prioritate a
resurselor regenerabile.
Agricultura, în zonele preponderent agricole, şi silvicultura, în zonele rurale

montane, reprezintă coloana vertebrală a spaţiului rural. Cu toate că au intervenit
mutaţii importante, în ultimul timp, în rolul şi funcţiile agriculturii, aceasta rămâne
componenta principală a oricărui program de dezvoltare rurală. Totodată, a apărut şi
problema unei noi filosofii în dezvoltarea agriculturii care conduce la ideea de
schimbare a centrului de greutate de pe aspectul productivist pe aspectul
multifuncţional al acesteia.
Prioritatea modernizării agriculturii şi a economiei rurale trebuie să se fundamenteze
pe funcţiile economice şi sociale vitale ale sistemului agroalimentar: asigurarea
alimentaţiei echilibrate a populaţiei, a necesarului de materii prime pentru
activităţile neagricole şi a unui export activ şi profitabil de produse
agroalimentare, sporirea capitalului peisagistic al spaţiului rural şi protejarea
mediului înconjurător. În acelaşi timp, economia rurală, în general, şi
agricultura, în special, reprezintă o imensă piaţă potenţială pentru ramurile din
amonte şi aval de aceasta, cu contribuţii directe la dezvoltarea unor ramuri
neagricole, precum şi a sectoarelor conexe agriculturii (şi silviculturii).
Având în vedere structura geografică echilibrată a fondului funciar agricol, distribuţia
pe formele de relief ale României, spaţiile ecologice ale ţării permit practicarea
echilibrată a diferitelor sisteme de agricultură (intensivă, ecologică, plurifuncţională,
conservativă, biotehnologică).
Agricultura intensivă. România trebuie să aibă în centrul politicilor

agricole, extinderea agriculturii performante (intensive) și în zonele în care acum, din
raționamente financiare nu se utilizează aceste tehnologii, însă terenurile sunt
favorabile a agriculturii intensive. România fără a spori performanţele tehnice ale
agriculturii în sectoarele vegetale şi animale până la nivelul mediu al UE15, la
orizontul anului 2020, şi spre nivelul mediu al ţărilor dezvoltate agricol, la orizontul
anului 2030, va avea un consum alimentar şi, în viitor, dependent de comerţul
agroalimentar comunitar.
Agricultura ecologică, ca variantă a agriculturii plurifuncţionale,
presupune, tehnologii care înglobează mai multă forță de muncă și ar putea atrage o
parte din forţa de muncă rurală. Agricultura ecologică este sistemul de agricultură care
asigură obținerea unor produse de calitate, controlate și certificate, într-o armonie
cu natura și sănătatea consumatorilor. În utimul deceniu, dezvoltarea acestui
sector, a cunoscut o evoluție spectaculoasă, în special în țările, în care industria
alimentară și intensivizarea agiculturii este la cote ridicate.
În perioada 2014-2020 prin utilzarea inteligentă a viitoarelor instrumente de
politici agricole se poate maximiza potențialul acestui sector, iar Romania poate
ajunge în topul jucătorilor mondiali din acest domeniu.
Page 23
Agricultura plurifuncţională, chiar dacă din punctul de vedere strict al
producţiilor şi profitului, este mai puţin performantă (comparativ cu agricultura
intensivă), pentru exploataţiile agricole care o practică, în schimb din alte puncte de
vedere (turistic, peisagistic, al protecţiei mediului, ecologic, social etc.), este
preferată. Agricultura plurifuncţională, în principiu, îndeplineşte toate funcţiile
economice ca şi în cazul agriculturii intensive şi specializate, preluând însă funcţii
noi, precum:
- conservarea elementelor vitale ale biodiversităţii (floră, faună, sol, aer, apă,), prin
exploatarea lor sustenabilă şi, implicit, durabilă, într-o agricultură ecologică care
asigură stabilitatea şi păstrarea agroecosistemelor;
- armonizarea funcţiilor sociale şi culturale ale spaţiului rural, în strânsă legătură cu o
agricultură sănătoasă şi diversă;
- producerea de materii prime energetice (funcţie nouă şi extrem deimportantă
înzonele cu supraproducţie alimentară);
- sporirea capitalului turistic, prin păstrarea şi înfrumuseţarea patrimoniului peisagistic.
Agricultura plurifuncţională presupune folosirea unui număr sporit de persoane ocupate

în agricultură, în perioade mai lungi de timp pe parcursul anului agricol, comparativ cu
ramurile agriculturii convenţionale intensive, specializate.
Agricultura conservativă, prin tehnologiile aplicate, contribuie esenţial la
protecţia mediului agricol, reducerea emisiilor de bioxid de carbon şi gaze de ardere
(datorate lucrărilor mecanice), acoperirea verde cvasi-permanentă a solului,
conservarea biodiversităţii, ameliorarea şi înfrumuseţarea peisajului şi, în mod
deosebit, folosirea optimă a resurselor agricole primordiale - solul şi apa. Având în
vedere efectele pe termen lung ale aplicării agriculturii conservative asupra
mediului, în primul rând asupra solului, diferenţa de performanţă tehnică a
fermelor respective obligatoriu trebuie susţinută financiar şi fiscal.
Agricultura sursă de energie verde. Prima criză energetică de proporţii din
deceniul opt al secolului al XX-lea precum şi reducerea poluării pune noi probleme în
faţa agriculturii. Printre alternativele energetice la criza materiilor energetice fosile, cu
epuizare mai apropiată sau mai îndepărtată, este şi producţia agricolă de bioenergie ,
agricultura dobândind o nouă funcţie: producătoare dematerii prime energetice.
Directivele UE prevăd extinderea biocombustibililor de la 2% din consumul în anul
2007, până la 10% în următorii zece ani şi la 20% după anii 2020.
Agricultura biotehnologică. Evoluţia accelerată a cercetărilor în domeniul
ingineriei genetice şi a biotehnologiei a avut ca efect direct în agricultură asimilarea,
fără precedent, a rezultatelor ştiinţifice concretizate în extinderea culturilor cu plante
modificate genetic (PMG), atât pentru sporirea producţiei agroalimentare cât şi pentru
creşterea ponderii agriculturii în economia energetică. Cu privire la funcţia energetică a
agriculturii, considerăm că trebuie să subliniem şi impactul major al agriculturii
biotehnologice asupra economiei fermelor agricole.
Având în vedere structura ecologică a spaţiului agricol, naţional, România are
posibilitatea să cultive circa 500.000 ha cu soia modificată genetic şi aproximativ 1,5-
2 mil. ha de porumb modificat genetic (din cele 3 mil. ha de cultură a porumbului),
acestea aducând un spor de valoare agricolă de cel puţin 2,5-2,5 mld. € pentru
Page 24
export de furaje concentrate).
Agricultura, având funcţii multiple, este firesc ca societatea, beneficiara acestora, să
plătească nu numai produsele agroalimentare, adică hrana propriu-zisă, ci şi
serviciile indirecte care contribuie la protecţia mediului, ameliorarea habitatului,
înfrumuseţarea peisajului etc.
Actualul sistem de preţuri, eliminarea subvenţiilor pentru ca hrana să fie cât mai
ieftină, fără utilizarea unor forme de compensare financiară pentru serviciile
subsidiare ale agriculturii, va avea pe termen mediu consecinţe negative asupra
agricultorilor şi, indirect, pe termen lung efecte nefavorabile în ceea ce priveşte siguranţa
alimentară.
II.4. Obiectiv naţional pentru strategia centrelor urbane locale
Sprijinirea dezvoltării economice şi sociale echilibrate teritorial şi durabile

a regiunilor României corespunzător nevoilor şi resurselor lor specifice prin
concentrarea asupra polilor urbani de creştere; îmbunătăţirea condiţiilor
infrastructurale şi a mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în
special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a
investi şi a munci.
În scopul realizării acestui obiectiv central se va pune accentul principal pe
creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane prin adoptarea unei abordări
policentrice în vederea unei dezvoltări mai echilibrate a regiunilor.
Intervenţiile sectoriale la nivel naţional vor fi completate prin acţiuni cu specific
regional, subregional şi local pentru a sprijini aplicarea principiilor dezvoltării
durabile. Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor se va realiza printr-o abordare
integrată, bazată pe combinarea investiţiilor publice în infrastructura locală cu politici
active de stimulare a activităţilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale
pe următoarele axe prioritare tematice:
(a) Srijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ca poli urbani de creştere
Acţiunile se vor concentra pe creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de
muncă prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor urbane,
inclusiv a serviciilor sociale, şi dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi
antreprenoriatului.
(b) Îmbunătăţirea accesibilităţii regiunilor prin modernizarea infra-
structurii de transport regionale şi locale.
Dezvoltarea infrastructurii de transport între centrele urbane şi a legăturilor cu
zonele învecinate este o condiţie esenţială pentru realizarea obiectivelor coeziunii
teritoriale la nivel european privind creşterea economică şi a gradului de ocupare a
populaţiei. La nivel naţional realizarea unei reţele moderne de transporturi 115
reprezintă un factor vital pentru dezvoltarea judeţelor şi a regiunilor, pentru
localizarea companiilor, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi încurajarea turismului.
(c) Îmbunătăţirea infrastructurii sociale a regiunilor.
Se vor crea premisele necesare pentru asigurarea populaţiei cu serviciile
esenţiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului UE al coeziunii economice şi
sociale prin îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate, educaţionale, sociale,
Page 25
siguranţă publică şi pentru situaţii de urgenţă.
(d) Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului.
Măsurile stabilite vizează în principal valorificarea sustenabilă a patrimoniului
cultural şi a resurselor naturale cu potenţial turistic precum şi îmbunătăţirea calităţii
infrastructurii turistice de cazare şi agrement în vederea creşterii atractivităţii
regiunilor, dezvoltării economiilor locale (comerţ, construcţii, transporturi,
alimentaţie publică, industria mică şi artizanat) şi creării de noi locuri de muncă.
II.5. CONTEXTUL REGIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ
Teritoriul României este împărţit în 8 regiuni, reprezentând arii care corespund

unor grupuri de judeţe, fără a fi însă unităţi teritorial – administrative, formate în
urma liberei lor asocieri şi bazate pe o înţelegere semnată de reprezentanţii Consiliilor
Judeţene respective. Aceste 8 regiuni constituie cadrul de implementare şi de evaluare
a politicii de dezvoltare regională.
Cele 8 regiuni de dezvoltare sunt următoarele:

REGIUNEA DE JUDEŢELE COMPONENTE ALE REGIUNII
DEZVOLTARE
1 1- NORD EST Bacău, Botoşani, Iaşi, Suceava, Vaslui
2 2-SUD EST Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea
3 3-SUD MUNTENIA Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova,
Teleorman
4 4-SUD VEST OLTENIA Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea
5 5-VEST Arad, Caraş – Severin, Hunedoara, Timiş
6 6-NORD VEST Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Satu Mare
7 7-CENTRU Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Sibiu, Mureş
8 8-BUCUREŞTI ILFOV Bucureşti, Ilfov
II.5.1. Domenii strategice de dezvoltare
Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru cuprinde 6 domenii strategice de

dezvoltare, fiecare dintre acestea grupând un număr de priorități și măsuri specifice:
1. Dezvoltare urbană, dezvoltarea infrastructurii tehnice și sociale regionale;
2. Creșterea competitivității economice, stimularea cercetării și inovării;
3. Protecția mediului înconjurător, creșterea eficienței energetice, stimularea
utilizării surselor alternative de energie;
4. Dezvoltarea zonelor rurale, sprijinirea agriculturii și silviculturii;
5. Creșterea atractivității turistice, sprijinirea activităților culturale și recreative;
6. Dezvoltarea resurselor umane , creșterea incluziunii sociale.
Domeniul Strategic 1.
- Obiectivul strategic: Dezvoltarea urbană durabilă, creșterea coeziunii teritoriale
prin încurajarea dezvoltării policentrice, dezvoltarea infrastructurii de transport,
tehnico-edilitară, de educație, sănătate, socială și situații de urgență, precum și
Page 26
creșterea accesului populației la serviciile aferente la nivelul Regiunii Centru.
Priorități specifice:
Prioritatea 1.1. Creșterea coeziunii teritoriale a Regiunii Centru prin sprijinirea
dezvoltării urbane;
Măsuri:
1.1.1. Stimularea dezvoltării policentrice și încurajarea dezvoltării integrate a
orașelor și regiunilor rurale în vederea generării de efecte sinergice și realizării
coeziunii teritoriale prin promovarea și dezvoltarea parteneriatelor;
1.1.2. Susținerea dezvoltării orașelor mari ca poli de atracție pentru zonele
învecinate și motoare ale creșterii economice inteligente prin extinderea și
dezvoltarea infrastructurii;
1.1.3. Regenerarea orașelor mici și mijlocii și a celor monoindustriale prin
dezvoltarea de soluții de dezvoltare urbană integrată și incluziune socială;
Prioritatea 1.2. Dezvoltarea infrastructurii de transport și comunicații și tehnico-
edilitară la nivelul Regiunii Centru;
Măsuri:
1.2.1. Creșterea mobilității regionale prin extinderea, reabilitarea și
modernizarea rețelei de drumuri rutiere și feroviare, construirea de centuri
ocolitoare în vecinătatea orașelor precum și construirea, extinderea, reabilitarea sau
modernizarea de aeroporturi;
1.2.2. Dezvoltarea transportului intermodal în vederea dezvoltării unei platforme
intermodale pentru transportul mărfurilor;
1.2.3. Extinderea, reabilitarea și modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare în
perspectiva dezvoltării durabile și administrării cât mai eficiente a teritoriului;
1.2.4. Dezvoltarea infrastructurii diferitelor tipuri de comunicații în special
al accesului populației, administrației publice și mediului privat la conexiuni în
bandă largă și asigurarea interoperabilității sistemelor de comunicații;
Prioritatea 1.3. Dezvoltarea infrastructurii de educație, sănătate, sociale și situații
de urgență la nivelul Regiunii Centru;
Măsuri:
1.3.1. Creșterea calității sistemului de învățământ prin extinderea, reabilitarea,
amenajarea, dotarea și modernizarea infrastructurii de educație;
1.3.2. Diversificarea și creșterea calității și accesului populației la servicii de
sănătate la standarde europene prin extinderea, reabilitarea, amenajarea, dotarea
și modernizarea infrastructurii de sănătate;
1.3.3. Creșterea incluziunii sociale și a calității vieții în rândul populației prin
extinderea, reabilitarea, amenajarea, dotarea și modernizarea infrastructurii sociale;
1.3.4. Creșterea siguranței publice și eficientizarea intervențiilor în situații de
urgență prin extinderea, reabilitarea și modernizarea infrastructurii specifice.
Domeniul strategic2.
Obiectivul strategic: Dezvoltarea economiei regionale bazate pe cunoaștere prin
modernizarea și eficientizarea întreprinderilor, intensificarea cooperării economice și
prin creșterea rolului cercetării-dezvoltării-inovării în economia Regiunii.
Page 27
Prioritatea 2.1 Sprijinirea activităților de inovare și modernizare ale IMM-urilor,
creșterea gradului de internaționalizare al IMM-urilor.
Măsuri:
2.1.1. Sprijinirea activităților de inovare și modernizare ale IMM-urilor;
2.1.2. Sprijinirea participării IMM-urilor la diverse rețele internaționale de
cooperare economică;
2.1.3.Sprijinirea IMM-urilor în vederea utilizării instrumentelor de finanțare
europeană;
2.1.4. Sprijin pentru regenerarea economică a orașelor mici sub 20 mii locuitori;
Prioritatea 2.2 Extinderea și diversificarea infrastructurii regionale și locale de
afaceri, a clusterelor și a rețelelor de cooperare economică;
Măsuri:
2.2.1. Extinderea infrastructurii regionale și locale de sprijinire a afacerilor
și diversificarea gamei de servicii oferite;
2.2.2. Extinderea și susținerea activităților clusterelor economice și a altor
structuri și rețele de cooperare precum și a activităților de promovare economică;
Prioritatea 2.3. Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, dezvoltare și inovare.
Măsuri:
2.3.1. Dezvoltarea infrastructurilor de CDI prin reabilitarea,
amenajarea, extinderea, modernizarea și dotarea acestora din cadrul entităților
publice (universități, centre, institute de cercetare etc.) și private;
2.3.2. Dezvoltarea de platforme de cooperare prin facilitarea creării de
parteneriate între instituțiile de cercetare și prin sprijinirea parteneriatelor între
instituțiile de cercetare, pe de o parte și companii și autorități publice, pe de altă parte;
2.3.3. Extinderea participării active a instituțiilor de cercetare din Regiunea
Centru în rețelele europene create în cadrul ERA (European Research Area),
Horizon 2020 și a altor programe similare și dezvoltarea de parteneriate cu
instituții de cercetare din străinătate;
Prioritatea 2.4 Sprijinirea dezvoltării infrastructurii de transfer tehnologic, a
centrelor de inovare și a spin-off-urilor și start-up-urilor inovative.
Obiectivul strategic: Protecția mediului înconjurător, dezvoltarea infrastructurii
tehnice, conservarea biodiversității, diminuarea efectelor schimbărilor climatice și
prevenirea riscurilor naturale, utilizarea resurselor regenerabile de energie, precum și
îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public, casnic și economic la nivelul
Regiunii Centru Priorități specifice:
Prioritatea 3.1 Protecția mediului înconjurător și amenajarea, extinderea sau
modernizarea infrastructurii tehnice.
Măsuri:
3.1.1. Protecția mediului înconjurător, la nivelul componentelor majore (aer,
apă, sol) prin sprijinirea acțiunilor ce vizează diminuarea populării generate de
activitățile economice;
Page 28
3.1.2. Susținerea colectării selective a deșeurilor, creșterea gradului

derecuperare și reciclare a deșeurilor la nivel județean și regional;
3.1.3. Construcția, amenajarea, extinderea, reabilitarea sau modernizarea
infrastructurii tehnice de mediu (de pildă: stații de epurare, stații de preepurare,
rezervoare de apă, surse de apă potabilă, rigole pentru regularizarea albiilor
râurilor, etc.).
Prioritatea 3.2 Conservarea biodiversității.
Măsuri:
3.2.1. Protecția, conservarea sau refacerea diversității biologie pentru situri
Natura 2000 sau diferite arii naturale care beneficiază de un statut legal de
protecție;
3.2.2. Conservarea și protecția biodiversității din habitatele naturale, în special a celor
forestiere;
Prioritatea 3.3 Diminuarea efectelor schimbărilor climatice și prevenirea
riscurilor naturale.
Măsuri:
3.3.1. Creșterea gradului de siguranță prin prevenirea și reducerea riscurilor
naturale în special prin crearea și dezvoltarea infrastructurii adecvate de
prevenire a acestora;
3.3.2. Diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin implementarea de politici
și acțiuni specifice;
Prioritatea 3.4 Creșterea utilizării resurselor alternative de energie.
Măsuri:
3.4.1. Producerea și creșterea utilizării resurselor regenerabile de energie prin
promovarea potențialului resurselor alternative de energie;
3.4.2. Utilizarea surselor regenerabile de energie prin susținerea investițiilor în
soluții energetice alternative pentru instituții publice, mediul privat și persoane fizice;
Prioritatea 3.5 Îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public, casnic și
economic.
Măsuri:
3.5.1. Îmbunătățirea eficienței energetice la operatorii industriali și economici
prin achiziționarea de echipamente cu consum redus de energie;
3.5.2. Îmbunătățirea eficienței energetice la sistemele de încălzire /răcire în
locuințele individuale și instituții publice;
3.5.3. Creșterea eficienței energetice prin reabilitarea termică a locuințelor și
clădirilor publice;
3.5.4. Eficientizarea iluminatului public în mediul urban și rural;
3.5.5. Eficientizarea transportului urban durabil.
Domeniul strategic4.
Dezvoltarea zonelor rurale, sprijinirea agriculturii și silviculturii
Obiectivul strategic: Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale din Regiunea Centru prin
valorificarea potențialului natural și uman al acestora
Page 29
Prioritățile specifice:
Prioritatea 4.1. Eficientizarea activităților agricole prin modernizarea
exploatațiilor agricole, dezvoltarea serviciilor și logisticii agricole și susținerea
activităților de prelucrare a produselor agricole.
Măsuri:
4.1.1. Modernizarea exploatațiilor agricole prin investițiilor în domeniu;
4.1.2. Sprijinirea dezvoltării sistemelor locale de irigații;
4.1.3. Crearea și modernizarea centrelor logistice pentru agricultură;
4.1.4. Dezvoltarea centrelor de servicii pentru agricultură;
4.1.5.Crearea și modernizarea unităților mici și mijlocii de procesare a
produselor agricole situate în mediul rural;
4.1.6. Susținerea tinerilor fermieri și a specialiștilor agricoli.
Prioritatea 4.2. Valorificarea superioară, într-o manieră durabilă, a potențialului silvic
regional
Măsuri:
4.2.1. Modernizarea exploatațiilor silvice prin susținerea achiziționării de mașini
și echipamente specifice;
4.2.2. Dezvoltarea infrastructurii de transport forestier;
4.2.3. Stimularea utilizării în scop energetic a reziduurilor forestiere șiagricole;
4.2.4. Susținerea acțiunilor de împădurire și întreținere a pădurilor.
Prioritatea 4.3. Creșterea atractivității economice și diversificarea activităților
economice în localitățile rurale din Regiunea Centru.
Măsuri:
4.3.1. Susținerea afacerilor în domenii economice neagricole;
4.3.2. Îmbunătățirea cunoștințelor antreprenoriale ale locuitorilor din
mediul rural;
4.3.3. Promovarea utilizării instrumentelor geomatice pentru creşterea
atractivității zonelor rurale;
Prioritatea 4.4. Îmbunătățirea infrastructurii tehnico-edilitare a localităților rurale
din Regiunea Centru.
Măsuri:
4.4.1. Extinderea și modernizarea rețelelor de apă potabilă;
4.4.2. Extinderea și modernizarea rețelelor de canalizare;
4.4.3.Extinderea și modernizarea serviciilor de colectare și gestionar a
deșeurilor menajere;
4.4.4. Dezvoltarea rețelei de drumuri comunale.
Prioritatea 4.5. Dezvoltarea infrastructurii sociale, cultural - recreative și
susținerea dezvoltării comunitare.
Măsuri:
4.5.1.Reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii sociale din mediul
rural;
4.5.2. Reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii cultural-
recreative din mediul rural;
4.5.3. Sprijinirea cooperării între diverși actori și comunități rurale în cadrul
Page 30
unor acțiuni integrate vizând dezvoltarea teritorială.
Domeniul strategic 5.
Creșterea atractivității turistice regionale, sprijinirea activităților culturale și
recreative.
Obiectivul strategic: Dezvoltarea sectorului turistic și a sectoarelor economice
conexe prin valorificarea potențialului natural și antropic al Regiunii Centru
și susținerea activităților culturale și recreative.
Prioritățile specifice:
Prioritatea 5.1. Punerea în valoare a patrimoniului natural și antropic.
Măsuri:
5.1.1. Amenajarea de trasee, căi de acces și locuri de vizitare și
dezvoltarea managementului destinațiilor turistice;
5.1.2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii din stațiunile
balneare și montane;
5.1.3. Conservarea, restaurarea și punerea în valoare a clădirilor cu
valoare arhitectonică și istorică.
Prioritatea 5.2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de primire și
agrement în scopul îmbunătățirii și diversificării serviciilor turistice oferite
Prioritatea 5.3. Promovarea destinațiilor turistice din Regiunea Centru.
Prioritatea 5.4. Dezvoltarea infrastructurii culturale, recreative și sprijinirea
activităților culturale.
Dezvoltarea resurselor umane, creșterea incluziunii sociale
Obiectivul strategic: Dezvoltarea resurselor umane în special prin îmbunătățirea
accesului la formare profesională și educație, creșterea ocupării și calității forței de
muncă, creșterea incluziunii sociale și a calității vieții, precum și
contracararea efectelor declinului demografic.
Prioritatea 6.1. Îmbunătățirea accesului la formare profesională și educație pe
tot parcursul vieții în domeniile: educație, cercetare, social, sănătate,
administrație publică, economie și antreprenoriat.
Prioritatea 6.2. Sprijinirea dezvoltării capitalului uman în vederea creșterii
ocupării forței de muncă la nivel regional.
Prioritatea 6.3. Dezvoltarea serviciilor sociale în vederea creșterii incluziunii
sociale a grupurilor vulnerabile și a comunităților defavorizate.
Prioritatea 6.4. Contracararea efectelor declinului demografic
Page 31
II.6. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI PLANIFICAREA SPAŢIALĂ
În perspectiva dezvoltării durabile, spaţiul geografic amenajat şi locuit, cuprin-

zând elemente fizice naturale şi antropice dar şi elemente instituţionale şi culturale –
reprezintă un complex funcţional care susţine calitatea vieţii populaţiei şi reprezintă
acea parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii.
Coeziunea teritorială presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale şi

antropice) la necesităţile dezvoltării socio-economice în vederea eliminării disparită-
ţilor şi disfuncţionalităţilor între diferite unităţi spaţiale în condiţiile păstrării
diversităţii naturale şi culturale a regiunilor.
Chiar în absenţa unei autorităţi specializate cu activitate permanentă la nivelul
UE, orientările convenite au produs efecte vizibile în promovarea coeziunii teritoriale
prin coordonarea politicilor sectoriale pe baza conceptelor şi tehnicilor planificării
spaţiale.
Aşezările umane (subsistem al teritoriului locuit), reprezintă spaţiul în care pro-
blemele economice, sociale şi de mediu trebuie coordonate la scări spaţiale diferite,
instrumentele de implementare fiind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Teritoriul,
înţeles ca spaţiu geografic locuit, include elemente fizice naturale şi antropice, dar
şi elemente instituţionale şi culturale, toate integrat într-un complex funcţional al
cărui principal scop şi resursă îl reprezintă populaţia umană.
Aşezarea umană ca entitate funcţională, fizică, instituţională şi culturală reprezi-
ntă cadrul de asigurare a unui cât mai înalt nivel al calităţii vieţii.
Aşezările umane trebuie privite în calitate de consumatoare de resurse dar şi de
generatoare de bunăstare şi potenţială resursă de creativitate, în special în mediul
urban.
Planificarea spaţială Conceptul de planificare spaţială reprezintă un cumul de
metode, programe, proiecte şi acţiuni prin care se realizează dezvoltarea direcţionată,
ghidată de strategii explicite, a spaţiului fizic pentru a echilibra componentele
economice, sociale, culturale şi istorice, de peisaj şi mediu natural ale unui teritoriu.
Planificarea spaţială presupune demersuri interdisciplinare şi include paliere
diferite de analiză şi proiectare, constituind baza conceptuală a politicilor de dezvol-
tare regională şi intervenind pentru corectarea anomaliilor şi disfuncţionalităţilor care
pot să apară în derularea acestora. Strategiile, programele şi planurile de amenajare
integrată în teritoriu şi localităţile din România vor trebui, prin urmare, să incorporeze
orientările comune pentru spaţiul amenajat european, cu referinţă prioritară la
menţinerea unui echilibru raţional între interesul privat şi cel public, în condiţiile
respectării stricte a regimului juridic al proprietăţii asupra terenurilor. Se are în vedere
evitarea dispersiei zonelor de locuit, asigurarea diversităţii sociale şi culturale
intraurbane, controlul jocurilor speculative de ocupare a spaţiilor publice şi peisajului,
mixajul optim între elementele funcţionale şi cele sociale.
În acest fel, dezvoltarea echilibrată a localităţilor, îmbinată cu respectarea
spaţiului cultural şi natural, va oferi o contribuţie esenţială la ameliorarea calităţii
Page 32
vieţii în armonie cu mediul ambiant, la folosirea corectă a resurselor şi la prevenirea
unor evoluţii negative ireversibile.
Pentru întreaga perioadă până în anul 2030, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit,

inclusiv în cartierele de clădiri multietajate din oraşe, în sprijinul dezvoltării urbane
durabile vizează următoarele obiective:
• Adaptarea dinamicii şi caracteristicilor locuinţelor la nevoile prezente şi viitoare
ale populaţiei;
• Precizarea direcţiilor de dezvoltare viitoare a construcţiei de locuinţe (principii de
construcţie, materiale şi structură adaptate la condiţiile specifice);
• Dezvoltarea controlată a zonelor rezidenţiale (asigurarea accesului la utilităţi,
transport, servicii publice şi sociale);
• Realizarea unor politici de locuire care să integreze grupurile vulnerabile şi să
asigure mixitatea socială;
• Constituirea de rezerve funciare suficiente şi dispuse în amplasamente diverse prin
realizarea unor politici locale coerente referitoare la folosinţa terenurilor;
• Asigurarea accesului la condiţii de locuire sigure şi sănătoase pentru persoanele
care nu îşi pot achiziţiona locuinţe pe piaţa liberă.
Orizont 2013. Obiectiv naţional:

Integrarea preceptelor ştiinţifice ale planificării spaţiale în programele de
dezvoltare regională; modernizarea cadrului legislativ şi normativ în concordanţă cu
orientările de coeziune teritorială a UE şi cu cerinţele dezvoltării durabile. În acest
scop se prevăd, în completarea măsurilor stabilite prin Programul Operaţional
Regional şi în concordanţă cu prevederile Conceptului Naţional de Dezvoltare
Spaţială – România 2025, următoarele direcţii de acţiune prioritare:
• Completarea cadrului legislativ pentru integrarea viziunii strategice de
planificare spaţială şi amenajare a teritoriului în programele de dezvoltare regională,
pentru eliminarea neclarităţilor privind raportul dintre proprietatea privată şi cea
publică, pentru întărirea prevederilor legale împotriva urbanismului derogatoriu (care
anulează caracterul strategic al planurilor urbanistice generale - PUG) şi pentru
păstrarea integrităţii fizice a zonelor simbolice cu valoare de patrimoniu,
monumentelor istorice şi de artă şi peisajului;
• Determinarea viitoarelor centre urbane de polarizare a zonelor rurale pentru a
mări gradul de accesibilitate a populaţiei rurale la servicii de calitate (sănătate,
educaţie, servicii sociale);
• Stabilirea cadrului legislativ şi tehnico-normativ pentru demararea unui
program multianual vizând strămutarea locuinţelor aflate în zone de risc (cutremur,
inundaţii, alunecări de teren, avalanşe, poluare chimică sau radioactivă);
• Elaborarea, aprobarea şi aplicarea normelor care impun consultarea populaţiei
asupra deciziilor de urbanism şi a celor care privesc dezvoltarea comunităţii;
• Limitarea prin lege a expansiunii spaţiului intravilan al localităţilor urbane
pentru o perioadă de 10 ani în favoarea restructurării (reciclării) terenurilor
intravilane existente pentru noile investiţii;
• Întocmirea planurilor strategice de dezvoltare a oraşelor mari şi aprobarea lor
Page 33
ca planuri-temă pentru planurile urbanistice generale, reactualizate conform
principiilor de dezvoltare integrată şi sustenabilitate urbană acceptate în cadrul UE;
• Întocmirea, la nivelul fiecărei localităţi, a planului local de dezvoltare durabilă
(Agenda Locală 21) cu antrenarea largă şi activă a comunităţii;
• Statuarea obligativităţii ca planurile strategice şi urbanistice pentru oraşele
mari să fie elaborate şi aprobate în corelare cu cele ale unităţilor teritorial-
administrative adiacente;
• Stabilirea şi aplicarea planurilor de măsuri pentru realizarea centurilor

verzigalbene (spaţii verzi şi terenuri agricole) în jurul oraşelor de rangul I şi II;
mărirea suprafeţelor de spaţii verzi intravilane cu 10% pentru atingerea unui indicator
de minimum 15 metri pătraţi pe locuitor;
• Lansarea proiectelor pentru sporirea substanţială a spaţiilor de parcare în
oraşele mari;
• Promovarea orientărilor strategice ale UE privind cooperarea teritorială
europeană prin implementarea programelor operaţionale comune în interiorul
frontierelor UE (cu Ungaria şi Bulgaria) şi în zonele frontierei externe (cu Serbia,
Ucraina-Moldova, Ungaria-Slovacia-Ucraina, zona extinsă a Mării Negre),
programului operaţional de cooperare transnaţională în sud-estul Europei (SEES) şi
programelor de colaborare interregională ale UE, respectiv INTERREG IVC,
URBACT II, ESPON 2013 şi INTERACT 2007-2013. În acest scop se va utiliza în
regim transfrontalier şi experienţa pozitivă a României în implementarea Agendei
Locale 21. În perioada 2007-2013 va participa la realizarea obiectivelor de cooperare
teritorială europeană în cadrul a 11 programe finanţate din Fondul European de
Dezvoltare Regională, Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat şi
Instrumentul de Asistenţă pentru Preaderare, inclusiv în cadrul Grupării Europene de
Cooperare Teritorială (GECT).
Orizont 2020. Obiectiv naţional: Constituirea la nive regional, conform

strategiilor de dezvoltare spaţială, a sistemului policentric de arii funcţionale
urbane (aglomerări urbane) şi de coridoare de urbanizare în lungul arterelor
de transport de interes european (policentricitate de reţea).
Pe lângă continuarea acţiunilor iniţiate în cadrul implementării programelor
lansate în perioada 2007-2013, se vor urmări următoarele ţinte orientative:
• Asigurarea în totalitate a terenurilor pentru construcţii noi prin reciclarea terenurilor
intravilane şi extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea
terenurilor subutilizate sau părăsite şi limitarea expansiunii zonelor urbanizate;
• Realizarea structurilor fizice şi instituţionale care să permită declararea ca localităţi
urbane a viitoarelor centre de polarizare a zonelor rurale;
• Reconfigurarea spaţială la nivelul comunelor în vederea micşorării numărului de
unităţi teritorial-administrative;
• Dezvoltarea spaţială policentrică şi echilibrată a ariilor cu funcţiuni metropolitane
(Bucureşti şi Timişoara, apoi Constanţa şi Iaşi) şi pregătirea accesului la categoria de
metropole a 4 municipii cu peste 300 mii locuitori (Braşov, Cluj-Napoca, Craiova şi
Page 34
sistemul urban Galaţi-Brăila);
• Realizarea efectivă a centurilor verzi-galbene din jurul oraşelor de rangul I;
atingerea unui indicator de spaţiu verde de 26 metri pătraţi pe locuitor pentru oraşele
de rangul I şi II;
• Atingerea unei valori medii pe ţară a indicelui suprafeţei locuibile de 15 metri
pătraţi pe locuitor;
• Reducerea la 40% a proporţiei locuinţelor încălzite cu sobe cu combustibil solid prin
înlocuirea instalaţiilor şi introducerea unor sisteme moderne de încălzire;
• Realizarea de spaţii publice de calitate în toate zonele principale ale oraşelor;
• Rezolvarea problemei parcajelor pentru oraşele de rangul I, inclusiv Municipiul
Bucureşti; dezvoltarea traseelor funcţionale pietonale şi pentru biciclişti în oraşele de
rangul I şi II;
• Obţinerea unei mixităţi funcţionale şi sociale optime a localităţilor pentru a evita
enclavizarea socio-economică;
• Continuarea şi amplificarea programelor de colaborare transfrontalieră, transnaţiona
nală şi interregională pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de coeziune teritorială
a UE şi a îmbunătăţi conectivitatea şi interacţiunea cu spaţiile învecinate.
Orizont 2030. Obiectiv naţional: Structurarea şi dezvoltarea reţelei

extinse de localităţi urbane şi rurale ca premisă pentru afirmarea regiunilor
României ca entităţi dinamice, atrăgătoare şi competitive şi pentru racordarea
lor deplină la spaţiul european.
În acest sens se prevăd ca ţinte orientative:
• Creşterea nivelului de urbanizare până la 70% prin atingerea indicatorilor care să
permită includerea a circa 650 de localităţi rurale în categoria de oraşe şi prin
aplicarea generalizată a instrumentelor de dezvoltare urbană integrată;
• Realizarea principalelor elemente ale tramei naţionale de interconectare funcţională
a regiunilor României (inclusiv prin coridoarele transcarpatice) ca armătură a
dezvoltării lor durabile şi a racordării lor la sistemul european;
• Folosirea politicilor şi instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea
fondului forestier, renaturarea luncii Dunării, re-crearea bazinelor naturale de retenţie
a apelor şi reabilitarea zonei de litoral;
• Realizarea centurilor verzi-galbene în jurul oraşelor de rangul II; atingerea unui
indicator de spaţiu verde de 35 mp pe locuitor pentru oraşele de rangul I şi II;
• Încheierea programului de strămutare a locuinţelor aflate în zone de risc la
hazardurile naturale sau antropice;
• Atingerea unei valori medii pe ţară a indicelui suprafeţei locuibile de 17 mp pe
locuitor.
Page 35
Page 36

Capitolul I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Actualizare Strategia Locală de Dezvoltare Durabilă Orașul Câmpeni

II. CONTEXTUL STRATEGIC AL ELABORARII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

2.1. SITUAŢIA EXISTENTĂ - PREZENTARE GENERALĂ ….………………….........……...........36

PLAN LOCAL DE ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ………………………..…….116

pentru Cetăţean, Comună şi Lumea înconjurătoare

I.1. Principiile de abordare a dezvoltării economico-sociale locale

Elaborarea strategiei de dezvoltare locală are ca scop identificarea, analiza și

I.2. Cadrul conceptual al elaborării strategiei de dezvoltare locală

Ideea acesteia s-a dezvoltat la întâlnirea de vârf a Naţiunilor Unite de la Rio de

I.3. Concept de strategie de dezvoltare şi indicatorii de dezvoltare durabilă

Strategia de dezvoltare durabilă este un ansamblu de procese participative care

I.4. Necesitatea elaborării strategiei

Eficienţa actului managerial este condiţionată de evaluarea cât mai exactă a

I.5. Obiectivele urmărite în cadrul strategiei

II. CONTEXTUL STRATEGIC AL ELABORARII STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

Obiective strategice Europa 2020

Priorități strategice Europa 2020

II.1.2. ELEMENTELE CADRULUI STRATEGIC COMUN 2014-2020

La nivel european, orientarea strategică privind utilizarea fondurilor europene este

Obiectivele tematice prevazute in Cadrul Strategic Comun (CSC)

II.1.3. POLITICA DE COEZIUNE A UE 2014-2020

Politica de coeziune -are ca obiectiv reducerea diferenţei dintre nivelurile de

II.1.3.1. Fondul European de Dezvoltare Regională

Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) urmăreşte consolidarea

II.1.3.2. Fondul Social European

II.1.3.3. Fondul de Coeziune

În domeniul transporturilor, Fondul de coeziune va contribui la investiţiile în

II.1.3.4. Facilitatea “Conectarea Europei”

II.1.3.5. Cooperarea economică teritorială

Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC), ca un parteneriat între

II. 2 . OBIECTIVE STRATEGICE EUROPA 2030

• Protecţia mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice

II.3. CONTEXTUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

- Ca orientare generală, lucrarea vizează realizarea următoarelor

- Documente strategice și operaționale privind stabilirea priorităților de

II.3.1. Obiective naționale și măsuri prioritare pentru atingerea obiectivelor

 Ocuparea forței de muncă

II.3.2. Acordul de parteneriat propus pentru România pentru

In conformitate cu Memorandumul ”Aprobarea acţiunilor şi documentelor

B - Provocarea în materie de dezvoltare ‐ „Oamenii și societatea”

C - Provocarea în materie de dezvoltare - „Infrastructura”

D - Provocarea în materie de dezvoltare - „Resursele”

Priorități propuse pentru finanțare:

II.3.3. Strategia de dezvoltare rurală a României 2014 - 2020

PRIORITĂŢILE Cadrului naţional strategic rural pentru perioada 2014-

Construcţia Cadrului naţional strategic rural este aşezată pe trei piloni:

Obiectivele şi priorităţile dezvoltării rurale: orizont 2014 -2020-2030

Agricultura, în zonele preponderent agricole, şi silvicultura, în zonele rurale

Agricultura intensivă. România trebuie să aibă în centrul politicilor

Agricultura plurifuncţională presupune folosirea unui număr sporit de persoane ocupate

II.4. Obiectiv naţional pentru strategia centrelor urbane locale

Sprijinirea dezvoltării economice şi sociale echilibrate teritorial şi durabile

II.5. CONTEXTUL REGIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Teritoriul României este împărţit în 8 regiuni, reprezentând arii care corespund

Cele 8 regiuni de dezvoltare sunt următoarele:

II.5.1. Domenii strategice de dezvoltare

Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru cuprinde 6 domenii strategice de

3.1.2. Susținerea colectării selective a deșeurilor, creșterea gradului

II.6. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI PLANIFICAREA SPAŢIALĂ

În perspectiva dezvoltării durabile, spaţiul geografic amenajat şi locuit, cuprin-

Coeziunea teritorială presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale şi

Pentru întreaga perioadă până în anul 2030, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit,

Orizont 2013. Obiectiv naţional:

• Stabilirea şi aplicarea planurilor de măsuri pentru realizarea centurilor